Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 225/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 225/

Ședința publică din 28 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 165/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.

La apelul nominal lipsă partea civilă recurentă, prezent inculpatul intimat asistat de apărător din oficiu -avocat din cadrul Baroului T și numitul, împuternicit cu procură judiciară din partea inculpatului.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.

Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 10.01.2007, emis în dosarul nr. 1410/P/2006, înregistrat la Judecătoria Reșița sub numărul 523/290/01.02.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere prev. de art. 217 alin. 4 cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată, locuind împreună cu aceasta în apartamentul nr. 10,. B,.30 situat în Reșița - - 1 2.

În luna ianuarie 2006 părțile s-au despărțit, rămânând în continuare în relații de prietenie.

La data de 28.06.2006, la solicitarea părții vătămate, inculpatul s-a deplasat la domiciliul acesteia, în jurul orelor 05,30-06,00, de unde transportat-o la Liceul, din Reșița, unde fiul părții vătămate urma să susțină examenul de bacalaureat. Ulterior a revenit la adresa menționată pentru a-l transporta și pe fiul ei,. Transportul s-a făcut cu autoturismul unui prieten al inculpatului. Acesta a rămas la liceul menționat până în jurul orei 09,30, când a plecat întrucât, potrivit propriei susțineri, era necesar să restituie autoturismul celui de la care îl împrumutase, respectiv martorului.

În jurul orelor 10,00 inculpatul revine în apartamentul părții vătămate situat în Reșița strada - 1 2., Bl. 30,. B.. 10 și îi dă foc producând incendiul. Detașamentul de pompieri Reșița a intervenit la ora 10,19 pentru a stinge incendiu, constatând că împrejurarea care a determinat incendiul este o acțiune intenționată. De asemenea, s-a stabilit că ușa de intrare în apartament nu prezintă urme de forțare.

Prin sentința penală nr. 313 din 26.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 217 alin. 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul, născut la 08.07.1952 în com. Vama jud. S, fiul lui și al, cetățean român, fără antecedente penale, CNP -,. în mun. Reșița,-,. A,. 3 jud. C-S, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală. și a art. 998 și urm. cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 16.000 RON, cu titlul de despăgubiri materiale precum și la plata sumei de 10.000 RON - daune morale.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligat inculpatul la 350 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În urma coroborării ansamblului materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt ca aceea avută în vedere prin rechizitoriu.

Inculpatul a negat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond comiterea acestei fapte susținând că între orele 9,45-10,30 s-a aflat la terasa din fața magazinului, împreună cu, și alți doi băieți din

Instanța de fond a constatat că declarațiile inculpatului nu sunt sincere și nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condițiile art. 69 cod procedură penală, ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, potrivit procesului verbal de intervenție nr. 121/28.06.2006 emis de către Detașamentul de Pompieri Reșița, la ora 10,19 s-a intervenit pentru stingerea incendiului produs în apartamentul părții vătămate. a fost determinat de o acțiune intenționată (flacără produsă de brichetă).

Martorii și, care locuiesc vis-a-vis de apartamentul în care a avut loc incendiul, au declarat că în data de 28.06.2006 orele 10,00 l-au văzut pe inculpat ieșind din apartamentul în cauză, după ce, în prealabil, au fost auzite un număr de două zgomote produse de explozie. În momentul în care inculpatul a închis ușa apartamentului, martorii au văzut că din acesta ieșea fum. Inculpatul a urcat spre etajul 5 al imobilului, ulterior martorii întâlnind-o pe, cu care au purtat o discuție în legătură cu cele întâmplate.

Martora a declarat că, în data de 28.06.2006, între orele 9-11, s-a întâlnit cu inculpatul pe casa scării, la etajul 5, după circa 5 minute de la explozie. Inculpatul a fost întrebat dacă a auzit zgomotul de explozie din imobil și dacă știe de unde provine fumul de pe casa scării, inculpatul răspunzând că nu știe. A coborât la etajul 4 unde a constatat că din apartamentul părții vătămate ieșea fum iar vecinele și i-au mărturisit că l-au văzut recent pe inculpat ieșind din apartament și îndreptându-se spre etajul 5.

În ce privește accesul în apartament se reține că inculpatul a avut posibilitatea de a-și face cheie potrivită, întrucât a frecventat apartamentul părții vătămate, unde venea în vizită destul de des.

Susținerile martorilor, potrivit cărora în dimineața zilei de 28.06.2006 inculpatul s-a aflat împreună cu aceștia la terasa situată în fața magazinului din centrul civic Reșița nu exclud posibilitatea comiterii faptei de către inculpat dată fiind distanța mică dintre apartamentul incendiat și terasă, coroborată cu faptul că nici unul dintre acești martori nu a indicat cu exactitate perioada de timp în care inculpatul s-a aflat împreună cu aceștia la terasă.

Din cele de mai sus, instanța de fond a reținut ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.

În drept, fapta inculpatului care în data de 28.06.2006 a incendiat apartamentul aparținând părții vătămate, aducându-l în stare de neîntrebuințare, iar în urma comiterii faptei a rezultat pericol public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 cod penal.

Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției.

Urmarea imediată a faptei comise a constat în pierderea temporară a posibilității de folosire a apartamentului în conformitate cu destinația sa specifică.

Reținând vinovăția inculpatului și apreciind că fapta săvârșită, prin modul și împrejurările în care a fost comisă, prin urmarea produsă și ținând seama de persoana inculpatului, de pericolul social al infracțiunii de distrugere, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal. care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală

Prin fapta sa ilicită, inculpatul a produs părții civile prejudiciu material și moral, instanța de fond constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.

În motivarea apelului său, inculpatul arată că este nevinovat și că nu există probe certe cu privire la vinovăția sa; se arată că, sub aspectul laturii obiective, nu s-a făcut dovada că inculpatul se afla la locul săvârșirii infracțiunii și că a incendiat locuința părții vătămate și nici dovada existenței pericolului public; la judecarea în fond apelului inculpatul a învederat, prin apărătorul său ales și că solicită reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 165 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr.313 din 26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și rejudecând:

În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința apelată, pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, conform art.82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 85 Cod penal.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 Cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

A obligat apelantul-inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare efectuate în apel d e partea civilă intimată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, a constatat că apelul declarat de inculpatul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ce privește primul motiv de apel invocat de inculpat, s-a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a analizat și apreciat corect probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

După cum rezultă din declarațiile martorilor și, inculpatul, în data de 28.06.2006, în jurul orelor 10,00, a ieșit din apartamentul aparținând părții vătămate.

Cele două martore au mai declarat și că, înainte ca inculpatul să părăsească apartamentul în speță au auzit zgomote produse de explozie, iar după ce inculpatul a părăsit apartamentul au observat că ieșea fum din acesta.

Declarațiile celor două martore se coroborează și cu cea a martorei, care s- întâlnit cu inculpatul pe scări, la etajul 5, la circa 5 minute după explozie.

Coroborând aceste declarații cu concluziile consemnate în procesul- verbal de intervenție nr. 121/28.06.2006 emis de Detașamentul de Pompieri Reșița, conform cărora incendiul din apartamentul părții vătămate a fost provocat de o acțiune intenționată, se reține că, sub aspectul laturii obiective, s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit acțiunea de incendiere (aceasta fiind o modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 4 Cod penal), urmarea acestei acțiuni fiind aducerea în stare de neîntrebuințare parțială a apartamentului părții vătămate.

De asemenea, s-a făcut și dovada existenței pericolului public cerut de lege pentru existența acestei infracțiuni, prin aceea că apartamentul incendiat se găsește într-un bloc cu mai multe etaje, în care locuiesc numeroase familii, iar incendiul provocat s-ar fi putut extinde și la alte locuințe sau ar fi putut produce o explozie (având în vedere că blocul în discuție este branșat la conducta de gaz metan).

Astfel fiind, prin acțiunea sa, inculpatul a pus în pericol un număr nedeterminat de bunuri și viața ori integritatea corporală persoanelor care, la momentul declanșării incendiului respectiv se aflau în respectivul imobil, așa încât și această condiție cerută de lege a fost dovedită.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță corect a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatele faptei sale și urmărind producerea lor.

Având în vedere aspectele mai sus relevate se reține că prima instanță, întemeiat a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 4 Cod penal.

În ce privește individualizarea pedepsei aplicate, s-a reținut că prima instanță a respectat dispozițiile art. 72 Cod penal la stabilirea cuantumului pedepsei, aceasta având în vedere, ca și cauze de agravare a pedepsei: atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, pericolul social concret ridicat al faptei (ce rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunii - incendiere -, urmarea produsă - aducerea în stare de neîntrebuințare parțială apartamentului părții vătămate -, pericolul creat pentru ordinea publică așa cum a fost detaliat anterior), iar ca și cauze de atenuare a pedepsei lipsa antecedentelor penale.

Totuși, apelul inculpatului este fondat sub aspectul mijlocului de individualizare aplicat.

S-a reținut că prima instanță a dispus executarea de către inculpat a pedepsei aplicate, însă, față de faptul că inculpatul se află la prima încălcare legii penale, chiar dacă infracțiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.

Astfel fiind, sentința apelată a fost desființată numai cu privire la acest aspect, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă susținând în motivele depuse în scris, că pedeapsa aplicată este prea mică, ținându-se seama de pericolul social concret al infracțiunii, solicitând majorarea acesteia și înlăturarea suspendării condiționate.

Recursul este nefondat.

Verificându-se legalitatea și temeinicia deciziei supuse recursului se constată că prima instanță cât și instanța de apel au reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus menționate.

Din probatoriul administrat, depozițiile martorilor audiați în cauză, proces verbal întocmit de Detașamentul de Pompieri Reșița și declarațiile părții vătămate s-a reținut corect vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 217 al.4 Cp. și de altfel singurul motiv de recurs invocat de partea civilă se referă la individualizarea pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor 81 Cp.

Instanța de apel a reținut corect că în cuantum pedeapsa aplicată este corect individualizată, ținându-se seama de pericolul social concret al faptei, consecințele acesteia, precum și persoana inculpatului, individualizarea fiind făcută în condițiile art. 72 Cp, Instanța de apel reținând că inculpatul se află la prima încălcare a legii, reținând și condițiile în care a fost comisă fapta a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 Cp, Pedeapsa este corect individualizată, și este de natură să ducă la reeducarea inculpatului și să realizeze prevenția generală, astfel că nu se impune modificarea ei.

Neconstatându-se nici un motiv care să ducă la casarea deciziei, aceasta fiind temeinică și legală, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cpp, va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 165/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă partea civilă la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. MD / 18.04.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 18.04.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,