Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 226/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 226/
Ședința publică din 28 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva deciziei penale nr. 334 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații intimați, asistați de avocat în substituire avocat, lipsă fiind inculpatul intimat, partea civilă recurentă A, și părțile responsabile civilmente SC COM SRL, PRO SRL și AF SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța ia declarație inculpaților și, acestea fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar. Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Procurorul pune concluzii, de admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării menținerea hotărârii penale pronunțate de prima instanță deoarece s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.10 din legea 241/2005 care ar fi mai favorabilă inculpaților și decât cele menționate în legea 87/1994 însă numai sub aspectul posibilității aplicării sancțiunii administrative în caz de reparare a prejudiciului de până la 50.000 euro. Mai arătat că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați astfel că încadrarea juridică a faptelor deduse judecății rămâne cea din actul de sesizare a instanței, singura dispoziție nou aplicată fiind art.10 din legea 241/2005, iar modalitatea de aplicare a principiului mitior lex constituie una din încălcările clasice ale art.13 penal privind legea penală mai favorabilă, anume aplicarea dispozițiilor mai favorabile din două legi- legea 87/1994 cu privire la pedeapsa prevăzută de lege și art.10 din legea 241/2005 cu privire la efectele reparării prejudiciului, ajungându-se astfel la o lex tertia. Mai arată că în cauză nu este incident art.10 din legea 241/2005 deoarece inculpații au reparat prejudiciul doar în faza apelului, la ultimul termen de judecată, articolul citat făcând referire la achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată, astfel că motivarea instanței de apel cu privire la necunoașterea de către inculpați a acestei posibilități conferite de lege este în totală contradicție cu textul mai citat. Mai arată că s-au aplicat greșit dispozițiile art.18/1 penal fără a se lua în considerare actele repetate de comitere a faptei având ca finalitate introducerea în circuitul comercial legal a materialului lemnos de proveniență ilicită, antecedența penală a inculpatului, atitudinea nesinceră a inculpaților. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul inculpaților solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel. Arată că inculpații au reparat prejudiciul doar în faza apelului, deoarece prima instanță nu a depus diligența de a-i încunoștința pe aceștia despre modificarea legislativă intervenită și care le este favorabilă. Cu privire la individualizarea pedepselor, arată că acestea s-au făcut în mod corect. Depune la dosar concluzii scrise. Cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia.
Procurorul, cu privire la recursul declarat de partea civilă, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul intimat, în ultimulș cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința penală nr. 1242 din 28 mai 2007, Judecătoria Arad, în baza art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal a condamnat inculpații:
1., fost, fiul lui și, născut la 12.05.1967, în, județul M, cu domiciliul în loc.,-, județul M, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, asociat unic la. Com., căsătorit, fără copii minori, cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, CNP -;
2., fiul lui G și, născut la 01.06.1956, în, județul M, cu domiciliul în loc.,-, județul M, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, asociat unic și administrator la, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP -;
3., fiul lui și, născut la 25.04.1956 în, județul M, cu domiciliul în loc.,-/A, județul M, cetățean român, studii 8 clase, ocupația șofer, posedă, cunoscut cu antecedente penale, care însă, nu atrag starea de recidivă, CNP -;
4., fiul lui și, născut la 03.04.1969, în, județul M, cu domiciliul în loc.,-, cetățean român, studii 12 clase, ocupația asociat și administrator la PRO, căsătorit, cu 2 copii minori, fără antecedente penale, CNP -, la câte 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal a condamnat aceiași inculpați la câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal a contopit pedepsele de mai, aplicate fiecărui inculpat, în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare inculpat.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis fiecărui inculpat exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. b) și c) Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei, aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția fiecărui inculpat, asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, revocare ce atrage executarea cumulată a pedepselor și art.84 Cod penal privind revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 346, raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998-999 cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată Statul Român, prin Agenția Națională de Administrate Fiscală, DGFP A și în consecință a obligat pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata următoarelor sume de bani, precum și a dobânzilor și a penalităților aferente, până la plata integrală a debitului, conform OG 92/2003:
- pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Com, județul M, la plata sumei de 43.683.765 lei ROL, reprezentând TVA prin neînregistrarea veniturilor obținute din vânzarea materialului lemnos în perioada 1999-2002;
- pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, județul M, la plata sumei de 87.994.048 lei ROL, reprezentând TVA;
- pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, județul M, la plata sumei de 423.855.874 lei ROL, reprezentând TVA;
- pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, județul M, la plata sumei de 51.343.328 lei ROL, reprezentând TVA.
În baza art. 348 Cod procedură penală, a anulat următoarele înscrisuri falsificate:
- facturile fiscale nr. -/13.11.2000; nr. -/21.02.2001; nr. -/06.12.2000; nr. -/02.07.2001; nr. -/19.01.2002; nr. -/20.11.2000, falsificate de inculpatul;
- facturile fiscale nr. -/16.01.01; -/18.11.00; -/19.07.01; -/25.01.01; -/13.11.00; -/24.10.00; -/09.10.00; -/15.10.00; -/25.09.00; -/03.10.00; -/20.09.00; -/25.08.00; -/04.08.00; -/07.08.00; -; -/25.07.00; -/17.07.00; -/06.07.00; -/30.06.00; -/15.06.00; -/04.10.01; -/16.01.01; -/24.09.01; -/10.09.01; -/20.08.01; -/31.07.01; -/24.07.01; -/17.07.01; -/09.07.01; -/11.08.01; -/28.05.01; -/23.04.01; -/11.04.01; -/16.03.01; -/01.03.01; -/08.02.01; -/05.02.01; -/02.06.01; -/26.06.01; -/29.06.01; -/27.08.01; -/19.07.01; -/07.05.03; -/23.05.01; -/03.05.01; -/29.03.01; -/20.01.01; -/22.12.00; -/30.11.00; -/14.10.00; -/22.06.00; -/19.07.01; -/24.07.01; seriile MM -, MM - falsificate de inculpatul;
- facturile fiscale nr. -/20.05.2001; nr. -/08.02.2001; nr. -/28.02.2001; nr. -/22.03.2001; nr. -/27.03.2001; nr. -/02.04.2001; și nr. -/12.10.2001, falsificate de inculpatul;
- facturile fiscale nr. -/30.07.01; nr. -/26.09.2001; nr. -/13.08.2001; nr. -/30.06.2001; nr. -/30.01.2001; nr. -/26.01.2001; nr. -/31.01.2001; nr. -/09.03.2001; nr. -/16.03.2001; nr. -/28.02.2001; nr. -/13.02.2001; nr. -/12.02.2001; nr. -/27.09.2001, falsificate de inculpatul.
A respins cererea formulată de partea civilă privind instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale părților responsabile civilmente.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat, în solidar cu partea sa responsabilă civilmente, la plata a câte 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul, în calitate de asociat și administrator la SC Com SRL, județul M, a vândut în perioada anilor 1999-2002, material lemnos către SC SA A (societate care a fost absorbită de SC Sa A), pe baza unor facturi false, prezentându-se ca reprezentant al altor societăți ce nu există (SC Lemnul SRL Vișeul de, SC SRL ) și a obținut venituri pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata -ului, în sumă de 43.683.765 lei.
Din expertiză tehnico-științifică efectuată în cauză, prima instanță a reținut că acest inculpat a falsificat un număr de 6 facturi, emanând de la SC Lemnul SRL Vișeul de -M (societate fictivă) cu seriile.-/13.11.2000; nr.-/21.02.2001; nr. -/06.12.2000; nr.-/02.07.2001; nr.-/19.01.2002; nr.-/20.11.2000, falsul constând în contrafacerea imprimatului prin tipărirea acestuia, cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală. de mână de pe aceste facturi a fost executat de inculpatul.
Cu privire la inculpatul prima instanță a reținut că inculpatul, în calitate de asociat și administrator la SC SRL, cu obiect de activitate silvicultură și exploatare forestieră, a întocmit în fals un număr de 54 facturi fiscale, trecând la rubricile "furnizori 2", "delegat 2" și "mijloc de transport", date nereale.
Acesta s-a prezentat ca reprezentant al altor societăți comerciale ce nu existau (SC Proc Com SRL, SC Com SRL V D, SC SRL ), obținând venituri ce nu au fost înregistrate, sustrăgându-se de la plata TVA-ului, în sumă de 423.855.874 lei.
Se reține, de asemenea, că inculpatul, a prezentat un număr de 44 facturi de la SC cât și de la SC Com SRL (societate inexistentă). Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 88293/19.05.2004, rezultă că au fost cercetate un număr de 19 facturi, concluzionându-se că facturile seria - -/07.06.2002, emisă de SC SRL (societatte fictivă) și - -/23.07.2002 emisă de SC Com SRL (societate fictivă) au fost completate de inculpatul. Celelalte facturi au fost completate de alte persoane.
Din raportul de expertiză tehnico-științifică nr. -/20.07.2004, prima instanță a reținut că, inculpatul a falsificat un număr de 53 facturi, falsul constând în contrafacerea imprimatului prin tipizarea acestuia cu ajutorul imprimantei color, facturile fiind completate de inculpat.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că împotriva inculpatului s-a depus plângere de către SC SRL A, SC SRL.
Acest inculpat, în calitate de administrator la, a vândut în perioada anilor 1999 - 2002, material lemnos către SC SA, SC Sa A și SC SRL A, pe baza unor facturi false și prezentându-se ca reprezentant al unor societăți ce nu există, respectiv SC SRL Vișeul de, SC SRL, SC SRL, Sc SRL C, SC SRL, SC SRL, SC SRL, neînregistrând veniturile obținute și sustrăgându-se de la plata TVA-ului în sumă de 51.343.328 lei.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 13.01.2003 al IPJ A, rezultă că un număr de 8 facturi fiscale, respectiv: -/20.05.2001; -(08.02.2001; -/28.02.2001; -/22.03.2001; -/27.03.2001; -/02.04.2001; -/12.10.2001 și -/12.10.2001, ce emană de la societățile susmenționate, sunt contrafăcute prin tipărirea acestora cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală, iar scrisul aparține inculpatului.
Referitor la inculpatul instanța de fond a reținut că și acest inculpat, în calitate de asociat și administrator la SC SRL, a vândut în perioada ianuarie - septembrie 2001, material lemnos către SC SA A, SC SRL A și SC SA A, pe baza unor facturi false și prezentându-se ca reprezentant al unor societăți ce nu există (SC SRL Vișeul de, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL ) neînregistrând veniturile obținute în contabilitatea asociației, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului către bugetul de stat, în sumă de 87.994.048 lei.
Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de IJP A, instanța de fond a reținut că și acest inculpat a falsificat un număr de 13 facturi, respectiv: -/30.07.01; -/26.09.2001; -/13.08.2001; -/30.06.2001; -/30.01.2001; -/26.01.2001; -/31.01.2001; -/09.03.2001; -/16.03.2001; -/28.02.2001; -/13.02.2001; -/12.02.2001; -/27.09.2001.
Toate aceste facturi contrafăcute emană de la SC -S, SC SRL, SC - S, societăți inexistente.
constă în tipărirea acestora cu ajutorul unei imprimante color, cu jet de cerneală, iar scrisul de pe facturile -/27.09.2001, -/30.07.2001, -/26.09.2001 și -/13.08.2001, a fost executat de inculpat. de mână de pe celelalte facturi, a fost probabil executat de către inculpat.
SRL, unde inculpatul este administrator a fost înregistrată în Registrul Comerțului, la data 27.04.2001 și este plătitoare de TVA din 01.06.2001.
Prin faptele comise, inculpații au creat un prejudiciu către bugetul de stat, în valoare de 606.875.015 lei după cum urmează:
- 43.683.765 lei - reprezentând TVA (prin neînregistrarea veniturilor obținute din vânzarea materialului lemnos în perioada anilor 1999 - 2002), prejudiciu creat de inculpatul;
- 87.994.048 lei, TVA, prejudiciu creat de inculpatul;
- 423.855.874 lei - TVA, prejudiciu creat de inculpatul;
- 51.343.328 lei - TVA, prejudiciu cauzat de inculpatul.
Cu aceste sume, Statul Român, prin, s-a constituit parte civilă, solicitând totodată și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente până la plata integrală a debitului, conform OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală.
Partea civilă a mai solicitat instituirea unui sechestru asigurător, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel inculpații, (filele 3-5) și (filele 7-8), solicitând ca în urma reaprecierii probatoriului administrat în cauză, în principal să fie achitați, iar în subsidiar să le fie aplicată pedeapsa amenzii penale a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Prin memoriul depus la fila 32 dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A solicită menținerea obligației inculpaților la plata sumelor stabilite de prima instanță cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpați bugetului consolidat al statului și nerecuperat.
Prin decizia penală nr. 334 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1242/28 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Arad și s-a respins apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de inculpații și.
S-a desființat hotărârea atacată, în parte în ce îi privește pe inculpații și iar în rejudecarea cauzei:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală a achitat inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1994.
În temeiul art. 91 lit. c Cod penal a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea amenzii administrative de câte 1000 lei pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost achitați, urmând ca față de fiecare din ei să fie executată sancțiunea amenzii administrative în sumă de câte 1000 lei.
A constatat că prejudiciul cauzat Statului Român de cei doi inculpați a fost recuperat prin plată.
S-au menținut dispozițiile hotărârii atacate în ce privește anularea facturilor fiscale emise de cei doi inculpați.
A obligat inculpații și la plata către stat a câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând cauza în sensul dispozițiilor art.378 Cod procedură penală și având în vedere că în faza procesuală a apelului inculpații și au făcut dovada achitării către bugetul statului a prejudiciului, cauzat prin neplata TVA, a constatat că apelul promovat de aceștia este fondat.
Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și de art.13 din Legea 87/1994 privind evaziunea fiscală, în legătură cu care s-a reținut incidența art.13 Cod penal, deoarece în luna august a anului 2005, și anume în cursul judecății fără ca în cauză să fi fost pronunțată o hotărâre definitivă, a intrat în vigoare Legea 241, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale care, prin art.16, a abrogat expres Legea 87/1994.
După cum s-a arătat mai, în apel inculpații și au plătit prejudiciul adus bugetului consolidat al statului cauzat prin neplata TVA, în sumă de 87.994.048 ROL, respectiv de 43.683.765 ROL, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 55-59 dosar, această împrejurare fiind de natură să modifice tratamentul sancționator aplicat acestora.
În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, săvârșită în perioada 2000-2002, în cauză este aplicabilă, în condițiile prevăzute de art.13 cod penal, legea nouă, nr.241/2005, care este mai favorabilă din perspectiva condițiilor răspunderii penale, prin art.10 alin.1 fiind prevăzută o cauză de nepedepsire pentru infracțiunile de evaziune fiscală ce au cauzat un prejudiciu de până la 50.000, în echivalentul monedei naționale, cu condiția ca acesta să fie recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată.
Această situație se regăsește în ceea ce îi privește pe inculpații și, iar dispozițiile legale mai menționate devin incidente în condițiile în care prejudiciul cauzat bugetului de stat este până în 50.000, iar despre posibilitatea achitării acestuia cu consecința absolvirii de răspundere penală, inculpații au aflat doar în fața instanței de apel.
Dacă în privința infracțiunii de evaziune fiscală se poate reține o cauză de nepedepsire și se poate aplica o sancțiune administrativă, același tratament sancționator trebuie acceptat și totodată aplicat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Această infracțiune a fost comisă pentru crearea condițiilor de evaziune fiscală, prin ascunderea sursei impozabile, iar gradul de pericol social concret al acesteia poate fi reapreciat în sensul prevederilor art.181cod penal.
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și au regretat comiterea faptei, urmările concrete ale faptelor lor derivate nu numai din cuantumul prejudiciului produs, dar și din perioada ce a trecut de la momentul emiterii facturilor conținând date fictive și cel al trimiterii în judecată, precum și din împrejurarea mai arătată, privind achitarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, așa cum au solicitat organele fiscale care reprezintă Statul Român în cauză, instanța consideră ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.181cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1 cod penal.
Procedura judiciară care s-a derulat față de inculpați în prezenta cauză, ce poate fi finalizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și cu consecința prevăzută expres în art.10 alin.1 din Legea 241/2005, privind înregistrarea sancțiunii în cazierul judiciar, reprezintă o ripostă suficientă a organelor de stat împuternicite să asigure apărarea ordinii de drept, aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al procesului penal.
În ce îi privește pe inculpații și, care nu au făcut dovada achitării prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, iar din probele administrate în cauză se reține că au comis cu vinovăție infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 cod penal, în formă continuată, și evaziune fiscală, prevăzută de art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea 13 cod penal, cauzând statului un prejudiciu de 423.855.765 ROL, respectiv de 51.343.328 ROL; susținerile acestora privind lipsa legăturii de cauzalitate între activitățile lor în cadrul societăților comerciale SC SRL, respectiv AF, nefiind întemeiate.
Inculpații au falsificat facturi fiscale, un număr de 55 inculpatul, și un număr de 8 inculpatul, prin contrafacerea imprimatului prin tipizarea acestuia cu ajutorul unui calculator și a unei imprimante color, respectiv prin aceea că au trecut date fictive la rubricile "furnizor", "delegat" și " mijloc de transport", modalitate în care au vândut material lemnos, veniturile obținute nefiind înregistrate în contabilitate.
Față de cele arătate, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.1242 din 28 mai 2007 Judecătoriei Arad au fost admise, hotărârea atacată a fost desființată în ce îi privește pe aceștia, în judecarea cauzei,
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, inculpații și au fost achitați cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal și art.13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În temeiul art.91 lit.c Cod penal fiecărui inculpat i-a fost aplicată sancțiunea amenzii administrative de câte 1000 lei pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost achitați, față de ei urmând să fie executată sancțiunea amenzii administrative de câte 1000 lei.
În temeiul art.14 Cod procedură penală, s-a constatat că prejudiciul cauzat Statului Român de cei doi inculpați a fost recuperat.
Dispozițiile din hotărârea atacată, privind anularea facturilor fiscale emise de cei doi inculpați, au fost menținute.
În ce privește apelul declarat de inculpații și, considerând că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații și au fost obligați la plata către stat a sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În temeiul art.189 Cod procedură penală, suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor care au acordat asistență judiciară din oficiu, va fi virată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Împotriva deciziei penale nr.334/A din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.6409/2005 au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publica A, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 11.01.2008.
În motivarea recursului declarat de partea civilă se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabil civilmente la plata despăgubirilor civile, menționând în memoriul depus la dosar că apreciază temeinică și legală hotărârea pronunțată de instanța de apel astfel că nu mai susține calea de atac promovată.
În motivarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad se solicită, în esență, admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării menținerea hotărârii penale pronunțate de prima instanță deoarece s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.10 din legea 241/2005 care ar fi mai favorabilă inculpaților și decât cele menționate în legea 87/1994 însă numai sub aspectul posibilității aplicării sancțiunii administrative în caz de reparare a prejudiciului de până la 50.000 euro. S-a mai arătat că instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați astfel că încadrarea juridică a faptelor deduse judecății rămâne cea din actul de sesizare a instanței, singura dispoziție nou aplicată fiind art.10 din legea 241/2005, iar modalitatea de aplicare a principiului mitior lex constituie una din încălcările clasice ale art.13 penal privind legea penală mai favorabilă, anume aplicarea dispozițiilor mai favorabile din două legi- legea 87/1994 cu privire la pedeapsa prevăzută de lege și art.10 din legea 241/2005 cu privire la efectele reparării prejudiciului, ajungându-se astfel la o lex tertia. Pe de altă parte, se mai arată în motivare că în cauză nu este incident art.10 din legea 241/2005 deoarece inculpații au reparat prejudiciul doar în faza apelului, la ultimul termen de judecată, articolul citat făcând referire la achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată, astfel că motivarea instanței de apel cu privire la necunoașterea de către inculpați a acestei posibilități conferite de lege este în totală contradicție cu textul mai citat. În continuarea motivării recursului se arată că s-au aplicat greșit dispozițiile art.18/1 penal fără a se lua în considerare actele repetate de comitere a faptei având ca finalitate introducerea în circuitul comercial legal a materialului lemnos de proveniență ilicită, antecedența penală a inculpatului, atitudinea nesinceră a inculpaților.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen instanța de recurs apreciază că recursul declarat de partea civilă este nefondat, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate.
În privința recursului declarat de partea civilă, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a acordat despăgubiri civile în cuantumul solicitat, fiind obligat inculpații în solidar cu părțile responsabil civilmente, prejudiciu achitat de către inculpați în faza soluționării apelului. În memoriul depus de către partea civilă recurentă se menționează faptul că nu mai este susținută calea de atac promovată deoarece s-a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, dar Curtea apreciază că această declarație nu are valoarea juridică a unei retrageri a recursului. Pentru a fi în prezența unei retrageri a căii de atac este imperios necesar ca manifestarea de voință în acest sens să fie expresă, neechivocă și să fie astfel formulată, scriptul depus în fața instanței de apel neîndeplinind aceste caracteristici. Prin urmare, Curtea analizând pe fond cuantumul despăgubirilor civile solicitate, apreciază că s-a soluționat corect latura civilă a cauzei, urmând deci a respinge recursul părții civile.
În privința recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Curtea reține că acesta are în vedere greșita apreciere a lipsei de pericol social a faptei comise de inculpați și interpretarea eronată a dispozițiilor legale.
Instanța de apel a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.10 din legea 241/2005 privind cazul de aplicare obligatorie a sancțiunii administrative în situația reparării prejudiciului de până la 50.000 euro care sunt mai favorabile decât cele cuprinse în legea 87/1994 în forma inițială dar numai în privința posibilității aplicării sancțiunii administrative în caz de reparare a prejudiciului de până la 50.000 euro, fără ca încadrarea juridică să fie pusă în discuție, infracțiunile deduse judecății rămânând cele din actul de sesizare, dispoziția din legea nou aplicată fiind art.10 din legea 241/2005. Curtea apreciază că această modalitate de aplicare a principiului mitior lex constituie o încălcare a art.13 din codul penal privind legea penală mai favorabilă, anume aplicarea dispozițiilor mai favorabile din două legi- legea 87/1994 cu privire la pedeapsa prevăzută de lege și art. 10 din legea 241/2005 cu privire la efectele reparării prejudiciului- ajungându-se astfel la o lex tertia, nefiind îngăduit de lege combinarea dispozițiilor mai favorabile din două legi, instanța de judecată având obligația de a aplica una din cele două legi în integritatea ei alegând-o pe cea cu dispoziții mai favorabile. Pe de altă parte, art.10 din legea 241/2005 invocat de instanța de apel la alegerea soluției pronunțate nu este incident în speță câtă vreme repararea prejudiciului a avut loc doar în faza apelului, la ultimul termen de judecată, iar articolul citat prevede obligativitatea reparării prejudiciului până la primul termen de judecată în fața instanței de fond, iar împrejurarea că inculpații nu cunoșteau despre această posibilitate nu duce la inaplicabilitatea dispoziției menționate, funcționând, în dreptul penal român, principiul nemo censetur ignorarem legem. Câtă vreme art.10 din legea 241/2005 nu este aplicabil, Curtea urmează a analiza în continuare dacă inculpații puteau beneficia de dispozițiile art.18/1 Cod penal cu privire la lipsa pericolului social a faptei comise.
Potrivit art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Infracțiunea prevăzută de art.290 cod penal pentru care au fost trimiși în judecată inculpații intimați se referea la comiterea în baza aceleiași rezoluții infracționale a unor acte repetate de falsificare a unor înscrisuri sub semnătură privată- 6 în situația inculpatului și 13 în cazul inculpatului - prin intermediul cărora s-a reușit introducerea în circuitul comercial legal a materialului lemnos de proveniență ilicită ceea ce a contribuit la furtul și tăierile ilegale de arbori cu consecințe negative asupra ecosistemului. Ținând seama de persoana inculpaților care au manifestat o conduită procesuală nesinceră, inculpatul suferind anterior condamnări pentru infracțiuni silvice, de valoarea prejudiciului și de urmările acestuia, faptele comise prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor descrise în actul de sesizare a instanței.
Față de starea de fapt reținută corect de instanța de fond este evident că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, soluția adoptată de prima instanță fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva deciziei penale nr.334 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași decizii penale pe care o casează și menține hotărârea penală pronunțată de prima instanță.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen obligă Direcția Generală a Finanțelor Publice A la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.192 al.3 pr.pen celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN/ 06.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 07.03.2008
Prima instanță:
Instanță apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 226/
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva deciziei penale nr.334 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași decizii penale pe care o casează și menține hotărârea penală pronunțată de prima instanță.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen obligă Direcția Generală a Finanțelor Publice A la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art.192 al.3 pr.pen celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Anca Nacu, Laura Bogdan
