Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 251/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.251/
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Deciziei penale nr.60/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.199/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.1691/3.04.2009 emise de Baroul Galați, precum și intimatul-parte vătămată G, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că menține recursul formulat și înțelege ca asistența juridică să ii fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-parte vătămată G, personal, nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia precum și asupra stării de arest preventiv a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârile pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Precizează că schimbarea încadrării juridice s-a realizat de către instanța de fond, care a reținut comiterea infracțiunii prevăzute de art.218 alin.1 Cod penal, hotărâre care sub acest aspect nu a fost apelată de către procuror. Acest motiv care se referă la corecta încadrare juridică dată faptei a fost invocată în recurs, cale de atac în care s-a ajuns ca urmare a apelului declarat de inculpat.
Cu toate acestea apreciază că se poate formula un astfel de motiv de recurs pentru că el nu este în defavoarea inculpatului, în condițiile în care se solicită doar completarea încadrării juridice corecte a faptei în sensul că se impune a se face referire la art.217 alin.1 și4 din codul penal care relevă practic conținutul infracțiunii, iar cuantumul pedepsei este prevăzut de art.218 alin.1 și nu de art.217 din codul penal.
Totodată, apreciază că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului de către instanța de apel este neîntemeiată. Reducerea de la 15 ani închisoare la 10 închisoare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului este nejustificată raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii deduse judecății și la conduita generală a inculpatului care a avut posibilitatea să prevadă consecințele extrem de grave ale activității sale ilicite.
Solicită, în consecință admiterea recursului declarat de parchet urmând ca, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea în încadrarea menționată în scris la o pedeapsă care să nu depășească cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, respectiv 15 ani închisoare.
Totodată, solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Curtea pune în discuție latura civilă a cauzei, având în vedere că s-a efectuat o expertiză în apel, care a stabilit că valoarea prejudiciului este de 491.633,89 lei iar instanța de apel a menținut latura civilă a Sentinței judecătoriei Panciu, care prevede obligarea la despăgubiri în sumă de 542.730 lei.
Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instanței întrucât pe latură civilă nu au fost formulate motive scrise de recurs de către parchet.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului formulat de recurentul-inculpat, critică cuantumul pedepsei de 10 ani închisoare care i-a fost aplicată ca fiind prea mare în raport cu gravitatea faptei comise. Consideră că i se poate aplica o pedeapsă intr-un cuantum mai redus, având în vedere persoana inculpatului, condițiile de trai ale acestuia, faptul că a fost instigat și de atitudinea părții vătămate.
Inculpatul a motivat prin aceea că, lucrând la partea vătămată, a acumulat niște bani pe care partea vătămată nu i-a acordat. de această situație, inculpatul a stabilit să se răzbune, dând foc podului un de dormea, focul s-a extins iar întreaga casă a fost distrusă.
Susține că instanțele de fond și apel nu au acordat o eficiență corespunzătoare circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a,b, c Cod penal, pe care solicită ca instanța de recurs să le rețină, având în vedere atitudinea inculpatului de colaboreze cu organele de cercetare penală și cu instanța de judecată, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a indicat modalitatea de săvârșire, arătând, totodată, că nu și-a dat seama că focul se va extinde
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se aplice inculpatului o pedeapsă mai redusă.
În ceea ce privește latura civilă, avocat consideră că instanța poate să dispună obligarea inculpatului la plata sumei care a fost stabilită prin expertiză și nu cea care a fost stabilită de instanțe.
Lasă la aprecierea instanței măsura arestării preventive a inculpatului-recurent având în vedere că există o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă.
În ceea ce privește recursul declarat de parchet, apreciază că instanța poate dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate de reprezentantul Ministerului Public, deși este una mai grea, pentru stabilirea corectă a acesteia.
Totodată, arată că în propria cale de atac nu se poate crea o situație mai crea a inculpatului, având în vedere și că Parchetul a omis o cale de atac, caz în care cererea de schimbare a încadrării juridice nu ar fi întemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu a solicitat, în recursul parchetului, o incadrare juridică mai grea. Aceasta, prev. de art.218 alin.1 Cod penal a fost deja reținută ci doar solicită completarea în sensul referirii la art.217, care se sancționează cu o pedeapsă mai ușoară. Nu solicită schimbarea de încadrare juridică în recurs în art.218 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului, apreciază că acesta este nefondat. Pedeapsa de 10 ani nu este prea mare ci, dimpotrivă, prea mică și solicită menținerea cuantumului pedepsei instanței de fond.
În ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante, apreciază că nu se impunea acest lucru și că în mod corect au procedat și instanțele nereținând aceste circumstanțe care au un caracter facultativ și care nu se impun raportat la gravitatea deosebită a faptei comise, mai ales că a fost reținut ca element de agravare și faptul că inculpatul a acționat din răzbunare fără ca acest aspect să fie reținut ca și circumstanță agravantă distinct.
Intimatul-parte vătămată G, personal, arată că i-a fost distrusă, în totalitate, o construcție de 1000 metri2, de 16 metri înălțime, era un adăpost de animale pentru o fermă de vaci, iar pentru înființarea acesteia și-a vândut apartamentul. Solicită a se menține pedeapsa maximă dată inculpatului raportat la fapta comisă de inculpat, la gravitatea și consecințele acesteia.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că a săvârșit infracțiunea motivat de faptul că partea vătămată i-a sustras suma de 11 milioane de pe cec, făcându-se cercetări în acest sens, și nu i-a acordat salariul pe două luni. Depune la dosar Rezoluția nr.52/P/2009 din 17.02.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu precum și un memoriu. Regretă fapta comisă și solicită reducerea pedepsei având în vedere că nu a mai avut vreun impact cu legea penală.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.199/16.10.2008, pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere, prev.de art.217 al.1 și 4 Cod penal, în infracțiunea de distrugere calificată, prev.de art.218 al.1 Cod penal, la 15 ani închisoare și interzicerea dreptului prev.de art.64 al.1 lit.a,b și c Cod penal pe o durată de 2 ani.
Prin aceeași sentință a fost obligat inculpatul la - RON despăgubiri civile către partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că inculpatul a lucrat ca muncitor zilier la partea vătămată G, ce deține două grajduri în curtea fostului sediu al CAP P - ferma S.
În ziua de 06.09.2008 inculpatul a consumat băuturi alcoolice apoi s-a culcat în podul grajdului, dormind până în jurul orei 13.30, după ce s-a trezit inculpatul s-a gândit să incendieze grajdul pentru a se răzbuna pe partea vătămată, pe motivul că acesta nu l-a plătit pentru toată munca prestată.
Astfel, inculpatul cu bricheta ce o avea asupra sa, a aprins un balot de lucernă uscată aflată în pod apoi a plecat, a trecut râul Șușița și apoi s-a oprit pe un deal de unde a privit incendiul izbucnit.
Că, cetățenii cartierului S și pompierii au acționat pentru stingerea incendiului până în jurul orei 18.30-19.00 însă, în jurul orei 17,30 inculpatul s-a prezentat la sediul incendiului izbucnit.
Că, în urma incendiului au fost distruse următoarele bunuri aparținând părții vătămate: grajd de 50/20m, 7.000 baloți lucernă, autoturism Espero, autoturism, 8 capre, greblă mecanică, moară urluială, instalație erbicidat, motocositoare, aparat de muls și o betonieră, bunuri în valoare totală de 542.730 RON (5.427.300.000 lei).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul care, prin apărător, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că apelul este fondat.
Examinând sentința din oficiu precum și prin prisma criticilor formulate de către apelant s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei.
Astfel, din probele administrate în cauză și anume plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare, planșa foto, declarațiile martorilor date la urmărirea penală și la instanță coroborate cu declarațiile inculpatului și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în apel d e expert tehnic ing. G este dovedit că la 06.09.2008 inculpatul a săvârșit infracțiunea de distrugere calificată, prev.de disp.art.218 al.1 cod penal.
Totuși, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că, având în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind pentru prima dată în sfera ilicitului penal, se poate reduce pedeapsa într-un cuantum care să asigure reeducarea acestuia.
Așa fiind, în baza art.379 pct.2 lit.a cod procedură penală a fost admis apelul, a fost desființată sentința și s-a redus pedeapsa.
Față de aceste considerente, TRIBUNALUL VRANCEA prin decizia penală nr.60/2009, a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 199 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-.
A desființat sentința în ceea ce privește individualizarea pedepsei.
A redus pedeapsa principală la 10 (zece) ani închisoare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A menținut starea de arest inculpatului-apelant.
A dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2008 la zi.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
- greșita incadrare juridică a faptei, în sensul că încdrarea juridică corectă ar fi fost cea prev. de art.2176 alin.1și4 Cod penal cu aplic. Art.218 alin.1 Cod penal;
- reducerea în mod nejustificat a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul apreciază hotărârile recurate ca fiind netemeinice sub aspectul pedepsei aplicate solicitând reducerea acesteia, fapta sa fiind și rezultatul conduitei părții vătămate care nu l-a plătit pentru munca prestată.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 și 4 Cod penal în infracțiunea de distrugere calificată prev. de art.218 alin.1 Cod penal, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
Hotărârea a fost apelată de către inculpat care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr.60/2009 TRIBUNALUL VRANCEAa admis apelul declarat de inculpat și a redus de la 15 ani la 10 ani pedeapsa aplicată acestuia.
În acest context, Curtea apreciază că primul motiv de recurs invocat de către Parchet este pur formal, acesta neavând nicio consecință juridică.
acestui motiv de recurs rezultă și din faptul că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei nu a fost apelată de către parchet.
Este adevărat că articolul 217 alin.1 și 4 este textul de bază care definește infracțiunea iar articolul 218 este forma agravată a infracțiunii de distrugere.
În condițiile în care articolul 218 stabilește propriile limite de pedeapsă ce au fost avute în vedere de către instanță la judecarea cauzei pe fond, completarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat cu disp.art.217 alin.1 și4 Cod penal este, așa cum s-a menționat mai, lipsită de orice relevanță juridică neavând nicio consecință pentru viitor (amnistie, grațiere, dezincriminare).
Astfel, chiar și în cazul unui act de clemență viitor referitor la art.217 alin.1 și 4 Cod penal, acesta nu va putea produce efecte juridice asupra faptei săvârșite de inculpat care se referă la articolul 218 alin.1 Cod penal, care nu este altceva decât forma calificată a infracțiunii cadru.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că încadrarea juridică a faptei dată de către instanța de fond, deși nu corectă în totalitate, este bună reținerea în sarcina inculpatului doar a formei calificate a infracțiunii de distrugere fără a face trimitere la textul de lege de bază (art.217 alin.1 și 4 Cod penal) neavând consecințe juridice față de inculpat.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea apreciază că cuantumul acesteia de 10 ani închisoare cu privare de libertate asigură scopul prevăzut de lege, respectiv de art.52 Cod penal, instanța de apel în mod justificat dând eficiență unor criterii de individualizare favorabile inculpatului, cum ar fi: faptul că acesta este la primul impact cu legea penală, a recunoscut și a regretat fapta comisă.
În consecință, Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea și nici majorarea acestei pedepse aplicate de către TRIBUNALUL VRANCEA, pedeapsă care a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Față de cele menționate mai Curtea apreciază că hotărârile recurate sunt legale și temeinice și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul.
Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest în prezenta cauză se va menține starea de arest a acestuia și se va deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției începând cu 08.09.2008 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la 30.01.1963 în orașul B, județul B, cu domiciliul în sat de, comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Deciziei penale nr.60/20.02.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.199/16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-).
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 08.09.2008 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /15.04.2009
Tehnored. -/2 ex./21.04.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
