Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - BIROUL Teritorial Galați și de inculpații:, în prezent deținut în Arestul J G și -, în prezent deținut în Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din 06.04.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.545/2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet de avocat, și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată; au fost depuse scrise de recurs formulate de T - Biroul Teritorial Galați, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați și arată că iși însușesc recursurile declarate de apărătorii lor.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Inculpații, prin apărători, nu au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în susținerea recursului declarat de parchet, critică încheierea de ședință ca fiind netemeinică întrucât în mod greșit instanța de judecată a dispus prelungirea măsurii arestării a celor doi inculpați doar pentru 20 zile, motivat de faptul că această perioadă este suficientă pentru efectuarea activităților menționate în referatul cu propunere de prelungire.
Consideră că pentru realizarea acestor activități sunt necesare încă 30 de zile, respectiv pentru efectuarea perchezițiilor informatice asupra mijloacelor de stocare a datelor ridicate de la învinuitul, percheziții autorizate de Tribunalul Galați prin încheierile din 6.04.2009. tot în cauză, la 6.04.2009, Biroul Teritorial Galația propus luarea măsurii arestării preventive în lipsă față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Fiind vorba de propunere de arestare în lipsă, susține că perioada în care instanța se va putea pronunța în mod legal, cu procedura de citare completă, este mai mare de 20 de zile.
De asemenea, pentru reaudierea și prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului -, intr-o altă cauză aflată pe rolul Parchetului C sunt necesare două deplasări în Arestul IPJ C, învinuitul neputând fi transferat datorită afacerilor judiciare.
Totodată, susține că, raportat la numărul mare de persoane implicate, multe dintre acestea fiind stabilite de la ultima prelungire și în prezent, perioada relativ întinsă a activității infracționale, pentru întocmirea rechizitoriului și sesizarea în termen legal a instanței de judecată este necesară o perioadă mai mare de timp.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al perioadei de cand inculpații sunt arestați preventiv, respectiv 3 luni, apreciază că nu este vorba de o încălcare a dispozițiilor art.5 par.3 din CEDO, ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, de numărul mare de acte de urmărire penală ce au fost efectuate și ce trebuie efectuate în cauză.
Arată că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, activitatea de urmărire penală complexă desfășurată în cauză, coroborată și cu descoperirea în cursul cercetărilor a unor noi învinuiți, constituie suficiente temeiuri pentru prelungirea arestării preventive a inculpaților.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului declarat și în conformitate cu disp.art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală să se dispună casarea încheierii recurate și în rejudecare să fie admisă propunerea T, astfel cum a fost formulată și să se dispună prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pentru o perioadă de 30 de zile.
Recurentul-inculpat, având cuvântul pentru inculpatul, reiterează susținerile din fața instanței de fond în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai justifică prelungirea acestei măsuri, solicitând respingerea ca nefondată a cererii de prelungire.
În ceea ce privește termenul rezonabil, reglementat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului dar și de legislația românească, art.159 alin. ultim Cod procedură penală, potrivit literaturii judiciare și practicii de specialitate, acest termen rezonabil se apreciază în raport de trei criterii:
- complexitatea cauzei;
- atitudinea inculpatului și
- comportamentul autorităților.
Față de complexitatea cauzei care a fost invocată de procuror în motivele de recurs, arată că aceasta este dată de natura infracțiunilor, numărul lor (însă, în sarcina inculpatului sunt reținute infracțiunile de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc, comise în aceleași împrejurări), numărul inculpaților și al martorilor (sunt vreo 4, 5 martori audiați înainte de luarea măsurii arestării preventive și vreo 3 după luarea acestei măsuri, în cauză sunt doi inculpați arestați, unul propus spre arestare și vreo 3 învinuiți pentru consum de droguri), existența unor elemente de extraneitate, conexarea mai multor cauze (e vorba de un dosar de la C, fiind dată o ordonanță de doar 3 rânduri).
În ceea ce privește atitudinea inculpatului, arată că în literatura de specialitate se arată că poate contribui la întârzierea rezolvării doar în condițiile în care este o atitudine obstrucționistă. Simpla valorificare a garanțiilor prevăzute de lege sau utilizarea căilor de atac nu poate fi imputată inculpatului ci doar atitudinea abuzivă și delatorie.
Inculpatul-recurent doar a formulat recurs împotriva încheierii de prelungire și a uzat de dreptul de a nu da declarații.
Consideră că din acest punct de vedere nu se poate concluziona că există un motiv pentru a se aprecia că termenul rezonabil trebuie să ajungă la 180 zile.
Referitor la comportamentul autorităților, dacă nu acționează cu toată promptitudinea necesară, arată că, fiind vorba de înfrângerea unui drept fundamental, respectiv libertatea persoanei, autoritățile trebuie să manifeste o operativitate maximă.
Din examinarea referatelor de prelungire se constată că la momentul precizării a ceea ce s-a făcut în intervalul arestării preventive dispusă anterior, în primele 29 zile au fost audiați 2 martori, au fost depuse la dosar rapoartele de constatare biocriminalistică. În următoarele 30 zile au fost intocmite și atașate la dosar rapoartele în extenso făcute de specialiștii biocriminaliști, efectuarea percheziției informatice a hard-discului ridicat de la inculpatul. La următoarea prelungire a fost pus sub învinuire și. Insă, în mod practic aceasta se face printr-o rezoluție care nu necesită mai mult de 5 minute. Punerea în mișcare a acțiunii penale față de se face tot printr-o ordonanță de pagină. În ceea ce privește redarea convorbirilor interceptate, arată că sesizarea în prezenta cauză s-a făcut la 7.07.2008 privind pe inculpatul, fiindu-i interceptate convorbirile din 8. 07.2008. Astfel, după 8 luni de la interceptare, nu se justifică prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea transcrierilor acelor convorbiri telefonice.
Precizează că un investigator sub acoperire a cumpărat pe 7.07.2008 de la și nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților-recurenți din prezenta cauză în condițiile în care au fost probe suficiente și indicii clare că se putea lua măsura arestării preventive față de acest inculpat la acel moment.
Arată că sunt motive care nu au nicio legătură cu recurenții-inculpați din prezenta cauză.
În motivele de recurs ale parchetului se arată că, pe lângă cele 3 activități pe care le invocă procurorul a fi efectuate în continuare se menționează expertiza informatică la mijloacele de stocare a datelor ridicate de la. Insă acesta nu se regăsește ca și învinuit în prezenta cauză și nu are nicio legătură cu inculpatul.
Învederează că motivele de recurs al parchetului reprezintă, de fapt, nouă propunere de prelungire a arestării deoarece sunt invocate motive noi, activități noi care nu au fost arătate în referat. Astfel, instanța de recurs nu judecă un recurs împotriva unei încheieri soluționată de o instanță inferioară ci se pronunță, efectiv pe prelungire, ca și primă instanță deoarece este pentru prima dată când se invocă expertiza informatică.
Susține că faptul că trebuie să fie arestat în lipsă inculpatul nu privește pe cei doi recurenți-inculpați din prezenta cauză și nu poate constitui motiv pentru prelungirea arestării preventive a acestora.
De asemenea, drumul până la C se efectuează în 3 ore dus și 3 ore întors.
În ceea ce privește incălcarea art.5 par. 3 din CEDO, face referire la o speță în care s-a precizat că descoperirea altor învinuiți justifică prelungirea cu încă 30 zile, insă nu 90 zile.
Astfel, s-a dispus o dată, anterior, prelungirea pe 30 zile pentru acest motiv.
Totodată, arată că inculpatul nu avea asupra lui plicul, care a fost găsit lângă mașină, nu s-a adus înregistrarea video, nu s-a făcut dovada că inculpatul l-ar fi aruncat pe geam, nu au fost audiați martori asistenți la flagrant.
În condițiile în care procurorul, prin activitățile efectuate în mod sporadic nu acoperă nici măcar o săptămână din cele 3 luni de arest preventiv, arătând un dezinteres total față de inculpații-recurenți, susține că o atitudine corectă ar fi ca instanța să constate că, în raport cu cele 3 criterii menționate anterior, s-a depășit termenul rezonabil.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet iar în ceea ce privește recursul inculpatului solicită admiterea acestuia, să se facă aplicarea dispozițiilor art.1403alin.7 Cod procedură penală, urmând să se dispună soluția pronunțată de textul de lege.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că, așa cum rezultă din întreg materialul probator, depus de către parchet nu rezultă nicio dovadă clară referitoare la actul infracțional la care se referă aceștia.
Solicită a se avea în vedere a unui element deosebit de important: practica CEDO în acest domeniu cât și practica judiciară în acest sens.
Astfel, prin menținerea în arest a inculpatului, față de motivele invocate de parchet a atins limita maximă.
Aducerea la fiecare termen de noi probe care se puteau face până la acest moment sunt elemente exagerate.
Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art.159 alin. ultim Cod procedură penală. Practica instanțelor este în sensul de a se admite recursul formulat și a se dispune în baza art.1403alin. 7 Cod procedură penală.
Solicită a se observa că recursul parchetului este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați întrucât se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, arată că achiesează concluziilor formulate de apărătorul său.
Recurentul inculpat, personal, arată că nu cunoaște niciuna din persoanele implicate. Arată că a fost bătut la momentul arestării sale pentru că nu a vrut să declare.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele;
Prin incheierea de ședință din 06.04.2009, Tribunalul Galația admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați.
În baza art. 155 Cod procedură penală și art. 159 Cod procedură penală a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive inculpaților, în prezent deținut în Arestul G, și -, în prezent deținut în Arestul G, pentru o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 13.04.2009 și până la data de 02.05.2009, inclusiv.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin apărătorul ales.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin referatul nr. 116/D/P/2008 din 03.04.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați, a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o durată de încă 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că prin rezoluția din data de 08.07.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale"in rem", iar prin rezoluțiile din 14.01.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale "in personam" împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009 procurat, deținut și distribuit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale diverse cantități de cannabis și cocaină iar în data de 13.01.2009 a fost depistat deținând în scopul comercializării 6 doze de marijuana și 4 doze de cocaină - drog de risc, respectiv de mare risc.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2009 procurat, deținut și distribuit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale diverse cantități de cannabis și cocaină iar în datele de 13.01.2009 și 14.01.2009 a fost depistat deținând în scopul comercializării 22 doze de marijuana și 4 doze de cocaină - drog de risc, respectiv de mare risc.
Prin ordonanțele cu nr. 116/D/P/2008 din 14.01.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru infracțiunile mai sus menționate, dispunându-se totodată reținerea acestora pentru 24 de ore.
Prin încheierea de ședință din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosar - (definitivă la 19.01.2009), s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 29 zile, respectiv până la data de 11.02.2009.
Ulterior, prin încheierile de ședință din 06.02.2009 (pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -) și din 06.03.2009 (pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -), s-a dispus, succesiv, prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pentru câte o perioadă de 30 zile, până la data de 12.04.2009.
S-a precizat că, ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive, în cauză au fost efectuate următoare activități:
- punerea sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii de procurare de droguri de mare risc pentru consum propriu în formă continuată și audierea învinuiților (arestat în altă cauză) și;
- punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul și efectuarea de acte de căutare față de acesta;
- întocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate.
S-a arătat că, în cauză, cercetarea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luate față de inculpați fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:
- identificarea celorlalte persoane ce au legătură cu cauza, implicate în traficul și consumul ilicit de droguri, precum și administrarea de probe privind activitatea infracțională a acestora;
- reanalizarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și învinuiților, în raport de ansamblul materialului probator, urmată de reaudierea acestora și prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate până la momentul de față, rezultă indicii temeinice - în sensul art. 143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că inculpații și au săvârșit faptele prevăzute de legea penală.
În acest sens au fost avute în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 13.01.2009 și planșele foto, procesul-verbal de testare a substanței găsită asupra inculpatului la data de 14.01.2009, adresa nr. -/14.01.2009 a Cp rivind rezultatul analizelor de laborator, procesul-verbal din 14.01.2009 de efectuare a percheziției la domiciliul inculpatului, procesul verbal de testare a substanței ridicată la data de 14.01.2009 de la inculpatul, adresa nr. -/15.01.2009 a Cp rivind rezultatul analizelor de laborator, declarațiile martorilor, declarațiile învinuitului, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice. Ulterior luării măsurii arestării preventive față de inculpați, au fost audiați mai mulți martori și au fost puși sub învinuire doi învinuiți (, care este arestat în altă cauză și ), și au fost întocmite procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate, mijloace de probă care, coroborate cu cele mai sus indicate, conturează săvârșirea de către inculpați a faptelor aduse ca învinuire.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite faptele, caracterul continuat al acțiunilor, cantitatea mare de droguri traficată, conduita inculpaților la momentul surprinderii în flagrant, persoana inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală și nu în ultimul rând, rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, fapte ce au căpătat o mare amploare în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpați și care au repercusiuni mai ales în rândul tinerilor, fiind pusă în pericol sănătatea și chiar viața acestora, s-a apreciat că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceeași ordine de idei, s-a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză urmează a se efectua mai multe activități specifice fazei de urmărire penală (identificarea celorlalte persoane ce au legătură cu cauza, implicate în traficul și consumul ilicit de droguri, precum și administrarea de probe privind activitatea infracțională a acestora; reanalizarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și învinuiților, în raport de ansamblul materialului probator, urmată de reaudierea acestora și prezentarea materialului de urmărire penală și respectiv întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată).
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin apărător, tribunalul a reținut că, potrivit art.139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speță, s-a constatat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.
Față de considerentele arătate și pentru buna desfășurare a urmăririi penale, respectiv pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea situațiilor de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, având în vedere și poziția procesuală a inculpaților, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 155 Cod procedură penală și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Totuși, având în vedere că măsura preventivă a arestării a fost prelungită anterior pentru efectuarea, în mare, a acelorași activități pentru care se solicită prezenta prelungire (reanalizarea încadrării juridice a faptelor, reaudierea inculpaților, întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia și sesizarea instanței de judecată fiind cerute încă de la prima propunere de prelungire din 04.02.2009 și pentru care s-a dispus prelungirea cu încă 30 de zile atât prin încheierea din 06.02.2009 - dosar 597//121/2009-, cât și prin încheierea din 06.03.2009 - dosar -), s-a apreciat că o prelungire a arestării preventive pentru o perioadă de încă 20 de zile este suficientă pentru efectuarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și, având în vedere actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză și complexitatea acesteia, termenul de 20 zile este insuficient și solicită prelungirea arestării preventive a inculpaților pe durata maximă prevăzută de lege de 30 de zile.
Inculpații apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracțiunile iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta în concret un pericol pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților în vederea finalizării urmăririi penale.
Fără a se intra pe fondul cauzei, urmează a se constata că din probele administrate în cauză sunt indicii că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Acest lucru rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul analizelor de laborator, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu convorbirile telefonice interceptate.
În speță, inculpații au încercat să comercializeze 22 doze de marijuana și 4 doze de cocaină, fapte cu un ridicat grad de pericol social care pun în pericol sănătatea populației, aceștia prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul, pericolul este cu atât mai mare prin faptul că nu este la primul impact cu legea penală și persistă în activitatea infracțională.
În concluzie, constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, în mod judicios instanța de fond a prelungit măsura arestării preventive.
Totuși, având în vedere că măsura preventivă a arestării a fost prelungită anterior pentru efectuarea, în mare, a acelorași activități pentru care se solicită prezenta prelungire (reanalizarea încadrării juridice a faptelor, reaudierea inculpaților, întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia și sesizarea instanței de judecată fiind cerute încă de la prima propunere de prelungire din 04.02.2009 și pentru care s-a dispus prelungirea cu încă 30 de zile atât prin încheierea din 06.02.2009 - dosar 597//121/2009-, cât și prin încheierea din 06.03.2009 - dosar -), apreciază că o prelungire a arestării preventive pentru o perioadă de încă 20 de zile este suficientă pentru efectuarea acestora.
În concluzie, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva acesteia.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
dispune:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - BIROUL Teritorial Galați și de inculpații: (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 25.03.1982 în Municipiul G, județul G, cu domiciliul în Municipiul G, strada -. C-tin nr.3A, -oza 2, apartament 29, județul G, în prezent deținut în Arestul J G) și - (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 22.03.1987 în Municipiul G, județul G, cu domiciliul în Municipiul G, strada -. - nr.80, județul G, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 06.04.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenții-inculpați la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /15.04.2009
Tehnored. -/2 ex./21.04.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
