Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 351/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 351/
Ședința publică din 27 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și împotriva deciziei penale nr.167/A/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, personal și asistați de avocat, lipsă fiind părțile civile intimate, Casa de Asigurări de Sănătate T, Spitalul Clinic Județean nr. 1 T și Spitalul Clinic Municipal
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța ia declarație inculpaților, consemnată în scris și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare, majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.
Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și achitarea inculpaților deoarece aceștia au fost în legitimă apărare, pe de altă parte s-a mai arată că infracțiunea impunea îndeplinirea actelor de urmărire penală de către procuror în temeiul art.209 al.4 pr.pen, iar de la dosar lipsește actul de începere a urmăririi penale, că organele de urmărire penală nu au luat nici o măsură cu privire la cele reclamate de inculpați referitor la agresarea lor de către părțile vătămate, că nu s-au audiat martorele prostituate care ar fi putut lămuri cauza, că la baza condamnării a contribuit exclusiv statutul de recidiviști pe care inculpații îl aveau, că împrejurarea că părțile vătămate posedă certificate medico-legale nu duce la concluzia că inculpații sunt vinovați de comiterea leziunilor descrise, iar în cauză nu s-a realizat o confruntarea între părți care ar fi fost în măsură să lămurească modul în care s-au petrecut evenimentele. Depune la dosar concluzii scrise. Cu privire la recursul parchetului solicită respingerea ca nefondat.
Procurorul cu privire la recursul declarat de inculpați pune concluzii de respingere ca nefondate, întrucât inculpații sunt cei care au lovit părțile vătămate, la dosar neexistând probe din care să rezulte că inculpații au fost provocați.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că a fost condamnat numai pentru că este recidivist.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1053/07.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 9904/2005 în baza art. 181 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, condamnat inculpatul, la două pedepse de câte: 8 (opt) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art.71.pen, pentru săvârșirea a două infracțiuni de "Vătămare corporală".
În baza art. 217 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsă de: 3 (trei) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art.71 pen, pentru săvârșirea infracțiunii de "Distrugere".
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) luni închisoare, pe care o sporește cu o lună stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 61. pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 430 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 491/18.02.2002 a Judecătoriei Timișoara, rest de pedeapsă pe care o contopește cu pedeapsa anterior stabilită, în pedeapsa cea mai grea aceea de 430 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă astfel stabilită de: 430 zile închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 181 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a condamnat inculpatul, la două pedepse de câte: 8 ( opt) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art. 71.pen, pentru săvârșirea a două infracțiuni de "Vătămare corporală".În baza art. 217 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de: 3( trei ) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art.71 pen, pentru săvârșirea infracțiunii de "Distrugere".
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate anterior inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) luni închisoare, pe care o sporește cu o lună stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de 9 (nouă) luni închisoare.În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii pentru restul de pedeapsă de 841 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 2660/4.10.2002 a Judecătoriei Timișoara, rest de pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa anterior stabilită, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă astfel stabilită de: 9 ( nouă) luni și 841 zile închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 181 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat inculpatul, la două pedepse de câte: 8 ( opt) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art.71.pen, pentru săvârșirea a două infracțiuni de "Vătămare corporală".
În baza art. 217 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b a Cod Penal condamnat inculpatul la o pedeapsă de: 3( trei ) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a-c, art.71 pen, pentru săvârșirea infracțiunii de "Distrugere".
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ( opt ) luni închisoare, pe care o sporește cu o lună stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de: 9 ( nouă ) luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 181 al. 1.Cod Penal a condamnat inculpatul la două pedepse de câte: 6 (șase) luni închisoare, cu aplicarea art. 81.pen, pentru săvârșirea a două infracțiuni de "Vătămare corporală".
În baza art. 217 al. 1.Cod Penal a condamnat inculpatul la o pedeapsă de: 700 lei (7.000.000 lei vechi) amendă penală, cu aplicarea art. 81.pen, pentru săvârșirea infracțiunii de "Distrugere".
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. e pen. a contopit pedepsele aplicate anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ( șase ) luni închisoare, stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 82. Pen. a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, iar în baza art. 359. pr. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83. Pen.
În baza art. 350. pr.pen. a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998.civil a respins pretențiile civile formulate de către partea civilă.
A constată că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, iar Casa Județeană a Asigurărilor de Sănătate T, Spitalul Clinic nr.1 Județean T și Spitalul Clinic Municipal T nu au formulat pretenții civile.
În baza art. 349, 191 al. 1, 2.C.P.P. a obligat inculpații la plata a câte 410 lei (4.100.000 lei vechi) fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A dispus plata sumei de 600 lei (6.000.000 lei vechi), reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că partea vătămată a aflat de la un amic de-al său, pe nume că sora acestuia din urmă, numita, zisă "" ar fi ținută cu forța de către inculpații din prezenta cauză în zona în care locuiesc aceștia și obligată să se prostitueze în folosul inculpaților și a hotărât să se deplaseze în zona respectivă pentru a discuta cu inculpații și aoa juta pe numita să plece din acel loc.
În acest context, în noaptea de 16/17.08.2004, părțile vătămate și, împreună cu numiții și, s-au deplasat cu un autoturism marca Golf, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea părții vătămate, în zona D din T, unde inculpații locuiau pe un teren viran de la marginea orașului, în mai multe autoturisme mai mult sau mai puțin funcționale, aflate în acea zonă.
Între părțile vătămate și însoțitorii acestora, pe de o parte și inculpații, și, de cealaltă parte, a izbucnit o ceartă referitoare la presupusa lipsire de libertate a numitei și la un moment dat cei patru inculpați s-au înarmat cu pari aflați în apropiere și au lovit cu aceștia atât autoturismul cu care au sosit părțile vătămate în acel loc cât și cele două părți vătămate.
Urmare agresiunii fizice din partea inculpaților, cele două părți vătămate au suferit numeroase leziuni fizice care au fost expuse pe larg în certificatele medico-legale aflate la dosar, partea vătămată necesitând, în vedere vindecării acestor leziuni, un număr de 45 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată necesitând un număr total de 35 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării leziunilor suferite. De asemenea, în timpul incidentului a fost avariat și autoturismul părții vătămate, urmare loviturilor aplicate de către cei patru inculpați fiind sparte atât parbrizul, unele geamuri laterale și un far al acestuia și fiind avariate elementele de caroserie ale autoturismului. Pentru a reține starea de fapt anterior expusă, instanța a constatat în primul rând faptul că în cauză nu s-a putut proba ca toate părțile implicate în incident să se fi cunoscut anterior acestuia și între ele să fi existat o stare conflictuală, existând mai degrabă indicii că incidentul s-a produs urmare certurilor intervenite datorită presupusei lipsiri de libertate a numitei, certuri care au degenerat în incidentele violente anterior expuse. Totodată în cauză nu se vor putea reține susținerile părților vătămate și ale numitului privitoare la faptul că inculpații ar fi început să lovească autoturismul înainte ca ei să fi coborât din acesta, existând mai degrabă indicii că într-o primă fază părțile s-au certat și abia după aceea inculpații au lovit părțile vătămate și autoturismul cu care au venit aceștia, întrucât nu este plauzibil ca, pe timp de noapte când vizibilitatea era una redusă, inculpații să fi lovit acel autoturism înainte de a afla cine sunt ocupanții acestuia și din ce motiv au venit în zona respectivă.
În același timp, instanța de fond nu putut reține în cauză susținerile inculpaților și ale apărătorilor acestora privitoare la faptul că incidentul ar fi fost provocat de către părțile vătămate și însoțitorii acestora care au lovit autoturismul în care dormea inculpatul și i-au aplicat și acestuia lovituri cu un obiect metalic în zona capului, ori privitoare la faptul că cei patru inculpați ar fi lovit părțile vătămate în legitimă apărare și nu ar fi lovit autoturismul părții vătămate, pentru următoarele motive:
Starea de fapt reținută în cauză a fost probată prin coroborarea plângerilor și declarațiilor părților vătămate cu certificatele medico-legale, planșa foto și celelalte înscrisuri privitoare la avarierea autoturismului părții vătămate, precum și cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, iar în parte și prin coroborare cu declarațiile inculpaților care au recunoscut în mare măsură că au lovit părțile vătămate și autoturismul în cauză, în timp ce declarațiile inculpaților privitoare la faptul că părțile vătămate ar fi provocat incidentul iar ei au reacționat în legitimă apărare, nu pot fi coroborate cu nici un alt mijloc de probă și implicit nu pot fi reținute în cauză.
Atât părțile vătămate cât și martorii audiați au susținut, prin toate declarațiile date, că inculpații ar fi lovit părțile vătămate și autoturismul părții vătămate, fără ca în prealabil părțile vătămate să fi lovit inculpatul ori autoturismul în care dormea acesta, iar instanța nu are motive temeinice pentru a înlătura aceste depoziții și a reține în cauză susținerile inculpaților.
De altfel, susținerile inculpaților nu au putut fi reținute și datorită faptului că nu au fost prezentate nici un fel de înscrisuri medicale din care să rezulte ca inculpatul sau vreunul dintre ceilalți inculpați să fi prezentat vreo leziune urmare incidentului dintre părți pentru a se putea lua în considerare faptul că aceștia ar fi fost loviți și ar fi acționat în stare de legitimă apărare, sau eventual urmare unei provocări a părților vătămate.
Nu în ultimul rând, pentru a fi înlăturate apărările inculpaților au fost avute în vedere și numeroasele contradicții existente între depozițiile acestora, de natură a indica o atitudine nesinceră a acestora și o încercare de a scăpa de răspunderea penală pentru faptele săvârșite, relevant în acest sens fiind faptul că în timp ce inculpatul a recunoscut că atât el cât și ceilalți trei inculpați au lovit părțile vătămate și autoturismul cu care au venit acestea, aspect confirmat în parte și de către inculpatul, care a declarat că atât el cât și inculpații au lovit părțile vătămate cu parii, inculpații au susținut că nu își amintesc pe cine anume au lovit și dacă au lovit autoturismul părții vătămate, fără a exclude în totalitate săvârșirea acestor fapte, iar inculpatul a susținut că el și inculpatul nu ar fi lovit autoturismul respectiv și că inculpatul nu ar mai fi apucat să lovească părțile vătămate, contrazicând astfel chiar declarațiile inculpatului care, așa cum s-a arătat, a recunoscut săvârșirea faptelor respective.
Astfel de contradicții pot fi sesizate și între depozițiile inculpaților din faza UP și cele din faza cercetării judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, criticând-o ca netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea lor pentru infracțiunile menționate, deoarece aceștia s-au aflat în legitimă apărare, fiind atacați inițial de părțile vătămate.
Prin decizia penală nr. 167/A din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. apelul declarat de inculpații-apelanți, fiul lui și, născut la 12.03.1979 în P, jud. I, domiciliat în T,-, jud. T, CNP- și -, fiul lui și, ns. la 11.05.1984 în T, domiciliat în T,-, jud. T, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 1053/07.04.2006 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 9904/2005, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.C.P.P. obligă fiecare dintre apelanții-inculpați și la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul, analizând apelurile declarate de inculpați, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, cu cele cuprinse în hotărârea atacată, a constatat următoarele:
Prima instanță din probatoriul administrat în cauză, așa cum a fost expus și analizat mai sus, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a făcut o legală încadrare juridică a faptelor săvârșite de către inculpați.
Într-adevăr, din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, certificatele medico-legale privind leziunile părților vătămate, planșele foto și înscrisuri referitoare la avarierea autoturismului părții vătămate, rezultă că inculpații au lovit părțile vătămate, care le-au cerut socoteală cu privire la numita fără a fi anterior atacați de către părțile vătămate.
Așa cum și prima instanță a arătat, inculpații nu au prezentat nici un fel de înscrisuri medicale din care să rezulte că ar fi suferit vreo leziune și nu există nici un mijloc de probă din c are să rezulte că ar fi fost într-un fel provocați de părțile vătămate.
Prin urmare, prima instanță întemeiat pe probatoriul cauzei a reținut o stare de fapt care corespunde realității.
În ce privește sancțiunile aplicate celor doi inculpați apelanți, prima instanță a ținut cont de toate împrejurările cauzei și în special de leziunile provocate părților vătămate care au necesitat un număr de 35 zile, respectiv 45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
A ținut cont de distrugerea autoturismului părții vătămate dar și de persoana inculpaților apelanți care nu au făcut nimic pentru a recupera prejudiciul material care l-au cauzat și care sunt cunoscuți cu antecedente penale ce le atrag statutul de recidiviști.
Considerând temeinică și legală hotărârea primei instanțe, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b să C.P.P. respingă apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva acesteia, pe care o va menține.
Împotriva deciziei penale nr.167/A/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 19.06.2007.
În motivarea recursului declarat de către parchet se solicită admiterea acestuia și majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați inculpații deoarece judecarea cauzei în primă instanță a durat 9 luni, dosarul conținând 161 file, iar Judecătoria Timișoarai -a obligat pe inculpați la plata sumei de 410 lei fiecare inculpat, pe când judecarea apelurilor a durat 12 luni, dosarul conținând 141 file, iar Tribunalul Timiși -a obligat pe inculpați la numai 250 lei fiecare.
În motivarea recursurilor declarate de inculpați se solicită admiterea acestora, casarea deciziei penale recurate și achitarea lor deoarece au fost în legitimă apărare, pe de altă parte se mai arată că infracțiunea impunea îndeplinirea actelor de urmărire penală de către procuror în temeiul art.209 al.4 pr.pen, iar de la dosar lipsește actul de începere a urmăririi penale, că organele de urmărire penală nu au luat nici o măsură cu privire la cele reclamate de inculpați referitor la agresarea lor de către părțile vătămate, că nu s-au audiat martorele prostituate care ar fi putut lămuri cauza, că la baza condamnării a contribuit exclusiv statutul de recidiviști pe care inculpații îl aveau, că împrejurarea că părțile vătămate posedă certificate medico-legale nu duce la concluzia că inculpații sunt vinovați de comiterea leziunilor descrise, iar în cauză nu s-a realizat o confruntarea între părți care ar fi fost în măsură să lămurească modul în care s-au petrecut evenimentele.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpați este întemeiat în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor accesorii, fiind nefondat în privința celorlalte motive, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
În privința motivului de recurs promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, acesta privește exclusiv majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați inculpații, dar instanța de recurs reține că la obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată nu se poate avea în vedere modul în care o altă instanță de judecată a făcut o asemenea apreciere. Curtea mai reține că nu se poate face un calcul matematic privind costul cheltuielilor de judecată raportat la interpretarea făcută de alt magistrat, iar cheltuielile de judecată la plata cărora trebuie obligați inculpații în fața instanței de apel nu trebuie să aibă drept scop descurajarea părții de a mai promova o cale de atac pentru ca o instanță superioară să facă aprecieri cu privire la temeinicia hotărârii pronunțate în cauză. De aceea, motivul de recurs al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș este nefondat urmând a fi respinsă calea de atac promovată.
În privința motivelor de recurs invocate de inculpații recurenți, Curtea apreciază că motivele invocate, cu excepția modului în care li s-au aplicat pedepsele accesorii, sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel, art.209 al.4 pr.pen enumeră expres și limitativ cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, caz în care sarcinile cercetării sunt aduse la îndeplinire de către procurorul din parchetul de pe lângă instanța judecătorească în a cărei competență este încredințată cauza spre judecată în primă instanță. Inculpații au fost cercetați penal cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art.181 al.1,art.217 al.1, art.211 al.1,2 lit.b,c și al.2 ind.1 lit.a și art.189 al.3 pen. pentru această din urmă infracțiune față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, competența aparținând procurorului care, de altfel, de la data declinării a îndeplinit actele de urmărire penală.
Critica inculpaților mai vizează și împrejurarea că urmărirea penală a fost întocmită de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, deși competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Timișoara și deci urmărirea penală ar fi trebuit îndeplinită de către un procuror de la această unitate. Curtea apreciază că acest motiv este neîntemeiat deoarece pierde din vedere conținutul art.209 pr.pen. care prevede la alineatul 4/1 că procurorii de la parchetele superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, pe baza unui ordin emis de conducătorul parchetului ierarhic superior. Asemenea activități de preluare a cauzelor au în vedere volumul mare de activitate al parchetelor inferioare și urmăresc degrevarea acestora de dosare în vederea realizării scopului procesului penal, respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de recurs își însușește punctul de vedere exprimat de instanța de fond și cea de apel cu privire la constatarea vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală și distrugere. Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul procesului penal, respectiv depozițiile părților vătămate, ale martorilor și din care reiese că cei patru inculpați, pe fondul unor conflicte mai vechi dintre părți, au agresat părțile vătămate aplicându-le mai multe lovituri cu niște pari, cauzând părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri medicale, iar părții vătămate un număr de 35 zile îngrijiri medicale. Raportat la starea de fapt, instanțele de judecată au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor patru inculpați, cu reținerea în sarcina acestora și a stării de recidivă. Deși inculpații susțin că au fost atacați de părțile vătămate și că nu au făcut altceva decât să se apere, fiind deci în legitimă apărare, nu au produs nici o probă în sprijinul afirmațiilor și nu au formulat plângere penală împotriva părților vătămate din prezentul proces pentru ca organele abilitate să ia măsurile legale ce se impuneau.
Recursul declarat de inculpați este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a și c pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpaților dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a și nici a celui reglementat de art.64 lit.c, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpaților fiindu-le interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.
Astfel, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen se va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.167/A/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen se va admite recursul declarat de inculpații și împotriva aceleiași decizii penale.
Se va casa decizia penală menționată și sentința penală nr.1053 din 7.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în același dosar cu privire la individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și în rejudecare se va înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I și a celui prev. de art.64 lit.c penal.
Se va menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.
În temeiul art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.167/A/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarat de inculpații și împotriva aceleiași decizii penale.
Casează decizia penală menționată și sentința penală nr.1053 din 7.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în același dosar cu privire la individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I și a celui prev. de art.64 lit.c penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.
În temeiul art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN / 09.04.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 11.04.2008
Prima instanță:
Instanță apel: ,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 351/
În temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.167/A/23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarat de inculpații și împotriva aceleiași decizii penale.
Casează decizia penală menționată și sentința penală nr.1053 din 7.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în același dosar cu privire la individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I și a celui prev. de art.64 lit.c penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.
În temeiul art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan, Anca Nacu
