Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 60 /
Ședința publică din 27 martie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol este judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 777/PI/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații apelanți, în stare de arest preventiv, inc. asistat de avocat, inc. asistat de avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate, Hojda Irma, G, A și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța ia declarați inculpaților apelanți, acestea fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentanta Ministerului Public critică hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv pentru greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) pe seama inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante și confiscarea de la inculpatul a imobilului dobândit ilegal.
Apărătorul inculpatului, avocat, critică hotărârea atacată sub următoarele aspecte: greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de persoane în disp. art. 12 alin.2 lit. a) din Legea nr.678/2001 și nu în prev. art. 12 alin.1 din aceeași lege, ceea ce ar fi atras un regim sancționator mai blând; menținerea de către prima instanță a prev. art. 13.Cod Penal, raportat la epoca săvârșirii infracțiunii; neachitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele laturii obiective a acestei infracțiuni, conform textului inițial de încriminare; greșita confiscare a autoturismului inculpatului, câtă vreme inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. Pentru toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 rap.la art. 10 lit. b Cpp și ridicarea sechestrului. Cu privire la apelul Parchetului, solicită respingerea ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap.la art. 10 lit. d Cpp, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, arătând că majoritatea părților vătămate au declarat că nu il cunosc pe inculpat, iar din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit vreo faptă de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Mai arată că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ale infracțiunii prev.de art. 23 alin.1, lit. c din Legea nr. 656/2002, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului și pentru aceste fapte, inculpații s-au cunoscut în penitenciar, nu a existat vreo înțelegere anterioară între aceștia. În subsidiar solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale și reale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o reputație bună, are în întreținere un copil minor, a dat dovadă de o bună conduită, colaborând cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea pedepsei, cu aplicarea art. 81 Cp. Cu privire la apelul parchetului solicită respingerea ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public, cu privire la apelurile declarate de inculpați solicită respingerea acestora ca nefondate.
Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
C R A
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.777/PI din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 334.p Cod Penal, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul și însușită și de inculpatul pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678 /2001 în aceea prevăzută de art.12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul ales, și însușită de inculpatul, pentru aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal în raport de dispozițiile art. 2 pct.1 lit. a din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin. 2 din Cod Penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.06.1979, domiciliat în Dr. T S,-, jud. M, cetățean român, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/2006 emis de Tribunalul Timiș, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara ) la:
- 5 (cinci) ani închisoare și 3(trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b din Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 11 alin.1 pct. 2.C.P.P. rap la art. 10 lit. d din C.P.P. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 și spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 28.01.2006 la zi, și în baza art. 350.C.P.P. a menținut în continuare starea de arest a inculpatului.
În baza art.12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și Cod Penal art. 74 lit a și Cod Penal 76 lit. b a Cod Penal condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 18.03.1960, cu domiciliul în localitatea S,-,. 18B,. 13, jud. M, cetățean român, fără ocupație, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 21/2006 emis de Tribunalul Timiș, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara ), la:
- 4(patru) ani închisoare și 3(trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art 11 alin.1 pct. 2.C.P.P. rap la art. 10 lit. d din C.P.P. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.
În baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 02.02.2006 și a arestării preventive din 03.02.2006 la zi și, în baza art. 350.C.P.P. menține în continuare starea de arest a acestuia.
În baza art. 118 lit. d din Cod Penal, coroborat cu art. 19 alin. 1 din Legea 678/2001, a respins cererea pentru confiscarea sumelor de 1500 Euro, 2000 EURO, 3500 EURO, 2500 EURO; 3550 EURO, 750 EURO, 1000 EURO și 3800 EURO, de la inculpatul.
În baza art. 118 lit b coroborat Cod Penal cu ar. 19 alin.1 din Legea 678/2001, a confiscat autoturismul marca "DAEWO ESPERO", cu nr. de înmatriculare MH/03/, proprietatea inculpatului.
În baza art. 163 și urm. a C.P.P. ridicat sechestrul asigurător dispus asupra imobilului situat în comuna, sat nr. 72, județul G, proprietatea inculpatului, prin ordonanța procurorului din 12.04.2006 și procesul verbal de aplicare a sechestrului, măsură înscrisă în CF nr. 312, număr topografic 521, comuna, și a dispus radierea din cartea funciară a înscrierii privind sechestrul penal și ridicarea interdicției de grevare și înstrăinare a imobilului.
În baza art. 109.C.P.P. a respins cererea pentru restituirea sumei de 250 Euro găsită la inculpatul, conform procesului verbal de depistare din 27.01.2007.
În baza art. 14, 346.p Cod Penal, coroborat cu art. 44 din Legea 678/2001 și art.998 Cod civil, a obligat pe inculpatul să plătească părților civile următoarele sume de bani: 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune materiale și 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile G, 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune materiale și 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile G, 800 Euro despăgubiri pentru daune morale părții civile, 700 Euro despăgubiri pentru daune morale părții civile, 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile, respingând în rest pretențiile civile formulate de aceste părți.
În baza art.14, 346.p Cod Penal coroborat cu art. 44 din Legea 678/2001 și art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpatul să plătească părților civile următoarele sume de bani: 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile, 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile, 1000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale părții civile, respingând în rest pretențiile civile formulate de aceste părți.
A constatat că părțile vătămate Hojda Irma, și au formulat pretenții civile față de persoane care nu au fost trimise în calitate de inculpați în prezentul dosar și va lăsa nesoluționate aceste cereri.
În baza art.191 alin.2 obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 2500 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin 6.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de părțile civile G și G pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 3000 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Timișoara nr. 26/D/P/2006 din data de 15.06.2006, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infr. prev. de disp. art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. 2 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și a art. 33 lit. a Cod Penal, și pentru săvârșirea infr. prev. de disp. art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și a art. 33 lit. a.
Cod PenalExaminând probele administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale - declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, Hojda Irma, G, G, C-, declarațiile martorilor, listele întocmite de Poliția de Frontieră cu specificarea intrărilor și ieșirilor din țară ale inculpaților și ale părților vătămate, dovezi privind proprietatea imobilului situat în comuna, sat nr.72 Jud. G, și acte privind modul de cumpărare și construire a acestuia, dovezi privind achiziționarea materialelor de construcții, dovezi privind veniturile realizate de inculpatul în anii 2004-2006, declarațiile de venituri realizate în, în vederea impozitării, copii ale biletelor de călătorie pe vapor, pentru părțile vătămate, poze ale părților vătămate pe vapor, fișele de cazier ale inculpaților, procese verbale de depistare, precum și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, precum și apărările formulate de inculpați, instanța reține următoarea stare de fapt:
Inculpatul a fost plecat în începând din anul 1999, l-a cunoscut pe care se afla în cu un înaintea sa, iar din anul 2003 început să transporte persoane în, la muncă în agricultură, unele transporturi fiind făcute împreună cu acesta. Inculpatul locuia împreună cu familia sa în satul din unde transporta persoanele din România, parte dintre acestea constituindu-se părți vătămate sau părți civile, și le ducea la, zis B, pe care îl cunoștea din România, din satul Comanda, județul M, și care le oferea loc de muncă, cazare și masă. Pentru perioada 2003 și 2004, în dosarul de urmărire penală există o singură declarație care îl vizează pe inculpatul, cea a lui (fila 56 vol. I dos UP) referitoare la luna iulie 2003 și cea a lui care îl vizează pe și se referă la anul 2004, celelalte declarații se referă la activitatea infracțională a inculpatului și a lui, desfășurată în anul 2005.
Din declarațiile părților vătămate, rezultă că suma solicitată de inculpatul pentru a transporta părțile vătămate în era de 550 Euro și reprezenta contravaloarea transportului auto, a biletului pentru vapor, rezolvarea problemelor pentru cei ce aveau probleme cu viza, pentru a putea trece frontierele și obligația inculpatului de a asigura loc de muncă, cazare și masă, iar părților vătămate G și G le-a solicitat câte 1000 Euro pentru aceleași servicii, doar i-a dat pe vapor suma de 300 Euro pentru cumpărarea biletului de călătorie.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu listele de la Poliția de frontieră, care evidențiază ieșirile acestora din țară și, de asemenea, cele ale inculpatului și ale familiei acestuia, mai puțin declarația dată de în 22.04 2005 la Poliția DTS în care susține că a plecat cu inculpatul in 23.07 2003, dar nu figurează ca ieșit decât în 11.08.2004( fila131 dos Up), procurorul nemaiaudiind această parte care, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a depune mărturie și pentru a lămuri toate aspectele relatate, deoarece pentru incidentul cu mașina se reține existența unei relații de dușmănie între aceasta și inculpat, la data luării declarației, iar inculpatul nu recunoaște susținerile acestei părți; mai mult, depune la dosar contractul de comodat încheiat pentru autoturism de cei doi și autentificat la biroul notarului public, la data de 04.01.2005( fila 429 vol. I din dosarul instanței), astfel că instanța va înlătura declarația acestuia în ceea ce privește data deplasării acestuia în împreună cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât acesta nu s-a constituit parte vătămată, iar audiat la poliție nu a depus jurământ. Cu privire la martorul (fila 98 vol.I dos. Up) se constată că și acesta are o declarație dată la Poliția DTS, fără a depune jurământ, iar citat de instanță în vederea audierii, s-a prezentat și a menținut declarația, precizând că, înainte de a împrumuta mașina, cei doi au fost prieteni și că a asistat la certurile acestora. Nici și nici martorul nu au identificat mașina cu marcă, nr. de înmatriculare, culoare, pentru a se verifica aceste susțineri și pentru a stabili dacă este aceeași cu cea pentru care s-a încheiat contractul de comodat, în condițiile în care inculpatul nu recunoaște faptele, iar atitudinea lui nu este cea firească pentru un proprietar, deoarece nu a formulat plângere. Din declarația acestui martor instanța va reține că inculpatul se ocupa cu transportul oamenilor în, această activitate fiind cunoscută în oraș, având caracter de notorietate, dar generic, deoarece despre fata care urma să fie transportată în Spania nu a putut da relații amănunțite și nici despre alte persoane determinate care să fi fost transportate de inculpat.
Din declarațiile părților audiate de instanță și în timpul urmăririi penale, care se coroborează între ele și cu declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul a însoțit în mașina sa transportul persoanelor care se făcea cu microbuzul și doar ocazional în mașina sa, iar în mai multe situații l-a însoțit și care călătorea în mașină separată. Cei doi se ocupau de contactarea, racolarea și transportul părților vătămate ce doreau să lucreze în străinătate, iar când ajungeau în îi conduceau la care îi caza, însă condițiile erau mizere și departe de cele promise în țară, fiind vorba de dormitoare amenajate în grajduri, cu paturi suprapuse, condițiile de igienă fiind precare, existând goange, dar și la alte persoane, "un Ť. pe nume, Părțile vătămate au constatat că nu au fost respectate condițiile de hrană promise și nici cele de muncă, cu atât mai puțin retribuția promisă.
La plecarea din țară, nu toate părțile vătămate au avut banii necesari pentru drum, astfel că au acceptat să fie împrumutați de inculpat și să restituie din viitoarele venituri, astfel că la data plății salarului, inculpatul venea și încasa banii de la patronii greci, își reținea partea lui, iar sumele plătite nu erau suficiente pentru hrană și cazare, astfel că nu se puteau agonisi bani pentru întoarcerea acasă. Dacă părțile vătămate își arătau nemulțumirea erau tratate cu autoritate și dispreț, fiind umilite sau la alte locuri de muncă unde condițiile erau la fel sau uneori mai rele.
Pentru a determina părțile vătămate să plece la muncă, inculpatul îi amăgea și înșela cu privire la condițiile care li se vor oferi și veniturile pe care aceștia le vor realiza, nu aveau încheiate contracte de muncă care să stabilească condițiile de muncă, durata programului de muncă, clauze privind protecția muncii și nici asigurări medicale.
Ajunse în, părțile vătămate nu cunoșteau limba și nu au putut lua legătura cu autoritățile, fiind supravegheați de persoane însărcinate cu această activitate de inculpat și.
Deși inculpatul nu recunoaște că a negociat și organizat transportul părților vătămate G și G, din declarațiile date de aceștia în instanță, a rezultat contrariul, părțile întâlnindu-se în T în ziua plecării, conform înțelegerii telefonice, mașina inculpatului fiind plină cu alte persoane, la întâlnire venind și, într-o altă mașină, părțile vătămate călătorind din România cu o firmă de transport, dar apoi s-au întâlnit din nou cu inculpatul căruia i-au predat fiecare câte 1000 euro la în port, acesta fiind împreună cu, călătorind apoi împreună, părțile vătămate fiind de inculpat și cazate peste noapte la numitul.
Din aceleași probe rezultă că inculpatul nu a acționat împreună cu inculpatul, nefiind contrazise susținerile acestora că nu se cunosc, iar în ceea ce îl privește pe martorul, acesta nu a avut activități comune cu cei doi inculpați, chiar dacă și el a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, susținându-se doar că au fost văzuți în împreună. Susținerile inculpatului - că este cercetat cu - aspect confirmat de martorul C-tin, nu exclude colaborarea celor doi în perioadele în care erau în relații bune, colaborarea lor fiind confirmată și de părțile vătămate A, G, G,.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile părților vătămate, A, precum și cu listele de ieșiri din țară, rezultând că acest inculpat îl cunoaște pe, că a transportat în perioada 2004 - 2005 cu mașina, proprietatea sa, marca Daewo Espero, aceste părți vătămate în pentru a muncii, suma solicitată pentru transport și asigurarea locului de muncă fiind de 550 Euro pentru o persoană; părțile vătămate, ajunse în, erau cazate și li se găsea loc de muncă prin. În perioada cât a stat în, inculpatul îl însoțea pe și îl ajuta la aplanarea conflictelor. Pentru anul 2003 nu există plângeri ale părților vătămate, astfel că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Inculpatul recunoaște faptele săvârșite, dar nu și exploatarea prin muncă a celor aflați în și susține că nu are nici o legătură cu, și.
Părțile vătămate, și au fost transportate în Italia cu mașina condusă de, iar în portul au fost așteptați de inculpatul, însoțit de, preluați și urcați pe vapor, transportați în portul -, apoi în unde au fost cazați și urmau să lucreze și unde condițiile erau departe de ceea ce li se promisese în România. de o săptămână părțile vătămate au locuit în barăci, mai multe persoane, de toate națiile, iar apoi au venit, și, dorind să-i mute în unde erau mai mulți români, dar părțile vătămate au refuzat, astfel că și au fost luate cu forța și pentru o zi la. a luat legătura telefonică cu soția sa și a luat un taxi și a adus-o acasă. În ziua cât au stat la, cele două părți vătămate au fost păzite de oameni puși de și.
Familia nu a avut decât J din bani la plecare, astfel că aveau să-i dea inculpatului suma de 500 Euro, și exista interesul ca părțile vătămate să muncească și să restituie datoria.
Susținerile inculpatului, că nu a avut cunoștință de exploatarea prin muncă a părților vătămate și nu a participat la această activitate, sunt contrazise de declarațiile date de, și, inculpatul cunoscând că aceștia nu au contracte de muncă, nu lucrează în condiții legale și nu beneficiază de măsuri se protecție legală și a asistat și participat la exercitarea actelor de autoritate și supraveghere față de aceștia.
Din declarația părții vătămate G, dată în instanță și consemnată la fila 122 vol. I dosar, rezultă că numărul de telefon al inculpatului l-a obținut de la numitul, care se afla în și i-a fost recomandat de nepotul său și nu de la inculpatul cum greșit se reține în rechizitoriu.
Astfel cum s-a reținut mai sus, chiar dacă cei doi inculpați trimiși în judecată nu au avut activități comune, fiecare dintre aceștia au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane împreună cu alte persoane.
Cu privire la părțile vătămate, instanța urmează să rețină aceiași stare de fapt cu cea prezentată pe larg în rechizitoriu, cu precizarea că nu se constituie parte civilă față de inculpatul deoarece nu are pretenții, cu el discutând doar transportul.
Din declarația părții vătămate A, rezultă că acesta a fost transportat de inculpatul cu mașina proprietatea sa, iar la vama Nădlag a fost mutat într-un microbuz ce efectuează curse externe regulate, până au trecut frontiera, apoi a fost din nou preluat de inculpat și transportat în unde a înnoptat și a doua zi la sunat pe B să vină să-l ia și să-l ducă la muncă. În instanță, partea vătămată nu s-a prezentat pentru a se verifica dacă îl cunoaște pe inculpatul, deoarece, deși nu a negociat cu acesta, face frecvente referiri la inculpatul menționat, în contradicție cu celelalte declarați ale părților vătămate.
Susținerile apărătorului ales al inculpatului sunt neîntemeiate, deoarece nu este obligatoriu să existe un grup infracțional organizat pentru a putea fi reținută forma calificată a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001, ci doar să se facă dovada că la săvârșirea faptei au participat două sau mai multe persoane. Nu are relevanță nici împrejurarea că nu toți participanții au fost trimiși în judecată, disjungându-se cauza în timpul urmăririi penale, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 334.C.P.P. va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul și însușită și de inculpatul pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678 /2001 în aceea prevăzută de art.12 alin 1 din Legea nr. 678/2001.
Apărătorul ales al inculpatului, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal în raport cu dispozițiile art. 2 alin.1 lit. a din Legea 678/2001, deoarece în anul 2005 s-a modificat textul care definește noțiunea de exploatare a unei persoane, iar în prezent textul este mai puțin favorabil decât cel inițial, dar cererea este neîntemeiată deoarece nu s-a dat o nouă încadrare juridică faptei și nu s-a modificat pedeapsa aplicată, nu s-a dat o nouă încriminare faptei, ci doar s-a definit noțiunea de exploatare, nefiind îndeplinite condițiile pentru aplicarea art.13.Cod Penal Cererea acestuia a fost însușită de inculpatul, prin apărătorul său ales.
Conform celor expuse, în baza art. 334.C.P.P. va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul ales, și însușită de inculpatul, pentru aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal, în raport de dispozițiile art. 2 pct.1 lit. a din Legea nr. 678/2001.
Grupul infracțional organizat este definit de art. 2 lit. a din Legea 39/2003, ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, care are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Din declarațiile părților vătămate nu rezultă că inculpatul, împreună cu, și, au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat, în comiterea infracțiunii de racolare și exploatare prin muncă a peste 150 de persoane sau că inculpatul a aderat la acest grup infracțional, acestea au relatat doar că i-au văzut împreună pe inculpați în, că se ocupau cu aducerea mai multor persoane la muncă, dar nu au putut preciza o structură determinată, care este rolul fiecăruia în cadrul acestei structuri organizate sau ierarhizarea membrilor acesteia.
Inculpații și au negat existența unei structuri organizate, audiat ca martor, a negat și el că există un grup infracțional și că și el ar făcea parte din acesta, iar celelalte persoane implicate nu au fost audiate și nici trimise în judecată.
În rechizitoriu se susține că rețeaua are o structură bine organizată infracțional, scopul fiind obținerea de bani și este coordonată de inculpații și, sprijiniți de colaboratorii lor, și, iar în dosarul de urmărire penală (fila 62 vol III) este prezentată o schemă a grupului organizat, care însă nu corespunde cu structura prezentată în actul de sesizare al instanței.
Este dovedită activitatea infracțională a celor doi inculpați în ce privește traficul de persoane, dar nu s-a făcut dovada constituirii unui grup infracțional și, chiar dacă părțile vătămate susțin că ar exista, este percepția lor personală, neconfirmată de alte probe, decât de ceea ce se discuta între acestea, și nu au afirmat că inculpații ar fi confirmat presupunerile lor. În ceea ce privește numărul persoanelor traficate de inculpatul -150 - conform declarației martorului, nu are un suport concret, este singurul care indică această cifră și este contrazis de martorul care face afirmații privind numărul muncitorilor în satul, dar nu confirmă că aceștia au fost aduși de inculpatul.
Inculpatul a făcut mai puține transporturi decât inculpatul, nefiind declarații privind numărul persoanelor transportate de acesta.
Se impune precizarea, în sensul că acesta nu putea, în același, să participe la constituirea unui grup infracțional și să adere ulterior la acesta, astfel nerealizându-se niciuna din cele două modalități de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.
Apreciind că nu s-a făcut dovada constituirii unui grup infracțional și care este structura sa, că inițiatorii acestui grup sunt inculpații și, sau că inculpatul a aderat la acest grup sau la un alt grup infracțional, faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, lipsind latura obiectivă infracțiunii, în baza art. 11 alin.1 pct. 2.C.P.P. rap la art. 10 lit. d din C.P.P. îi va achita pe cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.
Conform extrasului de CF nr. 312, nr. cadastral 521 ( fila 51 I dosar instanță), inculpatul este proprietarul unui imobil compus din construcții în suprafață de 978 mp - parter, etaj și mansardă, iar sora sa, este proprietară prin cumpărarea terenului în suprafață de 1000 mp.
Din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert (fila 65 din dosarul instanței.III), rezultă că imobilul menționat mai sus s-a construit între anii 1995-2000, conform autorizației de construire nr. 24 din 04.07. 1995 și a planului anexat acesteia ( filele 414-418. I dosar instanță), emise pe numele lui, tatăl inculpatului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.696 din 18.08.1995 de Biroul Notarului Public M ( fila 420 vol.I dosar instanță), și au vândut inculpatului parterul imobilului, motiv pentru care DIICOT - Biroul Teritorial Timișa precizat cererea privind confiscarea acestuia, în sensul de a fi confiscat doar etajul I și mansarda.
Din chitanțele și facturile depuse la filele 421-426 dosar instanță vol.I, rezultă că inculpatul a cumpărat în anul 2002 tâmplărie de aluminiu, iar în anul 2003 căpriori, grinzi și alte materiale necesare finisajelor, însă conform expertizei nici în prezent lucrările de finisare nu sunt încheiate.
Constatând că inculpatul a fost plecat în împreună cu familia sa pentru a lucra, începând din 1999, anterior, atât el, cât și tatăl și fratele său lucrând în industria minieră, realizând venituri substanțiale, iar dovezi privind transportul unor persoane în există doar din anii 2004 și 2005, nu se poate reține că la cumpărarea materialelor de construcții și la plata manoperei lucrărilor executate în anul 2003, s-au folosit veniturile realizate din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane dovedită ca fiind săvârșită în anii 2004-2005.
Prin expertiza efectuată în cauză (fila74 dosar instanță.III), s-a stabilit valoarea de circulație a etajului și mansardei, ca fiind suma de 82.410 RON, ceea ce reprezintă aproximativ 22.000 de Euro, iar dacă se are în vedere valoarea întregului imobil, aceasta este de aproximativ 48.000 Euro și nu cum greșit se indică în rechizitoriu - suma de 60.000 Euro. Suma indicată în rechizitoriu a fost precizată de o parte vătămată, fără a fi stabilită științific, fiind doar estimarea acestuia.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză - și, lucrători la primăria comunei, rezultă că imobilul era ridicat în anul 2004, iar din evidențele Primăriei rezultă că a fost autorizată construirea în anul 1995.
În dosarul de urmărire penală s-au depus de inculpat dovezi privind veniturile realizate de acesta în în anii 2002 -2005 (filele 123-134 dosar UP I) și care au fost declarate pentru a fi impozitate, dovezile privind achiziționarea autoturismului " "(filele 1-6 vol III dosar UP), precum și actele privind contractarea unui împrumut de 2200 Euro. Din coroborarea acestora cu celelalte înscrisuri menționate mai sus, rezultă că inculpatul și familia sa realiza veniturile necesare continuării lucrărilor la imobil.
Calculul veniturilor realizate de inculpat din infracțiunea de trafic de persoane este greșit, deoarece se are în vedere suma de 550 Euro / persoană, în condițiile în care părțile vătămate au precizat că această sumă reprezenta contravaloarea transportului, cheltuieli pentru cazare și asigurarea unui loc de muncă, iar inculpatul a realizat o parte din prestații, respectiv a achitat contravaloarea călătoriei cu microbuzul, contravaloarea biletului pentru vapor, pentru unele părți vătămate care aveau probleme cu vizele, s-au făcut plăți la punctele de trecere a frontierei, unele părți vătămate au călătorit în camioane pe vapor pentru a nu fi depistate de poliție, dar pentru aceasta s-au plătit sume de bani șoferilor, s-a asigurat spațiu pentru cazare, chiar dacă acesta era necorespunzător în raport cu promisiunile făcut la plecare, astfel că nu întreaga sumă achitată inculpatului reprezintă venitul acestuia, iar cu privire la numărul de 150 persoane transportate s-a avut în vedere doar declarația lui, care, sub aspectul numărului, nu se coroborează cu alte probe.
Conform art. 23 alin. 1 lit. din Legea 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor - dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din infracțiuni, dar din analiza anterioară rezultă că inculpatul a dobândit legal bunul prin cumpărare și edificare până în anul 2000, finisajele executate s-au realizat din banii câștigați și deținuți până la finele anului 2003, venituri realizate licit și dovedite care îi asigurau posibilitatea de a achita impozitele și taxele aferente imobilului și de a întreține imobilul care nu este încă finisat în întregime, astfel că instanța va reține că inculpatul deține un bun ce nu provine din săvârșirea de infracțiuni, dar pe care temporar nu îl poate folosi, astfel că faptei inculpatului îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 11 alin.1 pct. 2.C.P.P. rap la art. 10 lit. d din C.P.P. instanța va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct.1 lit. c din Legea 656/1002.
Prin rechizitoriu s-a solicitat confiscarea sumelor de bani realizate de inculpatul prin infracțiune, reprezentând contravaloarea comisionului încasat de la părțile vătămate pentru promisiunea de a le găsi loc de muncă în și de a le oferi condiții umane de trai, comision care a fost achitat inculpatului și numitului, dar atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței, părțile vătămate au arătat că sumele de bani pe care susțin că le-au dat inculpatului reprezintă contravaloarea transportului auto, a biletelor pentru vapor, a unor comisioane plătite în punctele de frontieră, precum și unui comision pentru promisiunile inculpatului, nestabilindu-se însă cât reprezintă acest comision din suma plătită, iar unele părți vătămate au formulat expres pretenții față de alte persoane decât inculpații din prezenta cauză, întrucât cu acele persoane au negociat și le-au dat banii, astfel încât nu se justifică confiscarea sumelor de la inculpatul, reținându-se că nedovedirea cuantumului comisionului profită inculpatului care, de altfel, nu recunoaște încasarea lui.
Din declarațiile părților vătămate G și G rezultă că în portul, Gap redat suma de 2000 Euro, respectiv 1000 Euro pentru fiecare dintre ei, inculpatului, acesta predând banii lui care, la rândul lui, a notat suma primită într-un caiet, motiv pentru care nu rezultă că s-a plătit inculpatului suma de 1500 Euro de către G și suma de 2000 Euro de către G.
Analiza declarațiilor celorlalte părți vătămate relevă că a plătit lui și suma de 300 Euro, restul de 200 Euro urmând să fie achitat după ce va lucra în, suma de 500 Euro fiind negociată cu, dar nicidecum suma de 3500 Euro, sumă care se solicită a fi confiscată; susține că a convenit cu să-i plătească suma de 550 Euro, dar nu a avut disponibilă decât suma de 300 Euro, restul urmând să-i achite în, nicidecum suma de 2500 Euro care se solicită a fi confiscată de la inculpatul; a stabilit împreună cu să-i dea inculpatului suma de 550 Euro, dar nu au avut această sumă, astfel încât, la,au achitat lui suma de 300 Euro, urmând ca diferența de 250 EURO să o achite din veniturile realizate în, însă nu a plătit inculpatului suma de 3550 Euro; a convenit cu inculpatul să-i achite acestuia suma de 550 Euro pentru a-l transporta în, bani pe care i-a achitat, fiind transportat în, însă nu a plătit suma de 750 Euro; a stabilit cu inculpatul să-i achite acestuia suma de 550 Euro pentru transportul în și asigurarea unui loc de muncă, sumă din care a achitat 400 Euro, iar după ce realiza venituri în, trebuia să mai achite suma de 150 Euro, nicidecum suma de 1000 Euro; a convenit cu numitul să- transporte în, achitând acestuia suma de 550 Euro, neachitând inculpatului suma de 3800 Euro.
Constatând că nu s-a făcut dovada că inculpatul a beneficiat de sumele a căror confiscare se solicită, dar și că părțile civile au formulat pretenții civile pentru sumele achitate, unele solicitâdu-le numitului, în baza art. 118 lit. d din Cod Penal, coroborat cu art. 19 alin 1 din Legea 678/2001, va respinge ca nedovedită cererea privind confiscarea sumelor de 1500 Euro, 2000 EURO, 3500 EURO, 2500 EURO; 3550 EURO, 750 EURO, 1000 EURO și 3800 EURO, de la inculpatul, sume plătite de părțile vătămate G, G, și, iar numitul nu este inculpat în acest dosar.
În cauză s-a făcut dovada că inculpatul a transportat părțile vătămate cu mașina proprietatea sa, marca,DAEWO ESPERO", folosindu-se la săvârșirea infracțiunii de acest bun, astfel că, în baza art.118 lit. b coroborat Cod Penal cu ar. 19 alin. 1 din Legea 678/2001, va confisca autoturismul marca,DAEWO ESPERO", cu nr. de înmatriculare MH/03/, proprietatea inculpatului.
Inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, astfel încât cererea privind confiscarea etajului și a mansardei imobilului situat în comuna, înscris în CF nr. 312, proprietatea inculpatului, ca fiind bun dobândit prin infracțiune, nu se justifică, fiind neîntemeiată, motiv pentru care se va respinge.
Imobilul proprietatea inculpatului, a fost indisponibilizat în vederea confiscării, dar nefăcându-se aplicarea acestei măsuri, nu se mai justifică menținerea sechestrului, deoarece acesta a fost înființat doar pentru motivul că ar fi fost dobândit prin comiterea infracțiunii de spălare de bani, astfel că, în baza art. 166 și urm. C.P.P. se va ridica sechestrul asigurător dispus asupra imobilului situat în comuna, sat nr. 72, județul G proprietatea inculpatului, prin ordonanța procurorului din 12.04.2006 și procesul verbal de aplicare a sechestrului, măsură înscrisă în CF nr. 312, comuna. Se va dispune radiera din cartea funciară a înscrierii privind sechestrul penal și ridicarea interdicției de grevare și înstrăinare a imobilului.
În baza art. 109.C.P.P. se va respinge ca fiind neîntemeiată cererea privind restituirea sumei de 250 Euro, sumă găsită la inculpatul, conform procesului verbal de depistare din 27.01.2007.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ și inculpații și
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv pentru greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) pe seama inculpatului, solicitându-se condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante și confiscarea de la inculpatul a imobilului dobândit ilegal în localitatea, nr. 72 comuna, Jud.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte: greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de persoane în disp. art. 12 alin.2 lit. a) din Legea nr.678/2001 și nu în prev. art. 12 alin.1 din aceeași lege, ceea ce ar fi atras un regim sancționator mai blând; menținerea de către prima instanță a prev. art. 13.Cod Penal, raportat la epoca săvârșirii infracțiunii; neachitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele laturii obiective a acestei infracțiuni, conform textului inițial de încriminare; greșita confiscare a autoturismului inculpatului, câtă vreme inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. În declarația dată în fața Curții de Apel inculpatul s-a declarat nemulțumit și de cuantumul ridicat al pedepsei aplicate.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru cuantumul ridicat al pedepsei aplicate și pentru motivul că a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate dar și devolutiv, conform art. 371.C.P.P. Curtea de Apel constată că toate apelurile enunțate sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Curtea de Apel statuează că în mod legal și temeinic prima instanță, Tribunalul Timiș, a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional - primul inculpat - și de aderare la un asemenea grup - al doilea inculpat - prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Astfel, noțiunea de " grup infracțional organizat" este definită de art. 2 alin.2 din Legea nr. 39/2003. Printre cerințele legalității încriminării grupului infracțional norma enunțată prevede asocierea a trei sau mai multe persoane, existența și continuitatea grupului sub aspectul activităților infracționale și scopului propus, respectiv identificarea unei structuri determinate ori a unor roluri prealabile în cadrul grupului pentru membrii acestuia.
În circumstanțele proprii ale acestei cauze, ar fi trebuit demonstrat, prin probe, că inculpatul, a constituit cu cel puțin alte două persoane un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de trafic de persoane, în condițiile prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 39/2003.
Curtea, constată că cerința minimului de persoane nu este îndeplinită. Astfel, deși se susține în rechizitoriu și motivele de apel ale Parchetului că acest grup s-a constituit din inculpați și numiții, și, se constată că este martor în cauză, iar ceilalți participanți nu au fost audiați, pentru a se stabili și o altă cerință prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 39/2003, și anume structura determinată ori rolurile prestabilite a acestor membrii în cadrul grupului. Curtea mai relevă că pentru constatarea existenței grupului infracțional organizat nu este suficientă prezumția de asociere a unor persoane, când această asociere este îndeplinită de o altă constatare, și anume de scopul coordonat de comitere a unuia sau mai multor infracțiuni.
Dimpotrivă, este necesar ca un astfel de grup infracțional să fie însoțit de o structură organizatorică constitutivă și contributivă la scopurile infracționale proiectate de grup. O astfel de structură organizatorică trebuie să aibă, totodată, un caracter determinat, sub dublu aspect: al numărului participanților, care nu poate fi mai mic de trei; al scopului propus, și anume în vederea sau pentru săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni.
Curtea de Apel concluzionează că aceste cerințe constitutive și funcționale ale grupului infracțional organizat nu au fost demonstrate prin probe, ci sugerate prin intermediul unor prezumții,dar în temeiul cărora nu se poate pronunța condamnarea.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, pe seama acestuia rechizitoriul a reținut aderarea ca formă de participație la un grup infracțional organizat. Curtea, constată că acestei infracțiuni îi lipsește elementul material privind existența constituită a grupului, în afara căruia aderarea, ca acțiune sau participație penală posterioară constituirii rămâne fără obiect.
Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art.23 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, Curtea de Apel constată că premisele acestei infracțiuni, semnificând obținerea în mod ilicit a unor sume de bani, se situează, în concepția rechizitoriului, în rezultatul material al infracțiunii de trafic de persoane, de pe urma căreia inculpatul ar fi câștigat ilicit foloase bănești, Totuși, așa cum a arătat și Tribunalul, acestor premise este necesar să li se alăture elemente constitutive proprii infracțiunii de spălare de bani, în sensul că sumele obținute ca folos material al infracțiunii de trafic de persoane, au fost utilizate de inculpat în scopul ascunderii provenienței lor ilicite. Rechizitoriul a făcut trimitere, în scopul probațiunii, la edificarea de către inculpat a unei case de locuit în comuna, sat, nr. 72, Jud. G, casă ce s-ar fi construit, cel puțin de la nivelul mansardei, în timpul săvârșirii activităților infracționale privind traficul de persoane. Curtea de Apel nu poate reține o atare acuzare, pentru motivele ce succed: nu este demonstrat, prin probe, raportul de valorificare a sumelor de bani obținute ilicit în elemente de cheltuieli cu materialele și manopera necesare edificării casei de locuit, ci doar s-a prezumat un astfel de raport; nu s-a putut demonstra că toate lucrările de construcții au fost realizate numai prin finanțarea și contribuția inculpatului și că întreaga finanțare a avut caracter ocult: parterul casei, se reține prin rechizitoriu, a fost edificat într-o perioadă anterioară traficului de persoane.
Curtea concluzionează, așadar, că dobândirea, prin edificare a unei părți din casa de locuit a inculpatului nu provine din săvârșirea unei infracțiuni, cerință impusă de dispozițiile art. 23 alin.1 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
În legătură cu această infracțiune, din moment ce s-a dispus achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C.P.P. soluție pe care Curtea de Apel urmează aom enține, se impune analizarea criticii formulate de procuror cu privire la ridicarea măsurilor de indisponibilizare a imobilului mai sus arătat și respingerea cererii de confiscare a acestuia. Astfel, Curtea statuează că, din moment ce s-a constatat că edificarea casei de locuit nu s-a realizat, ca mod de dobândire, prin săvârșirea unei infracțiuni, orice măsură prin care s-ar aduce atingere dreptului de proprietate aparținând inculpatului asupra acestei case nu beneficiază de legitimitate lipsind temeiul legal pentru care o astfel de persoană să fie lipsită de bunul său. " Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă". ( art. 41 alin.7- Constituția României).
Curtea de Apel concluzionează că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118.Cod Penal pentru a fi confiscată casa de locuit a inculpatului.
În fine, o ultimă critică adusă prin apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, se referă la greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) în Cod Penal privința inculpatului.
Curtea, apreciază că nu este neîntemeiată reținerea circumstanței atenuante facultative ce vizează conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Dimpotrivă, o atare conduită rezultă din fișa de cazier judiciar, care, deși atestă că inculpatul a mai avut o condamnare la amendă penală în anul 1994, nu relevă activități infracționale periculoase, iar condamnarea anterioară nu poate înlătura circumstanța favorabilă inculpatului, câtă vreme a intervenit reabilitarea inculpatului, iar cu aceasta și înlăturarea consecințelor condamnării. Inculpatul relevă o conduită corectă pe parcursul urmăririi penale și a cercetărilor judecătorești, ceea ce constituie încă o dovadă a bunei sale conduite.
Curtea de Apel concluzionează că circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) a Cod Penal fost în mod temeinic reținută și în mod legal, în raport de prev. art. 76.Cod Penal, o atare circumstanță trebuie să se materializeze ca și unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, conform art. 72 și 27.
Cod PenalReferitor la apelul inculpatului, o primă critică este cea referitoare la greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de persoane în disp. art. 12 alin.2 lit. a) și nu în disp. art. 12 alin.1, din Legea nr. 678/2001, ceea ce ar fi atras un regim sancționator mai blând, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, iar prin neîndeplinirea cerințelor prevăzute de norma continuată de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, s-ar fi impus achitarea inculpatului.
Curtea urmează a înlătura această critică, pentru considerentele ce urmează. Astfel, din studiul comparat al textelor art. 12 din Legea nr. 678/2001, astfel cum este încriminată infracțiunea de trafic de persoane în calificarea legală inițială și după emiterea nr.OUG 79/14.07.2005, aprobată prin Legea nr. 287/11.10.2005, infracțiunea de trafic de persoane în varianta agravantă a săvârșirii de către două sau mai multe persoane împreună, este identică sub aspectele exigențelor laturii obiective și ale regimului sancționator, astfel că principiul aplicării legii penale mai favorabile evocat de art. 13.Cod Penal nu are aplicabilitate. Pe de altă parte, inculpatul a participat la infracțiunea împreună fie cu, fie cu, fie cu Prin urmare, încadrarea juridică corectă este sub varianta agravată prev. de art. 12 alin.2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar nu în varianta simplă prev. de art. 12 alin.1 din aceeași lege.
Achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de trafic de persoane nu poate fi dispusă. Astfel, din declarațiile părților vătămate, A rezultă că acest inculpat a executat două categorii de activități infracționale integrate infracțiunii de trafic de persoane: transportul părților vătămate din România în, cu predarea părților vătămate către ceilalți participanți la faptă pentru a plasa părțile vătămate în activități de exploatare; preluarea altor părți vătămate pe teritoriul statului, duupă ce acestea au fost aduse în această țară de alți participanți și conducerea acelor părți vătămate la punctele de cazare și exploatare.
Curtea de Apel concluzionează că fapta săvârșită de inculpatul este încadrată juridic corect în prev. art. 12 alin.2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, că de la intrarea în vigoare a acestei legi și până în prezent calificarea legală a infracțiunii a fost păstrată sub încadrarea juridică arătată și a regimului sancționator uniform, nefiind incidente prev. art. 13.Cod Penal, fapta fiind săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de norma de încriminare.
Critica aceluiași inculpat vizând nelegala confiscare a unui autoturism "DAEWO ESPERO" aflat în proprietatea sa, urmează să fie, de asemenea, înlăturată. Confiscarea acestui autovehicul. S-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. b) Ambele Cod Penal texte legale stabilesc regimul juridic al confiscării speciale a bunurilor inculpatului folosite sau destinate la săvârșirea infracțiunii. Mai mult, în această cauză s-a reținut că inculpatul a transportat părțile vătămate, deci acționând în cadrul infracțiunii de trafic de persoane, cu autoturismul mai sus arătat. Potrivit art. 19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor încriminate de această lege penală specială sunt supuse confiscării. Sunt considerate astfel de bunuri și mijloacele de transport care au fost folosite la realizarea transportului persoanelor traficate, dacă aparțin făptuitorilor ( art. 19 alin.2).
Curtea concluzionează că în mod legal și temeinic Tribunalul Timișa dispus confiscarea autoturismului inculpatului, marca "DAEWO ESPERO" cu care acesta a realizat transportul părților vătămate traficate.
O ultimă critică adusă de inculpatul vizează aplicarea unei pedepsei cu închisoarea în cuantum prea ridicat.
Curtea de Apel constată că, la aplicarea pedepsei față de acest inculpat, prima instanță a făcut o corectă și judicioasă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 și 27.Cod Penal, a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) Cod Penal, reducând pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de lege. Modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate și cuantumul acesteia sunt în măsură să asigure materializarea scopului și finalității aplicării și executării pedepsei prev. de art. 52 Cod Penal, și anume constrângerea inculpatului la suportarea unei sancțiuni penale, reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Curtea de Apel concluzionează că inculpatului i s-au aplicat judicios și legal criteriile generale și speciale de individualizare a pedepsei închisorii într-un cuantum ce nu se caracterizează prin severitate.
Referitor la apelul inculpatului, acesta a criticat hotărârea întru-cât a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit- Curtea reține că fapta pentru care a fost condamnat acest inculpat este aceea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.2 lit.a ) din Legea nr. 678/2001. Condamnarea este susținută de probele administrate în cauză, atât sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective. Acest inculpat a avut o reprezentare clară a tuturor activităților infracționale la care a participat. A locuit în începând cu anul 1999, cunoscut posibilitatea de exploatare a imigranților cetățeni români, în activități agricole pe teritoriul acestui stat, a colaborat în acest scop cu, a racolat, prin folosirea de promisiuni nereale, cetățeni din România, -a transportat sau însoțit din România în pentru a-i plasa în locurile de exploatare, solicitând, sub motivații nereale, sume de bani de la persoanele vătămate, obținând din aceste activități avantaje economice bazate pe exploatarea ilicită a muncii persoanelor vătămate.
Curtea de Apel concluzionează că inculpatul nu și-a probat nevinovăția, sub aspectul că nu a săvârșit fapta, în nici un mod. Dimpotrivă, declarațiile părților vătămate, G, Gh. demonstrează, sub aspect probatoriu, că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de trafic de persoane.
O altă critică adusă de acest inculpat este cea referitoare la cuantumul ridicat al pedepsei închisorii aplicate. Curtea va înlătura și această critică, având în vedere următoarele motive: inculpatul a fost condamnat la 5( cinci) ani închisoare ceea ce prezintă minimul special al pedepsei prevăzută de art. 12 alin.2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, deși infracțiunea conține multiple acte materiale, în formă continuată prevăzută de art. 41 alin.2 Cod Penal, la aplicarea acestei pedepse Tribunalul a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 și 27.Cod Penal, precum și de cele speciale proprii cauzei și persoanei inculpatului; prin aplicarea acestei pedepse, Tribunalul a ținut seama de scopurile și finalitățile pedepsei prev. de art. 52.Cod Penal și anume constrângerea inculpatului la suportarea unei sancțiuni penale corespunzătoare, reeducarea inculpatului și prevenirea de la a săvârși noi infracțiuni.
Astfel fiind, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1, lit. b Cpp, va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 777/PI/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 383 alin.2 Cpp rap.la art.350 Cpp va menține măsura arestării preventive a ambilor inculpați și va deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 19.12.2007 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 1, lit. b Cpp, respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 777/PI/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 383 alin.2 Cpp rap.la art.350 Cpp menține măsura arestării preventive a ambilor inculpați și deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 19.12.2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpații.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
GREFIER,
- -
Red. MB / 07.04.2008
Tehnored. AA
Ex. 3/ 08.04. 2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 60 /
În temeiul art. 379 pct. 1, lit. b Cpp, respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 777/PI/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 383 alin.2 Cpp rap.la art.350 Cpp menține măsura arestării preventive a ambilor inculpați și deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la data de 19.12.2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpații.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Anca Nacu
