Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 36/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 36/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 01.06.1969, și, născut la 16.05.1977, ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 274/A din 03.10 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a desființat în parte, pe latura penală, sentința penală nr. 577 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți, ambii în stare de arest, asistați de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 582 din 21.01.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor. Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți susține recursurile, solicită a se dispune admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune reducerea pedepselor ce le-a fost aplicate inculpaților întrucât le consideră prea mari.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt arată că i s-au contopit pedepsele fără a cere acest lucru și nu i s-a dedus corect perioada executată.
Inculpatul recurent arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin nr.577 din 10.04.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
Pentru stabilirea primului termen al recidivei, s-a constatat că prin nr. 3627/16.12.1998 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin 674/A/11.06.1999 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 10.09.1999, prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 71 și 64. penal pentru săvârșirea la data de 06.10.1992, 06.05.1993 și 09.10.1993 a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1. penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 13. penal.
Pentru stabilirea primului termen al recidivei, s-a constatat și că prin nr. 431/22.02.1999 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin 659/A/09.06.1999 a Tribunalului Bihor, definitivă prin nerecurare la data de 08.07.1999, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare cu aplic. art. 71 și 64. penal pentru săvârșirea la data de 23.01.1998 și 27.01.1998 a infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1. penal cu aplic. art. 37 lit. a penal și a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1. penal cu aplic. art. 37 lit. a penal.
S-a constatat că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele susmenționate sunt concurente și, în baza art. 449.C.P.P. 36 al.2, 33 și 34 al.1 lit. b pen. au fost contopite pedepsele enumerate mai sus în prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b pen.
În baza art. 217 alin. 4. penal cu aplic. art. 37 lit. a penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b penal.
În baza art. 39 alin. 1 și 2. penal rap. la art. 34, 35. penal, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare aplicată la pct. B din prezenta cu pedepsele aplicate inculpatului după cum au fost arătate la pct. A din prezenta, în pedeapsa cea mai grea. de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b pen. la care a fost aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b penal.
În baza art. 36 alin. 3, art. 88. penal, a fost scăzută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată din 02.08.2000 până în 02.03.2006 ( cf. 3627/1998 și 431/1999).
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor nr. 4560/1998, emis conform 3627/98 a Judecătoriei Oradea și nr. 664/99 emis conform 431/1999 a Judecătoriei Oradea.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prezenta hotărâre, în ce-l privește pe inculpatul.
-. În baza art. 217 alin. 4. penal, condamnă pe inculpatul, deținut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a și b penal.
III. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că Grupul de Asigurări Român #., prin lichidator judiciar C Consult 2003, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații la câte 1.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul avocaților din oficiu și, din cadrul Baroului B, în sumă de câte 40 lei, să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției cf. delegațiilor nr. 1579 și 1580, ambele din 21.03.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 24.11.1999, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui plan preconceput, la instigarea numitului de la care au primit fiecare câte 400 mărci germane, inculpații au incendiat autoturismul părții vătămate, marca Skoda, cu nr. -. Inculpatul a spart geamul stânga față, după care inculpatul a vărsat benzină în habitaclu dându-i foc, după care, datorită exploziei ce a urmat, inculpatul a suferit arsuri pe față.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât firma de asigurare l-a despăgubit cu contravaloarea pagubelor (fila 37 dosar instanță și fila 3 și 68 dos.).
Grupul de Asigurări Român "Grup B confirmă cele afirmate de partea vătămată (fila 3 dos.).
Prin procesul verbal din 15.03.2001 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere aparținând părții vătămate, urmărirea penală fiind începută față de inculpați la 23.03.2001.
Prin procesul verbal de incendiu din 24.11.1999 (fila 16 dos.) s-au constatat urmările săvârșirii infracțiunii fiind efectuată planșa foto aferentă (filele 18-20 dos.).
Din adresa de Pompieri nr. 618/26.07.2002 (fila 21 dos.) rezultă că incendiul a putut fi produs și prin incendiere cu benzină și că incendiul a prezentat pericol public.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, în timp ce inculpatul are antecedente penale pentru fapte săvârșite în timpul minoratului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchtul de pe lângă Jud. O, inc. și.
Parchetul, prin intermediul reprezentantului său, solicită admiterea apelului în sensul deducerii corecte a perioadei executate de inculpați.
Inculpații, prin intermediul apărătorului lor, solicită admiterea apelurilor, a se reține circumstanțe atenuante în favoarea lor, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special.
Prin decizia penalkă nr. 274/A din 03 octombrie 2007, Tribunalul Bihora admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul și inculpatul împotriva sentinței penale nr.577 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că a menținut dispoziția de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza - și lit.b Cod penal, aplicată în baza art.217 al.4 penal cu art.37 lit.a Cod penal, și a înlăturat restul dispozițiunilor sentinței atacate, pronunțate în latura penală a cauzei referitoare la acest inculpat.
A constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin 3627/16 decembrie 1998 Judecătoriei Oradea, definitivă la data de 10 septembrie 1999, fost executată integral în perioada 2.08.2000 - 1 august 2004.
A constatat că pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.431/22.02.1999 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 24.09.1999, a fost executată integral în perioada 2.08.2004-2.03.2006.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, aplicată inculpatului prin 198/21.10.2002 a Tribunalului Bihor, definitivă la 10.04.2003, în pedepsele individuale, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare și o pedeapsă de 15 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c penal pe o durată de 5 ani și înlătură sporul de 1 an închisoare.
În baza art.36 Cod penal, a contopit pedepsele componente anterior descontopite cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o durată de 5 ani, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare.
Inculpatul urmează să execute o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza - și lit.b Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza - și lit.b Cod penal după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsă durata detenției efectiv executată, de la 2.07.2002 la zi.
S-a anulat mandatul de executare al pedepsei nr.242/2002 a Tribunalului Bihor, emis în baza nr.198/2002 a Tribunalului Bihor și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-a limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului, în sensul că i s-a interzis acestuia drepturile prev.deart.64 lit.a teza - și lit.b Cod penale pe durata executării pedepsei principale.
S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Au fost obligați apelanții să plătească în favoarea Baroului de Avocați O suma de câte 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.3792/2007, sume ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp. art. 371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. a reținut că acestea sunt fondate și le-a admis conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanța de apel a constatat că starea de fapt a fost bine stabilită, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor fiind pe deplin legală.
Pe de altă parte însă, a considerat că criticile inculpaților apelanți referitoare la individualizarea pedepselor sunt nefondate, atât cuantumul pedepselor aplicate acestora prin hotărârea atacată pentru fapta din prezenta cauză, cât și modalitatea de executare, fiind în deplină concordanță cu criteriile prev.de art.72 Cod Penal, instanța luând în considerare la dozarea pedepselor pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați, atitudinea sinceră a acestora în toate declarațiile date, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, dar și starea lor de recidivă.
Tribunalul a apreciat însă că criticile aduse hotărârii atacate prin apelul Parchetului și prin apelul inc., în ceea ce privește modul în care a fost dedusă perioada executată de acest inculpat, sunt întemeiate.
Astfel, fapta din prezenta cauză a fost comisă în data de 24 noiembrie 1999.
Într-adevăr, această faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamantorie, primul termen al recidivei fiind format din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin 3627/16 dec.1998 a Jud.O - definitivă la data de10 septembrie 1999, pentru fapte săvârșite în perioada octombrie 1992 - octombrie 1993, și din pedeapsa de 2ani 4 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin 431/22.02.1999 a Jud. O - definitivă la24.09.1999, pentru fapte săvârșite în ianuarie 1998. Se constată astfel că faptele pentru care s-au aplicat aceste pedepse sunt concurente, dar din fișa deținutului rezultă că aceste pedepseau fost executate integral, fiecare în parte, prima în perioada 2.08.2000 -1.08.2004, iar a doua în perioada 2.08.2004-2.03.2006.
Ca urmare, fiind executate integral, a apreciat că nu se mai impune contopirea acestora, deși faptele pentru care sau aplicat aceste pedepse sunt concurente. Mai mult, a constatat că nu pot fi aplicate nici disp. art.39 Cod Penal, care prevăd că pedeapsa stabilită pentru infracțiuni săvârșite ulterior și pedeapsa aplicată (sau restul de pedeapsă - în cazul în care pedeapsa anterioară a fost executată în parte) pentru infracțiunea anterioară, se contopesc, potrivit disp.art.34 și Cod Penal art.35 Cod Penal, câtă vreme, actualmente, pedepsele ce formează primul termen al recidiveiau fost executate integral, fiecare în parte, după cum s-a arătat mai sus.
Pe de altă parte, s-a constatat că inc. se află în prezent în executarea pedepsei de 16 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin 198/2002 a Tribunalului Bihor, definitivă la 13.03.2003, pentru fapte săvârșite în data de 27.09.1999, deci în stare de recidivă postcondamantorie față de cele 2 pedepse aplicate anterior inculpatului prin 3627/1998 a Jud. O, definitivă la 10.09.1999, și prin nr.431/1999 a Jud. O - definitivă la 24.09.1999 (pedepse ce au fost integral executate) și concurentă cu fapta din prezenta cauză.
În consecință, nici pentru această faptă, pentru considerentele mai sus expuse, instanța de apel a apreciat că nu pot fi aplicate regulile de la recidivă, dar având în vedere că fapta din prezenta cauzăeste concurentă cu fapta pentru care inc. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, consideră că se impune contopirea acestor două pedepse. Este de observat faptul că în 198/2002 a Tribunalului Bihors -a reținut în mod greșit că inc. a săvârșit fapta în stare derecidivă postexecutorie, și nu postcondamnatorie, dar având în vedere că această sentință a intrat în puterea lucrului judecat, nu se mai poate reține recidiva postcondamnatorie.
Tribunalul a menționat faptul că, în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate celor 2 inculpați, se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit praticii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev.de art.64 ca Cod Penal si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpați, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către aceștia, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult, văzând și cauza Hirst contra Marii Britanii, se constată că în mod greșit inculpaților le-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a alege, prev.de art.64 lit.a teza I Cod Penal, deoarece drepturile accesorii nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, ori, raportat la infracțiunile săvârșite de către inculpați, instanța apreciază că nu se impune a se restrânge acestora dreptul constituțional de a alege.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea căii de atac ordinare exercitate, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune reducerea cuantumului pedepselor care le-au fost aplicate.
Inculpatul recurent a învederat instanței de control judiciar că pedeapsa ce i-a fost aplicată prin decizia recurată este exagerat de mare, precum și faptul că instanța de apel a procedat la o greșită contopire a pedepselor și nu a dedus din pedeapsa ce urmează a fie executată întreaga perioada în care a fost încarcerat.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform disp. art. 385/6 alin. 2 Cod procedură penală și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de inculpați sunt neîntemeiate și, în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respinse ca nefondate.
Din actele și lucrările aflate la dosar, coroborate cu pozițiile de recunoaștere ale inculpaților atât în faza de urmărire penală (22-39,92;40-49,93 ) cât și în faza de cercetare judecătorească (16;15), rezultă că în data de 24 noiembrie 1999 instigați de numitul, de la care au primit suma de 800 DM, inculpații recurenți au incendiat autoturismul marca Skoda aparținând părții vătămate, mașină parcată în fața cabinetului medical al acesteia. Partea vătămată nu s-a constituit Parte civilă în cauză.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect reținute de către instanța de fond și apel, rezultând din procesul verbal de incendiu (16-21), procesele verbale de reconstituire (. 50-54), declarațiile martorilor (f-55-65) și din poziția de recu noaștere a inculpaților.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de control judiciar constată că prin hotărârea recurată s-au valorificat în mod judicios, în sistemul pugnitiv, criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele aplicate inculpaților reflectând în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl reprezintă fapta și persoana inculpaților.
Este de reliefat împrejurarea că, pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal pedepsele aplicate inculpaților au fost judicios dimensionate astfel că, câte 3 ani închisoare în regim privativ de libertate cu titlu de pedeapsă principală este necesară pentru a-și atinge scopul prev. de art. 52 Cod penal.
Inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea din cauza dedusă judecății în stare de recidivă mare postcondamnatorie, iar pentru a stabili primul termen al recidivei prev. de art. 37 lit. a Cod penal, instanța de fond a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare (sentința penală nr.3627/1998 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 674/A/11.06.1999 a Tribunalului Bihor ), cu cea de 2 ani și 4 luni închisoare (sentința penală nr. 431/1999 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 659/A/24.09.1999 a Tribunalului Bihor ) și cu pedepsele de câte 5 ani închisoare respectiv 15 ani închisoare, pedepse rezultate în urma descontopirii pedepsei de 16 ani închisoare și alăturării sporului de 1 an închisoare (sp- a Trib. B, definitivă la data de 10.04.2003).
În mod judicios, instanța de apel a constatat că pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentințele penale 3626/1998 și 431/1999 ale Judecătoriei Oradea au fost executate integral în intervalul 2.08.2000 - 1.08.2004, respectiv 2.08.21004 - 2.03.2006. Având în vedere data rămânerii definitive a acestor 2 hotărâri, în mod corect, instanța de apel a constatat că aceste 2 pedepse constituie primul termen al recidivei prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa de 16 ani închisoare stabilită prin sp. 198/2002 a Trib. B, instanța de recurs constată că este aplicată pentru infracțiuni concurente cu cea din cauza dedusă judecății și, în consecință, în mod corect s-a procedat la descontopirea acestei pedepse în pedepsele individuale, s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, iar conform art. 34 lit. b Cod penal aceste pedepse au fost contopite cu cea de 3 ani aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa finală de 16 ani închisoare cu aplic. art. 71 și 64 lit. a teza - Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, după executarea pedepsei principale.
Totodată, instanța de apel, în mod corect, a dedus din pedeapsă durata executată de la 2.07.2002 la zi, a anulat mandatul anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. Aplicarea disp. art. 36 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 88 Cod penal s-a făcut în mod judicios de către instanța de apel, întrucât în vederea executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sp. 198/2002 a Tribunalului Bihor inculpatul a fost arestat preventiv la 2.07.2002. anterioare, care inculpatul pretinde că trebuiau deduse din pedeapsa pe care urmează să o execute, nu pot fi scăzute conform art. 36 alin. 3 Cod penal, întrucât pedepsele de 4 ani și 2 ani și 4 luni închisoare, astfel cum am reliefat anterior, constituie primul termen al recidivei, ceea ce nu atrage incidenta disp. art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedură penală comb. cu art. 36 Cod penal.
Referitor la inculpatul, instanța de control judiciar constată că acestuia i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate, cu aplic. art. 64 lit. a Teza - și lit. b Cod penal, pedeapsă just individualizată în raport de gradul de pericol social concret pe care îl reprezintă fapta și persoana inculpatului, persoană cu multiple antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă la fila 164 din dosarul instanței de fond. Perseverența inculpatului în arealul infracțional, atitudinea postinfracțională a acestuia constând în recunoașterea faptei, dar și gravitatea infracțiunii comise se reflectă în mod obiectiv în cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, în limitele prevăzute în codul penal pentru această infracțiune.
În consecință, neexistând motiv pentru reformarea hotărârilor atacate nici ca urmare a examinării din oficiu a cauzei de către instanța de recurs, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, menținându-se în totul decizia recurată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 189 Cod procedură penală inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru av. din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpații recurenți, născut la 01 iunie 1969 și -, născut la 16 mai 1977, ambii deținuți în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 274/A din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. decizie - V/30.01.2008
Jud. apel - M-
Jud.
Dact. 3 ex./30.01.2008,
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
