Distrugerea din culpă (art. 219 cod penal). Decizia 978/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.978/
Ședința publică din data de 15.10.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.170 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent G asistat de avocat ales A lipsind partea civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Prin cererea depusă la dosar prin registratură, în calitate de apărător ales al părții vătămate solicită amânarea cauzei fiind în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale.
Apărătorul ales al inculpatului se opune la cererea de amânare formulată. Depune la dosar o adresă din partea primăriei și copia chitanței nr. 90 din 089.07.2009 reprezentând onorariu de avocat.
Procurorul nu se opune la cererea de amânare formulată.
Instanța în deliberare respinge cererea de amânare formulată întrucât nu a nu a depus la dosar acte medicale justificative.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în baza art. 38515alin. 1 pct.2 lit. a Cod procedură penală menținerea dispozițiilor primei instanțe ca legale și temeinice. În subsidiar solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în baza art. 38515alin. 1 pct.2 lit.c și art. 3859alin. 1 pct.10 Cod procedură penală. În susținerea celor solicitate arată că soluția instanței de apel care în rejudecare a pronunțat o hotărâre de condamnare este nelegală, fiind practic nemotivată, neexistând o analiză a motivelor care să conducă la concluzia că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat potrivit cerințelor art. 345.C.P.P. A criticat și modul de soluționare al laturii civile, susținând că nu există nici o probă administrată în fața instanței care să indice valoarea anexei distruse și cu privire la existența unei mașini în garajul părții vătămate, neexistând o analiză a probelor; precum și că s-a avut în vedere suma cu care partea civilă și-a majorat pretențiile la dezbaterea pe fond a cauzei cu încălcarea art. 15 alin. 2.C.P.P. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859alin. 1 pct.9 Cod procedură penală, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Pe fond solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului întrucât nu s- dovedit existența raportului de cauzalitate între cele două evenimente.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului susținând că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.658 din 24 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.c Cod Procedură Penală a fost achitat inculpatul -G, fiul lui și, născut la 24.06.1974 în A, domiciliat în comuna, nr. 121, județ A, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod Penal.
În baza art.14, 346 Cod Procedură Penală a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în comuna, nr. 120, CNP -.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală a fost obligată partea civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod Procedură Penală a fost obligată partea civilă la plata sumei de 1100 lei către inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22 aprilie 2007 inculpatul a făcut având foc deschis în curtea unde locuiește situată la aproximativ 5 metri de gardul despărțitor spre curtea imobilului părții vătămate. În jurul orei 11,00 inculpatul a stins focul iar apoi în jurul orei 16,30 partea vătămată care se întorsese acasă a constatat existența unui incendiu la anexa aflată în imediata apropiere a gardului despărțitor.
În jurul orei 17,00 au sosit formațiunile de Poliție și Pompieri însă deja incendiul fusese stins de către echipa de pompieri din localitatea.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Județului Aae mis adresa nr. - din 08.06.2007 către Postul de poliție prin care se arată că sursa probabilă de aprindere ar fi "jar sau ", mijlocul ce putea produce aprinderea ar fi fost focul în are liber iar împrejurarea determinantă ar fi "focul deschis în spații deschise".
În baza acestei adrese s-a dispus începerea urmăririi penale, sancționarea administrativă a inculpatului iar în cursul judecății s-a dispus admiterea plângerii părții vătămate și punerea în mișcare a acțiunii penale.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt certe și necontestate de nimeni împrejurările că inculpatul a declanșat un foc deschis în jurul orei 10,00 și că în jurul orelor 16,00-16,30 avut loc un incendiu la anexa situată în curtea părții vătămate, această anexă fiind distrusă în întregime.
Pentru a exista în cauză infracțiunea de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod Penal trebuie dovedită existența raportului de cauzalitate între cele două evenimente.
Prima instanță, din analiza întregului probator, nu și-a putut forma convingerea că, dincolo de orice dubiu rezonabil, între cele două evenimente ar exista un raport de cauzalitate.
Astfel, în primul rând trebuie subliniat faptul că cele două adrese ale A menționează doar sursa probabilă și mijloacele care puteau produce aprinderea dar niciunde nu se menționează evident și neechivoc faptul că sursa incendiului ar fi un foc declanșat în curtea unde locuiește inculpatul.
Martorii audiați confirmă faptul că inculpatul a stins complet focul făcut de el în curtea unde locuiește în jurul orei 11,00, cu ajutorul unui furtun cu apă, iar incendiul de la anexa părții vătămate a fost constatat în jurul orelor 16,30-16,45. Mai mult martorii prezenți nu au arătat că ar fi văzut urme de ardere de la locul unde a făcut focul inculpatul la ora 10-11 până la gardul despărțitor între cele două imobile. S-a reținut totodată de prima instanță, declarațiile martorilor și, pompieri cu experiență din cadrul echipei de pompieri, care au arătat că incendiul a pornit de jos în sus la anexa distrusă a părții vătămate și că nu ar fi putut proveni de la focul făcut de inculpat în acea zi nici pe calea aerului nici pe pământ, neexistând urme la sol în acest sens.
Singurul martor care a relatat parțial diferit aceste aspecte a fost, fost elev al părții vătămate, care la momentul producerii acelui eveniment avea vârsta de 18 ani, fiind neexperimentat ca și pompier, și care, din afirmațiile martorului, se afla în stare de agitație și îi încurca mai mult pe ceilalți pompieri astfel că a fost nevoit să îi propună să rămână mai bine lângă mașina pompierilor. Deoarece această declarație a martorului nu se coroborează cu alte mijloace de probă, a fost înlăturată.
Toate aceste considerente duc la concluzia faptului că deși fapta de distrugere există în materialitatea ei nu există în cauză date certe care să probeze că aceasta ar fi fost provocată de atitudinea inculpatului. În acest sens, prima instanță l-a achitat pe inculpat și a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată fără a fi motivat în scris și prin concluziile orale puse de apărătorul său a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de distrugere din culpă și admiterea acțiunii civile.
Tribunalul Arad prin decizia penală nr.170 din 01.06.2009, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 658 din 24 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care a desființat-o și rejudecând:
În baza art.219 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.63 Cod penal a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și,născut la 24.06.1974 în A, domiciliat în com. nr. 121 jud. A,CNP -,la:
1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii aplicată inculpatului și în baza art.82 alin.2 Cod penal și a fixat un termen de încercare de 1 an.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 25000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare și cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 900 lei cheltuieli judiciare.
Examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art.378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedură penală tribunalul constată că este fondat.
Aceasta pentru că, prin sentința atacată, soluția adoptată de instanța de fond a fost aceea de achitare a inculpatului G pentru infracțiunea de distrugere din culpă prevăzută de art.219 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.345 alin.2 Cod procedură penală, soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar potrivit art.62 Cod procedură penală instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aceste probe trebuind apreciate conform art.63 Cod procedură penală.
Din examinarea cuprinsului sentinței atacate s-a constatat că prima instanță nu a respectat prevederile art.63 Cod procedură penală, în sensul că nu a procedat la evaluarea temeinică a mijloacelor de probă în scopul aflării adevărului.
Astfel, instanța a reținut că martorii, ale căror depoziții au fost reținute de prima instanță ca fiind determinante în stabilirea nevinovăției inculpatului, sunt în relații de rudenie (soția, soacra inculpatului) sau de prietenie cu acesta, astfel că s-a aprecit că depozițiile acestora nu pot fi luate în considerare decât în măsura în care sunt confirmate de declarațiile unor persoane a căror imparțialitate nu este contestabilă. Relatările martorilor pun în evidență mai degrabă dorința acestora de a-i crea inculpatului o situație favorabilă, nicidecum ce statuează ar.78 Cod procedură penală, respectiv că ar fi persoane care ar avea cunoștință despre împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului.
Pe lângă aceste aspecte instanța a considerat util a sublinia conținutul celor două adrese emise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " A, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Concluzia firească, fără dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar, este aceea a faptului că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art.219 alin.1 Cod penal.
Așa fiind, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.658 din 24.03.2009 a Judecătoriei Arad pe care a desființat-o și rejudecând:
În limitele legale ale pedepselor instanța l-a condamnat pe inculpatul G la 1000 lei amendă penală în baza art.219 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.63 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal privind înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea credință de la executarea amenzii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoana inculpatului. Astfel, acesta anterior comiterii prezentei fapte a avut o bună comportare în familie și societate, fapt ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, din împrejurarea că este încadrat în muncă, este căsătorit, s-a prezentat cu regularitate în fața instanței, ceea ce denotă interesul pe care îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.
Tribunalul a considerat că scopul pedepsei așa cum este definit de art.52 Cod penal va putea fi atins în cazul acestui inculpat și fără executarea efectivă a pedepsei amenzii aplicate. Prin urmare, în baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate acestuia și în baza art. 82 alin. 2 Cod penal a fixat un termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni dispunându-se executarea în întregime a pedepsei aplicate care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În cadrul procesului penal partea vătămată s-a constituit parte civilă, în faza de urmărire penală cu suma de 18000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea bunurilor în urma incendiului. Ulterior, la dezbaterea cauzei pe fond aceasta a majorat pretențiile la suma de 25000 lei iar prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 31000 lei.
Înscrisurile depuse la dosar, aflate la filele 85, 96, 151-153 dosar primă instanță și probațiunea testimonială - declarațiile martorilor, - au dovedit existența unui prejudiciu în sumă de 25000 lei constând din anexa cu bunurile din interior și autoturismul marca Mercedes 200D, distruse în urma incendiului.
Reținând vinovăția inculpatului pentru fapta cauzatoare de prejudiciu instanța în baza art. 346 și art. 14 Cod procedură penală și art.998 și urm. cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 25000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare și în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În baza art.193 Cod procedură a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor nr. 39 din 26.11.2008 și nr. 25 din 23.09.2008.
Împotriva deciziei penale nr. 170/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, solicitând casarea hotărârii atacate și în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. a menținerea C.P.P. dispozițiilor primei instanțe; iar în subsidiar casarea deciziei penale cu trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c și art. 3859alin. 1 pct. 10.
C.P.P.În motivarea recursului, inculpatul a învederat că decizia instanței de apel este nelegală prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 3859pct. 9, 10 și 18.C.P.P. respectiv: că decizia este motivată doar prin faptul că prima instanță trebuia să cenzureze declarațiile unor martori care ar fi rude sau prieteni cu inculpatul, fără a indica practic motivele de fapt și de drept care să indice existența infracțiunii; că în motivarea hotărârii s-a avut în vedere existența celor două adrese ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență " " A, care, în opinia instanței se coroborează cu celelalte probe din dosar, neindicându-se exact care ar fi aceste probe; că instanța de apel nu numai că nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă din dosar, dar nici nu a combătut faptele și mijloacele de probă avute în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției de achitare; că pentru a pronunța o soluție de condamnare instanța trebuia să arate în ce mod concret gratarul făcut de inculpat a putut provoca incendiul la garajul părții vătămate. În același sens, inculpatul a arătat că soluția instanței de apel care în rejudecare a pronunțat o hotărâre de condamnare este nelegală, fiind practic nemotivată, neexistând o analiză a motivelor care să conducă la concluzia că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat potrivit cerințelor art. 345.C.P.P. Totodată, inculpatul a criticat și modul de soluționare al laturii civile, susținând că nu există nici o probă administrată în fața instanței care să indice valoarea anexei distruse și cu privire la existența unei mașini în garajul părții vătămate, neexistând o analiză a probelor; precum și că s-a avut în vedere suma cu care partea civilă și-a majorat pretențiile la dezbaterea pe fond a cauzei cu încălcarea art. 15 alin. 2.
C.P.P.Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta, precum și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 170/2009 pronunțată de Tribunalul Arads -a dispus admiterea apelului declarat de partea vătămată, desființarea sentinței penale nr. 658/2009 a Judecătoriei Arad și, în rejudecare, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 219 alin. 1.Cod Penal de distrugere din culpă.
În considerentele deciziei recurate se înlătură valoarea probatorie a declarațiilor martorilor, și, ale căror depoziții au fost reținute de prima instanță, apreciindu-se că relatările acestora pun în evidență dorința de a crea inculpatului o situație favorabilă; se subliniază conținutul celor două adrese emise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " A, care s-ar corobora cu celelalte probe, concluzionându-se că se desprinde fără dubiu din ansamblul probatoriu de la dosar vinovăția inculpatului. Față de aceste aspecte, instanța de recurs constată că Tribunalul Arada pronunțat soluția de condamnare pe baza unei motivări generice, fără a analiza și indica probele care conduc la reținerea existenței faptei, la comiterea ei de către inculpat și a vinovăției acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 383 alin. 1 și 384.C.P.P. raportat la art. 356 alin. 1 lit. c C.P.P. decizia instanței de apel, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, trebuia să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză. În cauză, Tribunalul Arads -a limitat numai la înlăturarea probelor reținute de prima instanță, fără a indica în concret probele care susțin soluția de condamnare, cu ce anume probe se coroborează adresele emise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " Această analiză era obligatorie în contextul în care se susține că soluția primei instanțe este rezultatul unei evaluări eronate a probelor administrate în cauză. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2.proc.pen. probele nu au o valoarea prestabilită, ci aprecierea lor se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, aceasta fiind îndreptățită a le reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul și care se coroborează cu alte mijloace de probă; însă obligația instanței de a-și motiva soluția presupune și expunerea considerentelor care au condus la aprecierea unor probe ca având o valoare superioară sau înlăturarea altora, în caz contrar hotărârea judecătorului putând fi calificată ca arbitrară. Orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, cu arătarea motivelor de fapt și de drept care au stat la baza luării acesteia, cu menționarea dovezilor și analiza mijloacelor de probă care au determinat luarea hotărârii. În acest context, se reține că decizia instanței de apel este supusă casării în temeiul art. 3859alin. 1 pct. 9.C.P.P., nemaifiind posibilă analiza celorlalte motive invocate de recurent.
de atac în recurs fiind o soluție specială, reglementarea este restrictivă, legea stabilind atât cazurile în care poate avea loc casarea cu trimitere spre rejudecare, dar și instanța la care se trimite cauza. Cum instanța de apel, deși s-a pronunțat asupra fondului cauzei, nu a expus motivele pe care se întemeiază soluția, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. raportat la art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen. Prin urmare, instanța va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 170/01.06.2009 a Tribunalului Arad, va casa decizia penală recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.170/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art.193 Cod procedură penală respinge cererea inculpatului privind cheltuielile de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 20.10.2009
Tehnored.
2ex/22.10.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.06.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.978/
Ședința publică din data de 15.10.2009
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.170/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art.193 Cod procedură penală respinge cererea inculpatului privind cheltuielile de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.06.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul G, întrucât prin decizia penală nr. 978/R din 15.10.2009, pronunțată de această instanță s-a dispus rejudecarea cauzei.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul Arad nr--21 file, dosar Judecătoria Arad nr--169 file, dosar Judecătoria Arad nr-- 14 file, dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 431/II/2/2008-6 file, dosar nr. 2209/P/2007-56 file al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 22.10.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--19.06.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul G, întrucât prin decizia penală nr. 978/R din 15.10.2009, pronunțată de această instanță s-a dispus rejudecarea cauzei.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul Arad nr--21 file, dosar Judecătoria Arad nr--169 file, dosar Judecătoria Arad nr-- 14 file, dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 431/II/2/2008-6 file, dosar nr. 2209/P/2007-56 file al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 22.10.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
