Furtul (art.208 cod penal). Decizia 919/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 919/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat, împotriva deciziei penale nr. 738/R/15.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul-condamnat, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsă fiind intimații, și.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, contestatorul depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, prin prisma motivelor invocate de condamnat și a memoriului depus de acesta la dosar.
Procurorul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, motivele invocate de contestator neregăsindu-se în cele limitativ prevăzute de art. 386 lit a, d.C.P.P.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că a depus documente din care rezultă că a fost agresat de organele de poliție și i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la o anchetă echitabilă, iar judecătorul nu a observat erorile judiciare. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare sau reanchetare la parchet.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2618 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, Cod penal, alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. a cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 23.09.1976 în T jud. T, cetățean român, domiciliat în loc., str. - - -.1.1 jud. A, recidivist, CNP -, deținut în Penitenciarul Arad la 9 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat comisă în formă continuată.
În baza art. 61 cod penal s- revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 341 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 115/2006 a Judecătoriei Ineu și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată anterior în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, Cod penal, alin. 2 lit. b cod penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 13.08.1987 în P jud. H, cetățean român, domiciliat în A- -.33, în A str. - -. 98. 84 jud. A, fără antecedente penale, CNP -,la 6 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 88 cod penal s- dedus din pedeapsa aplicată celor doi inculpați, reținerea din data de 07.06.2008, iar pentru inculpatul deduce prevenția de la data de 08.06.2008 la zi.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.14,346 Cod procedură penală s- constatat reparat integral prejudiciul în valoare de 400 lei cauzat părții vătămate.
S-a constatat reparat parțial prin restituire prejudiciile cauzate părților vătămate și.
În baza art. 14, 346 cod penal și art. 998, 1003 cod civil s- admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și au fost obligați inculpații în solidar să plătească acestuia suma de 134.000 lei
În baza art. 118 lit. d Cod penal s-a confiscat de la fiecare inculpat, suma de câte 7,5 lei, în folosul statului.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 700 cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 06.06.2008, inculpații și, au hotărât să sustragă bunuri și bani din interiorul Bisericii "" situată în A, str. - nr. 20-22, mai precis din apartamentul de serviciu din această biserică. Se pare că inculpatul aflase despre faptul că locatarul acestui apartament ar avea acolo o sumă mai mare de bani. Pentru realizarea celor premeditate, cei doi inculpați s-au deplasat la biserică în jurul orelor 20 unde au constatat că se făceau pregătiri pentru o nuntă. Pentru a putea studia topografia locului dar și pentru a putea alege momentul prielnic în care să acționeze, inculpatul s-a amestecat printre cei care făceau pregătirile, pozând în invitat și sub aparența acestei calități a acordat ajutor celor care transportau diverse produse necesare nunții ce urma să aibă loc a doua zi. În timp ce ajuta la depozitarea unor prăjituri, inculpatul a studiat zona, căile de acces spre locuința de serviciu, numărul persoanelor ce se aflau în zonă dar și faptul că locatarii nu erau în apartament.
La un moment dat, inculpatul, profitând de neatenția celor din curtea bisericii a sustras din autoturismul părții vătămate un CD portabil marca Panasonic, ce avea introdus un CD Parton.
Mai târziu, după ce afară se întunecase, găsind momentul propice în care nu puteau fi văzuți de restul persoanelor ocupate cu organizarea nunții, cei doi inculpați au pătruns în interiorul clădirii, unde la etajul II se afla locuința de serviciu a părții vătămate. Inculpatul a forțat cu piciorul ușa apartamentului aparținând părții vătămate și a pătruns în interior împreună cu inculpatul, de unde au sustras mai multe bunuri: suma de 37.000 euro ce se afla într-o borsetă într-un dulap în sufragerie, suma de 170 euro aflată într-un dulap al sufrageriei, un telefon mobil marca Nokia 6610 cu seria - 74340, un telefon mobil, un lănțișor, un ipod și un portmoneu în care se aflau actele de identitate ale părții vătămate: carte de identitate, permis de conducere, legitimație student și sumele de 15 lei.
Pentru a nu lăsa urme, inculpatul a purtat pe mâini o pereche de ciorapi, așa cum rezultă din declarația inculpatului, iar într-o borsetă pe care o purta asupra sa avea un set de chei, șurubelniță, levier, conform declarațiilor aceluiași inculpat.
Imediat după comiterea faptelor cei doi inculpați au dispărut de la locul faptei, stabilind ca bunurile sustrase să rămână asupra inculpatului pentru a le valorifica. Inculpatul i-a spus inculpatului că a găsit doar cei 170 euro din care i-a dat 70 euro, fără a pomeni nimic de suma de 37.000 euro, iar CD-ul sustras din autoturism a rămas asupra lui.
bunurilor și a banilor a fost constatată în seara respectivă și au fost alertate organele de poliție care au făcut cercetări la fața locului.
Tot la propunerea inculpatului, cei doi inculpații au revenit în ziua următoare la locul săvârșirii faptei, pentru a vedea dacă a fost sesizat furtul. Cei doi inculpați au stabilit ca în cazul în care vor fi întrebați ce caută acolo să spună că au venit la o anume.
la nuntă aflaseră despre cele petrecute cu o seară înainte, astfel că apariția celor doi inculpați a fost repede sesizată chiar de unele dintre persoanele cu care inculpatul intrase în contact atunci când poza a fi invitat la nuntă. O primă sesizare a venit din partea martorei, ea fiind ajutată de inculpatul la transportul unor prăjituri iar în seara nunții l-a observat pe acesta intrând în clădirea bisericii.
A relatat acest aspect martorului, acesta ieșind imediat pe hol și întâlnind acolo pe cei doi inculpați.
Văzând atitudinea suspectă a celor doi inculpați, martorul i-a întrebat ce fac acolo iar cei doi inculpați au spus inițial că o caută pe, apoi au afirmat că văzând nunta au venit să mănânce si ei ceva.
Martorul a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la locul faptei și i-au ridicat pe cei doi inculpați pentru ai duce la sediu pentru cercetări, fiind invitați și o parte dintre martori.
În timp ce erau transportați cu mașina poliției, inculpatul a aruncat sub banchetă o pereche de mănuși galbene, o șurubelniță, un briceag, un levier în formă de "L" și trei seturi cu mai multe chei fiecare.
După demararea cercetărilor s-au făcut percheziții domiciliare, ocazie cu care o parte a bunurilor sustrase, respectiv telefoanele mobile, lănțișorul, ipodul și portmoneul, au fost predate de către inculpatul și restituite părții vătămate. Sumele de bani sustrase de inculpați nu au fost găsite.
La inculpatul a fost descoperit CD-ul, bunul fiind restituit părții vătămate care nu a mai formulat pretenții civile și nici nu a dorit să participe ca parte vătămată în acest proces.
Prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei a fost reparat parțial prin restituirea unei părți din bunurile sustrase, astfel că partea vătămată se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 134.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate a fost reparat parțial prin restituirea portmoneului și a actelor de identitate, însă aceasta nu se mai constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 15 lei ce se afla în portmoneu și care nu a fost recuperată.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând modalitatea concretă de comitere.
Astfel, inculpatul a arătat că a comis fapta împreună cu inculpatul la propunerea acestuia. Din declarația sa rezultă că după forțarea ușii au pătruns în apartamentul părții vătămate, inculpatul a intrat în încăperile locuinței de unde a revenit având în mână un plic cu bani din care a scos suma de 70 euro și i-a dat-o inculpatului. Acesta din urmă a mai declarat faptul că personal a sustras de pe o etajeră din holul locuinței două telefoane mobile și un, iar dintr-o poșetă care se afla tot în hol, a sustras un portmoneu în care a găsit suma de 15 lei. Totodată, inculpatul a mai arătat faptul că nu a văzut asupra inculpatului vreo sumă mai mare de bani și nici nu a primit de la acesta altă sumă de bani în afara celei de 70 euro.
Inculpatul, pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă. Inițial a recunoscut comiterea faptei, declarația sa coroborându-se cu declarația inculpatului. Astfel, inculpatul, în declarația olografă dată în fața organelor de poliție, menținută în parte după punerea sub învinuire, a arătat că a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate împreună cu inculpatul și că a sustras o borsetă de culoare închisă în care se aflau mai multe plicuri de bani, iar inculpatul a sustras din hol un portmoneu și două telefoane mobile. Totodată, inculpatul a mai arătat că după comiterea faptei toate bunurile sustrase au rămas asupra inculpatului. De asemenea, inculpatul a mai menționat în declarație faptul că în aceeași zi, anterior comiterii faptei s-a deplasat în curtea Bisericii "" din A, unde a intrat în vorbă cu două femei pe care le-a ajutat să deschidă portbagajul unui autoturism, în timp în care "a studiat terenul". Declarația dată în fața organelor de poliție, a fost menținută de către inculpatul și în fața procurorului cu ocazia ascultării acestuia în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa și prezentării acestuia în fața judecătorului delegat al Judecătoriei Arad pentru luarea măsurii arestării preventive.
Declarația dată de inculpatul la care s-a făcut referire mai sus se coroborează cu declarația părții vătămate în ceea ce privește locurile unde se aflau bunurile pe care le-au sustras cât și cu declarațiile martorelor și în ceea ce privește prezența sa la locul faptei.
De asemenea, inculpatul a mai arătat în cuprinsul aceleiași declarații că a avut asupra sa o borsetă ce conținea o șurubelniță, o cheie tubulară cu daltă la un capăt, o lanternă, trei legături de chei și o pereche de ciorapi pe care și i-a tras pe mâini în timpul comiterii faptei pentru a nu lăsa urme, borsetă pe care a aruncat-o în spatele banchetei din spate a autoturismului de poliție în timp ce erau transportați la sediul Declarația sa sub aceste aspecte se coroborează cu declarațiile inculpatului cât și cu procesul verbal întocmit de către organele de poliție din care rezultă că în timp ce îi transportau pe cei doi inculpați cu autoturismul de serviciu au auzit zgomote de chei și metale provenind de la inculpații aflați pe bancheta din spate, iar după sosirea la sediul A au descoperit sub bancheta din spate bunurile descrise mai sus, aflate în borseta inculpatului.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date anterior atât în fața organelor de poliție cât și în fața procurorului arătând că nu a comis infracțiunea reținută în sarcina sa. Acesta a arătat că întreaga învinuire se bazează pe declarațiile inculpatului care, din răzbunare, a declarat că au săvârșit împreună infracțiunea. Totodată, inculpatul a mai arătat că primele declarații le-a dat sub presiunea amenințărilor organelor de poliție, susținând că este nevinovat și că a fost arestat în mod abuziv, fapta fiind comisă de către inculpatul.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada cerut să fie desființată sentința în sensul de a se dispune menținerea arestării preventive dispusă față de inculpatul și de a se dispune restituirea obiectelor depuse la camera de corpuri delicte către inculpatul, cu motivarea că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la aceste aspecte. Solicită, de asemenea, să se dispună schimbarea temeiului confiscării speciale a sumei de 7,5 lei, din art. 118 lit. d în art. 118 lit. e Cod penal, acest din urmă temei fiind incident în cauză.
Inculpatul a cerut inițial, să se constate că nu a comis infracțiunea în dauna părților vătămate și, pentru a reveni ulterior în sensul recunoașterii faptei; a cerut să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante, constând în atitudinea sinceră și avută în fața instanței.
Prin decizia penală nr. 67 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 2618 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care a desființat- cu privire la arestarea preventivă a inculpatului și confiscarea specială.
S-a menținut în ființă mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 11 septembrie 2008 emis împotriva inculpatului.
S-a confiscat de la inculpații și, în vederea distrugerii, bunurile aflate în camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului A, respectiv: o șurubelniță de aproximativ 25 cm cu din lemn, o cheie tubulară cu în formă de șurubelniță, o pereche de mănuși din material textil de culoare portocalie, un briceag cu lamă de 6 cm, o legătură cu 16 chei, o legătură cu 2 chei, o legătură cu 3 chei, o legătură cu 6 chei și o legătură cu 7 chei.
S-a schimbat temeiul juridic al confiscării sumei de 7,5 lei din art. 118 lit. d în art. 118 lit. e Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins apelul inculpatului împotriva aceleiași sentințe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata prevenției din 7.06.2008 la zi.
A obligat pe inculpatul să plătească statului 250 lei cheltuieli judiciare în apel, iar din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în contul Baroul d e Avocați a sumei de 400 lei onorariu de avocat din oficiu.
Examinând sentința atacată prin prisma apelurilor formulate și din oficiu în baza art. 371 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținută fiind conformă realității; de altfel prin declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii în dauna părților vătămate și în modalitatea reținută prin rechizitoriu.
S-a constatat însă realitatea celor arătate prin cererea de apel formulată de către parchet, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și a desființat sentința cu privire la arestarea preventivă a inculpatului și confiscarea specială.
Astfel, s-a constatat că la data de 11 septembrie 2008 prima instanță a dispus arestarea preventivă a inculpatului,omițând însă să se pronunțe cu privire la acesta prin sentința pronunțată, astfel că Tribunalul în baza art- 383 al. 1 ind. 1 raportat la art. 350 al. 1 Cod procedură penală a menținut în ființă mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 11 septembrie 2008 emis de Judecătoria Arad împotriva inculpatului, mandat ce nu a fost pus în executare, cu aprecierea că temeiurile care au determinat emiterea mandatului subzistă în continuare, raportat și la împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește bunurile evidențiate în înscrisul de la fila 43 urmărire penală, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului A, bunuri apte prin natura lor a fi folosite pentru efracția ușilor sau încuietorilor, instanța în baza art. 118 al. 1 lit. b Cod penal a dispus confiscarea în vederea distrugerii a acestor bunuri respectiv: o șurubelniță de aproximativ 25 cm cu din lemn, o cheie tubulară cu în formă de șurubelniță, o pereche de mănuși din material textil de culoare portocalie, un briceag cu lamă de 6 cm, o legătură cu 16 chei, o legătură cu 2 chei, o legătură cu 3 chei, o legătură cu 6 chei și o legătură cu 7 chei; confiscarea va fi dispusă de către instanță chiar dacă inculpatul a folosit doar mănușile întrucât este evident că celelalte bunuri sunt destinate să servească la comiterea unor infracțiuni, aflându-se la inculpat la momentul comiterii faptei.
În privința sumei confiscate de la inculpați, respectiv 7,5 lei de la fiecare, partea vătămată nesolicitând restituirea sumei de 15 lei sustrasă de inculpați, s-a constatat că într-adevăr temeiul juridic corect este art. 118 al. 1 lit. e Cod penal, sens în care s-a dispus schimbarea temeiului confiscării din art. 118 al.1 lit. d Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței fost menținute.
În ceea ce privește apelul inculpatului, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Astfel, chiar dacă inculpatul, prin declarația dată în fața instanței de apel a recunoscut comiterea ambelor infracțiuni, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate și cu atât mai puțin reținerea de circumstanțe atenuante, atitudinea "sinceră" a inculpatului venind după ce a fost condamnat în primă instanță, când oricum vinovăția sa era dovedită prin celelalte probe administrate.
În ceea ce privește suma de 37.000 Euro sustrasă de la partea vătămată, chiar dacă inculpații și au negat sustragerea acestei sume, s-a apreciat că susținerile părții vătămate sunt cele corespunzătoare realității în cauză, că această sumă a existat la locuința părților vătămate la data comiterii infracțiunii, rezultând din declarațiile martorilor ( fila 43), (fila 44) și G (fila 45), martori care au cunoscut că suma în valută a existat în locuința părților vătămate fiind trimisă din Italia de fiul părților vătămate. Întrucât aceste declarații de martori se coroborează cu declarațiile părților vătămate, instanța va înlătura declarația inculpatului, ca fiind neconformă cu realitatea.
În baza art. 383 al.2,3 Cod penal s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata prevenției din 7.06.2008 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 67 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs inculpatul solicitându-se prin avocatul din oficiu, reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 738/R din 15.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b) p Cod Penal a fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.67 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
S-a dedus arestul preventiv pentru inculpat din data de 02.03.2009 la zi și s-a menținut această măsură.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de APEL TIMIȘOARA, a apreciat că recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile art. 3859alin. 3 C.P.P. s-a constatat că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
S-a considerat că starea de fapt reținută a fost dovedită cu declarațiile de recunoaștere ale coinculpatului, cu declarațiile recurentului date în faze inițiale de urmărire penală și care se coroborează cu declarația părții vătămate și cu declarațiile martorilor și.
Sub aspectul pedepsei s-a constatat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fur calificat în formă continuată și în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a), la o pedeapsă de 9 ani închisoare. Instanța a mai dispus potrivit art. 61 revocarea beneficiului liberării condiționate pentru un rest de pedeapsă neexecutat de 341 zile, pe care le-a contopit cu pedeapsa aplicată și a mai aplicat un sport de 6 luni închisoare.
În condițiile unei atitudini oscilante pe parcursul procesului penal, a stării de recidivă în care se află inculpatul, a valorii mari a prejudiciului creat și nerecuperat, curtea apreciat că pedeapsa aplicată este justificată și ea este de natură a conduce la realizarea scopului prev. de art. 52
Așa fiind, s-a apreciat că nu există temeiuri pentru modificarea hotărârii raportat la disp. art. 3859C.P.P. astfel că în baza art. 38515punct. 1 lit. b) recursul C.P.P. declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
În baza art. 381 s C.P.P.-a dedus deduce arestul preventiv al inculpatului la zi și a fost menținută această măsură până la emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 738/R/15.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 08.04.2009 a formulat contestație în anulare condamnatul, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 01.10.2009.
În cuprinsul contestației în anulare, condamnatul contestator a solicitat casarea sentinței penale nr. 2618/2008 a Judecătoriei Arad, a deciziei penale nr. 67/A/02.03.2009 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 738/R/15.07.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, cu consecința trimiterii cauzei la parchet pentru reanchetare, motivând prin aceea că organele de urmărire penală au făcut abuzuri cerându-i să ia asupra sa o faptă care nu a fost comisă de el, că i s-a îngrădit dreptul la apărare și că s-a tergiversat ancheta.
Examinând contestația în anulare sub aspectul admisibilității, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 386. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.
Motivele invocate de condamnat în contestația în anulare nu se numără printre cele expres prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 386. proc. pen. va fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 738/R/15.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 08.04.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 392.C.P.P. raportat la prevederile art. 386.C.P.P. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat, împotriva deciziei penale nr. 738/R/15.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /05.10.2009
Tehnored. -12.10.2009
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
