Distrugerea și semnalizarea falsă (art. 276 cod penal). Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1146/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 245/A din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat, reprezentat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, partea civilă intimată - Sucursala Regională CF T, părțile responsabile civilmente SC Romena Lesing B, SC SRL C, asigurătorul Asigurări SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale în ce privește încadrarea juridică dată faptei, cât și netemeinice, în ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului. Astfel, instanța trebuia să procedeze conform art. 334 Cpp, folosind terminologia indicată în textul de lege, chiar dacă, în esență, prin folosirea sintagmei "completarea încadrării juridice dată faptei", instanța a schimbat încadrarea juridică. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, s-a reținut că nici instanța de fond și nici tribunalul nu au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.c Cp, deși inculpatul a săvârșit fapta în exercițiul profesiei, având calitatea de conducător profesionist, fiind mai puțin relevant faptul că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, textul de lege mai sus menționat nedistingând sub acest aspect. În consecință, solicită admiterea recursului în limita motivelor arătate, casare cu trimitere la instanța de apel.
Avocatul din oficiu al inculpatului intimat arată că în ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de parchet, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, iar referitor la cel de-al doilea motiv, pune concluzii de respingere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosar nr-, în baza art. 276 al. 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă care a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cp i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81 Cp, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 al. 2 Cp, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 al. 1 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 14 și art. 346 Cpp, art. 999 și art. 1000 al. 3 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C, cu sediul în C-, jud. C, să îi achite prejudiciul către partea vătămată/civilă F A - Sucursala Regională CF T, jud. T, a sumei de 10.289,05 lei.
S-a constatat că SC B nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 14 și art. 346 Cpp, s-a respins acțiunea civilă față de SC
În baza art. 11 din Legea nr. 136/1995, s-a constatat că inculpatul, la data producerii accidentului, conducea un autovehicul care avea asigurare de răspundere civilă valabilă încheiată de către asiguratorul ASIGURĂRI SA.
În baza art. 41 și art. 42 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asiguratorul ASIGURĂRI SA să plătească părții civile, în baza și în limitele contractului de asigurare, cheltuielile civile la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În baza art. 189 Cpp, s-a dispus virarea din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Aas umei de 200 lei, avocat A.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 21 noiembrie 2008, în jurul orelor 22,00, învinuitul a efectuat un transport de 3 bucăți semifabricate din beton, două în greutate de 8 tone și una cu greutatea de 4 tone cu autobasculanta marca Renault și nr. de înmatriculare B 70 și remorca cu numărul B 58, pe DN 7 din direcția A spre Din cauza vitezei neadaptate la condițiile meteorologice și de drum, carosabil umed, ploaie torențială și curbă deosebit de periculoasă, când a ajuns în dreptul km CFR 566+600, remorca a intrat în tangaj, a derapat, s-a lovit de parapetul din beton de pe marginea șoselei, ancorele care au asigurat plăcile de beton s-au rupt, iar plăcile respective au căzut peste linia de cale ferată, dubla 1.
În urma acestor fapte s-a pus în pericol siguranța pe căile ferate, magistrala 200, și s-a produs un prejudiciu Companiei Naționale de Ferate "CFR A - Sucursala Regională CF T" în cuantum de 7.975, 85 lei și 648,50 euro, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând fapta și regretând-
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, în sensul că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, precum și ale art. 48 din același act normativ, respectiv conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, inculpatul a mai încălcat prevederile art. 150, al. 1, 2 și 3 din OUG nr. 195/2002, republicată, care statuează condițiile în care pot circula, pe drumurile publice, vehiculele destinate transportului public de mărfuri sau persoane.
Inculpatul conducea un autovehicul, în calitate de șofer al SC SRL C, care deținea asigurare valabilă de răspundere civilă încheiată de asiguratorul Asigurări SA Agenția
Autovehiculul este proprietatea firmei SC și utilizat de partea responsabilă civilmente.
Ca urmare a încheierii contractelor de leasing financiar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, partea responsabilă civilmente și-a asumat toate riscurile în cazul deteriorării bunurilor, precum și folosirea bunurilor în mod direct sau prin prepușii săi.
La dosarul cauzei s-au depus contractele de leasing financiar nr. 12412 /2007, 12994AVIF/2007.
În baza contractului de asigurare, asiguratorul a achitat suma de 8.295 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cu care partea vătămată F A - Sucursala Regională CF T, jud. T s-a constituit parte civilă înainte de citirea actului se sesizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova.
În memoriul cuprinzând motivele de apel s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece instanța nu a interzis, ca pedepse accesorii și drepturile prevăzute de art. 64 lit. b) și c) Cp, respectiv dreptul inculpatului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și nici dreptul inculpatului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii (inculpatul fiind conducător auto profesionist la firma SC SRL din B, iar când a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, a exercitat această profesie, infracțiunea săvârșită datorându-se nerespectării unor reguli de circulație). S-a mai arătat că instanța, în exercitarea atribuțiilor în mod activ, în vederea aflării adevărului, nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, conform prevederilor art. 334 Cpp, din art. 276 alin. 4 Cp în art. 276 alin. 1 și 4, Cp, acest lucru fiind necesar pentru că alin. 4 al art. 276 Cp este norma care trimite textul ce reglementează infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă care a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, la alin. 1 al art. 276 Cp, încadrarea corectă a faptei fiind art. 276 al. 1 și 4 Cp.
Examinând apelul în cadrul dat de art. 378 Cpp și din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cpp, tribunalul a apreciat că este fondat cu privire la nereținerea de către prima instanță a dispozițiilor art. 64 lit. b) Cp privitoare la pedeapsa accesorie și a alineatului 1 articolului 276 Cp privitoare la încadrarea juridică a faptei.
Astfel, a apreciat că se impune și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) Cod penal.
În privința dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) Cp, s-a reținut că prima instanță în mod justificat nu a interzis exercitarea acestuia având în vedere că a săvârșit fapta din culpă. Astfel, nu s-a putut reține că inculpatul, în calitatea sa de șofer profesionist, s-a folosit de această profesie pentru a săvârșii infracțiunea.
Cu privire la încadrarea juridică data faptei, s-a apreciat de către tribunal că nu se impune schimbarea acestuia în temeiul art. 334 Cpp, ci doar completarea și cu prevederile alin. 1 ale art. 276 Cp, având în vedere că alin. 4 prevede sancțiunile aplicabile pentru toate situațiile prevăzute de art. 276 Cp și reglementate în alineatele 1, 2 și 3, săvârșite din culpă.
De asemenea, s-a apreciat că starea de fapt reținută de prima instanță este în conformitate cu probele administrate în cauză, iar pedeapsa este individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 245/A din 29 septembrie 2009, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova împotriva sentinței penale nr. 49/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, pe care a desființat-o în latura penală cu privire la încadrarea juridică și pedeapsa accesorie și în consecință:
A completat încadrarea juridică dată faptei și cu alin. 1 al art. 276 Cod penal.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 245/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.07.2009 a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 30.10.2009.
În motivarea recursului procurorului, s-a solicitat, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a soluționat fondul cauzei, în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. C.P.P. arătându-se că:
- există cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 171al. art. 3859al. 1..C.P.P. respectiv contrarietatea hotărârii cu legea sau greșita aplicare a legii, hotărârile fiind nelegale în ce privește încadrarea juridică dată faptei și netemeinice în ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului;
- prima instanță a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 276 al. 4 Cp. fără a avea în vedere norma care încriminează infracțiunea, respectiv alineatul 1 al art. 276 Cp;
- Tribunalul a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334.C.P.P. ci doar completarea și cu prevederile alineatului 1 ale art. 276 Cp, instituție nereglementată de C.P.P.;
- chiar dacă în esență, prin folosirea sintagmei "completarea încadrării juridice dată faptei", instanța a schimbat încadrarea juridică, ea trebuia să procedeze conform art. 334.C.P.P. folosind terminologia indicată în textul de lege;
- în practica judiciară s-a apreciat că instituția schimbării încadrării juridice reglementată de disp. art. 334.C.P.P. trebuie aplicată ca atare, neconformarea atrăgând nesoluționarea fondului cauzei, cu consecința trimiterii spre rejudecare;
- sub un alt aspect, nici instanța de fond și nici tribunalul nu au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c Cp, respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii;
- inculpatul a săvârșit fapta în exercițiul profesiei, având calitatea de conducător auto profesionist, fiind mai puțin relevant faptul că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, textul art. 64 lit. c Cp nedistingând sub acest aspect;
- inculpatul a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, prin nerespectarea regulilor de circulație de către un conducător auto profesionist, situație în care se impunea aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cp (filele 23-27 dosar apel).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul procurorului este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Atât în apel, cât și în recurs, procurorul a apreciat că instanțele trebuiau să procedeze la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 276 alin. 4. pen. în art. 276 alin. 1 și 4. pen.
Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia.
În cauză nu se poate vorbi despre necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei, întrucât omisiunea primei instanțe de a menționa ca temei al condamnării și alin. 1 al art. 276. pen. omisiune regăsită de altfel și în rechizitoriu, nu are consecințe asupra desfășurării procesului penal sau a răspunderii penale a inculpatului.
Împrejurarea menționării ca temei de drept al condamnării doar a alin. 4 al art. 276. pen. nu și a alin. 1 din același articol, are semnificația unei erori materiale, care putea fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195. proc. pen.
În consecință, instanța de apel a procedat în mod corect prin îndreptarea erorii materiale amintite, neavând obligația de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei și nici de a trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect.
Referitor la neaplicare de către instanțele de fond și apel a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) pen. Curtea apreciază că judecătoria și tribunalul au procedat în mod corect prin neinterzicerea dreptului inculpatului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii.
Într-adevăr, textele art. 64 și 71. pen. nu disting după cum infracțiunea a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, însă nimic nu oprește instanța ca la aplicarea pedepselor accesorii să aibă în vedere, printre alte criterii, și forma de vinovăție.
Față de forma de vinovăție cu care a acționat făptuitorul (culpă), urmările faptei (o tulburare în mersul trenurilor de călători - întârzieri), prejudiciul creat (10.289,05 lei), instanța de recurs consideră că nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa funcția de conducător auto sau de a desfășura activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice.
Curtea mai observă că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3. proc. pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 245/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.07.2009.
În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 189 alin. 1. proc. pen. se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD împotriva deciziei penale nr. 245/A/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 23.07.2009.
În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /25.11.09
Tehnored. 2 ex./30.11.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
