Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1143/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 258/A din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul recurent, în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, condamnatul revizuient depune un memoriu la dosarul cauzei,
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu al condamnatului revizuient solicită admiterea recursului în baza motivelor invocate de condamnat în scris și, în consecință admiterea cererii de revizuire.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea tribunalului este legală și temeinică, motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în cele prevăzute de art. 394 Cpp.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită desființarea sentinței Judecătoriei Arad prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1551 din 01.09.2009 Judecătoriei Arad, în baza art. 403 Cpp s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr.923/03.05.2005 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 339/A/27.06.2005 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 63/R/18.01.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, formulată de revizuientul, născut la data de 12.04.1955 în localitatea, jud. A, deținut în Penitenciarul Arad.
În baza art. 192 al 2 Cpp, a fost obligat revizuientul la plata către stat a sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cpp, a fost dispusa virarea sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad la data de 22.07.2009, revizuientul, deținut în Penitenciarul Timișoaraa solicitat efectuarea de cercetări pentru probe noi, în vederea revizuirii sentinței penale nr.923/03.05.2005 a Judecătoriei Arad, probe pe care le va indica însă în fața instanței deoarece i s-au încălcat mai multe drepturi atât la arestare sa cât și pe parcursul procesului penal.
Prin memoriul atașat cererii a susținut că plângerea penală împotriva sa a fost formulată la insistențele anchetatorului și nu ale persoanei vătămate, concubinul acesteia, care după ce i-a dat lui bunurile, în valoarea banilor pe care acesta i datora a plecat în Spania iar în prezent ar putea demonstra că s-au încălcat mai multe drepturi de către organul de urmărire penală care a și fost transferat pentru comiterea unor abateri disciplinare în mai multe dosare pe care le-a întocmit.
Revizuientul a avut aceeași apărare și în fața instanței de judecată, susținând prin declarația dată că concubinul părții vătămate, i-a dat bunurile de sustragerea cărora este acuzat, în schimbul unei datorii. Prima instanța a analizat această împrejurarea și a stabilit, prin sentința penală nr. 923/03.05.2006, că din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunei datorii între cei doi. S-a mai reținut că partea vătămată a menționat că deși a vorbit cu, plecat din țară la data soluționării cauzei, după sustragerea bunurilor, acesta nu i-a spus nimic despre existența vreunei datorii sau despre faptul că ar fi dat bunurile sale inculpatului. Așa fiind nu se poate reține că împrejurările invocate de revizuient sunt noi și nu au fost cunoscute de instanță la data condamnării sale. O nouă analiză asupra aceleiași împrejurări invocate de revizuient, analizată și înlăturată de instanță, cu ocazia cercetării în fond a cauzei nu mai este posibilă, art 394 al 1 lit a Cod procedură penală fiind incident doar cu privire la acele probe care nu au fost cunoscute și nici nu puteau fi cunoscute de către instanța de fond. În plus s-a reținut că infracțiunea de furt din locuință comisă de inculpat a fost săvârșită prin forțarea ușii de acces în locuință, forțare care nu ar fi fost necesară dacă avea acordul unei persoane ce putea să dispună de aceste bunuri și care i le-ar fi înmânat.
Așa fiind instanța a constatat că cererea sa de rejudecare pentru acest motiv este inadmisibilă și a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul.
Revizuientul nu a motivat apelul în scris arătând că va indica în fața instanței.
În fața instanței revizuientul a criticat hotărârea pentru netemeinicie învederând că nu s-au avut în vedere motivele de sănătate și nu a fost efectuată o expertiză psihiatrică prin care să se stabilească dacă a avut discernământ.
Revizuientul a mai arătat că instanța de apel l-a judecat cu lipsă de procedură, el fiind internat la Spitalul de psihiatrie din data de 29.05.2005, precizând totodată că nu el a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 258/A din 6 octombrie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de revizuientul, obligându-l la plata către stat a sumei de 225 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțându-se asupra admisibilității cererii de revizuire, tribunalul a reținut natura căii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel, din dispozițiilor art. 393 și art. 394 Cpp rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cpp și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Ori, în cauză motivul invocat de revizuient - pretinsa greșeală în reținerea vinovăției sale - nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 Cpp. În ce privește expertiza psihiatrică, tribunalul a reținut că instanța de fond care a dispus condamnarea sa a soluționat această cerere de efectuare a unei expertize psihiatrice, dar a respins-o considerând că nu este utilă soluționării cauzei. Așa fiind, tribunalul a constatat că pentru o situație cunoscută de instanță se tinde la suplimentarea probatoriului pe calea extraordinară a revizuirii, ceea ce este inadmisibil. În ce privește pretinsa soluționare a cauzei în lipsa sa, tribunalul a constatat că acest motiv nu poate fi analizat pe această cale extraordinară, ea putând face obiectul unei analize în cadrul unei căi ordinare precum recursul. De altfel, această susținere a făcut obiectul unei cereri de repunere în termen în calea de atac a recursului ocazie cu care instanța de recurs a analizat-
Împotriva deciziei penale nr. 258/A/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 24.09.2009 a declarat recurs în termenul legal condamnatul revizuent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 30.10.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral la termenul de judecată de azi.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 394 alin. 1. proc. pen. "revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul d e procedură penală presupune o dublă condiționare și anume: trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei, iar acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, așa cum a fost pronunțată.
Așadar, pentru existența cazului de revizuire invocat este imperios necesar ca împrejurările și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate să fie noi, în sensul că nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
De asemenea, necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Nu pot fi însă considerate probe noi în sensul art. 394 alin. 1 lit. a) proc. pen. mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, cum ar fi expertiza psihiatrică asupra căreia deja s-a pronunțat instanța care a judecat fondul cauzei.
În privința pretinselor abuzuri și încălcări ale procedurii din partea organelor de cercetare penală, se observă că prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod corect că incidența acestui caz de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. d) proc. pen. este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului prin care să se dispună asupra fondului cauzei privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către organul de cercetare penală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins recursul declarat de condamnatul revizuent împotriva deciziei penale nr. 258/A/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 24.09.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și ale art. 189 alin. 1. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuent împotriva deciziei penale nr. 258/A/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 24.09.2009.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp obligă condamnatul revizuent recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /24.11.09
Tehnored. 2 ex./30.11.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
