Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.102
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuenții AL, fiul lui și, născut la data de 21.03.1962, domiciliat în B,-,. 2..A,.2,.11, sector 1 și AL, fiul lui și, născut la data de 10.01.1961, domiciliat în B,-,. 2..A,.2,.11, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 174/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA VAMALĂ B împotriva sentinței penale nr. 102 din 02.20.2007 pronunțată de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, a desființat în totalitatea sentința penală și pe fond a respins cererea de revizuire.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 16.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea recurenților revizuenți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.102 pronunțată la data de 2 februarie 2007 în dosarul nr.5882/2005 de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, s-a admis cererea de revizuire a deciziei nr.614/23.06.2003, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 1291/2005, formulată de revizuienții AL, domiciliat în B,-,. 71,.3.93, sector 3, AL. și AL., ambii domiciliați în B,-,. 12 G, se.A,.2, apart.l 1, sector 1.
A fost anulată în parte decizia nr.614/23.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 1291/2005, în ceea ce-i privește pe revizuienți.
In baza art. 11 pct.2 lit.a Cod proc. penală, raportat la art. 10 lit.d Cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatului Al, fiul lui și, născut la data de 30.12.1966 în orașul, cetățean sirian, studii superioare, căsătorit, patron al COLOS INTERNAȚIONAL B, domiciliat în B,-, . 71, se.3.93, sector 3, pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 din Legea nr.87/1994, art. 26 Cod penal, raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 26 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr.87/1994, art. 25 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod proc. penală, raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penală a fost achitat același inculpat Al. pentru infracțiunile prevăzute de art.323 alin.l și 2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, art.26 Cod penal raportat la art. 12 din Legea nr.87/1994, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod proc. penală raportat la art. 10 lit.d Cod proc. penală a fost achitat inculpatul Al., fiul lui și, născut la data de 21.03.1962, în, Siria, cu dublă cetățenie siriană și română, studii superioare, administrator la SC 2002 căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în B,-,. 12 G,.A,.2, apart.ll, sector 1, pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin.l și 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art.178 din Legea nr.141/1997, art. 26 Cod,penal raportat la art. 12 din Legea nr.87/1994, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod proc. penală raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penală a fost achitat inculpatul Al. Manar, fiul lui și, născut la data de 10.01.1971 în, Siria, cetățean sirian, studii superioare, necăsătorit, administrator la, domiciliat în Siria, cu reședința în B,-,. 12 G,.A,.2, apart.ll, sector 1, pentru infracțiunile prevăzute de art.323 alin.l și 2 Cod penal, art.178 din Legea nr.141/1997 în condițiile prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal, art. 12 din Legea nr.87/1994, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art. 346 Cod proc. penală au fost respinse acțiunile civile formulate de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, cu sediul în-, sector 5 și respectiv Autoritatea Națională a Vămilor B, cu sediul în- sector 1.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 0318/2002, emisă de Română, asupra imobilului compus din demisol, parter și 3 etaje și asupra căruia s-a aplicat inscripția ipotecară nr.286/15.10.2002 a Judecătoriei Pitești, conform adresei nr. 1455/ 18.10.2002 emisă de Administrația Financiară Pitești către A, imobil situat în Pitești,-, județul A, proprietatea inculpatului Al..
În baza art. 192 Cod proc. penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.455 din data de 12.08.2003 Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus trimiterea în judecată a revizuienților:
- Al - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 323 alin.l și 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 178 din Legea nr.141 /1997, art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
- Al Manar - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 323 alin.l și 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 178 din Legea nr.141 /1997 săvârșită în condițiile participației improprii prevăzută de art. 31 alin.2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994;
- Al. pentru infracțiunile prevăzute de art.323 alin.l și 2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, art.26 Cod penal raportat la art. 12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr.484 din 23.04.2004 JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTEa dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penală achitarea celor trei revizuienți pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, cât și părțile civile respectiv, Agenția Națională a Vămilor - Direcția Regională B și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, au declarat apel, iar Tribunalul Dâmbovita ca instanță de apel prin decizia nr. 603 din 16.12.2004 a respins ca nefondate apelurile declarate, menținând sentința nr.484 din 23.04.2003, emisă de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE.
Împotriva deciziei penale nr. 603 din 16.12.2004 a Tribunalului Dâmbovita, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovita și aceleași părți civile au declarat recurs care a fost soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Prin decizia nr. 614 din 23.06.2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursurile declarate, a casat ambele hotărâri și drept consecință, a condamnat pe cei trei revizuienți după cum urmează:
- Al, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.b,c Cod penal, cu aplicarea art. 71 -64 Cod penal:
- Al Manar, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal;
- Al. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal;
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal Al, Al Manar și Al. ( revizuienți în cauză) și în solidar, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente "" B la plata sumei 9.916.377.367 lei ROL, către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Generală Vamală B, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
La data de 16 iunie 2005 și 5 august 2005 au fost depuse la Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE în baza art. 393 Cod proc. penală cererile de revizuire a deciziei penale nr. 619 din 23.06.2005, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul penal nr. 1291/2005 de către condamnații Al, Al Manar și Al.
Cererile de revizuire au avut la bază documente noi ce nu au fost avute în vedere de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și nici de către celelalte instanțe pe parcursul procesului penal.
S-a reținut pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești că la data de 14.05.2002 s-a procedat la o înțelegere scrisă între INTERNATIONAL A, ca vânzător și din -Siria, în calitate de cumpărător pentru achiziționarea unei cantități de 2.000 tone în numele AL IMPORT EXPORT din Siria, fapt ce a rezultat din adresa din 5.06.2002 a INTERNATIONAL.
Din cuprinsul contractului nr.1355 din 14.05.2002 a rezultat că SC. a discutat afacerea, a stabilit cantitatea de zahăr, a negociat prețul acesteia, iar marfa a fost plătită de către partenerul acestuia din Siria, în persoana cumpărătorului din. Acest contract a fost pus la dispoziția organelor de urmărire de INTERNATIONAL GENEVA.
Conform înțelegerii cumpărătorul a arătat că a achitat cantitatea de 2.000 tone zahăr, conform facturii și documentelor bancare din contul său din, suma plătită fiind 500.000 USD.
S-a mai reținut de instanța de fond că din tot materialul probator administrat în cauză numitul din a acționat pentru achiziționarea cantității de zahăr în numele AL din Siria, care ulterior i-a plătit acestuia cantitatea de zahăr în lire siriene.
Efectuarea plății a avut loc la 15.05.2002, conform emis de din contul lui din către, suma de 500.000 USD.
In data de 15.05.2002 între din și reprezentanții AL s-a încheiat contractul de convenție vânzare - cumpărare (exchange) prin care s-a stipulat că cetățeanul sirian va face în favoarea AL. un transfer bănesc de 500.000 USD în contul INTERNATIONAL
Conform declarației acestuia și a documentelor depuse la dosar a rezultat că acesta a primit contravaloarea celor 500.000 USD la data de 15.05.2002, suma de 10.000.000 lire siriene și la data de 16.05.2002 suma de 16.250.000 lire siriene (fila 87 din dosar).
Din documentele probate și concluziile raportului de expertiză a rezultat că AL este cumpărătorul direct al zahărului de la INTERNATIONAL L și proprietarii în fapt și în drept prin efectuarea plății.
În urma efectuării urmăririi penale și pe tot parcursul cercetării judecătorești s-a stabilit că nu a avut nici un fel de relație directă sau indirectă cu din B și că plicul cu documente privind tranzacționarea zahărului a fost trimis partenerului din Siria, iar zahărul a fost încărcat pe vapor într-o cantitate mult mai mare, cu.destinația C și apoi Ucraina, respectiv 12.500 tone de diverse calității.
Din adresa dată la 5.06.2002 rezultă că din Geneva a emis facturi doar cumpărătorilor contractuali, factura în valoare de 500.000 USD nu a fost trimisă de către în România, aceasta nefiind niciodată în posesia respectivei facturi.
Singura factură pe care a primit-o a fost cea din plic prin în valoare de 102.000 euro pe care a prezentat-o la vamă prin comisionarii angajați fără a avea reprezentarea că aceasta ar fi falsă.
De asemenea, a rezultat că pentru efectuarea tranzitului vamal al cantității de 2.000 tone zahăr s-au prezentat la vama C cetățenii arabi și (martori) cu un plic sigilat, iar din declarația martorului a rezultat că plicul a fost desfăcut în fața acestuia și în acesta, e p. lângă alte documente a fost prezentă și factura nr. 1355 din 23.05.2002 în valoare de 102.000 euro. Cei doi cetățeni, sunt cu totul alte două persoane decât condamnații revizuienți care au calitatea de martori în cauză.
Aceleași documente au fost folosite și la vama Târgoviște de către reprezentanții și împuterniciții comisionului ROMSI INTERNATIONAL în baza cărora s-a calculat suma totală a obligațiilor în sarcina, care a fost de 3.047.919.235 lei ROL, sumă care a fost achitată.
S-a mai reținut că ROMSI INTERNATIONAL este firma revizuientului al, comisionarul (asociat unic fiind al Manar) în baza unui contract de comision legal între cele două societăți.
Ulterior, s-a dovedit pe baza noilor documente prezentate de revizuienți că această factură este parțial falsă, în sensul că factura conține prețul real al zahărului vândut de Al către L, însă antetul, ștampila și semnătura se pare că au fost greșit aplicate pe teritoriul de către revizuienți AL, care prin declarație notarială își asumă răspunderea directă.
Instanța a mai reținut că documentele noi puse la dispoziție odată cu cererea de revizuire și cu ocazia rejudecării sunt documente oficiale care emană de la AL, din Siria și toate prezintă ștampila oficială a unui Notarial din prin Ministerul Justiției.
De asemenea, s-a mai reținut că AL, își asumă în cuprinsul declarației date oficial sub semnătură întreaga răspundere pentru greșelile comise, prezentând în acest sens bilanțul contabil original și celelalte documente care au legătură directă cu celelalte acte din dosar și se coroborează în mod direct cu probele depuse la dosar încă din anul 2002 și până în prezent.
Instanța de fond face referire și la raportul de expertiză (completare) din care rezultă că singura factură în care beneficiar este, (factura nr. 1335 din 23.05.2002) și că nu se poate stabili cu ocazia vămuirii în sarcina acesteia, alte obligații de plată către bugetul statului, decât cele ce izvorăsc din această factură.
Factura nr. 051- - în valoare de 500.000 USD din data de 17.05.2002 aparține lui și nu poate da naștere la obligații de plată pentru .
In ceea ce privește pe condamnatul al a rezultat că acesta, în calitate de comisionar, asociat al ROMSI INTERNATIONAL având la bază un contract de comision cu, legal încheiat, necontestat până în prezent, beneficiază în mod direct de justificarea pe care o prezintă noile documente, acesta respectându-și întocmai obligațiile contractuale de comision, neaducând nici un prejudiciu statului, mai ales că ROMSI INTERNATIONAL RL. nu a încasat vreodată vreo sumă de bani pe acest contract de comision.
Instanța de fond relevă în sensul celor reținute și declarația reprezentantului AL, martorul audiat cu ocazia rejudecării cauzei care a declarat că s-a prezentat la firmă pentru a cumpăra în calitate de comisionar 2.000 tone zahăr, iar prețul tranzacției a fost de 102.000 euro, a cumpărat marfa de la din Geneva, iar angajata firmei din greșeală în loc să treacă denumirea firmei AL a trecut.
S-a mai arătat că în urma cercetărilor efectuate nu s-a putut proba că factura în valoare de 102.000 euro, considerată a fi falsă, ar fi fost falsificată de către revizuienți pe teritoriul României.
Dintre corespondența ce a avut loc între Al Manar cu reprezentantul al AL, a rezultat că factura în valoare de 102.000 euro este reală din punct de vedere al cantității și prețului, afirmație dovedită cu bilanțul contabil, contractul de vânzare - cumpărare nr. 101 din 12.05.2002, încheiat între AL și, anexa I la contract.
De asemenea, se mai face referire la concluziile raportului de expertiză (completare) efectuat pe baza noilor documente depuse la dosar, că ultimul proprietar al cantității de 2.000 tone zahăr importată de a fost AL, exemplificând modul de derulare a relațiilor comerciale efectuate de aceste societăți.
Instanța a concluzionat în baza noilor documente depuse, precum și în baza raportului de expertiză (completare) că B nu a prejudiciat bugetul de stat prin operațiunile de import și valorificare a zahărului.
De asemenea, s-a mai reținut de instanță în urma probatoriului administrat în cauză, ca urmare a admiterii în principiu a cererii de revizuire (în baza art. 403 (1) și 404 (1) Cod proc. penală prin încheierea din 2.12.2005, ocazie cu care s-a dispus suspendarea în totalitate a deciziei penale nr.614 din 23.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI ), că B nu a prejudiciat bugetul de stat prin operațiunile de import și valorificare a zahărului, concluzionându-se totodată că nici unul dintre condamnații revizuienți nu poate fi subiectul activ al infracțiunii de fals și din contră toate dovezile conduc către înlăturarea acuzației de fals privind prezentarea în vamă nici pentru tranzitul vamal la C și pentru efectuarea vămuirii la Târgoviște.
Factura în valoare de 102.000 euro considerată a fi falsă, situația reținută în urma noilor probe administrate nu este producătoare de prejudiciu, ca unul din elementele constitutive ale infracțiunii prezentarea acesteia în vamă nu a avut consecințe juridice și nu a produs efect, mai ales ținând cont că nu toată cantitatea de zahăr a fost comercializată, iar cea mai mare cantitate a fost distrasă ca urmare a deprecierii.
Întrucât vânzătorul a susținut că zahărul pe care 1-a vândut are valoarea de 102.000 euro, iar cumpărătorul a fost de acord cu această sumă, nu rezultă din nici o altă probă că prețul ar fi fost altul, creându-se astfel un dubiu ce profită inculpaților.
Instanța de fond a constatat că între și nu a existat nici o înțelegere sau convenție privind derularea unor activități comerciale, însuși, a răspuns organelor de poliție că nu cunoaște și că relația comercială a existat numai cu partenerul din Siria.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în sensul stabilirii unui plan de asociere, de stabilire a unor roluri bine determinate, reținându-se că fiecare dintre inculpați a efectuat câte o activitate legată de operațiunea de import a zahărului, inclusiv prezentarea în vamă a facturii la organul vamal, de către ROMSI INTERNATIONAL, activitate ce s-a derulat în baza contractului de comision nr.6 din 25.05.2002, astfel că s-a apreciat că lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni și drept consecință, nu s-a putut reține răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr.87/1994 (nefăcându-se dovada a vreunei acțiuni sau acte materiale ale inculpaților pentru ascunderea obiectivului, al sursei taxabile de la plata obligațiilor fiscale).
De asemenea, s-a precizat că nu se poate angaja răspunderea penală nici pentru infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 (nefăcându-se nici o dovadă că aceștia au efectuat acte materiale de înlesnire sau ajutor direct, indirect sau intenționat la folosirea de către intermediari la autoritățile vamale a unor documente vamale comerciale falsificate).
Față de considerentele reținute de instanța de fond, aceasta în baza art. 406 pct. 1 Cod proc. penală a admis cererea de revizuire formulată de cei trei revizuienți, a anulat în parte decizia penală nr.614 din 23.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală a achitat pe cei trei inculpați pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestora prin rechizitoriul nr.455 din 12.08.2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrucât în cauză nu există prejudiciu, instanța a apreciat că nu poate fi aplicată răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 Cod civil, combinat cu art. 14,15 și 346 Cod proc. penală, astfel că a respins acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin B și respectiv Autoritatea Națională a Vămilor
Totodată, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 0318 /2002 emisă de Română, asupra imobilului situat în Pitești, proprietatea inculpatului Al.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală B, care critică sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel, parchetul precizează că sentința pronunțată de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE a dat o interpretare greșită înscrisurilor apreciate ca noi, arătând că mijlocul prin care s-a finalizat acțiunea revizuienților de import a 2.000 tone zahăr cu eludarea vămuirii a fost întocmirea unei alte facturi decât cea originală pentru care a fost înscrisă valoarea de 102.000 euro și prezentarea ei organului vamal.
Dovada incriminatorie, este tocmai factura ce comparată cu cea originală evidențiază frauda.
Astfel, zahărul a fost importat din în baza contractului nr.1355 din 14.05.2002 încheiat între INTERNATIONAL GENEVA în calitate de vânzător și din Siria, în calitate de cumpărător cu descărcare în portul
Se mai arată că s-a mai încheiat un contract pentru acest zahăr între INTERNATIONAL și în calitate de cumpărător, declarația de tranzit vamal realizându-se la RL., marfa urmând a fi achitată în contul INTERNATIONAL GENEVA la o bancă din aparținând lui ce este fratele lui din Siria.
Aceste intermedieri au avut ca scop tocmai imposibilitatea stabilirii valori reale a transportului cu ocazia vămuirii.
S-a susținut de către revizuienți că factura de 500.000 USD emisă de Geneva era adresată A Siria și nu, lucru dovedit prin înscrisuri depuse de la societatea arătată ce au stat și la baza concluziilor expertizei pe care se susține soluția apelată.
S-au mai depus și actele contabile ale A Siria din care ar rezulta neînregistrarea în evidență a unei facturi de 102.000 USD pentru cantitatea de 2.000 tone zahăr calitatea a Ii-a cu destinația.
Parchetul precizează că nu poate fi reținută această situație de fapt, pentru că documentele bancare probează valoarea de 500.000 USD, furnizând factura reală ( fila 255 și următoarele dosar de urmărire penală).
Valoarea probantă a înscrisurilor depuse de către revizuienți conform legii române este inexistentă întrucât nu există o confirmare din partea unei autorități fiscale din statul sirian.
Aceste noi acte nu pot face dovada că sunt ceea ce pretind a fi, ci faptul că sunt emise și semnate de subscriitori.
De asemenea, se arată că susținerea acestor aspecte de către reprezentantul sirian audiat fiind, este lipsită de temei, întrucât conform dispozițiilor art. 44 alin.2 Cod proc. penală chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.
In ședința publică din 11.09.2007 procurorul de ședință, reprezentant al Ministerului Public, completează motivele de apel în sensul că delegația de reprezentare a apărătorului de la instanța de fond nu a fost legal întocmită față de dispozițiile art. 3 din Legea nr.51/2000 privind exercitarea profesiei de avocat.
Față de considerentele arătate, Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu.reținerea vinovăției acestora pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, astfel cum s-a pronunțat și Curtea de APEL PLOIEȘTI în decizia penală nr. 614 din 23.06.2005.
Agenția Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală B a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată și pe fond respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, întrucât din materialul probator administrat în cauză subzistă vinovăția acestora pentru faptele săvârșite, subzistând implicit răspunderea penală și cea civilă.
Se mai arată că față de revizuienți sunt incidente dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României (aceștia au diminuat prețul real prin întocmirea unei facturi false).
Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrație Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea deciziei penale nr.614 din 23.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întrucât faptele și împrejurările care au fost prezentate la instanța de rejudecare ca fiind necunoscute la momentul soluționării cauzei nu fac parte din categoria celor care din împrejurări mai presus de voința părților nu au putut fi prezentate, sunt fapte care datează din anul 2002, care puteau fi cunoscute celor trei instanțe judecătorești pe parcursul celor trei ani, cât a durat procesul.
Se mai arată că în opinia Agenției Naționale documentele noi puse la dispoziția instanței nu sunt documente oficiale care emană de la A din Siria, întrucât ele nu emană de la autorități ale statului sirian, ci de la o societate comercială siriană, al cărei asociat întâmplător este chiar revizuientul.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că dovada incriminatoare - "factura parțial falsă" este o probă exoneratoare de răspundere penală, ceea ce a condus implicit și la exonerarea revizuienților de la plata sumei de 33.665.064.495 lei ROL, reprezentând taxe și impozite datorate bugetului general consolidat al statului și de la plata sumei de 9.916.377.367 lei ROL, reprezentând taxe vamale, prejudiciind bugetul statului de sume extrem de mari.
Prin decizia penală nr.174 din 11.09.2007 Tribunalul admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovita, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală B împotriva sentinței penale nr. 102/02.02.2007 pronunțată de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE în dosarul nr. 5882/2005 și în consecință;
A desființat în totalitate sentința penală sus arătată și pe fond a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții Al, cu reședința în B,-, Bl. 71,.3,.93, sector 3, Al și Al Manar ambii cu reședința în B,-,. 12 G, se. A,. 2,. 11, sector 1, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, suma de 400 lei reprezentând contravaloarea onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarele:
Potrivit art. 394 alin. 1 lit.a din codul d e procedură penală, revizuirea poate fi cerută între altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Pentru ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanță să constituie temei al revizuirii este necesar să fie îndeplinită cerința prevăzută în art. 394 alin.2 din codul d e procedură penală și anume ca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Or, în speța dedusă judecății, instanța de fond în mod greșit a admis în principiu cererea de revizuire formulată de cei trei revizuienți și în baza art. 403 (1) și 404 (1) Cod proc. penală, a dispus suspendarea în totalitate în ce privește pe revizuienți, condamnați prin decizia penală nr. 614 din 23.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a încuviințat noi probe, printre care și o completare la raportul de expertiză contabilă, expertiză care nu a putut preciza care sunt prevederile legislației în domeniul contabil din Siria, dar se poate aprecia că nici în contabilitatea acestei societăți nu era obligatorie și nici posibilă înregistrarea facturii proformă document informativ întocmit înainte ca operațiunea să aibă loc.
In realitate cei trei revizuienți au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.739/P/2002 din 20,03.2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nr. 455/P/ din 12 august 2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (infracțiunea prev. de art.323 alin. 1,2, 3 Cod penal, infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și respectiv infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994- dosare ce au fost conexate cu ocazia judecării în fond.
Prin rechizitoriul nr.739/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a reținut că Al în calitate de administrator la și INTERNATIONAL B, iar cel de-al doilea, în calitate de administrator al în perioada iunie 2001, 2002 au acceptat și înregistrat documente justificative incomplete sau necorespunzătoare realității, nu au înregistrate toate veniturile și au comercializat produse de carne de porc și de import în numele unor societăți comerciale fictive.
Prin denaturarea înregistrărilor contabile și folosirea unor înscrisuri false s-au sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 18.847.211.435 lei ROL, și a TVA-ului aferent acestei sume în valoare de 14.323.019.160 lei și respectiv 494.833.900 lei.
Verificările efectuate de Garda Financiară D, ca organ de control specializat, confirmate și de alte probe administrate au evidențiat că un număr de 131 facturi sunt completate de una și aceeași persoană, iar 18 de contabilul G, după dictarea inculpatului pentru firme furnizoare care nu au desfășurat niciodată activitatea la sediul declarat sau ai căror administratori erau plecați din țară.
Organul de urmărire penală a concluzionat că identitatea furnizorilor consemnată în facturi este falsă și cum acestea nu conțin date esențiale prevăzute de lege (delegatul, mijlocul de transport, etc.) prin contabilizare a constituit mijlocul prin care s-au realizat actele de evaziune fiscală.
În rechizitoriul nr.455 /P/2002 din 12 august 2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că inculpații, Al, Al Manar și, cu ocazia derulării unei operațiuni comerciale vizând importul de 2.000 tone zahăr în valoare de 500.000 USD au diminuat prețul real prin întocmirea unei facturi false ce a fost prezentată organelor vamale sustrăgându-se de la plata unei taxe de 9.916.377.367 lei ROL de care a fost frustrat bugetul de stat.
Pentru reușita acțiunii, inculpații s-au asociat și au acționat după un plan prestabilit, fiecare îndeplinind acțiuni de natură infracțională.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr.614 din 23.06.2005 a reținut vinovăția inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
După cum s-a arătat prin sentința pronunțată de JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, s-a anulat în parte decizia Curții de APEL PLOIEȘTI referitor la achitarea acestora pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în baza rechizitoriului nr.455/P/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, cu motivarea că au fost depuse înscrisuri noi ce nu au fost cunoscute la data judecării cauzei.
După cum a rezultat din analiza materialului probator de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, revizuientii cu ocazia derulării unei operațiuni de import a unei cantități de 2.000 tone în valoare de 500.000 USD au diminuat prețul real prin întocmirea unei facturi false. Acțiunea acestora a fost cea de eludare a vămuirii astfel că a fost întocmită o altă factură decât cea originală, pentru care a fost înscrisă valoarea de 102.000 USD și prezentarea ei organului vamal.
Dovada incriminatoare este tocmai factura ce comparată cu cea originală evidențiază frauda. a fost importat din în baza contractului nr. 1355 din 14.05.2002 încheiat între INTERNATIONAL GENEVA, în calitate de vânzător și din Siria, în calitate de cumpărător cu descărcare în portul
S-a mai încheiat un alt contract pentru acest zahăr între INTERNATIONAL și, în calitate de cumpărător, declarația de tranzit vamal realizându-se la. C, marfa urmând a fi achitată în contul INTERNATIONAL GENEVA, la o bancă din, aparținând fratelui lui din Siria, și anume.
În cererea de revizuire revizuienții au susținut că factura de 500.000 USD emisă de Geneva, era adresată A Siria și nu, aspect dovedit cu înscrisurile ce emană de la societatea amintită ce au stat la baza concluziilor expertizei efectuate în cauză.
De asemenea au fost depuse și actele contabile ale A Siria, din care a rezultat neînregistrarea unei facturi în sumă de 102.000 USD pentru cantitatea de 2.000 tone zahăr, calitatea a Ii-a cu destinația.
Această situație de fapt nu poate fi reținută pentru că documentele bancare probează valoarea de 500.000 USD, societatea furnizând factura reală.
În cauză au fost ignorate dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod proc. penală, potrivit cărora probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, iar conform art. 62 Cod proc. penală organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Or, instanța de fond prin anularea în parte a deciziei penale a ignorat materialul probator administrat, existent în dosarul de urmărire penală și anume procesele verbale de control ale organelor financiar contabile competente, constatările tehnico - științifice, depozițiile martorilor și ale inculpaților, factura existentă la fila 225 și următoarele din dosar, documentele de plată a obligațiilor vamale, declarația pentru valoare în vamă, precum și celelalte acte existente la fila 268, 311, 348 din dosarul de urmărire penală.
Mai mult decât atât, s-a reținut că înscrisurile depuse de revizuienți nu au valoare probantă conform legii române, întrucât nu a existat o confirmare din partea unei autorități fiscale din statul sirian, putându-se observa că nici expertiza întocmită în cauză nu poate preciza care sunt prevederile legislației în domeniul contabil din Siria.
De asemenea, s-a apreciat că nici în contabilitatea acestei societăți nu era obligatorie și nici posibilă înregistrarea facturii proformă document informativ întocmit mai înainte ca operațiunea să aibă loc.
Aceste acte noi, după cum s-a arătat n-au fost confirmate de autoritatea fiscală siriană, ci ele au fost emise de subscriitori.
Susținerea acestor aspecte de către reprezentantul sirian audiat, s-a reținut ca fiind lipsită de temei, întrucât așa cum rezultă din dispozițiile art. 44 alin.2 Cod proc. penală, hestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia care îi aparține acea chestiune.
După cum s-a mai arătat, conform art. 394 alin.l lit. a din codul d e procedură penală cererea de revizuire este admisibilă, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță.
Or, așa - zisele înscrisuri depuse care au fost prezentate instanței ca necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei s-a reținut că nu fac parte din categoria celor prevăzute în art. 394 alin. lit. a Cod proc. penală, sunt fapte care datează din anul 2002, care puteau fi cunoscute pe tot cursul procesului penal și aceste documente sunt documente care emană de la A din Siria care nu au valoarea unor acte oficiale, așa cum s-a mai arătat neemanând de la autorități ale statului sirian, ci de la o societate comercială siriană al cărei asociat este chiar revizuientul și toate aceste operațiuni s-au realizat tocmai pentru eludarea legii având ca scop imposibilitatea stabilirii valorii reale a transportului cu ocazia vămuirii.
Al doilea motiv de apel invocat de parchet, instanța de control judiciar l-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1995 modificată prin Legea nr. 255 din 16.06.2004, avocatul poate să acorde asistență juridică și să reprezinte în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală orice persoană fizică sau juridică în baza mandatului încheiat de acesta cu partea din proces.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că se impune admiterea apelurilor în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, desființarea în totalitate a sentinței penale sus arătate, și pe fond, respingerea cererii de revizuire formulată de revizuienți.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod proc. penală, s-a reținut că cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții și AL, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței penale nr.102/2007 a Judecătoriei Târgoviște.
În motivarea recursului se arată că cererea de revizuire are la bază documente și aspecte noi care nu au fost avute în vedere la judecarea cauzei de către instanțele de fond, apel și recurs, Întregul material probator în acuzare se bazează pe o factură în care s-a strecurat de fapt o eroare și anume că, deși marfa (2000 tone zahăr) a fost cumpărată de către SRL România, de la Al nasser Siria, care la rândul ei o cumpărase de la Elveția, în conținutul facturii eliberate către SRL, la rubrica emitent, angajatorii au completat greșit și nu Al Siria, așa cum era corect, iar suma trecută în factură este cea reală, respectiv 102.000 euro.
Mai arată recurenții că din completarea raportului de expertiză (dispusă și efectuată în cadrul procesului de revizuire) rezultă clar faptul că furnizorul zahărului livrat către SRL a fost Al Siria și nu Elveția, așa cum greșit s-a trecut în factură.
Documentele depuse în susținerea cererilor de revizuire sunt documente oficiale care emană de la Al, legalizate de către Biroul Notarial din prin Ministerul Justiției, Al asumându-și întreaga răspundere pentru greșelile comise. Prețul tranzacției a fost de 102.000 euro, așa cum rezultă din concluziile completării raportului de expertiză și declarația martorului.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.323 alin.1 se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive, în sensul că nu a fost stabilit un plan de asociere, de stabilire a unor roluri bine determinate.
În legătură cu infracțiunea prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 și art.178 din Legea nr.141/1997, nu pot fi reținute în sarcina revizuenților, lipsind latura obiectivă.
Examinând decizia atacată, în raport de actele și lucrările dosarelor atașate, de cererea de revizuire și probele administrate la prima instanță în susținerea acesteia, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate.
În cererile de revizuire formulate în cauză se arată, în esență, că din eroare s-a consemnat în factura fiscală că acele 2000 tone de zahăr au fost cumpărate de SRL România de la cu suma de 500.000 euro.
Această factură fiscală în valoare de 500.000 euro a stat la baza administrării și a altor probe și s-a stabilit că SRL s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Așa cum a reținut și tribunalul cu ocazia judecării apelului, prin denaturarea înregistrărilor contabile și folosirea unor încrisuri falsificate, nu s-a achitat către stat impozitul pe profit în sumă de 18.847.211.435 lei rol și a TVA-ului aferent, astfel cum reiese din verificarea Gărzii Financiare care a constatat că un număr de 131 facturi sunt completate de aceeași persoană, iar 18 de contabilul G, după dictarea inculpatului, pentru firme furnizoare, care, de fapt nu au funcționat niciodată la sediul declarat sau ai căror administratori erau plecați din țară, aspect ce rezultă din raportul de constatare tehnico -științifică. În acest sens organul de urmărire penală a stabilit că identitatea furnizorilor din facturi este falsă și acestea nici nu conțin datele esențiale prevăzute de lege și introduse în contabilitate a constituit mijlocul prin care bugetul de stat a fost prejudiciat.
În speță inculpații au întocmit o altă factură decât cea originală în care a fost înscris ca preț al cumpărării zahărului suma de 102.000 euro și pe care au prezentat-o organului vamal.
De fapt, factura originală era pentru suma de 500.000 euro, ca preț al cumpărării celor 2000 tone de zahăr de către SRL de la Elveția (255 și urm. ).
În mod evident, așa cum rezultă din dosarului de fond, cantitatea de 2000 tone de zahăr a fost importat din în baza contractului nr.1355/14.05.2002 încheiat între Internațional Geneva, în calitate de vânzător și din -Siria, în calitate de cumpărător, cu descărcare în portul Apoi a fost încheiat un alt contract între Internațional și SRL, prin care aceasta cumpără cantitatea respectivă de zahăr așa cum rezultă din declarația de tranzit vamal realizându-se la SRL
Din compararea celor două facturi fiscale (cea de 500.000 USD și de 102.000 USD) rezultă existența întocmirii ulterioare a facturii prezentată în vamă ce nu corespunde realității.
Susținerea revizuenților recurenți în sensul că din eroare a fost trecut în factură în calitate de vânzător și nu Al Siria, precum și suma de 500.000 USD, nu poate fi reținută în condițiile în care există la dosar factura reală de la în sumă de 500.000 USD și că actele depuse în dovedirea cererii de revizuire emană de la Al Siria și nu reprezintă acte oficiale pentru că nu sunt emise de autoritățile fiscale ale statului sirian, ci de o societate comercială.
Mai mult decât atât, documentele respective puteau fi depuse de revizuenți încă din cursul procesului penale care s-a finalizat prin decizia penală nr.614/23.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, întrucât datează din anul 2002, fiind greu de crezut că inculpații nu au avut cunoștință de aceste acte, așa-zise exoneratoare de răspundere penală, după afirmațiile lor. În acest sens s-ar putea trage concluzia că, documentele depuse în revizuire sunt întocmite pro cauza, tocmai pentru a dovedi că s-a comis o greșeală de către instanță la momentul soluționării cauzei.
Pe de altă parte - așa cum a reținut și tribunalul - actele contabile ale Siria, din care ar rezulta neînregistrarea unei facturi în sumă de 102.000 USD, pentru cantitatea de 2000 tone de zahăr. II a vândută către SRL, nu sunt confirmate de autoritățile fiscale ale statului sirian, iar expertiza contabilă întocmită în revizuire nu a putut preciza care sunt dispozițiile legale în domeniul contabil din Siria, în sensul dacă în contabilitatea acestei firme era obligatorie sau nu înregistrarea facturii proformă, ca document informativ întocmit înainte ca tranzacția să aibă loc.
În fine, actele depuse de revizuenți nu pot fi luate în considerare în condițiile în care ele sunt emise de către Al Siria la care asociat este tocmai revizuentul și totodată înscrisul intitulat "bilanț contabil" nu este verificat decât în privința emitentului de către notarul din, iar nu și în privința conținutului său care este emis și semnat de subscriitori.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a considerat că actele depuse de către revizuenți nu sunt probe noi în sensul disp. art.394 alin.1 lit.a care C.P.P. să conducă - potrivit art.394 alin.2 C.P.P.- la o soluție diametral opusă celei pronunțată prin decizia nr.614/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, motiv pentru care, în baza art.38515pct.1 lit. C.P.P. va respinge ca nefondate cele două recursuri.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții AL, fiul lui și, născut la data de 21.03.1962, domiciliat în B,-,. 2..A,.2,.11, sector 1 și AL, fiul lui și, născut la data de 10.01.1961, domiciliat în B,-,. 2..A,.2,.11, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 174/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă fiecare recurent la câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
Red. /. red.
4 ex./ 22.02.2008
Dosar fond -
Jud. fond,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
