Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.100
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Elena Negulescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 30 mai 1976, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.220 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.113 din 14 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a se înainta de la Inspectoratul General al Poliției Române B fișa de cazier judiciar a inculpatului, a amânat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.113 din 14 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, în baza disp.art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.b și art.74, 76 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 30 mai 1976 în B, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județ D, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71 Cod penal rap. la art.64 alin.1 lit.a,b,c Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, că la data de 27 iulie 2005 inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr.B-02- pe drum public, fără a poseda permis de conducere.
Se reține că situația de fapt rezultă din procesul verbal de constatare, adresa nr.-/19 august 2005 Serviciului Public pentru Permise de Conducere D, declarația martorului și declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile stabilite în art.72 Cod penal și anume, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o de netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că privarea de libertate este o măsură prea aspră în raport de fapta comisă și persoana sa.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr.220 din 06 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Referitor la individualizarea pedepsei, tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal, iar ca modalitate de executare în mod corect s-a dispus executarea în regim privativ de libertate, având în vedere că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Instanța de apel a apreciat că nu se impune suspendarea executării pedepsei, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse de câte 1 an și respectiv 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și prin urmare, rolul preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins numai în modalitatea reținută de prima instanță.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care, reiterând criticile din apel a susținut că soluțiile pronunțate sunt netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât în mod greșit s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție față de circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv că a condus autoturismul pe un drum de țară și în raport de persoana sa, care a recunoscut și regretat fapta comisă și are patru minori în întreținere.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu în limitele prev.de art.385/9 alin.3 și 4 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, adresa nr.-/19 august 2005 emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere D, declarațiile martorului și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt din care rezultă că la data de 27 iulie 2005, inculpatul a condus un autoturism pe drumul public fără a poseda permis de conducere, situație necontestată de acesta.
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în temeiul disp.art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
De asemenea, în mod corect s-a reținut la încadrarea juridică a faptei starea de recidivă postexecutorie prev.de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, atrasă de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.310 din 20 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Răcari, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 25 dosar recurs.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că au fost evaluate în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani și persoana inculpatului, condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni și respectiv 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, așa încât, aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare în regim privativ de libertate este o pedeapsă justă și nu se impune reducerea cuantumului acesteia ori schimbarea modalității de executare.
Solicitarea recurentului de suspendare condiționată a executării pedepsei în condițiile prev.de art.81 Cod penal nu poate fi admisă având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de alin.1 lit.b și c din acest text de lege, deoarece inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim privativ de libertate.
Instanțele de fond și apel, reținând însă circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei și situația familială a acestuia, au făcut aplicarea dispozițiilor cuprinse în art.74 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare facultative și au aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, cuantum care, și în opinia Curții, este de natură să răspundă exigențelor cerute de art.52 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 30 mai 1976 în B, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței penale nr.113 din 14 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari și a deciziei penale nr.220 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Elena Negulescu Ioana Nonea
Grefier
Red.IN
Tehnored.EV
2 ex./15.02.2008
dos.f- Judecătoria Răcari
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu Ioana Nonea
