Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA - APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 134
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA - reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva deciziei penale nr. 273 A din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face corp comun cu prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 17 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, din 15 septembrie 2003, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 al 2, 42 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada 01 ianuarie - 03 iunie 2000, prin înregistrarea în contabilitatea a unui număr de 56 de facturi fiscale în care era înscris fictiv că s-ar fi aprovizionat cu alcool de la mai multe societăți din țară, a prejudiciat statul român cu suma de 9.354.096.763 lei ROL.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 341 din 1.02.2005, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev și ped de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin 2, 42 Cod penal și art. 13 Cod penal.
S-a dispus, în temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea executării pedepsei aplicată pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 Cod penal, iar inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil, în solidar cu partea responsabilă civilmente " ", județul B, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin B, suma de 7.165.432.044 lei, reprezentând, impozit pe profit, accize și majorări de întârziere și a respins restul pretențiilor solicitate până la concurența sumei de 9.354.096.763 lei.
Au fost anulate facturile fiscale aflate la fila 84 dosar, 162 dosar, filele 85 - 94 dosar, 154-160 dosar, filele 108-141 dosar, fila 216 dosar, filele 230 - 231 dosar, filele 236 - 244 dosar, menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța din 23 februarie 2001 a B și instituită asupra imobilelor descrise în procesul verbal de aplicare a sechestrului, aflat la fila 400 vol. I dosar și a respins plângerea formulată de " Super 2000" B împotriva măsurii instituirii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului compus din Ferma nr. 1 situată în satul Deal, comuna, județul
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare iar, în temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea unei copii după hotărâre către Oficiul Registrului Comerțului B, în vederea efectuării mențiunilor necesare.
Această sentință a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, inculpatul și partea responsabilă civilmente .
Prin decizia nr. 476 A din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Botoșani, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, inculpat și de către partea responsabilă civilmente, a fost desființată sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că apelurile declarate în cauză sunt fondate sub aspectul soluționării greșite de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, în speță prima instanță nemotivându-și sentința cu privire la soluționarea laturii civile.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 2127 din 25 septembrie 2006, l-a condamnat pe inculpatul, administrator la, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev și ped de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal și art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabil civilmente " ", jud. B, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin B, suma de 716.543,2044 RON cu titlu de despăgubiri, respingând restul pretențiilor solicitate până la concurența sumei de 935.409,6763 RON ca nefondate.
A anulat facturile fiscale aflate la fila 84 dosar, 162 dosar, 85 - 94 dosar; 154 - 160 dosar; 108 - 141 dosar; fila 216 dosar; 230 - 231 dosar; și filele 236 - 244 dosar.
A menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța din 23.02.2001 a Ba supra imobilelor descrise în procesul verbal de aplicare a sechestrului aflat la fila 400 vol. I dosar.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii după hotărâre (după rămânerea definitivă) către Oficiul Registrului Comerțului B în vederea efectuării mențiunilor necesare.
Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2006, în temeiul art. 195 Cod procedură penală, Judecătoria Botoșania dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006, în sensul că, după alin. 8 a introdus un nou alineat care cuprinde obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că inculpatul îndeplinește funcția de administrator al, județul B, societate care are ca obiect de activitate producerea, îmbutelierea și comercializarea băuturilor alcoolice.
In perioada 8-20 iunie 2000, comisarii Gărzii Financiare centrale au efectuat un control tematic, prin sondaj la, control ce a avut ca obiectiv respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere și comercializare de băuturi alcoolice și a cuprins activitatea desfășurată în perioada 01 ianuarie - 03 iunie 2000. Controlul s-a efectuat la sediul Gărzii Financiare - Secția B și s-au avut în vedere documentele puse la dispoziția celor doi comisari de contabila angajată a părții responsabile civilmente.
În urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, s-a aprovizionat cu mai multe cantități de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice vrac.
S-a mai constatat că aprovizionările s-au efectuat de la patru furnizori: Țăndărei (alcool etilic rafinat), B (băuturi lcoolice vrac), 2000 B (băuturi alcoolice vrac) și Co B (băuturi alcoolice vrac), după cum urmează:
S-a aprovizionat cu cantitatea de 5.450 litri alcool etilic vrac cu concentrația de 95,5 %, în baza a două facturi fiscale cu nr. -/27.04.2000 și -/8.03.2000 (filele 84 și 162 dosar urmărire penală) de la SA. Țăndărei.
Din cercetările efectuate, a rezultat că aceste două facturi nu aparțin Țăndărei și nici mijloacele de transport trecute în factură nu sunt adecvate pentru transportul de băuturi alcoolice, după cum rezultă din procesul verbal de la fila 14, declarația martorei, contabilă șefă la - Țăndărei, și evidențele contabile ale acesteia din care rezultă că nu s-a livrat niciodată alcool etilic către S-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică din care rezultă că cele două facturi fiscale sunt falsificate și nu au fost semnate și stampilate la primire de către inculpat.
De la Bar ezultat că inculpatul s-a aprovizionat cu cantitatea de 97.936 litri băuturi alcoolice vrac (rom și votcă), în valoare de 2.454.785.130 lei, în baza a 10 facturi fiscale: factura fiscală seria -, nr. -/12.05.2000 - 8.000 litri = 166.660.000 lei, factura fiscală seria -, nr. -/14.05.2000 = 13.550 litri - 314.427.750 lei; factura fiscală seria -, nr. -/17.07.2000 = 11.680 litri = 271.034.400 lei; factura fiscală seria - nr. -/19.05.2000 = 11.680 litri = 271.034.400 lei, factura fiscală seria - nr. -/21.05.2000 - 8.103 litri = 188.030.115 lei, factura fiscală seria - nr. -/25.05.2000 = 11.680 litri = 271.034.400 lei, factura fiscală seria - nr. -/27.05.2000 = 7.990 -185.407.950 lei, factura fiscală seria - nr. -/31.05.2000= 8.600 litri = 199.563.000 lei, factura fiscală seria - nr. -/3.06.2000 = 8.600 litri -199.563.000 lei.
Din adresa nr. 10453/16.06.2000 a Imprimeriei Naționale a rezultat că facturile cu nr. găsite în contabilitatea inculpatului au fost livrate către cu factura nr. 4437/30.03.1999, însă sub aspectul configurației tipăriturii, ele nu prezintă suficiente elemente de siguranță pentru a se putea stabili cu exactitate daca acestea sunt originale.
În cursul cercetărilor penale B nu a putut fi identificată la sediul social declarat, din B,-, bloc 2 B, se. C, etaj III,. 5, sector 5, deoarece, la data verificării, nu mai funcționa iar autorizația de funcționare seria A cu nr. -, emisă la 02.04.2000 și care poartă ca amprentă ștampila - - MB nu a fost emisă de către Administrația Financiară a Sectorului nr. 5.
Din cele 10 facturi fiscale cu care inculpatul s-a aprovizionat de la - Bar ezultat, din rubrica "date privind expediția", că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu numele B-07- și, respectiv, 21-B-2048, conduse de către conducătorul auto, legitimat cu seria nr. -, eliberat de Poliția Sectorului 5 B însă, din verificările Direcției Evidenței Informatizate a Persoanei din cadrul a rezultat că această persoană nu există și nici că buletinele de identitate cu seriile BX cu 7 cifre nu fuseseră încă tipărite.
Totodată, mijloacele de transport trecute în cele 10 facturi sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, fiind în realitate un autoturism marca Toyota, o autoutilitară proprietatea B, societatea care nu există, iar adresa indicată pentru sediile acestora este falsă deoarece în casa respectivă locuiește o persoană particulară.
S-a mai reținut că inculpatul s-a aprovizionat de la 2000 Com B cu cantitatea de 80.280 litri băuturi alcoolice vrac (rom și votcă) în valoare de 735.463.850 lei, în baza a 7 facturi care, în urma unor verificări ale Imprimeriei Naționale, s-a constatat că sunt false, deoarece nu au fost niciodată tipărite.
În cursul cercetărilor penale nici această societate nu a putut fi identificată la sediul indicat pe facturi, unde, de asemenea, locuia cu chirie o persoană particulară, pe nume.
De asemenea, din contractul de vânzare - cumpărare a băuturilor alcoolice nr. 250/30 noiembrie 1999, încheiat între - 2000 Com și a rezultat că societatea este reprezentată de către numitul, în calitate de administrator general, însă din datele de identificare ale acestei societăți a rezultat că societatea aparține cetățeanului de origine irakiană din orașul, pe nume.
Din cele 7 facturi fiscale cu care s-a aprovizionat de la a rezultat că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu nr. 07.- 08.- și 07.BCR, conduse de numiții și, însă, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că aceste mijloace de transport sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, unul fiind o autoizotermă aparținând numitului din B, a doua un autoturism proprietatea unei persoane, pe nume tot din B, iar unul un autoturism Marca Daewoo Cielo, proprietatea SA
Și în acest caz, este imposibil ca aceste două autoturisme să fi fost angajate în acțiuni de transport, mai ales autoturismul marca Daewoo, proprietatea și cu cantități de băuturi cuprinse între 10.680 litri și 15.900 litri băuturi alcoolice.
Și persoanele nominalizate ca fiind conducători auto pe aceste mașini, cu seriile și numerele actelor de identitate sunt fictive, pe ambele facturi apărând același număr și serie de buletin care în realitate aparține lui din
De la - CO B, inculpatul s-a aprovizionat cu cantitatea de 397.868 litri băuturi alcoolice vrac (rom și votcă) în baza a 34 facturi fiscale, însă din procesul verbal de control încheiat de către organele Gărzii Financiare Centrale a rezultat că societatea nu a putut fi identificată la adresa declarată, din B,-, bloc 3, Sector 3, întrucât blocul nr. 3 de pe str. - nu există, adresa fiind fictivă.
-se cercetările, s-a constatat că la adresa unde societatea apare ca având sediul, locuiește în realitate numita Al -, căsătorită cu cetățeanul de origine iordaniană pe nume Al.
Potrivit adresei cu nr. - din 9.06.2000 a Administrației Financiare a Sectorului 3 B, a rezultat că nu a emis nicio autorizație de producere sau comercializare de băuturi alcoolice, potrivit OG50/1998 și nr.OG 27/2000, cu numele S, Co B și nu se cunoaște dacă avea licență pentru dreptul de marcare a băuturilor alcoolice deoarece cea constatată în cursul cercetărilor penale nu a fost eliberată de Administrația Financiară a Sectorului 3.
De asemenea, Administrația Financiară a Sectorului 3 B nu a eliberat nici facturi fiscale cu regim special cu marja de numere de la seria - nr. - la - și de la nr. - la nr. -, găsite în contabilitatea inculpatului.
Din adresa cu nr. 10453/16.06.2000 (fila 79) a Imprimeriei Naționale B a rezultat că facturile cu seriile - nr. - - - (filele 108 - 141) sunt originale și au fost livrate către - B cu avizul nr. -/25.05.1999.
Din adresa nr. 3907/14.06.2000 a Gărzii Financiare B (fila 107) a rezultat că topurile de facturi fiscale cu regim special, seriile - nr. - - - și - - -, deci și cele care fac parte din cele găsite la inculpat, au fost furate la data de 25.05.1999, motiv pentru care Baf ăcut plângere penală la Secția de poliție a Sectorului 1
În facturile găsite la inculpat, cu care acesta s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice de la Co B, se menționează că transporturile au fost efectuate de către conducătorii auto G, posesor al seria - nr. -, posesor al seria - nr. - și, posesor al seria - nr. -.
Așa cum s-a arătat, era administrator la -2000, aspect care nu a putut fi clarificat din lipsa datelor personale ale acestuia, iar din adresa nr. -/F/31.2000 a Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei B, seria și nr. de buletin (- -) ce apare pe facturile fiscale, în realitate a aparținut numitului din B, care și 1- a preschimbat, în prezent fiind posesor al seria - nr. -.
De asemenea, din adresa Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei Bar ezultat că seria - nr. - nu aparține lui G, ci lui, din comuna, județul H, decedat din anul 1981, și tot din aceeași adresă a rezultat că cu seria - nr. -, ce ar aparține numitului, încă nu a fost tipărit.
Referitor la mijloacele de transport cu care a fost aprovizionată B, respectiv B-14-, B-97-- B-05-- B-03-- B-08-- de la Co B, acestea fiind improprii transportului cu băuturi alcoolice, fiind vorba despre un autoturism marca, un autoturism Trabant - 601 și un autoturism marca Ford - tip Escort.
Pe toate facturile, la rubrica,furnizor"nu sunt completate toate rubricile în vederea identificării societății, ci doar s-a aplicat o ștampilă, cu date de identificare sumare ale societății, precum și precizarea că din punct de vedere cronologic unele facturi cu număr de ordine mai mari sunt înaintea celor cu număr de ordine mai mici, ceea ce explică fictivitatea acestora.
A mai reținut prima instanță că, în perioada 17-19 octombrie 2000, comisarii Gărzii Financiare - Secția B au efectuat, de asemenea, un control tematic la sediul, control ce a avut ca obiect respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere și comercializare a băuturilor alcoolice și a cuprins activitatea desfășurată de partea responsabilă civilmente în perioada iulie - septembrie 2000.
In urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, s-a aprovizionat cu mai multe cantități de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice vrac de la următorii furnizori: Național B, B, B și B
Cu privire la aprovizionarea făcută de la " " B, instanța a reținut că, în evidențele contabile ale, este înscrisă factura cu seria - nr. -/7.07.2000 (fila 216. I dosar urmărire penală) provenind de la acest furnizor.
Și în această factură, ca și în cele mai sus menționate, la rubrica "date privind expediția" apare ca delegat numitul G legitimat cu seria - nr. -, iar autovehiculul cu care acesta a transportat respectiva cantitate de alcool la societatea inculpatului avea numărul de înmatriculare B-10-.
Cu privire la seria și numărul actului de identitate al conducătorului auto G s-au făcut relatări detaliate anterior, în sensul că în realitate acest a aparținut lui, din comuna, județul H, decedat din anul 1981.
Din adresa cu nr. 26421 din 22.01.2001 a Direcției Generale de Evidență Informatizată Persoanei - Serviciul Regim Permise Auto și Certificate de înmatriculare a rezultat că mașina cu numărul B-10- este o autospecială marca Mercedes 1620, ce aparține B, mașină care nu a efectuat nici o deplasare în
Din adresa Gărzii Financiare Centrale nr. - bis din 30.2000 a rezultat că B nu a fost autorizată de Administrația Financiară a Sectorului 1 B să producă și să comercializeze băuturi alcoolice și nici nu i-au fost atribuite facturi cu regim special, iar factura cu seria - nr. - a fost ridicată de la I de către - B, cu sediul în comuna, județul I, de către delegatul. Această factură este recunoscută și înregistrată în contabilitatea, cu care BrosU. Iac umpărat diferite bunuri, în valoare de 17.961.452 lei.
Din adresa transmisă prin fax de către B, a rezultat că, în zilele de 06, 07, 08 iulie 2000, autospeciala B-10- B a efectuat colectare de lapte de vacă de la ferme din jurul orașului B și transportul laptelui pe ruta B - B, la o fabrică de brânzeturi, astfel că aceasta nu putea să transporte băuturi alcoolice în aceeași zi și în județul B, ceea ce denotă că factura găsită în contabilitatea inculpatului este fictiva.
Cu privire la cele două aprovizionări făcute de la B M în baza facturilor fiscale seria - nr. -/30.08.2000 și nr. -/8.09.2000 (filele 230 și 231 dosar urmărire penală), instanța a reținut că, pe ambele facturi, este înscris că transportul s-a tăcut cu mijlocul de transport - proprietatea
Din declarația inculpatului (fila 506), a rezultat că deplasarea a facut-o personal împreună cu conducătorul auto la B M și a ridicat cantitatea de băutură trecută în cele două facturi.
În această situație, organele de poliție s-au deplasat împreună cu conducătorul auto în județul M pentru ca acesta din urmă să indice locul din care a ridicat cantitățile de băuturi alcoolice trecute în cele două facturi. Cu această ocazie, conducătorul auto, a condus organele de poliție în localitatea M, județul M, în apropiere de municipiul B M și a indicat drept loc din care a ridicat băuturile alcoolice un Centru de Colectare și și Desfacere (procesul - verbal fila 263).
În urma investigațiilor efectuate s-a stabilit că acel imobil aparține lui B M și este destinat achiziționării de lână și piei iar ca achizitor era (fila 263).
Din declarația acestuia ( fila 264) a rezultat că nu are cunoștință de livrarea vreunei cantități de alcool din această curte.
Din cercetări a reieșit că - - BMa existat de la 01.01.1998, administratori fiind și (adresa Camerei de Comerț și Industrie M - fila 289), însă aceștia au cesionat societatea martorului, care, la rândul lui, a cesionat-o cetățeanului de origine ă, domiciliat la Budapesta.
Din aceeași adresă (fila 289), a rezultat că această societate nu are puncte de lucru.
Din declarația martorului a rezultat că a produs și comercializat băuturi alcoolice până la 25.09.2000 (fila 265).
Cu privire la cele două facturi, martorul a arătat că, într-adevăr, cu factura - din 30.08.2000 s-a încărcat cantitatea de 10.557 litri vodcă vrac, dar, în același timp, a și fost descărcată deoarece cumpărătorul nu a putut-o achita, neavând bani asupra sa.
Cât privește factura cu nr. -, martorul a arătat că toate cele trei exemplare se aflau la societate în momentul cesionării acesteia către și nu s-a livrat nici o cantitate de marfa pe aceasta.
Martorul a mai susținut că cele două facturi găsite la inculpat, de culoare albastră, nu aparțin acestei firme și nici ștampila aplicată pe ele. Toate documentele, inclusiv ștampilele, au fost predate lui în momentul cesionării, astfel că se poate concluziona că inculpatul a rămas în posesia exemplarelor celor două facturi cu care ulterior s-a încărcat în gestiune cu cantitățile de băuturi alcoolice trecute în ele iar băutura a achiziționat-o de la alte societăți.
Semnificativ în acest sens este faptul că factura cu nr. - găsită la apare ca fiind anulată de la plata pentru incapacitatea de plată a cumpărătorului, iar factura cu nr. - nici nu a fost completată, în timp ce la apar ambele facturi completate și introduse în contabilitate.
Faptul ca inculpatul s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice cu cantitățile trecute în cele două facturi de la alte societăți, evitând astfel plata accizelor și a - ului se explică prin faptul că cele două exemplare găsite în contabilitatea inculpatului la rubrica "date privind expediția" nu apare semnătura furnizorului iar la factura nr. - este semnată în alb de cetățeanul amintit, iar cea cu nr. - nu este semnată, rămânând așa cum era în momentul în care furnizorul a refuzat expedierea mărfii.
Pe baza probelor aflate la dosar, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, întrucât inculpatul a procurat cele 56 facturi pe căi ilegale, le-a înregistrat în contabilitate sau a acceptat înregistrarea lor. Scopul acestor operațiuni era împiedicarea efectuării verificărilor financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală având ca finalitate denaturarea cheltuielilor și rezultatelor financiare reflectată de evidența contabilă a.
S-a precizat că scopul pedepsei poate fi atins și fără efectuarea efectivă a acesteia, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că Ministerul Finanțelor - prin B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.354.096.763 lei reprezentând accize, impozit pe profit și TVA și majorări de întârziere pentru acestea.
Pe baza continuului celor două procese verbale de control încheiate de reprezentanții Gărzii Financiare Centrale și ai Gărzii Financiare - Secția B, s-a apreciat că pretențiile civile sunt întemeiate în parte doar în limita sumei de 7.165.432.044 lei.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală și art. 357 alin. 2 lit. f Cod procedură penală, prima instanță a dispus anularea celor 56 facturi fiscale care nu îndeplinesc cerințele legale pentru a fi considerate document justificativ, facturi aflate la fila 84 dosar, 162 dosar, 85 - 94 dosar, filele 154 - 160 dosar, filele 108 - 141 dosar, fila 216 dosar și filele 230 - 231 dosar.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost menținută
măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în cursul urmăririi penale în scopul reparării prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea responsabilă civilmente, prin avocat ales avut la instanța de fond, la data de 20 octombrie 2006, inculpatul iar, la data de 18 octombrie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Prin decizia penală nr. 80 din 10 aprilie 2007 Tribunalul Botoșania luat act că partea responsabilă civilmente, județul B, nu și-a însușit apelul declarat de avocat, și au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoșani.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelul declarat de către partea responsabilă civilmente nu a fost motivat iar, din adresa nr. 437 din 22 martie 2007 a Lichidatorului 1PURL Iar ezultat că lichidatorul - societate în faliment, prin reprezentantul său legal lacob, nu-și însușește apelul declarat de către avocat în numele societății.
În ce privește celelalte apeluri s-a avut în vedere că din probatoriul aflat la dosarul cauzei, respectiv cele două procese verbale de verificare încheiate de către Garda Financiară centrală și Garda Financiară Secția B (filele 14 și 186 dosar urm. Penală), facturile fiscale verificate (filele 84 - 94, 108 - 141, 154 - 160, 216, 230-244), adresele Imprimeriei Naționale RA, actele contabile ale societății, raportul de constatare tehnico-științifică, expertiza contabilă și declarațiile martorilor, și, rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a introdus în contabilitatea societății facturi fictive în care erau trecute diferite cantități de băuturi alcoolice, băuturi care au fost procurate pe căi ilicite pentru a evita plata accizelor și a TVA-ului.
Fapta inculpatului de a înregistra în evidența contabilă a cele 56 facturi fiscale de proveniență a unor băuturi alcoolice, deși cunoștea că acestea nu întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru a constitui documente justificative, deci pentru a fi susceptibile de înregistrare în contabilitate, facturi care au fost procurate sau acceptate în scopul de a împiedica verificările financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia.
Gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările comiterii acesteia, au fost apreciate în mod judicios și se reflectă în cuantumul pedepsei aplicate iar în raport de persoana inculpatului, de modul cum acesta a condus și verificat activitatea contabilă a societății atât înainte cat și după perioada verificată au justificat aprecierea primei instanțe că acesta poate fi reeducat și fără executarea efectivă a pedepsei.
Criticile formulate de inculpat și de către partea civilă cu privire la modul de rezolvare a laturii civile nu au putut fi nici ele primite întrucât, în cauză, sunt date condițiile răspunderii civile delictuale iar prejudiciul, reținut pe baza concluziilor actelor de verificare, întocmite de comisarii Gărzii Financiare, este confirmat în ceea ce privește existența și cuantumul prin toate celelalte probe administrate, probe analizate în mod complet și critic de către prima instanță.
În cauză fiind vorba despre un prejudiciu destul de M care încă nu a fost recuperat, se impune menținerea măsurii asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale iar pentru restabilirea situației anterioare prima instanță trebuia să dispună anularea celor 56 de facturi, așa cum a și procedat.
În mod corect prima instanță a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești întrucât cei doi experți au avut în vedere la calculul prejudiciului toată evidența contabilă a societății, fără să țină cont de faptul că un număr dintre facturi erau fictive. De fapt nici nu ar fi putut avea în vedere cele 56 de facturi, reținute ca fiind false, întrucât aceasta ar fi presupus a analiză critică a întregului probatoriu administrat, ceea ce nu intra în sarcina lor și nici nu au fost chemați să o facă.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și inculpatul.
Recursul a privit latura civilă a cauzei, criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de 3VI. - B, iar în subsidiar, pe motiv că se impune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata întregului prejudiciu cauzat prin înregistrarea în contabilitate de facturi fictive.
În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de o lege abrogată în prezent, și pentru o faptă pe care nu a comis-
Prin decizia penală nr. 338 din 25 iunie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA -Secția penală, au fost admise recursurile declarate, casată în totalitate decizia tribunalului și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
În motivare se reține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de partea civilă, Ministerul Finanțelor Publice - B, ci asupra apelului declarat de B, în condițiile în care această instituție nu avea nici calitatea de parte civilă și nici calitatea de apelantă. Se mai arată că instanța de apel nu a precizat căreia dintre cele 7 modalități de comitere a evaziunii fiscale prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se circumscrie fapta comisă de către inculpat, aspect esențial pentru acesta, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței de apel sub nr- din 3.09.2007.
Prin decizia penală nr. 273 A din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoșani pe care a menținut-
S-a luat act că partea responsabilă civilmente nu și-a însușit apelul declarat de avocat.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că în tot cursul procesului penal inculpatul a susținut că înregistrările efectuate în contabilitatea au fost corecte și privesc cantități de băuturi alcoolice procurate în mod legal. Din probatoriul administrat în cauză (procesele verbale de verificare încheiate de Garda Financiară, facturile fiscale atașate la dosar, adresele Imprimeriei Naționale, actele contabile ale societății, raportul de constatare tehnico-științifică, raportul de expertiză contabilă și declarațiile martorilor, și ) reiese ca inculpatul a întocmit facturi fictive pe care le-a înregistrat în contabilitate, facturi care priveau cantități de băuturi alcoolice procurate cu nerespectarea condițiilor legale în scopul evitării plății accizelor și TVA-ului. O parte din aceste facturi falsificate nu au fost tipărite de către Imprimeria Națională, altele aparțin altor societăți, o altă parte nu a făcut parte din marjele ridicate de la alte societăți, iar conținutul lor a fost alterat în diverse modalități.
Inculpatul a susținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost abrogată prin dispozițiile legii 241/2005. Este însă de observat că infracțiunea prevăzută de art. 10 din legea nr. 87/1994, se regăsește în prevederile art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005, deși nu în aceeași formulare. Faptul că formularea nu este aceeași nu influențează menținerea incriminării, deoarece fapta inculpatului de a înregistra în evidența contabilă a societății unele facturi fiscale cunoscând că acestea nu întrunesc cerințele legale, facturi procurate sau acceptate în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile, constituie și operațiuni de evidențiere a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori de evidențiere a unor operațiuni fictive, scopul acestor operațiuni fiind același și anume împiedicarea verificărilor financiar contabile. Față de aceste împrejurări în mod corect prima instanță a reținut că fapta inculpatului constituie infracțiunea prev. de art. 10 din legea nr. 87/1994, dispoziții care față de prevederile art. 13 Cod penal sunt mai favorabile decât cele ale art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Reținând săvârșirea infracțiunii mai sus arătate, prima instanță a individualizat corect pedeapsa ținând seama atât de gradul de pericol social concret al faptei rezultând din împrejurările săvârșirii, modul în care s-a procedat în vederea împiedicării verificărilor contabile, cât și de persoana inculpatului, persoană fără antecedente penale și care este cunoscut ca o persoană cu o bună reputație în familie și societate.
În ce privește latura civilă a cauzei, din probatoriul administrat reiese cu certitudine că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar prejudiciul a fost corect stabilit pe baza proceselor verbale de control încheiate de Garda Financiară, în cuantumul acestuia fiind incluse atât TVA-ul și accizele, precum și majorările de întârziere pentru neplata acestora. Prin urmare, în mod justificat prima instanță a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, rapoarte care nu au apreciat corect datele avute în vedere de către comisarii Gărzii financiare la întocmirea actelor de control.
Avându-se în vedere că prejudiciul într-un cuantum ridicat nu a fost reparat și faptul că infracțiunea a fost săvârșită tocmai în vederea sustragerii de la efectuarea unor verificări, în mod just prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii sechestrului asigurător.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că greșit a fost condamnat, întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că facturile înregistrate în contabilitate ar conține mențiuni nereale cu privire la operațiunile de comercializare băuturi alcoolice, el având obligația verificării autenticității lor. Toate veniturile realizate, dar și cheltuielile au fost evidențiate în actele contabile, achitând statului taxele și impozitele aferente. -se astfel niciun prejudiciu statului, pe de o parte, infracțiunea de evaziune fiscală nu există, iar pe de altă parte, în latura civilă a cauzei nu se impune obligația sa la plata de despăgubiri.
A mai arătat că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată prin Legea nr. 241/2005, în care nu mai este prevăzută ca infracțiune, impunându-se achitarea sa, conform art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În subsidiar, a solicitat a se constata că a intervenit prescripția specială, impunându-se încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. g Cod procedură penală.
În lipsa oricărui prejudiciu, se impune totodată ridicarea sechestrului asigurător instituit în cauză.
Partea civilă a criticat decizia pronunțată de instanța de apel ca fiind nelegală și netemeinică, însă numai sub aspectul laturii civile.
În motivare, a arătat că este dat în cauză cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, în sensul că, deși din procesele verbale întocmite în urma verificărilor financiar-contabile, rezultă cu certitudine cuantumul prejudiciului, respectiv 935.409,6763 lei, el nu a fost acordat în această limită, impunându-se obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea sa integrală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 13, 15, 18 și 20 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este neîntemeiat, iar recursul declarat de inculpat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
A susținut inculpatul că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, în condițiile în care operațiile comerciale, dovedite prin facturile fiscale arătate în actul de sesizare a instanței, au caracter real, el neavând obligație verificării autenticității facturilor emise de către furnizorii de marfă.
Or, după cum pe larg au argumentat instanțele de fond și de apel în considerentele hotărârilor pronunțate, inculpatul a procurat cele 56 de facturi pe căi ilegale și le-a înregistrat în contabilitate (a acceptat înregistrarea lor), în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.
În drept, însă, încadrarea juridică dată faptei a fost cea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, respectiv "întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală".
Or, activitatea inculpatului a constat în a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, cumpărarea de alcool neavând loc în realitate, faptă ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în reglementarea actuală prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.
Cât privește însă fapta reglementată de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 87/1994 ca infracțiune, ea a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, în care, în art. 16, se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 august 2005, ) se abrogă Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale".
Este real că fapta prevăzută ca infracțiune în art. 13 din Legea nr. 87/1994, astfel cum mai sus s-a arătat, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, însă, în lipsa unei schimbări de încadrarea juridică în acest sens, dispusă de către prima instanță și pe fondul exercitării căilor de atac, în latură penală, exclusiv de către inculpat, nu se mai poate proceda astfel în acest stadiu procesual.
Prin urmare, cum infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost dezincriminată, fapta nemaifiind prevăzută ca infracțiune în Legea nr. 241/2005, se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Dată fiind soluția de achitare mai sus-arătată, în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În lipsa unei obligări a inculpatului la plata de despăgubiri civile, nu se mai justifică menținerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 23.02.2001 a B, motiv pentru care se va dispune ridicarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, Curtea, apreciind că este dat în cauză cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 13 Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat fiind astfel întemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, îl va admite. Va casa în totalitate decizia penală atacată și sentința penală nr. 2127/25.09.20066 a Judecătoriei Botoșani, procedând în sensul celor mai sus-arătate.
În condițiile în care, față de soluția pronunțată în latura penală a cauzei, acțiunea civilă nu poate fi soluționată în acest cadru procesual, existând alte căi procedurale în acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva deciziei penale nr. 273A din 19.12.2007 pronunțate de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 22.02.1958, în mun. B, județul B, cu același domiciliu, comuna, CNP -.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată, cât și sentința penală nr. 2127 din 25.09.2006 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr- și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 10 din Legea nr. 87/94, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 13 Cod penal.
În temeiul art. 14, 346 alin. 4 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, ridică sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța din 23.02.2001 a Ba supra imobilelor descrise în procesul verbal de aplicare a sechestrului aflat la fila 400 vol. 1 dosar urmărire penală.
Cheltuielile judiciare din toate instanțele rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 17 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
Jud. fond:
Jud. apel:
2 ex./25.03.2008
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
