Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Legea nr.87/1994 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA NR.142

Ședința publică din 8 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 3: Sandu Geta

Grefier - -

Ministerul public reprezentat de procuror -

La ordine, judecarea recursurilor declarate de partea civilă STATUL ROMÂN - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și de către inculpații, domiciliat în localitatea Șcheia,-, județul S și, domiciliat în localitatea Șcheia,-, județul S, împotriva deciziei penale nr.35 din 2 februarie 2009 Tribunalului Suceava - secția penală (dosar nr-).

La apelul nominal se prezintă avocat, pentru inculpații recurenți, lipsă fiind aceștia, partea civilă recurentă și părțile responsabile civilmente intimate SC SRL S, SC SRL S, prin lichidator

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru inculpații recurenți, întemeindu-și recursurile pe prevederile art.385/9 pct.17 și art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, solicită admiterea acestora. În primul rând, se arată că situația de fapt așa cum este descrisă în actul de sesizare al instanței, se circumscrie în sfera infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, infracțiune care absoarbe infracțiunea de fals, sens în care s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție. Solicită admiterea recursurilor și schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de uz de fals, prev. de art.291 cod penal și art.12 din Legea nr.87/1994, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994.

Pe fond, solicită achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în temeiul art.11 pct.2 lit.a combinat cu art.10 lit.c cod procedură penală, deoarece infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă de furnizorii de materiale și combustibil. Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine, că toate facturile, din punct de vedere formal, îndeplinesc condițiile de documente justificative, iar din simpla vizualizare a acestora nu se putea sesiza dacă îndeplinesc condițiile legale. Referitor la infracțiunea prev. de art.266 din Legea nr.31/1990 solicită încetarea procesului penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.b combinat cu art.10 lit.f cod procedură penală, întrucât în cauză lipsește plângerea prealabilă.

Reprezentanta Ministerului Public apreciază că încadrarea juridică a fost corect stabilită de instanțele anterioare, astfel că se opune acestei solicitări. În ce privește infracțiunile prev. de art.291 cod penal și art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 pune concluzii de admitere a recursurilor declarate de inculpați și de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților, ca urmare a intervenirii prescripției speciale prev. de art.124 cod penal.

Atât procurorul cât și apărătorul inculpaților solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat.

Se prezintă avocat C, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent și solicită plata unei cote de 25% din onorariu conform Protocolului încheiat la data de 1 noiembrie 2008.

Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.317/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, s-a respins ca nefondată cererea inculpaților și privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 din Legea nr. 87/ 1994 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/ 1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.p în infracțiunile prev. de art.13 din Legea 87/ 1994 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.p și art. 266 pct.2 din Legea 31/ 1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.

Cod Penal

1.În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d Cod Penal, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. e Cod Penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 266 pct.2 din Legea 31/ 1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. dpa celași inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea.

În baza art. 33 lit. a combinat Cod Penal cu art. 34 lit. b s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-2-a, b și c cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.p, iar conform art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84.Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

2.Inculpatul a fost condamnat, în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d Cod Penal,la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. e același Cod Penal inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 266 pct.2 din Legea 31/ 1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d Cod Penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea.

În baza art. 85.Cod Penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 82 din 14.02.2002 a Judecătoriei Dorohoi, s-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 și 76.Cod Penal și de 2 (doi) ani închisoare. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 74, 76.Cod Penal, s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință și conform art. 33 lit. a și Cod Penal art. 36 al. 1.Cod Penal rap. la art. 34 lit. b instanța Cod Penal de fond a contopit pedepsele menționate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-2-a, b și c cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81.Cod Penal rap. la art. 85 al. 3.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 (patru) ani stabilit în condițiile art. 82.Cod Penal, iar potrivit art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84.Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 28.08.2000 - 12.09.2000.

În baza art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. inculpații au fost obligați în solidar la plata către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sas umelor de 49.750,23 lei reprezentând dobânzi TVA, 1424 lei dobânzi impozit pe venitul microîntreprinderilor, 14.555 lei majorări de întârziere aferente TVA și 548,26 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, datorate până la data de 30.11.2001, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 30.11.2001 și până la data de 1.01.2003, la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2003 și până la 31.12.2005, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2006 și până la data plății efective.

În baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 348.C.P.P. s-au desființat în totalitate prin anulare înscrisurile falsificate, respectiv: factura nr. - / 27.05.1999, seria -; factura nr. - / 31.08.1999, seria - -; factura nr. - / 17.09.1999, seria -; factura nr. - / 31.10.1999, seria -; factura nr. - / 28.11.1999, seria -; factura nr. - / 29.11.1999, seria -; factura nr. - / 31.11.1999 seria -; factura nr. - / 15.03.2001 seria -; factura nr. - / 11.08.1998, seria -; factura nr. - / 15.07.1999, seria -; factura nr. - / 03.08.1999, seria -; factura nr. - / 03.08.1999, seria -; chitanța nr. - / 02.05.1999 seria -; chitanța nr. - / 09.05.1999, seria -, chitanța nr. - / 05.09.1999 seria - -; chitanța nr. - / 26.09.1999, seria - -; chitanțele nr. - - - din 03.03.2001 - 19.04.2001, seria -; chitanța nr. - / 04.09.1998, seria -; chitanța nr. - / 09.09.1998, seria -; chitanța nr. - / 19.09.1998, seria -; chitanța nr. - / 08.08.1999, seria -; chitanța nr. - / 16-09-1999, seria -; chitanța nr. - / 04.09.1999, seria -, înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală, f 1- 182, vol. II.

De asemenea, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit în temeiul art. 163 - 166.C.P.P. de către organele de urmărire penală, în baza ordonanței nr. P/32590/2001 din 17.04.2002, asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente SC SRL, respectiv asupra autotractorului marca IVECO cu numărul de omologare 1200 121 9404, fabricat în anul 1998 cu numărul de identificare - și asupra motorului tip IVECO - cu seria nr. -, de culoare albă, achiziționat în anul 1997, până la concurența sumei totale acordate cu titlu de despăgubiri.

Prima instanță a luat act că SC SRL S nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod Penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 455.574,7 lei de la fiecare dintre inculpați, reprezentând suma dobândită de fiecare dintre aceștia prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d

Cod Penal

În baza art. 191 alin. 1 și 2 .p. fiecare p. inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 850 lei fiecare, din care suma de 700 lei va achita în fondul Ministerului Justiției, iar suma de 150 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

S-a respins ca nefondată cererea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice S privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 13 din legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, nr. 229/P/2001 din 25.03.2003, au fost trimiși în judecată inculpații și, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, de uz de fals, prev. de art. 291.Cod Penal și de folosire cu rea-credință de bunurile sau creditul societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a

Cod Penal

Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-au probat cu: actul de control fiscal întocmit de către Direcția controlului fiscal la SC SRL S ( 24-34); facturile fiscale emise pe firmele comerciale inexistente: SC SRL G, SC SRL S, SC 98 SRL O, SC SRL C, SC 96 Com SRL B, SC SRL B, SC SRL G, precum și toate documentele prin care se atestă că aceste societăți nu există (f 1-182 vol. II); rapoartele de constatare tehnico - științifică f 186-197 vol. II și f 202-210 vol. III) prin care s-a constatat că parte din chitanța și facturi - despre cele care s-a făcut vorbire în cuprinsul rechizitoriului au fost completate de către, și; raportul de expertiză contabilă întocmit la SC SRL S de către expertul contabil G (f 1-209 vol. III); declarațiile inculpaților (f 78-97 vol.I), ( 100-117 vol. II) și ale martorilor (f 119 vol. II), ( 130 vol. II), (f 139 vol. II), (f 152 vol. II).

Prin 65/23.01.2004 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 2454/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/ 1994, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, și art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e

Cod Penal

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penal, i s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art. 81.Cod Penal pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform disp. art. 82 al. 1.Cod Penal și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și următoarele din Cod penal.

Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea prev. de art. 266 pct. 2 din lg 31/1990, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, însă potrivit art. 1, 8 din Lg. nr. 543/2002 modificată, s-a constatat că pedeapsa a fost grațiată.

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din lg nr. 543 /2002, modificată.

În baza art. 33 lit. a s Cod Penal-a constatat că toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente.

Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod Penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 al. 2. p., art. 74 lit. a și art. 76 lit. d

Cod Penal

În temeiul art. 1, 8 din Legea nr. 543/2002 modificată, s-a constatat grațiată această pedeapsă și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată.

În baza art. 85.Cod Penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 82/2002 a Judecătoriei Dorohoi, -au descontopit și repus în individualitatea lor, pedepsele de 1 an închisoare aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 al. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 74, 76.Cod Penal și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 74, 76. p., care au fost contopite prin sentința penală nr. 82/2002 a Judecătoriei Dorohoi și -a constatat că aceste infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin 65/2004 sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin 82/2002 a Judecătoriei Dorohoi.

În baza art. 33 lit. a și art. 36 al. 1 rap. la art. 34 lit. b a Cod Penal fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Lg. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod Penal, cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e cu Cod Penal cele două pedepse, de 1 an și respectiv de 2 ani închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin 82/2002 a Judecătoriei Dorohoi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81.Cod Penal rap. la art. 85 al. 3.Cod Penal a fost suspendată executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform disp. art. 82.Cod Penal și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și următoarele din codul penal.

În baza art. 14 și art. 346.C.P.P. rap. la art. 998 și următoarele cod civil, au fost obligați ambii inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL S, la plata sumei de 982.582.596 lei ROL, la care s-au adăugat și majorările legale de întârziere, calculate de la data de 23.04.2003, până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice S, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 14 rap. la art. 348.p Cod Penal, s-au desființat prin anulare, în totalitate, înscrisurile falsificate, respectiv factura nr. -/27.05.1999, seria -, factura nr. -/31.08.1999 seria - -, factura nr. - din 17.09.1999, seria -, factura nr. -, seria - din 31.10.1999, factura nr. - seria - din 28.08.1999, factura nr. -, seria - din 29.11.1999, factura nr. - seria - din 31.11.1999, factura nr. -, seria - din 15.03.2001, factura nr. - seria - din 11.08.1998, nr. -, seria - din 15.07.1999, factura nr. -, seria - din 03.08.1999, factura nr. - seria - din 03.08.1999, chitanțele seria - nr. - din 02.05.1999 și nr. - din 09.05.1999 chitanțele seria - - nr. - din 05.09.1999 și din 26.09.1999, chitanțele seria - nr. --- din 03.03.2001-19.04.2001, chitanțele seria - nr. - din 04.09.1998, nr. - din 09.09.1998 și nr. - din 19.09.1998, chitanțele seria - nr.- din 08.08.1999, nr. - din 16.09.1999 și nr. - din 04.09.1999, aflate la dosarul de urmărire penală ( f 1-182 vol. II).

Prin încheierea din 17.02.2004 a Judecătoriei Suceava dată în dosarul nr. 2454/ 2003, s-a dispus îndreptarea erorii materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite din cuprinsul dispozitivului 65/23.01.2004 a Judecătoriei Suceava în sensul că s-a adăugat: " În baza art. 88 al. 1. p., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la data de 28.08.2000 la data de 12.09. 2000.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit în temeiul art. 163 - 166.C.P.P. de către organele de urmărire penală, în baza Ordonanței nr. P/32590/2001 din 17.04.2002, asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente, respectiv asupra autotractorului marca IVECO, cu nr. de omologare -, fabricat în anul 1988, cu nr. de identificare - și asupra motorului tip IVECO - cu seria -, de culoare albă, achiziționat în anul 1997, până la concurența sumei de 982.582.596 lei, plus a sumei reprezentând majorările legale de întârziere, calculate de la data de 23.04.2003, până la data achitării integrale a debitului", iar în loc de "În baza art. 191 al. 1, 3.C.P.P. obligă pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL S la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.500.000 lei, din care suma de 3.000.000 lei va fi achitată în fondul, iar suma de 500.000 lei va fi achitată în fondul " se va trece: "În baza art. 191 al. 1,3 obligă C.P.P. pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL S la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.750. 000 lei, din care suma de 3.000.000 lei va fi achitată în fondul, iar suma de 500.000 lei va fi achitată în fondul ".

S-au menținut celelalte dispoziții ale 65/23.01.2004 a Judecătoriei Suceava.

Prin decizia penală nr.849/12.12.2005 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Penală în dosarul nr.2122/2004, au fost admise apelurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente, s-a desființat în totalitate sentința penală nr.65/23.01.2004, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Judecătoria Suceava.

În considerentele deciziei penale, s-a reținut că atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată au omis să pună în vedere SC SRL S că poate participa în proces și ca parte civilă, cauza fiind soluționată față de aceasta doar în calitate de parte responsabilă civilmente față de celelalte infracțiuni.

După desființare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.01.2006 sub nr. 660/Rj/2006.

Cu ocazia rejudecării, în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea instanței, partea responsabilă civilmente SC SRL Sac omunicat cu adresele nr. 8 din 30.03.2006, respectiv 31.03.2006 că nu se constituie parte civilă în cauza de față împotriva inculpaților și, deoarece administratorii nu au produs nici un prejudiciu societății.

Prin sentința penală nr.392 din 17.04.2006 a Judecătoriei Suceava, instanța a respins cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994, art. 291.Cod Penal și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, aceasta a fost soluționată prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 și art. 291.Cod Penal, în condițiile și cuantumul menționat și în 65/2004.

Instanța a dispus însă, achitarea ambilor inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, cu motivarea că din adresele comunicate de SC SRL Sar ezultat că prin activitatea efectuată, inculpații nu au prejudiciat această societate.

Referitor la soluționarea laturii civile, aceasta a fost de asemenea soluționată în sensul celor menționate în dispozitivul sentinței penale nr.65/2004 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat și a fost respinsă ca nefondată cererea părții civile DGFP de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, partea civilă ANAF prin reprezentant DGFP S și Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, apeluri ce au fost admise prin 344 din 17.09.2007 a Tribunalului Suceava.

Instanța a dispus desființarea în totalitate a 392/17.04.2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Suceava, reținând că la soluționarea cauzei nu a fost citat administratorul judiciar al părții responsabile civilmente și că acțiunea civilă nu a fost în mod corespunzător soluționată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub numărul - din data de 11.02.2008.

Cu ocazia rejudecării, în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea instanței, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceavaa comunicat prin adresa - din 25.03.2008 ( 13) că SC SRL a fost radiată la data de 5.03.2008 ca urmare a închiderii procedurii falimentului și ca atare, această societate nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât nu mai există din punct de vedere juridic.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11.10.1994, a fost constituită SRL S, înregistrată sub nr-, având codul fiscal R -, cuprins în certificatul de înmatriculare seria A nr.- din 14.09.1999, cu sediul în mun. S, str. -.

Conform actelor de constituire, societatea avea ca administratori pe inculpații și ( frați), iar asociați, pe soțiile acestora și.

Obiectul de activitate al acestei societăți comerciale l-a constituit între altele, vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule.

Inculpații și s-au ocupat efectiv de cumpărarea și livrarea carburanților auto, iar soțiile acestora au îndeplinit activități legate de alimentația publică și hotelieră.

Începând cu data de 1.06.1999, evidența contabilă primară a acestei societăți a fost ținută pe calculator de către numitul - inginer automatism calculatoare.

Actele contabile lunare și trimestriale au fost întocmite de către și - angajată la SC SRL S (administrator la această firmă fiind ) și de contabila (angajată la SC SRL S - administrată de inculpatul ).

În scopul de a împiedica efectuarea actelor de control fiscal și, în consecință, de a se realiza sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, realizând astfel conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, cei doi inculpați au folosit metode și mijloace dolosive, în sensul că evidența tehnico - operativă și contabilă nu a fost ținută - total sau parțial - corespunzător, potrivit Lg nr. 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acestei legi prin HG704/1993.

Astfel, în perioada iunie 1998 - aprilie 2001 (perioadă supusă controlului) notele de recepție, notele contabile, balanțele lunare, registrul jurnal, jurnalul conturilor la bancă, jurnalul de casă, facturile cu mărfuri intrate, dispoziții de plată sau de încasare către casierie - nu au fost semnate de persoanele care le-au întocmit și nici de persoanele care au încasat și respectiv plătit numerarul; nu s-au întocmit documente pentru toate operațiunile de încasări și plăți efectuate prin casă; s-au înregistrat în contabilitate facturi fiscale care nu îndeplineau condiții legale pentru a fi considerate document justificativ în sensul Lg nr. 82 / 1991, modificată și completată.

În perioada analizată, dintre documentele contabile ce au fost întocmite, au fost semnate numai declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, la 30.06.1999 (semnată de ); declarația privind obligația de plată la bugetul de stat la 31.12.1999 (semnată de și ); bilanțul contabil la 31.12.1999 (semnat de ) și bilanțul contabil la 31.12.2000 (semnat de - contabil).

În perioada iunie 1998 - aprilie 2001, inculpații și - administratori la SC SRL S - ajutați fiind, conform înțelegerilor prealabile, de către - contabilă la SC SRL; - inginer șef stație SC SRL S, - ajutor șef stația SC SRL și - vânzător la aceeași stație, prin înregistrarea în contabilitate a unor documente nejustificative (facturi fiscale fictive) privind aprovizionarea cu carburanți auto, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale (prin ascunderea sursei taxabile și impozabile) cu suma totală de 479.597.744 lei (457.843.604 lei TVA și 21.754.140 lei impozit pe profit) la care se adaugă majorări de întârziere.

Astfel, pe numele unor firme inexistente, au fost emise facturi fiscale, în calitate de furnizor - cumpărător fiind SC SRL S, după cum urmează: factura emisă pe numele SC SRL G - furnizor nr. - din 27.05.1999, seria -, având ca obiect motorină în valoare totală de 107.619.340 lei, inclusiv TVA în valoare de 17.692.990 lei( 1 vol. II), societate care, însă, nu există, factura fiind fictivă.

G, prin adresa nr. 1334 din 20.09.2001 a comunicat că societatea cu codul fiscal R - nu figurează în evidențe atât ca denumire cât și ca Cod fiscal ( 6 vol. III).

SC Națională SA prin adresa nr. 2210 din 26.11.2002, a comunicat că factura fiscală cu seria - nr. - a fost achiziționată de către SC Ya SRL - J/ 48/1995(f60vol. I).

SC SRL Saa chitat contravaloarea combustibilului în valoare de 107.619.340 lei astfel: suma de 47.000.000 lei, cu ordin de plată la data de 26.05.1999, la SC SRL Pe ordinul de plată s-a înscris C/V combustibil dată la disp. SC SRL T (f 4, vol II) suma de 60.000.000 lei a fost achitată cu chitanțele seria - nr. - din 2.05.1999 și respectiv - din 9.05.1999 - datele emiterii chitanțelor sunt înscrise cu creionul și, evident, achitarea banilor apare ca fiind făcută cu mult înainte de emiterea facturii (f 2, 3 vol. III).

Națională a comunicat cu adresa nr. 2212 din 26.11.2002 că cele două chitanțe cu seria - nu fac parte din plaja de înscriere alocată de SA chitanțe fiscale (vezi 64 vol. I), factura fiscală emisă pe numele SC SRL S - furnizor; nr. - din 31.08.1999 seria - -, având ca obiect motorină în valoare totală de 123.225.600, inclusiv TVA în valoare de 20.125.600 lei.

Din verificările efectuate a rezultat că SC SRL S nu există, iar factura fiscală este fictivă.

Astfel, Camera de Comerț și Industrie S, Oficiul Registrului Comerțului cu adresa nr. 15105 din 20.11.2001, a comunicat că SC SRL nu este înregistrată în baza de date (vezi 23 vol. II).

SC SRL D, prin adresa nr. 105 din 25.02.2002 a comunicat că această unitate a înaintat comanda în care este cuprinsă și factura fiscală seria - - nr.-, comandă ce a fost ridicată de SC SA S (f 24- 25 vol. II). Această din urmă societate a comunicat, prin adresa nr. 236 din 11.04.2002, că blocul cu facturi, în care este inclusă și factura mai sus arătată a fost ridicat de către de la SC Serv. Com SRL S ( 26 vo. II). Blocul cu aceste facturi a fost pierdut de către - - fiica lui, în anul 1998, în timp ce se deplasa cu un troleibuz în mun. S, fapt anunțat în ziarul " " ( 30 vol. II și 170 vol. I).

Factura fiscală mai sus amintită a fost completată la toate rubricile, excepția făcând semnătura și ștampila de la rubrica " furnizor", de către învinuitul.

SC SRL Saa chitat parțial contravaloarea acestei facturi în sumă totală de 123.225.600 lei, astfel: uma de 60.000.000 lei cu chitanța seria - - nr. - din 05.09.1999 și 26.09.1999 rămânând o diferență de plată în sumă de 63.266.600 lei (conform raportului de expertiză contabilă 50 vol. III), chitanțe ce au fost completate de către învinuitul.

Factura emisă pe numele SC 98 SRL O - furnizor, nr. - seria - din 17.09.1999, având ca obiect motorină, în valoare totală de 358.748.246 lei, inclusiv TVA în valoare de 17.853.422 lei ( 5 vol. III), s-a dovedit a fi fictivă, iar societatea emitentă inexistentă.

Astfel, Camera de Comerț și Industrie B, prin adresa nr. 3589 din 19.06.2001, a comunicat că SC 98 SRL O nu este înregistrată în Registrul Comerțului din jud. B ( 52 vol. II).

Națională SA prin adresa nr. 1901 din 9.10.2002 a comunicat că factura mai sus menționată nu a fost tipărită și distribuită de această instituție ( 53 vol. I).

Legat de achitarea contravalorii motorinei în sumă totală de 358.748.245 lei, înregistrată la furnizor în anul 1999, s-au înregistrat plăți prin viramente în sumă de 210.000.000 lei, prin nota contabilă nr. 29 din 30.11.1999 - fără ca acest virament să se regăsească în extrasele de cont din luna noiembrie 1999. Diferența la plăți în sumă de 148.748.245 lei, nu apare înregistrată ( 9 vol. III- raport de expertiză contabilă).

Facturile emise pe numele SC SRL C - furnizor, nr. - seria - din 31.10.1999 având ca obiect motorină în valoare totală de 317.208.286 lei, inclusiv TVA în valoare de 51.333.513 lei; nr. - seria - din 28.11.1999 având ca obiect motorină în valoare totală de 273.521.556 lei, inclusiv TVA în valoare de 44.415.756 lei; nr. - seria - din 29.11.1999, având ca obiect motorină în valoare totală de 279.310.372 lei, inclusiv TVA în valoare de 45.355.772 lei; nr. -, seria - din 31.11.1999 având ca obiect motorină în valoare totală de 259.773.118 lei, inclusiv TVA în valoare de 42.183.218 lei (f 54 - 57 vol. II) sunt fictive, întrucât din verificările efectuate, a rezultat că societatea nu există.

Astfel, Camera de Comerț și Industrie, Navigație și Agricultură C a comunicat că SC SRL C nu este înregistrată în registrul comerțului ( 58. II).

Legat de achitarea contravalorii motorinei ce face obiectul celor 4 facturi fiscale, în valoare totală de 1.129.813.332 lei, din cate TVA 183.288.259 lei înregistrată în contabilitate la furnizori în anul 1999, s-au înregistrat prin nota contabilă nr. 29 din 30.11.1999, plata prin virament a sumei de 1.129.813.332 lei, virament ce nu a fost găsit în extrasele de cont de la bancă pe luna noiembrie 1999.

Factura fiscală emisă pe numele SC 94 Com SRL B - furnizor, nr. - seria - din 15.03.2001 având ca obiect aditivi pentru motorină și benzină, anvelope, în valoare totală de 394.949.993 lei, inclusiv TVA în valoare de 63.059.243 lei ( 59. II ) este fictivă, întrucât din verificările efectuate, a rezultat că societatea nu există.

Astfel, mun. B, prin adresa nr. 72623 din 13.08.2001 a comunicat că SC 94 Com SRL B nu figurează în baza de date.

În evidența contabilă a SC SRL S, plata sumei de 394.949.993 lei, reprezentând contravaloarea facturii mai sus amintite, a fost înregistrată ca plăți în numerar, efectuate cu 14 chitanțe seria - nr. - - -, începând cu 3.03.2001, până la 19.04.2001, însă este e observat faptul că chitanța din 19.04.2001 - fiind ultima zi de plată - poartă nr. - în timp ce chitanța nr. - are data întocmirii 15.04.2001, iar chitanța nr. - apare ca fiind eliberată la 16.04.2001, toate aceste elemente punând în evidență faptul că acestea au fost întocmite în fals ( 60 - 73 vol. II).

Despre factura emisă pe numele SC SRL B, furnizor, nr.- seria - din 11.08.1998, având ca obiect motorină în valoare totală de 100.774.434 lei, inclusiv TVA în valoare de 16.305.527 lei ( 80 vol. II), din verificările efectuate a rezultat că a fost scrisă, completată de către inculpatul, că aceasta este fictivă și că societatea emitentă nu există.

Astfel, Camera de Comerț și Industrie a României, prin adresa nr. 77342 din 19.06.2001 a comunicat că SC SRL B nu figurează ca fiind înmatriculată.

Suma de 100.744.434 lei, reprezentând contravaloarea facturii mai sus amintită, înregistrată la furnizori în anul 1998, apare ca fiind plătită în numerar cu chitanțele - nr. - din 4.09.1998; nr. - din 9.09.1998 și nr. - din 19.09.1998, în sumă totală de 75.000.000 lei. Diferența în sumă de 25. 774.434 lei nu apare ca fiind plătită ( 18 vol. II - raport de expertiză ).

Facturile fiscale emise pe numele SC 94 SRL G - furnizor, cu următoarele numere: - seria - din 15.07.1999 având ca obiect motorină în valoare totală de 343.688.706, inclusiv TVA în valoare de 56.265.584 lei; - seria - din 3.08.1999, având ca obiect motorină în valoare totală de 102.381.989 lei, inclusiv TVA în valoare de 16.721.354 lei; -, seria - din 4.08.1999 având ca obiect motorină în valoare totală de 162.349.728 lei, inclusiv TVA în valoare de 26.511.478 lei; -, seria - din 3.08.1999, având ca obiect motorină în valoare totală de 157.482.316 lei, inclusiv TVA în valoare de 25.720.516 ( 84 vol. II) au fost achiziționate de către SRL, jud.G de la CN Națională.

Din verificările efectuate, legat de emiterea acestor facturi, au rezultat următoarele:, prin adresa nr. 2018 din 8.05.2002 a comunicat că SC 94 G este înregistrată sub nr. J/-, având codul fiscal provizoriu de 15 zile, nr. - conform certificatului de înmatriculare provizoriu, administrator fiind ( 93 vol. II).

Tot prin această adresă s-a făcut cunoscut că societatea sus - amintită nu este înregistrată ca plătitor de TVA și nu i s-a eliberat certificat de plătitor TVA. S-a mai stabilit că este plecat din localitate - neputând fi găsit pentru a fi audiat.

Plata sumei de 675.902.739 lei - înregistrată în anul 1999 la furnizor a fost achitată integral cu 5 file CEC (731.125.000 lei), iar în numerar pentru suma de 34.777.739 lei cu chitanțele nr. -, -, - și - emise la data de 8.08.1999, 16.09.1999 și 4.09.1999 ( 9 vol. III - raport de expertiză ). Chitanțele nr. - din 16.09.1999 și respectiv - au fost completate de către contabila ( 88- 89 vol. II). Chitanța nr. - din 8.08.1999 pentru achitarea sumei de 7.349.728 lei a fost scrisă de către învinuitul.

Facturile fiscale mai sus prezentate - emise pe cele 7 societăți comerciale anterior menționate, ca fiind inexistente și care au fost înregistrate în contabilitatea SC SRL S nu îndeplinesc condițiile de document justificativ în sensul Legii nr. 82/1991.

La aceste facturi lipsesc date esențiale care au drept scop să ateste realitatea operațiunilor de livrare, transport, recepție și anume: numărul de circulație a mijloacelor auto cu care s-au efectuat transporturile de combustibil; numele persoanelor în prezența cărora s-a efectuat expedierea; numărul și data avizelor de însoțire a mărfii unde era cazul; numele și semnătura gestionarilor care au primit marfa; numele delegatului care a însoțit marfa. În realitate, facturile sus prezentate, sunt fictive, cert fiind că cei doi inculpați au achiziționat combustibil, însă pentru a eluda legea fiscală au recurs la acest mijloc fraudulos, respectiv întocmirea facturii fiscale, nu pe adevăratul furnizor - ci pe firme furnizoare inexistente.

În aceste condiții, în mod nelegal (intenționat) s-au încălcat prev. de art. 19 al. 1 lit. a din nr.OG 3/1992 republicată modificată și completată - dispoziții legale existente în vigoare la data săvârșirii faptelor, până la data abrogării lor, respectiv data de 15.03.2000, prin nr.OUG 17 din 14.03.2000 ) și s-a dedus ilegal suma de 457.843.604 lei, reprezentând TVA, de la plata căreia s-au sustras.

De asemenea, intenționat s-au încălcat și prevederile art. 4 lit. p din nr.OG 40 din 30.01.1998 pentru modificarea și completarea nr.OG 70 din 1994, potrivit cărora "cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal" așa încât în mod ilegal s-a dedus ca deductibilă suma de 21.754.140 lei, prin ascunderea sursei taxabile și impozabile.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale s-a stabilit că în perioada iunie 1998 - aprilie 2001, administratorii societății au ridicat din casieria societății, respectiv din numerarul încasat din vânzarea mărfurilor, suma totală de 17.183.180.395 lei ROL din care au restituit în casierie suma de 8.071.686.428 lei ROL, concluzionându-se astfel că s-a produs un prejudiciu de 9.111.493.967 lei ROL în patrimoniul SC SRL.

Deși cu adresele nr. 8 din 30 și 31.03-2006 SC SRL ( 21, 22 ds.660/Rj/2006 al Judecătoriei Suceava ) nu s-a constituit parte civilă în această cauză penală întrucât administratorii nu au produs nici un prejudiciu societății, prima instanță a constatat că aceste adeverințe au fost emise de administratorii societății, inculpați în prezenta cauză, iar pe de altă parte, concluziile raportului de expertiză nu au fost infirmate sau puse sub semnul îndoielii de un mijloc probator cu aceeași valoare.

Partea vătămată S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 982.582.596 lei, plus majorările legale de întârziere, calculate până la data achitării integrale a debitului, reprezentând valoarea impozitului pe profit, valoarea TVA, precum și majorările de întârziere aferente.

De asemenea, partea vătămată a solicitat obligarea inculpaților și la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv la plata sumei de 79.000.000 lei, reprezentând contravaloarea expertizelor financiare contabile efectuate în cursul urmăririi penale ( 1 - faza de judecată).

Ca urmare a modificărilor succesive ale actelor legislative ce reglementează accesoriile creanțelor datorate statului, partea civilă a solicitat (inclusiv în cadrul motivelor de apel formulate) obligarea inculpaților la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 30.11.2001 și până la data de 1.01.2003, la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2003 și până la 31.12.2005, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2006 și până la data plății efective.

Din fișele de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, în timp ce inculpatul a fost condamnat prin nr.82/2002 a Judecătoriei Dorohoi, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 74, 76.Cod Penal și prev. de art. 189 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 74, 76. p., iar în baza art. 81. s p. -a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani ( 24-25, 32-35, faza de judecată ).

La termenul din 19.05.2008 inculpații, prin apărător au reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor din infracțiunile prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 291.Cod Penal și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 266 pct. 2 din Legea nr.31/1990.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați nu este întemeiată fiind respinsă ca atare, întrucât din probatoriul administrat în cauză s-a constatat că inculpații s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale în modalitățile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/ 1994, nefiind aplicabile și dispozițiile art. 13 din același act normativ.

Prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpaților, săvârșite în împrejurările reținute și mai sus descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 și p. art. 13 p., de uz de fals, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13.Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal, pentru care urmează a răspunde penal, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora făcându-se în raport de criteriile generale prev. de art.72 Cod Penal, avându-se însă în vedere și circumstanțele reale și personale

În considerarea acestor criterii, văzând și dispozițiile art. 76 lit. d, e Cod Penal, s-a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52.Cod Penal, de reeducare a inculpaților și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni poate fi atins prin aplicarea pentru fiecare a unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Lg nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2, art. 13.p și art. 74 lit. a Cod Penal, a unei pedepse de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a și Cod Penal a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13.

Cod Penal

După aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni și în cazul inculpatului și a dispozițiilor art. 85.Cod Penal,ținând cont de sentința penală nr.82/2002 a Judecătoriei Dorohoi, s-a dat curs prevederilor art.81 Cod Penal, prima instanță apreciind că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.

Prima instanță a constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 28.08.2000 - 12.09.2000.

Pe latură civilă, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar pretențiile civile formulate de partea civilă DGFP S sunt justificate, din probatoriul administrat în cauză rezultând că prin activitatea infracțională desfășurată inculpații s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

In consecință, în baza art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. inculpații au fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumelor de 45.784,36 lei reprezentând TVA neachitat și 2.175,41 lei reprezentând impozit pe profit, ambele sume cu titlu de prejudiciu cauzat.

În baza art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. inculpații au fost obligați în solidar la plata către aceeași parte, a sumelor de 49.750,23 lei reprezentând dobânzi TVA, 1424 lei dobânzi impozit pe venitul microîntreprinderilor, 14.555 lei majorări de întârziere aferente TVA și 548,26 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, datorate până la data de 30.11.2001, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 30.11.2001 și până la data de 1.01.2003, la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2003 și până la 31.12.2005, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului cauzat de la data de 1.01.2006 și până la data plății efective.

În vederea recuperării prejudiciului cauzat, părții civile, instanța de fond a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit în temeiul art. 163 -166.C.P.P. de organele de urmărire penală, în baza Ordonanței nr. P/23590/2001 din 17.04.2002, asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente, respectiv asupra autotractorului marca IVECO, cu nr. de omologare -, fabricat în anul 1988, cu nr. de identificare I-, asupra motorului tip IVECO - cu seria -, de culoare albă, achiziționată în anul 1997, până la concurența sumei totale acordate cu titlu de despăgubiri, până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 14 rap. la art. 348 C.P.P. prima instanță a desființat prin anulare în totalitate, înscrisurile falsificate, respectiv factura nr. - / 27. 05. 1999, seria -, factura nr. - / 31. 08. 1999, seria sV -, factura nr. - / 17. 09. 1999, seria -, factura nr. -, seria - din 31. 10. 1999, factura nr. -, seria - din 29. 11. 1999, factura nr. -, seria - din 31. 11. 1999, factura nr. -, seria - din 15. 03. 2001, factura nr. - seria - din 11. 08. 1998, nr. -, seria - din 15. 07. 1999, factura nr. -, seria - din 03. 08. 1999, factura nr. - seria - din 3. 08. 1999, chitanțele seria - nr. - din 2. 05. 1999 și nr. - din 09. 05. 1999, chitanțele seria - - nr. - din 5. 09. 1999 și din 26. 09. 1999, chitanțele seria - nr. - - - din 03. 03. 2001 - 19. 04. 2001, chitanțele seria - nr. - din 4. 09. 1998, nr. - din 9. 09. 1998 și nr. - din 19. 09. 1998, chitanțele seria - nr. - din 8. 08. 1999, nr. - din 16. 09. 1999 și nr. - din 4. 09. 1999, aflate la dosarul de urmărire penală ( fila 1-182 vol. II).

În ceea ce privește latura civilă aferentă infracțiunii de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, instanța de fond a luat act că SC SRL S nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților, și în consecință, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod Penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 455.574,7 lei de la fiecare dintre inculpați, reprezentând suma dobândită de fiecare dintre aceștia prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. d

Cod Penal

În baza art. 191 al. 1 și 3.C.P.P. prima instanță a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 850 lei fiecare, din care suma de 700 lei se va achita în fondul Ministerului Justiției, iar suma de 150 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

În baza art. 13 din legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, inculpații și, precum și partea civilă Statul Român prin ANAF, prin mandatar DGFP

Astfel, partea civilă, în memoriul de apel a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică, deoarece s-a respins ca nefondată, cererea sa cu privire la obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorarii, în sumă de 79 milioane lei vechi, aferente expertizelor financiar - contabile, plătite de la bugetul de stat în contextul prevederilor art. 14 din Legea 126/1999.

Cât privește apelul declarat de cei doi inculpați, aceștia au solicitat desființarea hotărârii atacate și a încheierii din 15 aprilie 2008 Judecătoriei Suceava prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva magistratului care a soluționat cauza în fond și, ca urmare a admiterii acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În al doilea rând, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât judecata s-a desfășurat în lipsa părții civile L Șcheia care nu a fost citată pentru a-și exprima poziția.

În al treilea rând au cerut admiterea apelurilor, desființarea hotărârii atacate și pe fond schimbarea încadrării juridice în prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994, așa cum s-a solicitat pe tot parcursul procesului penal în concluziile scrise, încă de la începutul judecării acestei cauze și achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru art. 266 din Legea nr. 31/1990.

În subsidiar, în situația în care punctele de vedere exprimate mai sus nu sunt îmbrățișate de instanță, au solicitat admiterea apelurilor, sub aspectul laturii civile și înlăturarea obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere, întrucât acestea au fost calculate conform Codului fiscal.

Prin decizia penală nr.35 din 02.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate partea civilă și inculpați.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a constatat că deși partea civilă a anexat ordinul de plată nr. 550/31. 05. 2002 în valoare de 30.000.000 ROL și nr. 1232/29.11.2002 în valoare de 640.252.500 ROL, iar pe aceste două ordine de plată apar numele experților care au efectuat expertizele contabile în faza de urmărire penală din cuprinsul documentelor de plată sus - menționate nu rezultă că aceste sume s-au plătit pentru efectuarea expertizelor contabile în dosarul de față, având în vedere că pe nr. 1232/29.11.2002 apar numele mai multor experți. Totodată, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA la data de 25. 03. 2003 în dosarul nr. 229/P/2001, procurorul a stabilit cheltuielile judiciare în sumă de 3.000.000 ROL în care a fost inclusă și contravaloarea expertizei financiar - contabile efectuată în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpați, Tribunalul a reținut - privitor la motivul de desființare a hotărârii atacate și a încheierii din 15 aprilie 2008 Judecătoriei Suceava prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva magistratului care a soluționat cauza în fond și, ca urmare a admiterii acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - că actul de sesizare al instanței a fost întocmit la data de 25 martie 2003 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și că situația invocată de apelanți nu se încadrează în dispozițiile exprese ale art. 51 alin. 1 Cod procedură penală, coroborate cu prevederile art. 48 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, care arată că judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă soțul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale.

În legătură cu solicitarea inculpaților apelanți, de desființare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât judecata s-a desfășurat în lipsa părții civile L Șcheia care nu a fost citată pentru a-și exprima poziția, Tribunalul a reținut că în al doilea ciclu procesual, respectiv în dosar 660/Rj/2006 al Judecătoriei Suceava, se regăsesc adresele nr. 8 din 30 și 31.03-2006 emise de SC SRL, din cuprinsul cărora rezultă că această societate nu se constituie parte civilă în această cauză penală întrucât administratorii nu au produs nici un prejudiciu societății.

Ori, dacă această societate nu ar fi fost legal citată, nu ar fi avut posibilitatea să-și exprime poziția în sensul celor arătate anterior.

Pe de altă parte, în actualul ciclu procesual, este de observat că s-a dispus efectuarea unei adrese la Oficiul Registrului Comerțului, aflată și la fila 28 dosar apel, din care rezultă că " " Șcheia este radiată din această evidență a Oficiului Registrului Comerțului.

În același sens, sunt și adresele de la filele 50 - 51 dosar, apel, coroborate cu copiile de pe sentința 115/26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosar 100/F/2005, având ca obiect procedura insolvenței, dar și sentința 233, pronunțată de aceeași instanță în dosar 100/F/2005 - Legea 64/1995.

În asemenea situație, Tribunalul a constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că " " Șcheia, în prezent, este radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și ca atare, situația invocată de inculpați, referitoare la nelegala citare sau la lipsa de procedură de citare cu această societate nu poate fi reținută.

În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații apelanți prin apărătorul ales, în prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994 și achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru art. 266 din Legea nr. 31/1990, Tribunalul a constatat că această cerere a fost formulată și în fața primei instanțe, care, în mod temeinic și legal, a respins-o, ca nefondată.

Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că, în scopul de a împiedica efectuarea actelor de control fiscal și, în consecință, de a se realiza sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, (realizându-se astfel, conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală), cei doi inculpați au folosit metode și mijloace dolosive, în sensul că evidența tehnico - operativă și contabilă nu a fost ținută - total sau parțial - corespunzător, potrivit Legii nr. 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acestei legi prin HG704/1993.

Probele administrate la instanța de fond au demonstrat că, în perioada iunie 1998 - aprilie 2001 (perioadă supusă controlului) notele de recepție, notele contabile, balanțele lunare, registrul jurnal, jurnalul conturilor la bancă, jurnalul de casă, facturile cu mărfuri intrate, dispoziții de plată sau de încasare către casierie - toate acestea nefiind semnate de persoanele care le-au întocmit și nici de persoanele care au încasat și respectiv plătit numeralul; nu s-au întocmit documente pentru toate operațiunile de încasări și plăți efectuate prin casă; s-au înregistrat în contabilitate facturi fiscale care nu îndeplinesc condiții legale pentru a fi considerate document justificativ în sensul Legii nr. 82 / 1991, modificată și completată.

În perioada analizată, dintre documentele contabile ce au fost întocmite, au fost semnate doar: declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, la 30.06.1999 (semnată de ); declarația privind obligația de plată la bugetul de stat la 31.12.1999 (semnată de și ); bilanțul contabil la 31.12.1999 (semnat de ) și bilanțul contabil la 31.12.2000 (semnat de - contabil).

Astfel, pe numele unor firme inexistente, au fost emise facturi fiscale, în calitate de furnizor - cumpărător fiind SC SRL S, verificările efectuate în faza de urmărire penală relevând că societățile respective nu există, elocvente în acest sens fiind și relațiile emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Toate aspectele arătate mai sus au determinat prima instanță ca, în mod temeinic și legal, să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Cu privire la motivul de apel subsidiar, vizând latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar pretențiile civile formulate de partea civilă DGFP S sunt justificate, din probatoriul administrat în cauză rezultând că prin activitatea infracțională desfășurată inculpații s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. inculpații au fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumelor de 45.784,36 lei reprezentând TVA neachitat și 2.175,41 lei reprezentând impozit pe profit, ambele sume reprezentând prejudiciu cauzat.

În vederea recuperării prejudiciului cauzat părții civile, instanța de fond a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit în temeiul art. 163 -166.C.P.P. de organele de urmărire penală, în baza Ordonanței nr. P/23590/2001 din 17.04.2002, asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente, respectiv asupra autotractorului marca IVECO, cu nr. de omologare -, fabricat în anul 1988, cu nr. de identificare I-, asupra motorului tip IVECO - cu seria -, de culoare albă, achiziționată în anul 1997, până la concurența sumei totale acordate cu titlu de despăgubiri, până la data achitării integrale a debitului.

Raportat la împrejurările descrise mai sus, Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, că probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpații s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale în modalitățile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, nefiind aplicabile și dispozițiile art. 13 din același act normativ, că au înregistrat în contabilitate, facturi fiscale fictive ce provin de la societăți inexistente și că s-au folosit de bunurile SC SRL S în interes personal, astfel că în mod just s-a procedat la condamnarea lor, la pedepse cu închisoare coborâte sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, însă neprivative de libertate, conform art.81

Cod Penal

Împotriva acestei decizii, și implici împotriva sentinței primei instanțe, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, precum și partea civilă Statul Român prin ANAF, prin mandatar DGFP S, reiterând, în tot sau în parte, motivele invocate și în fața instanței de apel și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.17 și 18 Cod procedură penală.

Astfel, partea civilă, în memoriul de recurs a arătat că în mod greșit instanțele au respins ca nefondată, cererea sa prin care solicita obligarea inculpaților, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 7900 lei, reprezentând onorarii pentru expertizelor financiar - contabile, plătite de la bugetul de stat în contextul prevederilor art. 14 din Legea 126/1999.

Cât privește recursurile declarate de cei doi inculpați, aceștia au solicitat desființarea hotărârii atacate și pe fond, achitarea lor, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de uz de fals, prev. de art.291 cod penal și art.12 din Legea nr.87/1994, așa cum s-a solicitat pe tot parcursul procesului penal în concluziile scrise, încă de la începutul judecării acestei cauze, precum și achitarea lor, în principal, în baza art. 11 pct.2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, și în subsidiar, conform art. 10 lit. f Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 266 alin.2 din Legea nr. 31/1990.

În concret, s-a arătat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței se circumscrie în sfera infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.13 din legea 87/1994, infracțiune comisă însă de furnizorii de materiale și combustibil, care nu au virat la bugetul statului taxa pe valoarea adăugată colectată, obligație ce nu revenea cumpărătorului decât în momentul vânzării carburanților prin stația și pe care acesta a respectat- Cât privește modul de completare a facturilor fiscale, absența unor mențiuni, nu constituie un motiv de neînregistrare în contabilitate de către cumpărător, a mărfurilor recepționate și intrate în gestiunea unității, reținându-se eronat că acestea s-ar circumscrie în sfera noțiunii de documente incomplete, în sensul art.25 pct.C, lit. a alin.2 din nr.OUG17/2000, documente despre care inculpații nu aveau de unde să știe că sunt false, atâta vreme cât nu exista obligația legală de a face astfel de verificări.

Referitor la infracțiunea prev. de art. art. 266 alin.2 din Legea nr. 31/1990, pe de o parte, din probele administrate nu rezultă comiterea ei, iar pe de altă parte, lipsește plângerea prealabilă.

Procedând la soluționarea recursurilor, prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin.2 raportat la art.385/14 Cod procedură penală, precum și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.

Rezultă din ansamblul probator că inculpații, având fiecare calitatea de administrator la SC SRL S, în perioada iunie 1998 - aprilie 2001, prin înregistrarea în contabilitate a unor documente nejustificative (facturi fiscale fictive) privind aprovizionarea cu carburanți auto de la firme fantomă, inexistente, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale, prin ascunderea sursei taxabile și impozabile, cu suma de 45.784,36 lei TVA și 2.175,41 lei impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente acestor obligații - majorări, dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere până la data plății efective - al cărui cuantum a fost corect stabilit de prima instanță.

Astfel, în perioadă supusă analizei, evidența tehnico - operativă și contabilă nu a fost ținută - total sau parțial - corespunzător, de persoane autorizate, potrivit Legii nr. 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acestei legi prin HG704/1993, respectiv, notele de recepție, notele contabile, balanțele lunare, registrul jurnal, jurnalul conturilor la bancă, jurnalul de casă, facturile cu mărfuri intrate, dispoziții de plată sau de încasare către casierie - nu au fost semnate de persoanele care le-au întocmit și nici de persoanele care au încasat și respectiv plătit numerarul; nu s-au întocmit documente pentru toate operațiunile de încasări și plăți efectuate prin casă; s-au înregistrat în contabilitate facturi fiscale care nu îndeplineau condiții legale pentru a fi considerate document justificativ în sensul Legii nr. 82 / 1991, modificată și completată.

În aceste condiții, s-au încălcat prev. de art. 19 al. 1 lit. a din nr.OG 3/1992 republicată modificată și completată - dispoziții legale existente în vigoare la data săvârșirii faptelor, până la data abrogării lor, respectiv data de 15.03.2000, prin nr.OUG 17 din 14.03.2000 ) și s-a dedus ilegal suma de 457.843.604 lei, reprezentând TVA, de la plata căreia s-au sustras.

În aceeași perioadă, prin operațiunile contabile efectuate în contul 455(asociați conturi curente) contrar normelor legale în materie, inculpații au ridicat și însușit ilegal din casieria SC SRL S suma de 911.149,39 lei, nerestituită și nejustificată cu documente legale de plăți.

Această situație de fapt a fost dovedită cu actul de control fiscal întocmit de către Direcția controlului fiscal la SC SRL S ( 24-34); facturile fiscale emise pe firmele comerciale inexistente, precum și toate documentele prin care se atestă că aceste societăți nu există (f 1-182 vol. II); rapoartele de constatare tehnico - științifică (f 186-197 vol. II și f 202-210 vol. III) prin care s-a constatat că parte din chitanța și facturi - despre cele care s-a făcut vorbire în cuprinsul rechizitoriului au fost completate de către, și; raportul de expertiză contabilă întocmit la SC SRL S de către expertul contabil G (f 1-209 vol. III); declarațiile inculpaților (f 78-97 vol.I), ( 100-117 vol. II) și ale martorilor (f 119 vol. II), ( 130 vol. II), (f 139 vol. II), (f 152 vol. II).

Raportat la starea de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunilor comise de inculpați, iar sancțiunea penală aplicată inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 12 din legea 87/1994, a fost judicios individualizată în raport de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, de circumstanțele atenuante legale prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal cu consecința reducerii pedepsei principale și de prev. art.81 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.

Contrar celor susținute în recursul inculpaților, Curtea constată că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de articolul 12 din Legea 87/1994, potrivit căruia, ustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi" și nu ale art. 13 din același act normativ, care incriminează, apta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei si a contribuției", și care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000 lei.

Astfel, pentru toate veniturile, indiferent de sursa lor, există obligativitatea declarării acestora, însă nedeclararea veniturilor ori bunurilor impozabile sau a altor acte, operațiuni sau servicii taxabile de care beneficiază contribuabilul, precum și ascunderea bunului sau a sursei impozabile ori taxabile, cu scopul sustragerii de la impunere, îmbracă forma infracțiunii de evaziunii fiscale prev. de art.12 din Legea 87/1994, în timp ce pentru veniturile pentru care există obligația evidențierii, cât și obligația subsecventă și inevitabilă a declarării se va reține infracțiunea prev. de art. 13 din aceeași lege.

Infracțiunea prevăzută de art. 13 în modalitatea neevidențierii veniturilor impozabile ori a înregistrării cheltuielilor ce nu au la bază operațiuni reale, privește cu prioritate sfera activității de exploatare în cadrul căreia activitățile contribuabilului sunt cunoscute de organele fiscale, însă evidențele contabile ținute nu reflectă realitatea fidel în expresie pecuniară, astfel încât rezultatele contabile sunt nereale, ceea ce are ca reflex imediat diminuarea obligației fiscale.

Se poate observa că întregirea conținutului constitutiv al acestei infracțiuni implică producerea rezultatului socialmente periculos - diminuarea impozitului, taxei sau contribuției fiscale - pe când la infracțiunea prevăzută de art. 12 este suficientă crearea stării de pericol.

Trebuie avută în vedere cu prioritate ordinea în care agentul a nesocotit obligațiile instituite prin art.3, respectiv art.5 din legea 87/1994, întrucât acestea sunt în corespondență temporară lineară și univocă, adică se exclud una pe cealaltă numai în sens consecutiv, pentru că nu se poate vorbi de neevidențierea în contabilitate a unui venit căruia nu i s-a declarat în prealabil sursa.

În fine, se poate observa că agentul nu poate să vină în contradicție cu ambele dispoziții legale incriminatoare, deodată, ci raportat la obligația neexecutată prev. de art.3 sau de art.5 din lege și funcție de această determinare se va stabili încadrarea juridică corespunzătoare faptelor deduse judecății care aparent pot fi grupate în operațiunea de nedeclarare a veniturilor.

Ori raportând aspectele teoretice expuse la situația de fapt reținută, Curtea constată că faptele inculpaților, în modalitățile în care au fost comise, se încadrează în drept, în infracțiunea prev. de art.12 din legea nr.87/1994, cu aplicare art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, care însă nu absoarbe infracțiunea de uz de fals, nejustificându-se schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat.

Deși faptele de uz de fals și de folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea au existat, au prezentat pericol social, au fost săvârșite de către inculpați, cu forma de vinovăție cerută de textele de lege incriminatoare - probatoriul administrat în cauză demonstrând în mod indubitabil, contrar susținerilor acestuia care nu a făcut dovada lipsei de temeinicie a probelor de vinovăție existente, situația de fapt descrisă mai sus - Curtea constată însă că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale.

Prescripția răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege. Prin prescripția răspunderii penale se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și se stinge totodată și obligația infractorului de a mai suporta consecințele săvârșirii infracțiunii. Cu alte cuvinte, instituția răspunderii penale a fost consacrată pentru ca raporturile juridice de conflict să nu treneze, ținând seama de faptul că după trecerea unui timp îndelungat de la data săvârșirii infracțiunii, aplicarea unei sancțiuni sau executarea acesteia nu mai are eficiență în raport cu scopul sancțiunilor penale.

Codul penal la art.122 prevede termenele de prescripție pentru persoana fizică, în funcție de natura și durata sancțiunii prevăzută de lege pentru fapta care se prescrie, avându-se în vedere maximul special al acestei pedepse.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (când se produce rezultatul în cazul infracțiunilor de rezultat, când are loc acțiunea sau inacțiunea în cazul infracțiunilor formale și când se epuizează infracțiunea, în cazul infracțiunilor cu durată de executare).

Potrivit legii, cursul termenului prescripției răspunderi penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii procesual penale trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Pentru a evita o prescripție perpetuă, legiuitorul a reglementat o prescripție specială care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta comisă, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție a răspunderii penale este depășit cu încă J (art.124 cod penal).

Suspendarea cursului prescripției are loc atunci când potrivit legii există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau continuarea acțiunii nepenale.

După întrerupere începe să curgă un nou termen, iar după suspendare, cursul termenului continuă odată cu dispariția cauzei de suspendare, luându-se în calcul și perioada anterioară intervenirii suspendării.

În speța de față, potrivit art.122 alin.1 lit.d cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, întrucât legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedepse cu închisoare cuprinse între 3 luni și 2 ani, pentru uz de fals și între 1 la 3, pentru folosire cu rea-credință de bunuri sau creditul de care se bucură societatea și curge de la 1 mai 2001, fiind împlinit la data soluționării recursurilor, întrucât este depășit cu încă J (5 ani + 2 ani și 6 luni).

Așa fiind, Curtea, în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală, urmează a dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.291 Cod penal, cu aplicare art. 41 al. 2 Cod penal și art.266 pct.2 din Legea 31/1990, cu aplicare art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art.124 cod penal.

Curtea nu îmbrățișează punctul de vedere potrivit căruia, în cazul infracțiunii prev. de art. 266 pct.2 din Legea 31/1990, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare numai la plângerea prealabilă a adunării generale a acționarilor societății comerciale, iar lipsa acesteia atrage încetarea procesului penal, pentru următoarele argumente:

Infracțiunile din legile speciale, câtă vreme nu conțin dispoziții de ordin procesual, în special cu privire la constatarea, urmărirea sau judecarea infracțiunilor, sunt supuse, din acest punct de vedere, reglementărilor obișnuite din codul d e procedură penală, situație în care se aplică regula prevăzută de art.362 Cod penal. Plângerea prealabilă reglementată de disp. art.221 alin.2, 279-286 Cod procedură penală, constituie o condiție sine qua non pentru a pune în mișcare acțiunea penală și se poate exercita numai pentru infracțiunile cu privire la care legea prevede în mod expres o atare cerință; în lipsa acestor prevederi expresis verbis, urmărirea penală se va porni din oficiu.

Ori, pentru infracțiunile prevăzute de art.265-276 din legea societăților comerciale, legea nr.31/1990 rep. nu prevede condiția existenței plângerii prealabile pentru a se pune în mișcare acțiunea penală.

Pe de altă parte, legile penale și procesual penale sunt de strictă interpretare, iar acolo unde legea nu distinge nici magistratul nu poate distinge, în sensul de a adăuga la norma de drept, sintagma,exercitarea acțiunii în răspundere " prev. de art.108 alin.1 din legea 31/1990, forma inițială, neputând fi interpretată în maniera precizată de apărătorul inculpaților, cu atât mai mult cu cât, în cazul dat fiind vorba de pagube cauzate de administratorii unei societăți comerciale, la care soțiile acestora aveau calitatea de asociați, s-ar fi ajuns la situația ca acestea să nu formuleze vreodată o atare plângere și astfel de fapte penale să nu fie sancționate niciodată.

Pentru considerentele prezentate, Curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, urmează a admite recursurile declarate de inculpați, a casa parțial atât decizia atacată, cât și sentința primei instanțe, a înlătura dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni și a înceta procesul penal pornit împotriva acestora, în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.291 Cod penal, cu aplicare art. 41 al. 2 Cod penal și art.266 pct.2 din Legea 31/1990, cu aplicare art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art.124 cod penal.

Se va face aplicarea disp.art. 36 alin.1 rap la art.34 lit.b Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul, și se vor menține celelalte dispoziții din hotărârile atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Referitor la cererea formulată de partea civilă DGFP S privind obligarea inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare, în mod corect instanțele, de fond și de apel, au respins-o, ca nefondată, în condițiile în care cele două ordine de plată prezentate fac referire la plata onorariilor mai multor experți, dar nu fac dovada achitării expertizelor contabile efectuate în acest dosar în faza urmăririi penale.

Pe de altă parte, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA la data de 25. 03. 2003 în dosarul nr. 229/P/2001, procurorul a stabilit cheltuielile judiciare în sumă de 3.000.000 ROL în care a fost inclusă și contravaloarea expertizei financiar - contabile efectuată în cursul urmăririi penale.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Statul Român prin ANAF B împotriva deciziei penale nr.35 din 2 februarie 2009 Tribunalului Suceava.

Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași decizii și, în rejudecare:

Casează în parte decizia atacată precum și în parte sentința penală nr.317 din 30 mai 2008 Judecătoriei Suceava.

Înlătură din sentință dispozițiile referitoare la aplicarea art.33 lit.a combinat cu art.34 lit.b cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul și cele ale art.33 lit.a, 36 alin.1 și art.34 lit.b cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul.

În temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților și pentru săvârșirea de fiecare a infracțiunilor prev. de art.291 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale prev. de art.124 cod penal.

În baza art.36 alin.1 rap.la art.34 lit.b cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința sus-menționată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, art.13 cod penal, art.74 lit.a și 76 lit.d cod penal, cu cele două pedepse de 1 an și respectiv 2 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr.82 din 14 februarie 2002 Judecătoriei Dorohoi, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții din decizie și sentință, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare din recurs.

Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Pt.judec.- transferată

la altă instanță semnează

președintele completului

Red.

2 ex. 28 aprilie 2009

Jud.fond:

Jud.apel:

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Sandu Geta

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava