Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 187/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpata și partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin împotriva deciziei penale nr. 336/A/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpata recurentă asistată de avocat cu delegație din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile recurente.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpata a depus la dosar motive de recurs, copia sentinței civile nr. 418/26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția contencios administrativ și fiscal, precum și un set de înscrisuri.
Inculpata a învederat instanței că nu a reușit să-și angajeze un avocat din județul G datorită faptului că este cumnata celui care trimis-o în instanță, avocații pe care i-a avut au fost în mare parte amenințați, iar în fața instanței de fond, apărătorul său a depus la dosar cerere de amânare susținută de înscris medical pe care instanța a respins-o, iar din transcrierea notelor de ședință reiese o anomalie; de asemenea, a reiterat, ca motiv de recurs, lipsa de apărare la instanța de fond, motiv care a fost greșit soluționat de instanța de apel.
Inculpata depus în scris excepția nulității rechizitoriului, excepție ridicată și în fața instanței de apel, precizând că înscrisul care a stat la baza sesizării penale a fost anulat și conform adresei nr. -/10 septembrie 2008 actul de control nu constituie un titlu de creanță, cu atât mai puțin un titlu executoriu față de societate.
Instanța, constatând că excepția ridicată de inculpata recurentă reprezintă motiv de recurs, o va lua în considerare la soluționarea pe fond a cauzei și nefiind alte cereri de formulat, a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocata inculpatei a solicitat în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.a pr.penală a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală deoarece fapta nu există. A precizat că această apărare a fost constant susținută de inculpată mai ales că prin sentința civilă nr. 40/2005 Tribunalul Gorja anulat nota de constatare a Gărzii Financiare care a stat la baza sesizării organelor de urmărire penală iar suma de 3709 lei reprezintă un debit pe care recurenta trebuie să- achite organelor fiscale. Mai mult de atât la instanța de fond s-a reținut că actele infracționale s-au derulat în perioada mai - septembrie 2004, iar instanța de apel a reținut o altă perioadă ianuarie 2003 - septembrie 2004 astfel că în cauză există un dubiu privind intervalul în care s-au comis faptele și care coroborat cu înscrisurile depuse de inculpată, îi profită acesteia.
La dat de 15 august 2004 s-a făcut un control de către Garda Financiară și nu s-au găsit nereguli iar ulterior, în 31.08.2004 alt control constată fa fel și este greu de crezut că la data de 16 septembrie 2004 alt control găsește nereguli pentru o perioadă anterioară. Potrivit adresei nr. 66546 emisă de ANAF debitul nu este un prejudiciu.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Reprezentantul parchetului, față de împrejurarea că inculpata a depus la dosar un set de înscrisuri și nu a avut posibilitatea de a le studia, urmează ca instanța să verifice dacă sunt aplicabile disp. art. 44.pr.penală în speță punându-se problema validității procesului verbal încheiat în septembrie 2004 de Garda Financiară, sens în care se raliază concluziilor susținute în apărarea inculpatei. În caz contrar, solicită respingerea recursului.
În ce privește recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Inculpata având ultimul cuvânt a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit.c pr.penală - fapta nu există - și exonerarea de la plata despăgubirilor civile. A precizat că nota Gărzii Financiare nu constituie un titlu executoriu, în cuprinsul notei nu este stipulat unde poate fi contestată, astfel că această note este nulă, decizia nr. 49941 ? Și nota de constate au fost atacate și inculpata este obligată de 3 ori la plată. A mai precizat că instanța de la anulat toate actele. În concluzie, nu este vinovată și solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1249/23 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, a fost condamnată inculpata la:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 (art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994).
În baza art. 65 Cod penal, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator sau altă funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.
Inculpata a fost privată de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii.
În baza art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii aceasta să fie comunicată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj și la cazierul fiscal.
Inculpata a fost obligată să plătească părții civile Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP G, suma de 3709,71 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligată inculpata și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata administrator la SC SRL Târgu J, și-a deschis un punct de lucru în satul, județul G, unde se vindeau produse alimentare, iar în perioada mai-septembrie 2004 nu a înregistrat marfa în contabilitate, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu în valoare de 3709,71 lei.
Astfel, la data de 16 septembrie 2004, în urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare G nu s-au găsit actele contabile ale societății, ci doar mai multe caiete în care erau consemnate încasările și plățile zilnice, precum și intrările de marfă, iar cu această ocazie s-a întocmit raportul de inspecție fiscală, stabilindu-se prin compararea datelor din evidența financiar contabilă a societății cu a celor din caiete, că venitul neînregistrat în contabilitate este de 12.247,8 lei, iar impozitul aferent bugetului de stat este de 3709,71 lei.
Constatând vinovăția inculpatei, instanța de fond a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a obligat-o la plata despăgubirilor civile.
Inculpata nu a recunoscut existența și realitatea celor consemnate în caietele ridicate, însă starea de fapt a fost atestată atât prin declarațiile martorilor, cât și prin facturile ridicate de la METRO, de unde inculpata se aproviziona cu cantități mari de marfă, care s-au regăsit în caietele ridicate de la punctul de lucru al societății.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel în termen și motivat inculpata și partea civilă ANAF prin DGFP Inculpata a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare cu reținerea temeiului prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, motivând că fapta care a fost reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnată nu există, iar sub aspectul laturii civile, să fie exonerată de la plata sumei la care a fost obligată, întrucât nu a cauzat nici un prejudiciu bugetului de stat, sens în care menționează decizia nr. 659/A/2005 a Curții de Apel Craiova.
În motivele de apel, inculpata susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, apărătorul sau angajat fiind internat în spital.
Partea civilă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul laturii civile în sensul că în mod greșit inculpata nu a fost obligată și la plata accesoriilor ( dobânzi și penalități de întârziere) și pentru că nu s-a pronunțat cu privire la cererea de indisponibilizare asupra bunurilor inculpatei. Instanța de apel a audiat inculpata și martorii și.
Prin decizia penală nr. 52/A/18.02.2008, Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul declarat de inculpata și ca tardiv apelul declarat de partea civilă ANAF prin Direcția Generală A Finanțelor Publice G împotriva sentinței penale nr. 1249/2007 a Judecătoriei Deva, județul
Prin decizia penală nr. 330/R/12.06.2008, Curtea de Apel Alba Iuliaa admis recursurile declarate de inculpata și Statul Român prin ANAF- DGFP G împotriva deciziei penale nr. 52/A/18.02.2008 a Tribunalului Hunedoara, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 385/15pct. 1 lit. a rap. la art. 363 Cpp și că apelul părții civile a fost declarat în termenul legal.
S-a mai reținut că nu au fost analizate criticile formulate cu privire la cuantumul despăgubirilor civile și cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatei.
Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Hunedoara sub numărul -.
Prin memoriul depus la fila 10, inculpata a mai solicitat instanței să constate că rechizitoriul nu a fost confirmat de primul procuror, că urmărirea penală nu a fost completă, că nu s-a efectuat o expertiză de specialitate și nu au fost audiate persoanele care au sesizat Garda Financiară cu privire la săvârșirea infracțiunii.
Inculpata a invocat și dispozițiile art. 197 al. 4 Cpp apreciind că anularea rechizitoriului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În apel, după trimiterea spre rejudecare s-a solicitat Judecătoriei Deva, transcrierea ședinței de judecată din data de 16.10.2007 pentru a se verifica dacă inculpata a renunțat la apărătorul ales. S-a solicitat DGFP G să depună modul de calcul al prejudiciului reținut în sarcina inculpatei (filele 69-89).
Inculpata a depus o serie de documente al căror conținut va fi analizat subsecvent.
Prin decizia penală nr. 336/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-au admis ca fondate apelurile părții civile și inculpatei, a fost desființată în parte sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată a fost înlăturată din conținutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza I-a și art. 64 lit. cod penal, a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 2848 lei și dobânzile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului, iar în temeiul art. 163.pr.penală s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatei până la concurența sumei datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei cu privire la fapta reținută în sarcina sa, având în vedere probele administrate în cauză a căror apreciere s-a făcut în condițiile art. 63 al. 2 Cod proc. penală, iar încadrarea juridică în dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 este legală.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, instanța de fond ținând cont de cerințele înscrise în art. 72 Cod penal.
Criticile formulate în apelul inculpatei sunt neîntemeiate.
Astfel, din probele dosarului rezultă că la data de 16 septembrie 2004, reprezentanți din cadrul Gărzii Financiare G au efectuat un control la SC SRL Târgu J, punct de punct, constatând diferențe între plăți și încasări rezultate din neînregistrarea de mărfuri în evidența contabilă, stabilindu-se venituri neînregistrate în valoare de 148.388.500 lei ROL ( 14.838,85 lei RON) pentru care s-a reținut impozit pe profit în sumă de 37.097.125 lei ROL ( 3709,71 lei RON).
Raportat la probele efectuate este evident că inculpata a omis în mod vădit să evidențieze în documentele contabile cantitatea de marfă achiziționată în perioada ianuarie 2003-septembrie 2004, pe care a comercializat-o, urmărind astfel să se sustragă de la plata impozitului pe profit.
Așa fiind, s-a constatat că este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, devenit art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, soluția de condamnare a inculpatei pentru această faptă fiind legală, astfel că susținerea acesteia cu privire la inexistența faptei nu are un temei real.
Existența faptei și vinovăția inculpatei rezultă din probele administrate, respectiv caietele ridicate de la punctul de lucru al firmei și declarațiile martorelor, și (audiate atât la instanța de fond cât și la instanța de apel).
Din declarațiile martorilor audiați (65-66 dosar -, filele 58-59 dosar -) rezultă cu certitudine modul defectuos de lucru al inculpatei în calitate de administrator al SC SRL Târgu J, care cu intenție nu a înregistrat în contabilitate marfă în valoare de 14.8388,5, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor datorate bugetului de stat.
Scopul urmărit de inculpată este dedus din faptul că marfa era înregistrată în caiete și nu în documente contabile, de asemenea o parte din mărfurile vândute nu erau înregistrate prin casa de marcat.
Marfa achiziționată de inculpată de la conform facturilor de la filele 77-140 dosar de urmărire penală s-a regăsit în caietele ridicate cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară caiete completate de martora conform indicațiilor inculpatei.
Relevantă este și declarația martorei căreia inculpata i-a cerut să îi dea cheile de la magazinul aparținând SC SRL Târgu J, soțului său pentru a transporta marfa pentru care nu avea documente de proveniență în altă parte.
Referitor la motivul de apel vizând neregularitatea actului de sesizare instanța de apel constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 197 al. 1,2, cod procedură penală.
Rechizitoriul nr. 1515/P/2004 din data de 27 mai 2005 fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind nerelevant faptul că art. 264 al. 3 cod procedură penală a modificat prin art. I pct. 17 din OUG 60/2006 (publicată în Monitorul Oficial 764/7.09.2006).
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nu avea obligația să comunice inculpatei rechizitoriul, iar prezentarea materialului de urmărire penală a fost efectuată conform procesului verbal aflat la fila 332 dosar de urmărire penală, inculpatei fiindu-i aduse la cunoștință învinuirile.
De asemenea, conform încheierii de la fila 49 din dosar 6612/2005 al Judecătoriei Deva, inculpata a fost audiată, după ce în prealabil instanța a dat citire actului de sesizare.
În motivele de apel inculpata a susținut și că urmărirea penală a fost incompletă nefiind administrate toate probele, însă în instanță după rejudecare nu a solicitat efectuarea unei expertize, iar (audierea celor 6 persoane care ar fi sesizat Garda Financiară nu poate fi considerată o probă pertinentă, concludentă sau utilă, neavând importanță în ceea ce privește existența infracțiunii modul în care s-a ajuns la Garda Financiară G, să efectueze controlul la magazinul inculpatei.
În consecință, instanța de apel apreciat că în cauză nu există încălcări ale dispozițiilor legale și nu există temeiuri pentru anularea rechizitoriului astfel cum se solicită prin motivele de apel d e la fila 10 dosar -.
Sentința civilă nr. 40 din 23.02.2005 a Tribunalului Gorj (101 - 103) nu anulează pe fond constatările din Nota de control nr. -/16.09.2004 a Gărzii Financiare, ci doar obligată DGFP G să soluționeze pe fond contestația depusă de SC SRL Târgu J, astfel încât această sentință nu modifică starea de fapt reținută prin raportul de inspecție fiscală întrucât la data de 15.10.2004 și care constată că inculpata nu a evidențiat mărfuri în valoare de 14833,85 lei. Expertiza contabilă solicitată de inculpată nu a putut fi efectuată, întrucât inculpata a refuzat să suporte costurile acesteia, iar din oficiu nu s-a constata necesitatea administrării acestei probe.
În ceea ce privește motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare, tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 16.10.2007 inculpata a renunțat expres la apărătorul ales (care de altfel nu s-a prezentat la nici un termen de judecată), împrejurare care rezultă din transcrierea ședinței de judecată fila 16 dosar -.
Inculpatei i-a fost desemnat un apărător din oficiu, care a pus concluzii de achitare a inculpatei.
Ulterior, inculpata nu și-a mai angajat apărător, asistenta juridică obligatorie fiind asigurată de apărătorul desemnat din oficiu de instanță, apărare apreciată ca fiind eficientă necesitând argumente ca asistenta juridică din oficiu să fie considerată mai puțin eficientă decât asistența asigurată de un apărător ales.
În contextul în care d-na avocat nu s-a prezentat, nu a asigurat substituirea, iar inculpata a renunțat expres la serviciile acesteia, instanța de apel a constatat că nu a existat o încălcare a dreptului la apărare.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata despăgubirilor în sumă de 3709,71 lei cu titlu de daune materiale, dar nu s-a pronunțat cu privire la acordarea dobânzilor aferente până la achitarea integrală a debitului sau cu privire la cererea de instituire a sechestrului asigurator, cerere reiterată prin motivele de apel (12 - 13 dosar -).
În prezent conform adresei nr. 50635/4.12.2008 (fila 162 dosar -), din prejudiciul inițial inculpata a mai achitat o parte, astfel încât Statul Român -prin ANAF - DGFP Gap recizat că valoarea prejudiciului este de 2848 lei.
Partea civilă a solicitat prin adresa nr. 36930/20.06.2005 (13 dosar 7742/2005 al Judecătoriei Tg J și dobânzi aferente, precum și indisponibilizarea bunurilor inculpatei prin instituirea unui sechestru în vederea regăsirii prejudiciului produs prin infracțiune.
Potrivit art. 120 al. 1 din OG nr. 92/2003 la sumele datorate bugetului de stat se calculează majorări de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate.
Așa fiind, motivele de apel ale părții civile s-au privit ca fiind întemeiate, iar inculpata a fost obligată la plata sumei de 2848 lei plus dobânzile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului.
Potrivit dispozițiilor art. 163 cod procedură penală și art. 4 din Legea 241/2005 (care prevăd că în cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005 luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie) s-a dispus instituirea unui sechestru numai asupra bunurilor mobile ale inculpatei până la concurenta sumei datorate.
Apelul inculpatei a fost admis numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I și c cod penal având în vedere decizia nr. 74/2007 a ICCJ - Secțiile Unite.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpata și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului, inculpata a criticat hotărârea atacată susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare la instanța de fond, respingerea acestui motiv de apel fiind greșită, că rechizitoriul este nul, fapta de evaziune fiscală neexistând și a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin.1 lit.a pr.penală.
În recurs, inculpata a depus înscrisuri: sentința nr. 618/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- (33-35), adresa nr. 504/10.09.2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General (f36-37), transcrierea înregistrării din ședința din 16.10.2007 (38) încheierea din 16 octombrie 2007 din dosarul nr- a Judecătoriei Deva (39-40), adrese ale Gărzii Financiare - secția G (41, 42-43) contestație (44), decizia nr. 102/13.12.2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului G (45-47), decizie de impunere ( 48 - 49), raport de inspecție fiscală încheiat la 10 august 2005 (50-60), decizia nr. 659/2005 a Curții de Apel Craiova (61-62), nota de constatare (65-71), legi și adrese (72-92).
Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în numele ANAF, a declarat recurs.
Recursul a fost declarat în scris, dar nu a fost motivat în scris.
Criticile formulate de inculpata recurentă se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 6 și 18.pr.penală.
Din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 6.pr.penală, verificând legalitatea și temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt fondate din următoarele considerente:
În ședința publică din 16 octombrie 2007, instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată solicitat de apărătorul ales, deși acesta a depus un bilet de trimitere la Spitalul, și a numit un apărător din oficiu, procedându-se al audierea martorilor, și.
Prin încheiere s-a reținut că inculpata nu s-a opus apărătorului numit de instanță, dar a insistat în posibilitatea reaudierii martorilor în prezența apărătorului ales (62 dosar fond) împrejurare ce nu echivalează cu manifestarea expresă de renunțare neechivocă la apărătorul ales.
Din transcrierea înregistrării ședinței din 16 octombrie 2007 în urma unor replici succesive, inculpata la întrebarea judecătoarei "sunteți de acord să renunțați la avocatul ales" răspunde "da, nu mai pot râdeți de mine în față" (38 dosar recurs).
Instanța de recurs apreciază că prin desemnarea apărătorului din oficiu în aceeași ședință de judecată în care s-a administrat și audierea martorilor, într-un proces penal care are ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, nu s-a asigurat o apărare efectivă și reală (60 dosar fond), neasigurându-se timpul și condițiile adecvate pentru a da posibilitatea acestuia să susțină interesele legitime și procesuale ale inculpatei, în contextul tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de lege, a exercitării depline a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru buna administrare a actelor de justiție.
Din perspectiva CEDO, dreptul la un proces echitabil, care constituie una din componentele principiului asigurării preeminenței dreptului într-o societate democratică, este afectat printr-o simplă desemnare formală a unui apărător din oficiu, care nu a avut timpul necesar pentru pregătirea apărării și susținerea intereselor legitime ale clientului.
Ținând seama de dispozițiile art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.c pr.penală care impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, examinarea cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct. 18.pr.penală este inutilă, înscrisurile depuse în recurs urmând a fi examinate de către instanța de fond.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.c pr.penală instanța va admite recursul inculpatei precum și recursul părții civile, va casa atât hotărârea primei instanțe, cât și hotărârea instanței de apel și va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță.
În temeiul art. 385/171alin.4 pr.penală raportat la art. 383 alin.3 pr.penală ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul trebuie să-și reia cursul este încheierea din 04 septembrie 2007 ( 52 dosar fond).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpata și partea civilă ANAF - prin DGFP H împotriva deciziei penale nr. 336/A/11.12.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 1249/2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar penal nr- și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Deva, cercetarea judecătorească urmând a fi reluată de la termenul din 16.10.2007.
În baza art. 189 Cod pr. pen. onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/07.04.2009
CM, -
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
