Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.233/R/2008
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Instanța compusă:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului împotriva deciziei penale nr.16 din 27.02.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.13 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Arată că tardivitatea apelului a fost invocată în mod corect de apărătorul inculpatului și de reprezentantul Parchetului, însă instanța de apel a trecut peste excepția invocată. Există o singură parte civilă în cauză și anume ANAF prin La dezbaterea cauzei a fost prezent consilierul juridic, iar sentința primei instanțe a fost pronunțată la 12.12.2007, apelul fiind declarat la 18.01.2008. Consilierul juridic fiind prezent la pronunțare, termenul curge de la pronunțare, nu de la comunicare. Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat. S-a efectuat o expertiză contabilă în cauză prin care s-a stabilit prejudiciul, acesta a fost legal reținut de către instanță, decizia atacată fiind legală și temeinică. În privința tardivității apelului, arată că consilierul juridic al părții civile, nu avea calitatea de reprezentant legal, astfel că termenul de apel curgea de la comunicare, nu de la pronunțare. În consecință, în mod corect a fost respinsă excepția tardivității apelului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că prejudiciul cerut de partea civilă nu este corect și în mod legal, instanța l- reținut pe cel stabilit în expertiza contabilă. Ca atare, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.130 din 12 decembrie 2007 Judecătoriei Șimleul S, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 1 iunie 1951 în localitatea, jud. S ), la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.13 pen.
S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în sumă de 10.415 lei ( TVA și impozit pe profit ) către partea civilă Statul Român prin ANAF.
A fost obligat inculpatul și la 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În anul 2000, inculpatul a înființat societatea comercială SC SRL având ca principal obiect de activitate "Producția, prelucrarea și conservarea produselor din carne". Inculpatul a fost administratorul acestei societăți.
În perioada 23 noiembrie-9 decembrie 2005 DGFP S, prin inspectorii de specialitate a efectuat un control la societatea administrată de inculpat, control vizând calcularea, înregistrarea și virarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale.
În urma controlului, s-a constatat că nu au fost înregistrate în contabilitatea societății un număr de 4 facturi fiscale și anume: -/3 iunie 2003 în valoare de 402.220 ROL, -/7 septembrie 2003 în valoare de 108.480.400 ROL, -/16 septembrie 2003 în valoare de 114.535.120 ROL, -/10 octombrie 2003 în valoare de 8.925.000 ROL (19-20, 130-133).
Prin expertiza contabilă întocmită în cursul urmăririi penale de expert contabil (87-95), s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea facturilor fiscale mai sus menționate este în valoare totală de 10.415 RON din care TVA 10.125 RON și impozit pe profit de 290 RON.
Audiat fiind în cauză, inculpatul a arătat că neînregistrarea celor 4 facturi s-au datorat neglijenței, întrucât a lucrat și printr-o altă firmă, neavând intenția să prejudicieze bugetul de stat prin neînregistrarea acestor facturi.
În cauză s-a impus aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât la data săvârșirii de către inculpat a faptelor de neînregistrare a facturilor, era în vigoare Legea nr. 87/1994 care prin art.13 sancționa fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate, ori înregistrarea de cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei.
ÎN privința laturii civile, instanța a luat act de faptul că, prin cererea de constituire de parte civilă depusă în ședința publică din 14 martie 2007, Direcția generală a Finanțelor publice Sîn ume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B s-a constituit parte civilă cu suma de 259.252 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, dobânzi și penalități în condițiile arătate în raportul de inspecție fiscală din 9 decembrie 2005.
Pentru soluționarea laturii civile, instanța a luat în considerare raportul de expertiză tehnică întocmită în cursul urmăririi penale de expert contabil (87-95), prin care s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea facturilor fiscale mai sus menționate, este în valoare totală de 10.415 RON din care TVA 10.125 RON și impozit pe profit de 290 RON, neluând în considerare raportul de inspecție fiscală întocmit unilateral de inspectori ai DGFP
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, solicitând desființarea sentinței în privind laturii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 259.252 lei cu care s-a constituit parte civilă, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente calculare, până la achitarea efectivă a prejudiciului.
Prin decizia penală nr.16 din 27 februarie 2008, Tribunalul Sălaja admis apelul părții civile și a desființat sentința atacată doar cu privire la omisiunea obligării inculpatului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, aferente prejudiciului cauzat și, în consecință, a obligat inculpatul la plata către partea civilă și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente prejudiciului, până la achitarea efectivă a acestuia.
Instanța de apel a constatat că, deși s-au solicitat în constituirea de parte civilă și dobânzi și penalități de întârziere, instanța a omis a se pronunța asupra acestei cereri, deși, conform art. 114 din Codul d e procedură fiscală, pentru obligațiile bugetare neachitate în termen, se percep dobânzi și penalități de întârziere, astfel că, cererea părții civile este întemeiată. Sub aspectul cuantumului prejudiciului însă, instanța de fond, corect l-a stabilit la nivelul sumei calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
Împotriva deciziei Tribunalului Sălaj, în termen legal a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, solicitând casarea acesteia sub aspectul laturii civile și, rejudecând, obligarea inculpatului la plata sumei de 259.252 lei (cu care s-a constituit parte civilă), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând TVA, impozit pe profit și dobânzi și penalități de întârziere.
S-a arătat că, suma solicitată cu titlu de despăgubiri este cea prevăzută în Raportul de inspecție fiscală nr. 5224 din 09.12.2005 și, nu cea stabilită de expertul contabil.
Verificând decizia atacată, în baza materialului și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul formulat în cauză.
Astfel, s-a reținut în mod corect de către prima instanță că, în perioada 03.06. 2003 - 10.10.2003, în calitate de administrator al, inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale sociretății un nr. de 4 facturi fiscale, având drept consecință, cauzarea unui prejudiciu la bugetul statului de 10.415 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Pentru reținerea acestui prejudiciu, prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă, precum și ale suplimentului la această expertiză, efectuate în cursul urmăririi penale de expert contabil (filele 73-84, 87-95 dosar ).
Potrivit art. 116.pr.pen. când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
Acest lucru s-a întâmplat în cauză, în cursul urmăririi penale considerându-se necesară efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului. Expertiza efectuată nu a fost contestată de partea civilă, nici în cursul urmăririi penale, nici în faza de judecată. Partea civilă s-a limitat doar la a formula pretenții civile în cauză, fără a contesta însă proba științifică administrată tocmai pentru stabilirea prejudiciului și fără a solicita administrarea de probe sau produce probe, pentru dovedirea prejudiciului reclamat și care, diferă de cel stabilit de către expert.
Așa fiind, instanța considerându-se lămurită asupra laturii civile cauzei, prin expertiza contabilă, necontestată de părți, în mod corect a reținut drept prejudiciu cauzat bugetului statului prin fapta inculpatului, suma stabilită de expert cu acest titlu.
În consecință, corect instanța de apel a reținut cu titlu de prejudiciu aceeași sumă, modificând sentința doar sub aspectul dobânzilor și penalităților de întârziere, la care prima instanță, a omis a- obliga pe inculpat.
Față de cele ce preced, se constată deci nefondat recursul formulat în cauză, urmând a fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI S- împotriva deciziei penale nr. 16 din 27 februarie 2008 Tribunalului
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 09.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./21.04.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
