Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.24
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "infractiuni de evaziune fiscala (Legea nr.87/1994), declarat de inculpatul impotriva deciziei penale nr.402 din 09.10.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av.ales, lipsa fiind partile vatamate intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca, inculpatul recurent, prin aparator, a depus, prin registratura, motivele de recurs care, sunt atasate la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului, desfiintarea deciziei penale nr.402 pronuntata de Tribunalul I la data de 9 octombrie 2008 si drept consecinta pastrarea in tot a sentintei penale nr.2111 din 30.06.2008 a Judecatoriei I prin care s-a dispus incetarea procesului penal.
Apreciaza ca decizia recurata este nelegala intrucat instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii cu privire la efectele juridice ale nulitatii actelor de procedura, in mod eronat instanta de apel a concluzionat ca lipsa de procedura cu una din partile litigante, respectiv SC. SRL. I, in care inculpatul avea calitatea de administrator, ar atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntata de instanta de fond.
Asa cum a precizat si la instanta de apel, procurorul nu poate invoca nulitatea hotararii derivata din nelegala citare a partii care a fost lipsa la judecata, motivat de faptul ca procurorul nu este, in sensul legii, o "parte" care poate invoca existența unei vatamari care nu ar putea fi inlaturata decat prin casarea hotararii și de aceea sustine ca procurorul nu poate substitui partii in drept sa invoce eventuala vatamare a intereselor sale legitime din proces, dupa cum nici instanța de judecata nu poate invoca din oficiu acest motiv de casare, intrucat nu se inscrie printre cele prevazute expres de art.385 ind.9 alin.3 Cod procedura penala.
Pretinsul motiv de nulitate retinut de instanta de apel in decizia recurata nu este de ordine publică deoarece, prin lege, se conditioneaza anularea actului de producerea unei vatamari care nu ar putea fi inlaturata. Ori, dupa cum in mod corect si legal a retinut instanta de fond, inculpatul a achitat, inaintea primului termen de judecata, suma de bani datorată acoperind integral prejudiciul creat Statului român prin ANAF, astfel incat nu se poate pune in discutie eventualitatea aducerii unei vatamari nici ANAF si nici partii responsabile civilmente SC. SRL.
De asemenea, decizia este nelegala intrucat instanta de apel, fara a ține cont de probele administrate atat la fond cat si in apel, nu a ținut cont de faptul ca in speța de față există o cauză de inlaturare a caracterului penal al faptei.
Astfel, contrar sustinerilor instantei de apel, in speța de față nu se poate pune problema analizarii succesiunii legii penale in timp care să genereze eventuale situații tranzitorii astfel incat dispozitiile deciziei nr.8/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt inaplicabile.
Prin Legea nr.241/2005 sub imperiul careia s-a savarsit si cercetat fapta inculpatului a fost lărgită sfera expresiei "contribuabil" extinzandu-se si aria faptelor incriminate ca infractiuni de evaziune fiscala ori in legatura cu aceasta infractiune.
Prin aceasta lege a fost preluata si infractiunea de stopaj la sursă fiind inclusă in prevederile art.6.
Atat timp cat Legea nr.241/2005 nu contine reglementari de detaliu cu privire la cauzele de nepedepsire ori reducere a pedepsei decat cele cuprinse in art.10, consideram ca aceste cauze de nepedepsire sunt aplicabile tuturor infractiunilor incriminate in Legea nr.241/2005, indiferent ca sunt infractiuni de evaziune fiscala ori infractiuni in legatura cu evaziunea fiscala.
Ratiunea legiuitorului de aplicare a cazurilor de nepedepsire pentru toate infractiunile de evaziune fiscala, inclusiv pentru cele in legatura cu evaziunea fiscala, cum este cazul celor prevazute in art.6 din lege, a fost dedusa si retinuta si in practica altor instante de recurs din țară, pe care a depus-o in cadrul instantei de apel, decizia nr.526 din 29 iunie 2006 Curtii de Apel Ploiești, care au dispus in sensul incetarii procesului penal in baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala raportat la art.10 lit.i ind.1 Cod procedura penala cu referire la art.10 teza finală din Legea nr.241/2005.
In motivarea acestei solutii instanța de recurs a Curtii de Apel Ploieștia reținut că, si citeaza: "Curtea a apreciat ca dispozitiile de clemență ale art.10 din Legea nr.241/2005 sunt aplicabile nu numai in cazul infractiunilor de evaziune fiscala, enumerate in art.9 din acelasi act normativ, ci si in cazul infractiunilor aflate in legatura cu evaziunea fiscala, prev. de art.3-8 din Legea nr.241/2005.
Un argument in sustinerea solutiei a fost intenția legiuitorului care transpare din conținutul Legii nr.241/2005 si anume aceea de recuperare la bugetul statului sumelor datorate de contribuabili cat si imprejurarea ca o atare dispozitie de inlaturare a raspunderii penale nu poate fi aplicabila doar in cazul unor infractiuni mai grave si inaplicabilă in cazul celor mai ușoare.
Sub acest aspect, s-a concluzionat că ar fi de neconceput ca inlocuirea raspunderii penale să poată avea loc in cazul strict al infractiunilor de evaziune fiscala, ce reprezintă o gravitate sporită, relevată de inseși limitele de pedeapsă fixate și să nu fie aplicabilă in cazul celorlalte infractiuni aflate in strânsă legatură cu acestea, sanctionate de lege cu pedepse mai usoare, deoarece ar fi incalcate principii fundamentale ale dreptului.
S-a mai apelat si la argumentul titlului Legii nr.241/2005, respectiv "pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale", titlu care defineste domeniul de aplicare al legii respectiv toate infractiunile de evaziune fiscală ca si cele aflate in stransă legatură cu acestea, ceea ce inseamnă că si cauza de nepedepsire prevazută de art.10 din Legea nr.241/2005, trebuie să se aplice pentru toate categoriile de infractiuni la care acest act normativ se refera.
Pentru toate aceste motive solicita admiterea recursului, desfiintarea deciziei penale nr.402 din 09.10.2008 a Tribunalului I si drept consecinta pastrarea in tot a sentintei penale nr.2111 din 30.06.2008 pronuntata de Judecatoria I prin care s-a dispus, in baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala raportat la art.10 lit.i ind.1 Cod procedura penala cu referire la art.10 teza finală din legea nr.241/2005, incetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca recursul este admisibil din două considerente, in primul rand instanta de apel a greșit atunci cand a facut o interpretare greșită a dispozitiilor legale, dacă intr-adevar a judecat fără citarea partii responsabile civilmente, si in aceasta situatie trebuie ca instanta sa caseze hotararea si sa o trimită Tribunalului I, iar dacă consideră că procedura a fost indeplinită va casa cu reținere si va mentine hotararea instantei de fond.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca este de acord cu concluziile puse de catre aparatorul său.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului, constată.
Prin sentința penală nr. 2111/30 iunie 2008 Judecătoriei Iași în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005 încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui - și, născut la data de 12.01.1968 în I, domiciliat în I, șos.- nr.34, - 10, Tr.2,.3,.7, jud.I, cetățenia română, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, CNP-, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005.
În baza art.10 al.1 din Legea nr.241/2005 raportat la art.91 lit. c Cod procedură penală i s-a aplicat inculpatului - sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei ce a fost înregistrată în cazierul judiciar.
S-a constatat stinsă prin plată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care a fost inclusă în onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 100 lei ce a fost avansată către I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, în conformitate cu art.189 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, inculpatul - a avut în perioada ianuarie 2000- aprilie 2006 calitatea de administrator al SC SRL.
În perioada 05-17.04.2006, organele de inspecție fiscală din cadrul I au efectuat un control la societatea al cărei administrator a fost inculpatul, obiectul controlului constituindu-l modul de reținere și virare la bugetul de stat a contribuțiilor cu stopaj la sursă.
Din conținutul procesului-verbal de inspecție încheiat la data de 18.04.2006 rezultă că "SC SRL a avut în perioada 01.01.2001-31.12.2005 personal angajat cu contract de muncă pentru care a constituit și reținut pe statul de plată impozit pe venit din salarii, CAS asigurați, șomaj asigurați și fond de sănătate asigurați" care nu au fost virate la bugetul consolidat al statului, în sumă totală de 10.274,00 lei.
Din adresa ITM I rezultă că în perioada menționată SC SRL a avut un număr de 10 angajați cu contracte de muncă.
Conform declarațiilor martorei Tansa care a avut calitatea de contabil în cadrul societății, statele de plată erau întocmite cu evidențierea sumelor calculate cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă, sume care erau reținute pe statele de plată, însă atribuțiile privind virarea acestor surse către bugetul de stat reveneau inculpatului -.
Potrivit adresei I în perioada 2000-2005, SC SRL a depus bilanțul contabil și nu a depus declarație de inactivitate.
Fiind audiat, inculpatul - a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății că nu a plătit în totalitate sumele datorate cu titlu de contribuții cu stopaj la sursă, motivând această decizie prin dificultățile financiare întâmpinate de societate.
În drept,fapta inculpatului - care în perioada 01.01.2001-31.12.2005, in calitate de administrator al SC SRL, a reținut pe statele de plată contribuțiile cu stopaj la sursă și nu le-a virat bugetului de stat, cauzând un prejudiciu de 10.274 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005.
Instanța a reținut că în cauză există cauza de nepedepsire prevăzută de dispozițiile art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005, potrivit cărora: "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecații, pana la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".
Întrucât în cauza de față, prejudiciul produs prin fapta inculpatului este de 10.274 lei (mai mic de 50.000 euro), iar la termenul din data de 20.06.2008 (primul termen în care cauza a fost în stare de judecată), inculpatul - a depus la dosar chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.- prin care a făcut dovada acoperirii prejudiciului în sumă de 10.274 lei produs prin fapta pentru care a fost trimis în judecată, constatând existența cauzei de nepedepsire menționate anterior, a dispus încetarea procesului penal.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005, instanța a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005.
În baza art.10 al. 1 din Legea nr.241/2005 raportat la art.91 lit. c Cod procedură penală, a aplicat inculpatului - sancțiunea amenzii administrative în cuantumul maxim de 1.000 lei, sancțiune ce urmează a fi înregistrată în cazierul judiciar.
Totodată, instanța a constatat stinsă prin plată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, inculpatul acoperind, așa cum s-a arătat anterior, prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și criticată pentru nelegalitate.
Primul motiv de nelegalitate a hotărârii, invocat de Parchet, vizează incidența în cauză a disp. art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 241/2005, care are aplicabilitate doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de acest act normativ.
Singurele infracțiuni pe care legea le denumește ca atare, sunt cele reglementate la art. 9 lit. a - g, celelalte infracțiuni prev. de art. 3 - 8 din Legea nr. 241/2005 fiind în legătură cu evaziunea fiscală.
Se invocă și Decizia nr. 8/21.01.2008 a, prin care s-a statuat că prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005 se aplică doar în cazul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 lit. a - g din Legea nr. 241/2005.
Ultima critică vizează omisiunea instanței de fond de a cita și partea responsabilă civilmente SRL I, al cărei administrator era inculpatul, la data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 402/9 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis apelul procurorului, a desființat sentința integral și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul a reținut că în actul de sesizare al instanței, se reține că inculpatul a comis faptele în calitate de administrator al așa încât se impunea citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a acestei societăți, potrivit art. 16 Cod procedură penală.
Art. 379 pct. 2 lit. b se referă la soluția instanței de apel, atunci când judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, ce impune desființarea hotărârii și rejudecarea de către prima instanță.
Așa fiind, al doilea motiv de apel invocat de Parchet impune fără echivoc desființarea hotărârii.
Apărarea apelantului că partea civilă trebuie să promoveze apel pentru a se înlătura eventualele motive de nelegalitate ce vizează latura civilă a cauzei, nu poate fi primită, câtă vreme o astfel de omisiune este sancționată cu nulitate absolută.
Și primul motiv de apel al Parchetului este întemeiat.
În speță, instanța de fond greșit a dat eficiență disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, care se aplică doar infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de aceasta lege și enumerate limitativ în disp. art. 9 lit. a, g din aceeași lege.
Infracțiunile prev. de art. 3-8 din Legea nr. 241/2005 sunt în legătură cu evaziunea fiscală, deci soluția instanței de fond este discutabilă și sub acest aspect, critica Parchetului fiind întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul Parchetului, a desființat integral hotărârea apelată și a dispus rejudecarea de către aceeași instanță.
În termen hotărârea a fost recurată de inculpat cu motivarea că omisiunea instanței de fond de a cita partea responsabilă civilmente nu este sancționată cu nulitatea absolută, întrucât nu s-a produs o vătămare de neînlăturat, că prin achitarea prejudiciului până la prima zi de înfățișare, beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Recursul formulat este fondat.
Potrivit art. 16 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în cauză la cerere sau din oficiu, ori poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești în primă instanță, având drepturile pe care legea le conferă inculpatului.
În condițiile în care la prima zi de înfățișare, prejudiciul era acoperit iar partea civilă nu cerut introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, nu s-a produs o vătămare care să atragă anularea hotărârii.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, cauzele de reducere a pedepsei ori înlocuire a răspunderii penale sunt incidente pentru toate infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de legea sus-citată inclusiv cea incriminată la art. 6.
În condițiile în care inculpatul nu se afla în cazul prevăzut de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, iar până la primul termen a achitat prejudiciul, în mod corect prima instanță încetat procesul penal pentru existența unei cauze de nepedepsire și a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. recursul va fi admis și pentru că apelul procurorului a fost greșit admis de instanța de apel, decizia recurată va fi casată urmând a se menține hotărârea primei instanțe.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 402 din 9 octombrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o casează integral.
Rejudecând cauza:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 2011/30.06.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Maria Cenușă
