Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.329/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata recurentă, domiciliată în O,-, --71,.5, județul B, împotriva deciziei penale nr.41/A din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care desființează sentința penală nr.471 din 11 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.13 din Legea nr.87/1994 ( 11 lit. "c" numerotarea actuală), cu aplicarea art. 41 alin.2, art.42 și art.13 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru inculpata recurenă lipsă, avocat, în substituirea av., în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 05.06.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind și partea civilă intimată B și partea responsabilă civilmente intimată.
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătoarea inculpatei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Tribunalului Bihor și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod de procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii, câtă vreme coinculpatul a desfășurat întreaga activitate infracțională, aceasta fiind folosită doar pentru înregistrarea firmei, apărând cu funcția de administrator al firmei. Mai arată că, inculpatul fiind acela care a efectuat tranzacții și întocmirea facturilor, inculpata neparticipând la aceste acțiuni.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate. Apreciază că din întreg probatoriul administrat pe parcursul procesului penal rezultă vinovăția inculpatei, aceasta în calitate de administrator al SRL având obligația să înregistreze operațiunile contabile, în vederea achitării taxelor către stat, or nu a existat nici o evidență contabilă și nici nu s-a achitat nici o obligație către stat. Astfel că, în mod corect Tribunalul Bihor, a dispus încetarea procesului penal, fiind întrunite condițiile prescripției și nicidecum nu se poate primi cererea de achitare a inculpatei, așa cum aceasta solicitat prin avocatul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penalănr.471/2005 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art. 26 Cod penal rap la art 13 din L 87/94 ( 11 lit c după noua numerotare) cu aplic. art 41 al.2, 42,37 lit a și 13 Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art 71 pen. cu ref la art 13 din L 87/94 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art 64 lit a,b, și c Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art 7 din L 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de 2 ani închisoare aplic. prin sp.nr.3189/98 a Judecătoriei Oradea, grațiere constatată prin sp.nr.820/2003 a Judecătoriei Oradea.
În baza art 86/4 rap la art 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sp.nr.3189/98 a Judecătoriei Oradea - 2 ani închisoare - urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față.
În baza art. 13 din L 87/94( 11 lit c numerotare actuală) cu aplic. art 41 al.2, 42 și 13 Cod penal a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art 71 Cod penal cu ref la art 13 din L 87/94 s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului prev. de art 64 lit a,b, și c pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 14 Cod de procedură penală rap la art 998 și urm. civ. au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente SC SRL, în solidar, la despăgubiri civile în favoarea civile p. Statul Român prin DGFP B în sumă de 3.737.056.873 lei, sumă actualizată la data plății efective.
În baza art. 7 din L 26/90 s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a hotărârii de față.
În baza art. 191 al.2 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații la plata a câte 15.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpata a îndeplinit funcția de administrator la SC SRL, societatea înregistrată la ORC B sub nr.411 din 21.01.2000.îndeplinind această funcție până la data de 26.05.2000. când societatea a fost vândută cetățeanului irakian, iar sediul societății a fost mutat în loc. nr.277. jud
Prin obiectul de activitate al societății prevăzut în statut nu au fost stipulate activități privind comercializarea produselor petroliere.
Ulterior, prin încheierea nr.411/2000 dată de judecătorul delegat al Tribunalului Bihor la ORC B, s-a dispus completarea obiectului de activitate cu: vânzarea cu amănuntul a carburanților, comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate.
Prin sentința civilă nr.2352/8.07.93. a Judecătoriei Oradeaa fost admisă cererea societății SC SRL și a fost autorizată funcționarea acesteia, s-a dispus înmatricularea în registrul comerțului, înscrierea la Administrația Financiară și publicarea în monitorul Oficial.
Se poate observa că imediat după înființarea acestei societăți au apărut modificări privind administratorii, capitalul social, obiectul de activitate, sediul. Toate aceste modificări au fost făcute pentru ca activitățile infracționale cu privire la neînregistrarea în contabilitate și la organele financiare a operațiunilor comerciale cu produse petroliere să nu mai poată fi descoperite.
La data de 12.01.2000. inc. A încheiat cu foștii asociați și un act adițional la statut și un contract prin care cumpăra societatea. În baza acestor acte cei doi asociați au cesionat către inc. părți sociale. La încheierea acestor acte a fost prezent și inculpatul. Cu această ocazia a fost întocmit un proces verbal prin care foștii asociați au predat inculpatei actele de constituire, ștampila și ultimul bilanț.
Au fost verificate operațiunile comerciale cu produse petroliere desfășurate de societate în cursul anului 2000. Nu au putut fi verificate jurnalele contabile, balanțele de verificare întrucât inc. nu a condus o evidență contabilă.
Operațiunile comerciale desfășurate în anul 2000 rezultate din documentele primare nu au fost înregistrate în evidența contabilă și prin aceasta au fost încălcate prev. Legii nr. 87/1994.
În această perioadă societatea nu a condus o evidență contabilă, nu a stabilit obligațiile fiscale, nu a achitat nici un fel de obligații de natură fiscală. Nu a existat o evidență contabilă, nu au existat nici un fel de acte justificative, neputându-se stabili dacă inculpații au săvârșit și alte infracțiuni de fals, uz de fals.
S-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar din coroborarea concluziilor la raportul de expertiză cu celelalte probe administrate, s-a constatat că s-au efectuat vânzări de produse fără a se putea justifica proveniența lor.
Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că prin toate aceste operațiuni nelegale s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 3.737.056.873 lei, Statul Român prin DGFP B s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal au declarat apel parte civilă Direcția Generală a Finanțelor B și inculpații și.
În dezvoltarea motivelor de apel parte civilă DGFP Bas olicitat a fi schimbată în parte hotărârea atacată în sensul obligării celor doi inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O la plata sumei de 3.737.056.873 lei ROL cu titlu de prejudiciu în favoarea Statului Român, actualizată la data plății efective, precum și la plata sumei de 197.250.000 lei ROL, onorariul expertizei achitat de către parte civilă apelantă în cursul fazei de cercetare penală, impunându-se a fi recuperată și această sumă conf. art 4 din Legea nr.126/1999 privind aprobarea OG nr.50/1997 pentru completarea OG 65/94 privind organizarea activități de expertiză contabilă și a contabililor autorizați.
Inculpata a invocat excepția prescripției speciale a răspunderii penale sub aspectul infracțiunilor săvârșite, considerând împlinit termenul prev. de art 122 - 124 pen. raportat la data comiterii faptelor, precum și a pedepselor prevăzute la acel moment de Legea nr. 87/1994.
A mai solicitat inculpata în baza art. 13 Cod de procedură penală continuarea procesului penal pentru a-și dovedi nevinovăția.
Sub acest aspect inculpata apreciază că subzistă o participație improprie învederând faptul că a fost folosită pentru înregistrarea firmei, fiind doar administrator fără ca această funcție să fie în mod efectiv exercitată. În realitate activitatea în societatea comercială era efectuată de către inculpatul acesta fiind un administrator de fapt prezent la încheierea tranzacțiilor și la întocmirea facturilor.
În subsidiar, a solicitat a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, că în prezent are un copil minor în vârstă de 5 ani, este angajată în muncă integrându-se pe deplin în societate astfel încât poate beneficia de dispozițiile art. 81 Cod penal în ceea ce privește modul de executare a pedepsei.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și a se constata că în ceea ce îl privește a intervenit prescripția specială a răspunderii penale raportat la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.
Prin decizia penală nr.41/A din 13 februarie 2008 Tribunalul Bihora admisapelul penal declarat de către parte civilă DGFP B și inculpații și împotriva sentinței penale nr.471 din 11.03.2005. pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că a înlăturat dispozițiile de condamnare la pedeapsa închisorii a inculpaților.
În baza art. 11 pct.2. lit. b rap. la art. 10 lit. a Cod de procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 26 Cod penal rap la art 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art 41 al.2, 42 și art. 13 pen. cu ref. la art.37 lit a Cod penal.
În baza art. 11 pct 2 lit. b rap la art. 10 lit. g Cod de procedură penală dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994,cu aplic. art. 41 al.2, 42 și art. 13 Cod penal.
Au fost obligați cei doi inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O, la plata sumei de 19725 RON reprezentând onorariu expertiză în favoarea părții civile DGFP B sumă ce va fi actualizată la data plății efective, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate în apel rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză cei doi inculpați au invocat pe cale de excepție, intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost condamnați, solicitând continuarea procesului penale în vederea stabilirii nevinovăției sale. Se impune a se analiza cauza sub aspectul verificării vinovăției celor doi inculpați prin prisma materialului probator existent la dosar.
Prima instanță a făcut o corectă analizare a stării de fapt, apreciind că din probele administrate se poate reține pe deplin vinovăția celor doi inculpați, dispunând și condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.
Tribunalul a apreciat că, probele administrate în cursul urmăririi penale și ulterior în cel al cercetării judecătorești, relevă vinovăția celor doi inculpați. Astfel, inculpata având funcția de administrator la SC SRL, a cesionat părțile sociale cetățeanului irakian, dispunându-se și radierea din funcția de administrator a cedentei iar sediul societății a fost mutat din loc. nr.338, com, jud B, fiind stabilit în loc. nr.27, jud S-a putut constata în urma efectuării demersurilor privind completarea obiectului de activitate a societății, faptul că imediat după înființarea acesteia au apărut modificări privind administratorii, capitalul social, obiectul de activitate și sediul firmei.
La data de 12.01.2000. a fost încheiat un act adițional la statut cu numiții și prin care aceștia deveneau asociații societății. Fiind verificate operațiunile comerciale cu produse petroliere desfășurate de societate în cursul anului 2000, rezultat că acestea nu au fost înregistrate în evidența contabilă fiind încălcate prevederile Legii nr. 87/1994.
În perioada februarie - aprilie 2000, societatea s-a aprovizionat cu o cantitate de 226.563 combustibil tip 1 și cu o cantitate de 72383 combustibil distilat tip 2 în total - l combustibil. Pentru stabilirea profitului impozabil s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile rezultând că societatea în cauză nu a condus o evidență contabilă pentru activitatea de comercializare a produselor petroliere efectuându-se vânzări de produse fără a se putea justifica proveniența lor conf. cantităților stabilite prin expertiză.
Din toate actele analizate precum și din expertiza efectuată în cauză, un rol determinant în stabilirea corectă a stării de fapt fiind și declarația de recunoaștere a inc, rezultă pe deplin implicarea celor doi inculpați în activități ilegale care se circumscriu pe deplin în conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
În acest context, tribunalul apreciază că prima instanță în mod just pe baza probelor administrate a reținut vinovăția inculpaților.
Există însă un impediment cu privire la tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați.
Din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 31.10.2003 și din ansamblul probelor dosarului cauzei, a rezultat că, perioada activității infracționale desfășurată de cei doi inculpați a avut loc în intervalul ianuarie, februarie - aprilie 2000.
S-a dovedit caracterul continuat al infracțiunilor săvârșite de inculpați, prin acte materiale repetate dar în baza aceleiași rezoluții infracționale putându-se cu aproximare stabili un moment al consumării infracțiunii în perioada de început respectiv ianuarie, februarie 2000 precum și un moment al epuizării raportat la perioada lunii aprilie a anului 2000.
Raportat la dispozițiile privind pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, se constată că aceasta se situează între limitele de 6 luni și 5 ani.
În această situație sunt incidente disp. art. 122 lit d Cod penal privind termenul de prescripție a răspunderii penale, acesta fiind de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
Evident că acest text de lege trebuie coroborat în cauză cu disp.art.124 Cod penal prescripția înlăturând răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni dacă termenul prev. în art. 122 este depășit cu încă
Ar rezulta așadar, un termen de prescripție al răspunderii penale de 7 ani șu 6 luni, care raportat la momentul epuizării infracțiunii continuate - luna mai a anului 2000 - ar fi împlinit în cursul anului 2007. Cum raportat la data soluționării prezentului apel, tribunalul a constatat că acest termen de prescripție s-a împlinit, se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor în baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit. g Cod de procedură penală.
Cu privire la situația inculpatei aceasta solicitând continuarea procesului penal, tribunalul apreciind că a fost dovedită vinovăția sa, sunt incidente dispozițiile privitoare la prescripția specială a răspunderii penale și nu dispozițiile privind achitarea sa în vreuna din formele prevăzute de art. 10 Cod de procedură penală.
Referitor la apelul părții civile DGFP B, Tribunalul Bihora apreciat ca fiind doar în parte fondat.
Instanța de fond a dispus obligarea inculpaților și a responsabile p. civilmente SC SRL la plata despăgubirilor civile în favoarea Statului Român, în cuantumul indicat de către partea civilă cu mențiunea actualizării până la data plății efective, astfel că sub acest aspect solicitarea acesteia este neîntemeiată.
Este însă admisibil apelul părții civile cu privire la obligarea celor doi inculpați în solidar cu partea responsabile civilmente la plata sumei de 19725 RON reprezentând onorariul expertizei achitat de partea civilă DGFP B în cursul urmăririi penale, această sumă urmând a fi actualizată la data plății efective
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpata recurenta, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
În motivarea recursului apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii câtă vreme coinculpatul a desfășurat întreaga activitate infracțională recurenta fiind folosită doar pentru înregistrarea firmei, apărând cu funcția de administrator al firmei.
Pe de altă parte coinculpatul a și fost acela care a efectuat tranzacții și a întocmit facturi, recurenta nu a participat la aceste acțiuni.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Din probatoriul administrat în cauză, în cursul soluționării în fond a cauzei, rezultă cu certitudine că inculpata recurentă a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, însă în apărare a invocat că nu s-a preocupat de administrarea în fapt a societății comerciale " " SRL O, cu toate că îndeplinea funcția de administrator al respectivei societăți, de acest lucru ocupându-se inculpatul. Chiar așa fiind în fapt în calitate de administrator inculpata a avut obligația legală de a efectua acte financiar contabile, de administrare a firmei în sensul evidențierii veniturilor realizate. Acest aspect a fost avut în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate recurentei, neputând constitui temei al achitării în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală.
Fapta există în materialitatea ei și cu certitudine a fost săvârșită de inculpată, lucru recunoscut de către aceasta prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești. Nu s-a depus pe de altă parte nici o diligență în reperarea prejudiciului creat.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursul declarat inculpata - recurentă, ca nefondat, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală apreciată a fi în culpă procesuală inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală
RESPINGEca nefondatrecursul penal declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.41/ din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 5 iunie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
decizie M/19.06.2008
Jud. apel -
Judecător fond.
Dact. 2 ex. /19.06.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Condrovici Adela
