Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.330/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.66/A din 27 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, decizie care a desființat în totalitate sentința penală nr.1583 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, privind pe inculpatul intimat - domiciliat în nr.616, județul S trimis în judecată sub aspectul comiterii, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unuia autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, faptă prevăzută și pedepsită de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 și de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art.210 Cod penal raportat la art.208 alin.1 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru inculpatul intimat lipsă, avocat, în baza delegației de substituire a avocatului din oficiu, nr.2/05.06.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună trimiterea dosarului la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală. Apreciază că, hotărârea instanței de apel este nelegală în ce privește interpretarea art.264 alin.3 Cod de procedură penală, deoarece rechizitoriul se impune a fi confirmat de procurorul ierarhic superior numai atunci când urmărirea penală a fost efectuată de acesta, ori, în speță, urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliție, astfel cum prevede expres alin.3 al art.264 Cod de procedură penală. Astfel, sesizarea primei instanțe constituie doar o nulitate relativă și nu absolută și care putea fi înlăturată de îndată prin acordarea unui termen scurt în scopul verificării și confirmării rechizitoriului, întrucât acesta conține toate elementele de legalitate care se bazează pe probele administrate în cursul urmăririi penale și a fost sesizată instanța competentă din punct de vedere material și cu privire la calitatea persoanei pentru a judeca cauza. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.9 din 18.02.2008 cu referire la dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală, statuând că " dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, lipsa atrage neregularitatea actului de sesizare în condițiile art.300 alin.2 Cod de procedură penală, dar poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen".
Apărătoarea inculpatului intimat pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
CURTEA DE APEL
D EL IBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1583/05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prev. și ped. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev.și ped.de art.210 Cod penal raportat la art.208 al.1 și 4 Cod penal.
În baza art.192 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art.189 Cod de procedură penală, s-a dispus virarea din contul MJ în contul BA S M, a sumei de 100 lei, onorariu pe seama av.oficiu, cu delegația nr.573/2007, la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, întocmit la data de 22.01.2007 în dosar nr.1816/P/2004, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.și ped.de art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. părăsirea locului accidentului prev.și ped.de art.89 al.1 din OUG 195/2002 rep. furt prev.și ped.de art.210 pen. rap.la art.208 al.1,4 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul a lucrat ca zilier la familia din comuna, care are în proprietate două autocamioane. Numitul în seara zilei de 13.05.2004 pleacă de acasă în Austria și îi lasă cheile autocamionului - numitului. După plecarea lui de acasă, numitul însoțit de inculpat și de numitul, se urcă în cabină și se duc toți trei din până la intrarea în satul, unde numitul intră cu camionul în șanț.
Inculpatul se hotărăște să vină la domiciliu numitului după celălalt camion având nr.de înmatriculare - pentru a scoate din șanț autocamionul -. Astfel se deplasează pe jos din satul la domiciliul numitului, se urcă în autocamion și cu ajutorul unei șurubelnițe pornește mașina cu care se deplasează pe drumuri publice, iar la un moment dat din cauza lipsei de experiență intră cu autocamionul într-un parapet din fier aflat pe marginea unui șanț. În urma impactului a rezultat avarierea autocamionului, după care inculpatul se reîntoarce cu autocamionul la locuința numitului fără a anunța organelede poliție.
În urma verificărilor efectuate și conform adresei nr.- emisă de SEIP S, inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere.
Partea vătămată a solicitat trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt și s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 600 lei, reprezentând avarierea autocamionului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, s-a văzut că, raportat la starea de fapt descrisă mai sus, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni: infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.și ped.de art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. părăsirea locului accidentului prev.și ped.de art.89 al.1 din OUG 195/2002 rep. furt prev.și ped.de art.210 pen. rap.la art.208 al.1,4 Cod penal.
La dosarul de UP, filele 5,6 există declarația părții vătămate, din care a rezultat faptul că, inculpatul a locuit la partea vătămată, lucrând în calitate de zilier. Partea vătămată în data de 13.05.2004 la orele 22,00 plecat de acasă împreună cu familia la o nuntă în Austria. Înainte de a părăsii locuința, i-a dat numitului cheile autocamionului cu nr.de înmatriculare SM - 03 -, acesta lucrând în calitate de ziler la partea vătămată, cu indicația pentru acesta că în dimineața zilei de 14.05.2004 să dea cheile șoferului, pentru a merge la lucru împreună. Partea vătămată s-a întors în țară în data de 18.05.2004, organele de poliție aducându-i la cunoștință faptul că inculpatul i-a luat fără drept autocamionul, conducându-l pe drumurile publice fără permis de conducere, provocând un accident în urma căruia s-a avariat partea dreapta-față a autocamionului, motiv pentru care a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului și se constituie parte civilă față de acesta.
Din declarația inculpatului de la filele 7,8 din dosar, s-a reținut faptul că inculpatul lucrează ca ziler la partea vătămată.
părții vătămate sunt și, acesta conducând cele două camioane aparținând părții vătămate.
În data de 13.05.2004, inculpatul a arătat că împreună cu, și alte două persoane, s-au deplasat împreună cu camionul înregistrat cu nr. SM - 03 -, din comuna în comuna, unde au descărcat cărămidă. În jurul orelor 22,00 s-au întors în, la scurt timp inculpatul împreună cu și, s-au dus la bar și au consumat băuturi alcoolice. În acel moment a venit partea vătămată, și i-a dat cheile autocamionului lui pentru a le înmâna șoferului. După ce a plecat de acasă partea vătămată, inculpatul împreună cu și s-au urcat în autocamionului cu nr.de înmatriculare SM - 03 - și s-au deplasat până în satul.
Din pricina că nu avea experiență de șoferit, numitul a intrat cu camionul în șanț. Au stat până la 4-5 dimineața împreună cu, după care s-au hotărât să se deplaseze până în comuna după celălalt camion, Inculpatul împreună cu, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, inculpatul a luat cheile de pe bord și a pornit camionul și l-a condus până pe strada -, până la gara din comuna. Când a vrut să îl întoarcă a intrat cu camionul într-un parapet din fier, a îndoit din față, a spart farul din stânga-față.
Acesta a arătat că nu posedă permis de conducere și a consumat băuturi alcoolice înainte să conducă, după ce s-a întâmplat toate acestea, a parcat autocamionul în fața locuinței părții vătămate și s-a dus la culcare.
În declarația de la fila 10 din dosarul de UP, inculpatului s-a reținut că acesta nu dorește să facă nici o precizare cu privire la faptele reținute în sarcina sa și nu dorește să semneze declarația, deci una din declarații nu a fost semnată de către inculpat.
În faza de UP, nu s-a administrat nici o probă, nu au fost audiați martori care să ateste săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul deși legal citat, nu s-a prezenta în fața instanței de judecată.
Instanța de fond a procedat la audierea martorului, iar din declarația acestuia a reținut că într-adevăr a circulat cu autocamionul părții vătămate în localitatea împreună cu inculpatul. A recunoscut că i-au fost predat cheile camionul de către partea vătămată când a plecat la nuntă în Austria, urmând să i le înmâneze șoferului. Martorul a precizat că autocamionul a fost condus de el. A mai precizat că nu a văzut pe inculpat să fi luat celălalt autocamion a părții vătămate, dar când s-a întors acasă a văzut că celălalt autocamion era avariat. Când a intrat în șanț cu autocamionul pe care l-a condus inculpatul a stat o perioadă cu el, după care a plecat să se culce, iar el a rămas în mașină până dimineață.
Inculpatul nu a pomenit nici o clipă despre faptul că merge acasă după celălalt autocamion ca să-l scoată din șanț pe martorul.
Instanța de fond a arătat că în prima declarație a inculpatului s-a reținut o stare de fapt, a doua oară acesta a refuzat să facă vreo precizare vis-a-vis de starea de fapt, refuzând să semneze declarația, iar declarația singurului martor care a putut fi audiat de către instanță, este total diferită de cea a inculpatului, ori în conform cu disp.art.69 Cod de procedură penală declarația inculpatului făcută în cursul procesului penal, poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În speță, s-a reținut că nu poate fi vorba despre așa ceva, atâta timp cât în faza de UP, nu s-a administrat nici o probă, iar martorul audiat de instanță a dat o declarație care nu se coroborează cu cea dată de inculpat.
Unul din principiile fundamentale ale procesului penal român, este prezumția de nevinovăție, aceasta fiind înscrisă în art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite din 10.12.1948, făcându-se recomandarea ca legislațiile naționale ale statelor să insereze dispozițiile lor, norme privind prezumția de nevinovăție.
Prezumția de nevinovăție ca principiu fundamental, este înscrisă în Titlul III din Cod de procedură penală( probele și mijloacele de probă).
Prezumția de nevinovăție ca importanță depășește domeniul probelor fiind regula de bază în întregul proces penal.
În virtutea acestei prezumții, acela împotriva căruia a fost declanșat un proces penal este prezumat nevinovat, până la dovedirea vinovăției într-un proces public, cu asigurarea garanțiilor dreptului la apărare.
Inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organele judiciare având obligația administrării probelor în procesul penal, " incubit porbatio qui dicit, non qui negat".
Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune. Când ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrare de probe noi, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului, " In dubio pro reo". Deci vinovăția trebuie dovedită fără echivoc.
În speță, instanța de fond a reținut că nu se poate vorbi despre o asemenea situație, întrucât nu au fost administrate probe deloc în faza de urmărire penală, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel încât în baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod de procedură penală a achitat pe inculpatul în ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 al.1 din OUG 195/2002, considerând că raportat la lipsa probatoriului, fapta nu există.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală instanța de fond a achitat pe inculpat, în ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prev.și ped.de art.89 al.1 din OUG 195/2002, deoarece se poate reține că autocamionul a fost implicat într-un accident, fiind avariat, aspect ce rezultă din declarațiile inculpatului, părții vătămate și martorului, dar nu se poate reține că fapta a fost săvârșită de către inculpat, deci operează prezumția de nevinovăție.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, în ce privește săvârșirea infracțiunii de furt, prev.și ped.de art.210 Cod penal rap.la art.208 al.1 și 4 Cod penal, deoarece s-a putut reține că autocamionul a fost condus de o altă persoană decât cea căreia i s-au încredințat cheile pentru că acea conducea un alt autocamion, dar nu există probe din care să rezulte că autocamionul a fost luat de către inculpat, deci operează prezumția de nevinovăție.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.
În motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare apreciază ca nelegală hotărârea de achitare pronunțată de prima instanță, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate iar în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului conform actului de sesizare, motivându-se că în cauză au fost pe deplin dovedite atât existenta faptei cât și celelalte elemente constitutive ale infracțiunii.
Prin decizia penală nr. 66/A din 27 martie 2008, TRIBUNALUL SATU MARE a admis apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinței penale nr.1583/05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care a desființat-o în întregime și, în baza art.332 alin.2 Cod de procedură penală, a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare pentru legala sesizare a instanței cu respectarea dispozițiilor art.264 Cod de procedură penală.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 Cod de procedură penală, a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, pe seama av., conform delegației nr.2932/2008.
Pentru a pronunța în acest mod, TRIBUNALUL SATU MAREa reținut următoarele:
La termenul de judecată din 27.03.2008, instanța din oficiu a ridicat excepția nelegalei sesizări, motivat pe faptul că, atât rechizitoriul cauzei cât și verificarea acestuia pentru legalitate și temeinicie au fost făcute de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în condițiile în care, potrivit art.264 al.3 Cod de procedură penală, rechizitorul trebuia verificat de către procurorul ierarhic superior.
Astfel, în art.264 alineatul 3 din Codul d e procedură penală se instituie pentru procurorul ierarhic superior, lato sensu, obligația verificării rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei.
Activitatea de verificare se poate finaliza prin identificarea unor carențe de legalitate sau/și temeinicie sau, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele de temeinicie și legalitate.
Consecința firească a primei ipoteze se materializează în infirmarea actului de trimitere în judecată, dosarul cauzei nemaifiind înaintat instanței, ci returnat procurorului care a instrumentat cauza, iar a doua ipoteză are ca urmare logică înaintarea dosarului instanței însoțit de adresa prevăzută de art. 264 alin. 4 din Codul d e procedură penală, sub semnătura celui ce a efectuat verificarea.
Se constată că, în prezent, sesizarea instanței se face numai prin rechizitoriul verificat în prealabil sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
De altfel, prin decizia nr.9 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art.264 alin.3 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", iar lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art.300 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Potrivit prevederilor art.300 alin.1 Cod de procedură penală la prima zi de înfățișare, instanța este datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. Potrivit disp.art.300 alin.2 Cod de procedură penală instanța "în cazul în care constată că sesizarea nu este făcuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia". Potrivit art. 332 alin.2 Cod de procedură penală în situația în care nu sunt respectate dispozițiile relative la sesizarea instanței, instanța se desesizează și restituie cauza în vederea refacerii actului de sesizare.
Prezenta cauză aflându-se în stadiul procesual al apelului, neregularitatea actului de sesizare nu va putea fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop, condiții în care devin incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod de procedură penală care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței de judecată.
Față de rațiunile juridice mai sus expuse, Tribunalul a admis apelul declarat în cauză și constatând incidența prevederilor art.332 alin.2 Cod de procedură penală cauza fiind restituită la procuror pentru legala sesizare a instanței.
Împotriva acestei decizii penale, în termen, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE solicitând trimiterea dosarului la TRIBUNALUL SATU MARE în vederea continuării procesului penal.
În susținerea motivelor de recurs se arată, în esență, că, nu au fost respectate dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală, apreciind că, hotărârea instanței de apel este nelegală în ce privește interpretarea art.264 alin.3 Cod de procedură penală, deoarece rechizitoriul se impune a fi confirmat de procurorul ierarhic superior numai atunci când urmărirea penală a fost efectuată de acesta, ori, în speță, urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliție, astfel cum prevede expres alin.3 al art.264 Cod de procedură penală. Astfel, sesizarea primei instanțe constituie doar o nulitate relativă și nu absolută și care putea fi înlăturată de îndată prin acordarea unui termen scurt în scopul verificării și confirmării rechizitoriului, întrucât acesta conține toate elementele de legalitate care se bazează pe probele administrate în cursul urmăririi penale și a fost sesizată instanța competentă din punct de vedere material și cu privire la calitatea persoanei pentru a judeca cauza. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.9 din 18.02.2008 cu referire la dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală, statuând că " dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, lipsa atrage neregularitatea actului de sesizare în condițiile art.300 alin.2 Cod de procedură penală, dar poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen".
Examinând decizia atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate cazurile de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că decizia atacată este nelegală și netemeinică, iar recursul parchetului fiind fondat, urmează a fi admis în baza art.385/15 pct. 2 lit. "c" Cod de procedură penală, va casa decizia și va dispune rejudecarea cauzei de către TRIBUNALUL SATU MARE.
Critica parchetului este întemeiată.
În mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la parchet nefiind aplicabile dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală referitoare la verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, atâta vreme cât urmărirea penală nu a fost efectuată de prim procuror, acesta întocmind rechizitoriul.
Potrivit art.264 pct.3 Cod de procedură penală, rechizitoriu se impune a fi confirmat de procurorul ierarhic superior numai atunci când urmărirea penală a fost efectuată de acesta, ori în cazul nostru, urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliție astfel cum prevede expres alin.3 al art.264 Cod de procedură penală " rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, iar când urmărirea penală este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior".
Sesizarea primei instanțe cum a fost făcută constituie doar o nulitate relativă, astfel cum instanța a reținut care putea fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen scurt în scopul verificării și confirmării rechizitoriului.
Potrivit deciziei nr.9 din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu referire la dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală, statuând că " dispozițiile art.264 alin.3 Cod de procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, lipsa atrage neregularitatea actului de sesizare în condițiile art.300 alin.2 Cod de procedură penală, dar poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen".
Cheltuieli judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.66/A din 27 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către TRIBUNALUL SATU MARE, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. decizie /20.06.2008
Jud.apel P. -
Jud. fond
Tehnored. /20.06.2008
2 ex.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Condrovici Adela
