Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 339
Ședința publică din data de 02 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frațilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul- inculpat, fiul lui și, născut la 06.09.1953, domiciliat în Târgoviște, - B, -C,.C,.4,.16, județul D, împotriva deciziei penale nr.255 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins apelul inculpatului, formulat împotriva sentinței penale nr. 391/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1916/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul - inculpat, apărătorul ales, avocat, lipsă fiind intimata parte vătămată ANAF Târgoviște, intimata parte responsabilă civilmente Electric Sat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea pune în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 41,42.penal, în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 13.penal și art. 41, 42.penal.
Apărătorul recurentului arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994, în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, urmând a pune concluzii pe această încadrare, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994, în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, și arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că atât apărătorul recurentului inculpat cât și reprezentantul Ministerului Publica fost de acord cu schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 41,42.penal, în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 13.penal și art. 41, 42.penal, de asemenea ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 9 lit. c din Legea 241/2005 privind evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Precizează că recurentul a contestat în mod constant modul în care organul de urmărire penală a stabilit valoarea impozitului datorat și neachitat, solicitat și efectuarea unei noi expertize cu privire la cuantumul prejudiciului, care i-a fost respinsă de organul de urmărire penală, a revenit în fața instanței, instanța a administrat și a admis efectuarea unei noi expertize, care a stabilit un nou prejudiciu pe care acesta l-a achitat, nu până la primul termen de judecată astfel cum prevede art. 10 din Legea 241/2005.
Se mai susține de către apărătorul recurentului că, atunci când legiuitorul a avut în vedere o sancțiune administrativă s-a gândit la instituția înlocuirii răspunderii penale prevăzute de codul penal.
Față de prejudiciul pe care recurentul l-a avut de achitat, care este de 10 ori mai mic decât textul de lege, apreciază că se impune aplicarea unei sancțiuni administrative, totodată în cauză fiind incidente și disp. art. 18/1 pen. referitoare la pericol social scăzut.
Pentru considerentele mai sus arătate solicită admiterea recursului, iar pe fond față de disp. art. 11, pct. 2 lit.a, rap. la 10 lit. pr. pen. înlocuirea răspunderii penale, care raportat la art.11 pct.2 lit. b urmează să se dispună încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 10 din Legea 241/2005, în sensul că inculpatul nu a achitat până la primul termen de judecată, integral cuantumul prejudiciului stabilit prin actul de urmărire penală, însă a achitat prejudiciul stabilit în final, astfel că în cauză sunt incidente disp. art. 10 lit.i /1 pr.pen. există o cauză de nepedepsire, așa cum prevede Legea nr. 241/2005, astfel că solicită încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. rap. la art. 10 lit. i /1 pr. pen. și pe cale de consecință aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.225/17.12.2007 a Tribunalului Dâmbovițas - respins apelul inculpatului, fiul lui și, născut la 06.09.1953, domiciliat în Târgoviște, - B, -C,.C,.4,.16, județul D, formulat împotriva sentinței penale nr. 391/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1916/2006.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.391 din 11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1916/2006, în baza art. 334 Cod proc. penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din art. 13 din Legea nr.87/1994 și art. 11 lit. c și e din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, în art. 11 lit.c din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea nr.87/1994 și art. 11 lit. c și e din Legea nr.87/1994 modificată și completată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 Cod penal în art. 7 alin.2 pct.2 din Legea nr.241/2005.
În baza art. 11 lit.c din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41,42, art. 33 lit.a Cod penal art. 74, lit. a, b, c Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.09.1953 în comuna D, sat, jud. D, CNP -, domiciliat în Târgoviște, str. - B, - se. C,.4,. 16, județul D, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 11 lit.e din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003 cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal, art. 74 lit. a, b, c, Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, iar în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a luat act că inculpatul a acoperit prejudiciul în sumă de 17.844 lei, produs părții civile ANAF, ca reprezentant al statului.
În baza art. 348 Cod proc. penală s-a dispus desființarea totală a facturilor și chitanțelor fiscale cu seria și nr. -, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.l -, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr. -, nr.-, nr.-, nr.- și nr.-.
În baza art. 191 alin.l Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a desfășurat activitate comercială prin intermediul ELECTRIC SAT, cu sediul în Târgoviște, aprovizionându-se în perioada 2003-2004 cu materii prime și materiale de la diferite societăți cu sediul în
Cu ocazia unui control efectuat de către comisarii Gărzii Financiare D au fost identificate în evidența financiar-contabilă a societății 13 facturi fiscale și 13 chitanțe corespunzătoare care nu aparțineau societăților comerciale menționate la rubrica "furnizor", iar unele dintre societățile comerciale nu erau înregistrate la Registrul Comerțului, astfel încât, prin înregistrarea în evidența asociației a unor facturi fiscale procurate din alte surse decât cele legale, aceasta a dedus nelegal TVA-ul, iar prin înregistrarea facturilor în registrul de încasări și plăți a înregistrat cheltuieli reductibile, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venitul global.
S-a mai reținut de asemenea, că, pe parcursul soluționării cauzei, inculpatul a achitat, cu chitanțele nr.- din 27 august 2005,nr.- din 13 octombrie 2005 și nr.l- din 15 septembrie 2006, debitul reprezentând TVA și penalitățile și dobânzile aferente, iar ulterior, prin chitanța nr.- din 4 iunie 2007 achitat impozitul pe venitul global datorat bugetului de stat, precum și dobânzile și penalitățile aferente.
Deoarece activitatea infracțională desfășurată a avut un caracter continuat în perioada 31 martie 2003 - 29 decembrie 2004 s-a considerat că infracțiunea s-a epuizat la data emiterii ultimei facturi, dată la care era incidență Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.l61/2003.
În consecință, în baza art. 334 Cod proc. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea nr.87/1994 și art. 11 lit. c și e din aceeași lege, modificată și completată prin Legea nr. 161/2003 cu art. 41 Cod penal, în art. 11 lit. c din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și art. 11 lit. e din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.l61/2003 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Față de această schimbare de încadrare juridică s-a dispus respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art.7 alin.2 pct. 2 din Legea nr.241/2005.
Totodată s-a apreciat că nu pot fi reținute cauzele de nepedepsire sau de reducere prevăzute de art. 10 din Legeanr.241/2005, deoarece inculpatul, deși a achitat integral prejudiciul cauzat statului, acoperirea acestuia nu s-a realizat până la primul termen de judecată așa cum prevăd dispozițiile legale.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 lit. a, b, c, Cod penal și ale art. 76 lit. d Cod penal și anume: conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, prezentarea sa în fața autorității, stăruința depusă pentru a acoperi paguba produsă părții civile, apreciate ca circumstanțe atenuante care au condus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea pedepsei în cazul în care acesta săvârșește o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, arătând că în mod greșit nu s-au reținut cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei prevăzute de art. 10 din Legea nr.241/2005 întrucât inculpatul a achitat încă din faza de urmărire penală debitul reprezentând TVA, penalitățile și dobânzile aferente pe care nu le-a contestat ca întindere, dar în ceea ce privește impozitul pe venit, acesta a cuantificat la urmărirea penală în sumă de 10.082, 0207 lei, sumă contestată de către inculpat și, în urma expertizei contabile judiciare s-a constatat că această sumă este de 6.778 lei.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 Cod pr. penală, reține că prin rechizitoriul nr.l485/P/2005 din 22 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviștes -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994 și art. 11 lit. c și e din Legea nr.87/1994 modificată și completată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 Cod penal, constând în aceea că a înregistrat în evidențele contabile operațiuni nereale și documente fiscale false pe care le-a completat în scopul de a se sustrage impozitului pe venit și deducerii nelegale de TVA în perioada 2003-2004.
Deoarece, de la data săvârșirii faptelor, până la judecata în fond a acestora, Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale a suferit modificări, în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru faptele ce se regăsesc în legea nouă modificată prin Legea nr. 161/2003.
Solicitarea inculpatului din motivele sale de apel privind aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr.241/2005 se apreciază ca fiind nefondată având în vedere faptul că nu au fost respectate aceste dispoziții referitoare la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat statului până la primul termen de judecată, respectiv primul termen la care părțile au fost legal citate.
Împrejurarea că inculpatul a contestat o parte din obligațiile de plată în fața instanței de judecată nu este de natură a constitui o justificare în neachitarea prejudiciului până la termenul prevăzut de lege, cât timp acesta avea posibilitatea de a contesta concluziile procesului verbal întocmit de Garda Financiară, atât potrivit legii civile, cât și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile expertizei contabile.
De asemenea, prejudiciul creat statului și constatat prin actele de control ale Gărzii Financiare putea fi achitat, iar ulterior, în situația în care se constata că acesta era în sumă mai mică, inculpatul avea posibilitatea să solicite statului restituirea sumelor de bani nedatorate.
Ca atare, Legea nr.241/2005 putea fi o lege penală mai favorabilă numai în condițiile în care erau respectate dispozițiile acesteia pentru a putea fi aplicată în cauza de față.
Având în vedere că situația de fapt a fost corect reținută pe baza materialului probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate atât cu privire la cuantumul acestora, cât și la modul de executare, se apreciază că hotărârea instanței de fond este deopotrivă legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul învederând că singurul motiv de recurs este acela susținut și în calea de atac a apelului și anume faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 18/1 Cod penal, solicitând să se facă aplicarea disp. art. 10 din Legea nr. 241 /2005 în vigoare și în prezent și la data judecății în fond a cauzei, motivul de recurs încadrându-se formal în acela prevăzut de art.385/a alin.1 pct. 18.pr.pen.
A subliniat că inițial prin nota de calcul s-a stabilit în sarcina de plată a inculpatului suma de 100.000.000 ROL impozit pe profit, sumă pe care acesta a contestat-o și a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, cererea ce i-a fost respinsă de către organul de urmărire penală. În fața primei instanțe a solicitat efectuarea aceleiași expertize, cererea admisă și care a stabilit de plată suma de 41.666.000 Rol, sumă achitată în integralitate de către inculpat până la momentul judecății.
Consideră că i-a fost atins dreptul la apărare prin faptul că deși contestat prejudiciul din nota de constatare, i-a fost respinsă cererea de efectuare a expertizei în fața organului de urmărire penală, iar ulterior se constată întinderea exactă a prejudiciului, mult mai mică și cu care inculpatul a fost de acord.
În concluzie, a solicitat ca admițând recursul să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 181Cod penal și să se pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului potrivit disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală.
Avându-se în vedere prezența efectivă a inculpatului s-a procedat la audierea acestuia în ședința din data de 13.03.2008, ținându-se cont și de împrejurarea că o astfel de audiere a avut loc și la instanța de apel.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 385/14 pr.pen. pe baza actelor și lucrărilor dosarului în raport de criticile invocate și în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pr.pen. constată că recursul este fondat.
Astfel, mai întâi, în ceea ce privește existența faptelor pentru care este cercetat inculpatul precum și vinovăția respectivei persoane, nu se pun nici un fel de probleme, acestea fiind pe deplin dovedite prin probele administrate în cauză, inculpatul însuși recunoscând încă de la început modul de desfășurare a activității infracționale și necontestând nici prin căile de atac formulate situația de fapt, împrejurările și modul de comitere al infracțiunii.
Sub aceste aspecte, prin urmare, sentința nr. 391 /11.06.2007 a Judecătoriei Târgoviște, precum și decizia penală nr. 225/17.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița nu suportă vreo critică de netemeinicie.
În ceea ce privește, însă încadrarea juridică faptelor, și anume aceea că a înregistrat în evidențele contabile ale firmei sale AF Electric Sat operațiuni nereale și documente fiscale false pe care le-a acceptat în scopul de a se sustrage impozitului pe venit și deducerii nelegale de TVA pe perioada 2003-2004, Curtea constată că, datorită succesiunii în timp a normelor legale ce reglementează infracțiunea de evaziune fiscală dar și a altor factori, aceasta este alta decât cea dată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Într - adevăr, fapta mai sus menționată săvârșită de inculpat putea fi încadrată în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea nr.87/1994 cu modificările ulterioare precum și infracțiunea prev. de art. 11 lit. e din același act normativ, dar numai până la apariția legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și mai ales a deciziei nr. 4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, dată în interesul legii prin care s-a constatat că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate, ori a veniturilor realizate, ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale,ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. b și c din Legea 241/2005 ( fost art. 11 lit.c, fost art. 13 din legea 87/1994), nefiind incidente disp. art. 13 (fost 37, fost 40) din legea nr. 82/1991- legea contabilității, rap. la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Potrivit art. 13 alin.1 din Codul penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Este neîndoielnic că Legea nr. 241/2005 este legea mai favorabilă inculpatului, și aceasta pentru două considerente.
Primul dintre acestea este dat de faptul că respectiva lege îi acordă acestuia vocația de a beneficia de impunitate în cazul neîndeplinirii unor condiții prevăzute de art. 10 alin.1 din actul respectiv, la paritate de tratament sancționator cu legea anterioară.
Sub acest aspect, este eronată susținerea Tribunalului Dâmbovița în sensul că legea nr. 241/2005 putea fi o lege mai favorabilă numai în condițiile în care erau respectate dispozițiile acesteia pentru a putea fi aplicate în cauza de față și aceasta tocmai datorită faptului că inculpatul exact acest lucru afirmă și anume împrejurarea că ar fi achitat prejudiciul integral până la primul termen de judecată după cum îi cere textul legii.
Or, atât timp cât nu este definitiv stabilit aspectul mai sus menționat nici instanța de fond și nici cea de apel nu-i puteau refuza inculpatului dreptul conferit de art. 13 alin.1 din Codul penal de a fi încadrat într-un text de lege care cel puțin teoretic i - ar fi ușurat situația juridică.
C de-al doilea considerent este reprezentat de împrejurarea că potrivit Legii 241/2005 fapta de acceptare cu știință de documente fiscale false care inițial se regăsea în art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 nu mai este prevăzută de legea penală fiind incriminată în art. 7 alin.2 numai tipărirea sau punerea în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Așadar, inculpatul nu mai putea fi acuzat decât pentru infracțiunea de fals prev. de art. 289 Cod penal, ori, avându-se în vedere decizia nr. 4 /2008 de recurs în interesul legii mai sus menționată nu mai este cazul nici unei asemenea infracțiuni.
Prin urmare, raportat la cele astfel expuse Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în art. 9 alin.1 lit.c din legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 -42 Cod penal, art. 74 lit.a,b,c, Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal și cu aplicarea art. 13 Cod penal și evident, în baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit.e din Legea 87/1994, modificată, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, art. 74 lit.a,b,c, Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal, în acest caz aflându-se în ipoteza motivului de casare prev. de art. 385/9 alin.13 pr.pen. fiind unul dintre cazurile ce se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
Revenind la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.c din legea nr.241/2005, Curtea reține și o altă situație de fapt decât cea reținută de instanțele anterioare în legătură cu achitarea integrală a prejudiciului de către inculpat până la primul termen de judecată.
În acest sens prima teză a alin.1 alin.10 din această lege coroborat cu teza a III- a aceluiași aliniat dispune că în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, prejudiciu ce se încadrează până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Deoarece textul mai sus precizat este unul destul de ambiguu nedefinind în mod precis ce înseamnă prejudiciul cauzat și alegându-se în mod nefericit 6 termene luate " primul termen de judecată iar nu prima zi de înfățișare"( distincția dintre cele două noțiuni fiind una de notorietate numai ultima dintre acestea garantând respectarea dreptului la apărare al inculpatului ) rămân la latitudinea instanței să aplice textul în cauză, dar și să-l interpreteze în mod corespunzător fără însă a adăuga la acesta întrucât magistratul este dator să interpreteze și să aplice legea iar nu să se transforme într-un "legislator pozitiv".
Având în vedere cele de mai sus precizate, se constată că prin exprimarea " prejudiciu cauzat" Legea nr. 241/2005 nu poate înțelege decât prejudiciul care i se impută inculpatului ( sau învinuitului întrucât poate exista urmărire penală și fără punerea în mișcare a acțiunii penale) de către organul de urmărire penală. Acest fapt nu lămurește însă un alt aspect și anume care trebuie să fie prejudiciul exact pe care inculpatul trebuie să-l achite din moment ce, pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prejudiciul inițial stabilit de organele financiare ale statului poate fi contestat, reexpertizat și prin urmare, modificat, astfel că suma respectivă poate diferi de la un moment la altul chiar pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată.
Dacă la toate acestea mai adăugăm că, pe parcursul urmăririi penale, dar și al judecății, la prejudiciul constatat se mai adaugă și majorările și penalitățile de rigoare care curg în conformitate cu legile fiscale în vigoare, atunci noțiunea de acoperire integrală a prejudiciului este și mai greu de cuantificat.
Se ajunge astfel, la o situație absurdă în care unui inculpat i se refuză o cauză de impunitate deși, ulterior, se ajunge definitiv la concluzia că nici nu ar fi avut de achitat atât cât i s-a cerut pentru a putea beneficia de respectiva cauză de impunitate astfel încât este pedepsit penal deși ar fi trebuit doar sancționat administrativ. De aceea nu se poate reține expunerea efectuată de instanța de apel care a învederat că prejudiciul creat statului și constatat prin actele de control ale Gărzii Financiare putea fi achitat, iar ulterior, în situația în care se constata că acesta era în sumă mai mică, inculpatul avea posibilitatea să solicite statului restituirea sumelor de bani nedatorate; deoarece în cauză accentul se pune nu pe restituirea sumelor de bani ci pe aplicarea cauzei de impunitate.
Tocmai datorită acestor chestiuni insuficient explorate legislativ, instanța de judecată este datoare să interpreteze legea în sensul ca aceasta să se aplice iar nu să nu se aplice, inclusiv în ceea ce privește efectele sale asupra inculpaților care dau dovadă de bună credință pe parcursul procesului penal și înțeleg să-și achite obligațiile fiscale către stat.
În cazul concret, la data de 11.05.2005 Garda Financiară Pac alculat prin Nota de constatare că AF Electric Sat datorează bugetului de stat sumele de 66.955.000 ROL reprezentând TVA și 100.224.000 ROL reprezentând impozit pe venitul global ()ca urmare a faptelor pentru care inculpatul a fost ulterior trimis în judecată. respective au fost menținute ca exacte de către expert prin expertiza contabilă efectuată la data de 8.12.2005, cu precizarea că s-au mai adăugat la sumele respective pentru TVA majorări de 23.873.608 ROL și penalități de 6.812.599 ROL iar pentru majorări de 16.539.816 ROL și penalități de 4.598.792 ROL.
Acesta este de altfel, cuantumul prejudiciului pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În legătură cu această valoare este de menționat că inculpatul a recunoscut în permanență cuantumul reprezentând TVA datorat însă nu și pe acela reprezentând. Drept urmare, acesta a acoperit încă din data de 13.10.2005 o sumă totală de 87.240.000 ROL( chitanțele nr.-/27.09.2005 și nr.-/13.10.2005) sumă ce depășea la data respectivă TVA plus majorările și penalitățile până la acea dată, dată anterioară aceleia al primului termen de judecată( 26.04.2006) și acoperea și parte din.
În ceea ce privește suma, suma calculată mai sus menționată a fost permanent contestată și pe parcursul cercetării judecătorești, ajungându-se în final ca inclusiv Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în urma unei noi expertize contabile la care s-au formulat două suplimente întocmite de expert, să achieseze la un cuantum de 41.660.000 ROL la care se adaugă majorări de 21.880.000 ROL și penalități de 4.240.000 ROL, acesta fiind în cele din urmă și prejudiciul constatat de instanța de judecată prin hotărârea dată în fondul cauzei(sumele respective fiind calculate însă tocmai la data de 3.05.2007 adică la mai bine de un an de la data primului termen de judecată).
Or, se reține că inculpatul a achitat din datorat într-o primă fază o sumă totală de 12.530.000 ROL( chitanțele nr.-/27.09.2005 și nr.-/29.09.2005, iar ulterior sumele de 67.780.000 ROL și 22.940.000 ROL( chitanțele nr.-/4.06.2007 și nr.1-/15.09.2006) deci o sumă cu mult mai mare decât cea definitiv stabilită și reținută.
Raportat la argumentele învederate anterior, Curtea reține că inculpatul îndeplinește în mod retroactiv condițiile impuse de art. 10 alin.1 teza a III a din legea nr.241/2005 astfel că, în temeiul acestui text de lege coroborat cu art. 11 pct.2 lit. b pr.pen și art. 10 lit. i/1 pr.pen. se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, art. 74 lit. a,b,c, Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, și cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art.10 alin.1 teza aIII a din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 91 lit.c Cod penal se va aplica inculpatului o amendă administrativă de 1000 lei.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.
Avînd în vedere și disp. art. 192 alin.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
dmite recursul, formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.septembrie1953, domiciliat în Târgoviște, - B, -C,.C,.4,.16, județul
Casează în parte, în latură penală, decizia penală nr. 255/17.12.2007
a Tribunalului Dâmbovita și sentința penală nr. 391/11.06.2007 a Judecătoriei Târgoviste și în consecință;
În baza art. 334.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din art. 13 din Legea 87/1994 și art. 11 lit.c din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161 /2003 cu aplicarea art. 41- 42.penal, art. 74 lit. a,b,c, penal și art. 76 lit. d penal în art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41- 42.penal, art. 74 lit. b,c penal și art. 76 lit. d penal și cu aplic, art. 13.penal.
În baza art. 10 alin. 1 teza III-a din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. b proc. penală și art. 10 lit. i /1 proc.penală dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41- 42.penal art. 74 lit. b,c, penal și art. 76 lit. d penal și cu aplic. art. 13.penal.
În baza art. 10 alin.1 teza a III a din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 91 lit. c penal aplică inculpatului o amendă administrativă de 1000 lei.
În baza art. 11 pct.2 lit. a proc. penală rap. la art. 10 lit. b proc penală și art. 12. penal, dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11 lit.e din Legea 87/1994 modificată prin legea 161/2003 cu aplicarea art. 41-42.penal, art. 74 lit. a,b,c, penal și art. 76 lit. d penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 aprilie 2008.
Presedinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.D-
2 ex./23.04.2008
1916/2006- Judecătoria Tîrgoviște
a-- Tribunalul Dîmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrațilescuJudecători:Paul Mihai Frațilescu, Mihai Viorel Tudoran
