Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 45/R/2009
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
inc. - evaziune fiscală, prev.și ped.de art.12,13,14 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, fals intelectual, prev.și ped.de art. 40 din Legea 82/1991 rap.la art.289 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal
inc. - complicitate la evaziune fiscală și fals intelectual, prev.și ped.de art.26 penal rap.la art.14 din Legea 87/1994 și fals intelectual, prev.și ped.de art.40 penal din Legea 82/1991 rap.la art.289 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se prezintă av.N în substituirea apărătorul ales al inculpaților, av., din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpații și.
Se constată lipsa de procedură cu inculpații.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpaților față de lipsa de procedură cu aceștia, solicită acordarea unui nou termen de judecată. Depune la dosar motivele de recurs.
Reprezentantul Parchetului față de lipsa de procedură cu inculpații și fiind primul termen de judecată în recurs, nu se opune amânării cauzei din acest motiv.
Instanța, având în vedere că este posibil ca procedurile de citare cu inculpații să fi sosit la registratură și pentru a se face aceste verificări, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă av.N în substituirea apărătorul ales al inculpaților, av., din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că s-au întors procedurile de citare cu inculpații.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților susține recursul declarat solicitând admiterea lui în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. desființarea încheierii penale recurate în totalitate și rejudecând cauza să se dispună suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate invocate. Astfel, instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția invocată arătând că nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât înscrisurile descoperite cu ocazia controlului nu ar fi fost ridicate cu această ocazie ci ar fi fost predate de bunăvoie organelor de urmărire penală de către inculpatul la o dată ulterioară. Astfel, din procesul verbal din data de 14.06.2002 încheiat de lucrătorii din cadrul IPJ C rezultă că înscrisurile au fost ridicate cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru din C N, P-ța -, ocazie cu care lucrătorii de poliție au inspectat atât localul cât și biroul aflat în partea din spate a acestuia. De asemenea, se poate observa că înscrisul din data de 5 iulie 2002 intitulat "dovadă" prin care se atestă predarea de bună voie de către inculpat a unor acte, se referă la alte documente. Potrivit jurisprudenței constante a CEDO, dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului, garantat prin prev.art.8 din Convenție, profită fără îndoială unei persoane juridice. În lumina jurisprudenței CEDO, intruziunea organelor de cercetare penală și ridicarea de înscrisuri de la sediul SC Import Export SRL, fără autorizarea prealabilă a unui magistrat, contravine în mod flagrant dispozițiilor art.8, art.27 și art.20 din Constituția României cât și dispozițiilor art.8 din CEDO. Prin urmare, excepția invocată este admisibilă îndeplinind condițiile de admisibilitate. Solicită a se avea în vedere susținerile de la instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul și fiul acestuia au predat actele comerciale contabile, nefiind vorba de o percheziție, excepția este inadmisibilă neavând legătura cu cauza.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că excepția invocată vizează natura predării documentelor și chiar dacă aceasta ar respinsă vizează dreptul la apărare.
CURTEA
Prin încheierea penală din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de inculpații și de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen.
În temeiul art. 192 alin. 2 pr.pen. nculpații și au fost obligați la cheltuieli judiciare statului în sumă de câte 80 lei, fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.4 7 /1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este posibilă sesizarea acesteia cu o excepție de neconstituționalitate sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea curții iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
În primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual.
În fine, o altă condiție reglementată de prevederile art.29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către curte nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Constituția.
Excepția a fost ridicată de către inculpatii și în fața instanței de judecată investită cu soluționarea apelului celor doi inculpați și a apelului declarat de Statul Român prin ANAF.
Raportat la aceste cerințe de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, tribunalul a constatat că din punct de vedere formal, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției referitoare la art.99 al.1 pr.pen. nefiind întrunite cumulativ cerințele art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/l992 republicată, sens în care, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de inculpații și de sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen.
Astfel, s-a considerat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Art.99 a1.1 pr.pen. reglementează ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri și prevede că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dispune ridicarea silită a obiectelor sau înscrisurilor cerute, dacă acestea nu sunt predate de bunăvoie.
Art.96 pr.pen. instituie obligația organelor de urmărire penală de a ridica obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, iar art.97 pr.pen. reglementează obligația persoanei fizice sau juridice, în posesia căreia se află obiectele sau înscrisurile, de a le preda sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora.
Din procesul-verbal încheiat la data de 14.06.2002, de către organele de poliție, rezultă că au fost descoperite obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, însă așa cum rezultă din scriptul intitulat "Dovadă", încheiat la data de 05.07.2002, respectivele obiecte și înscrisuri au fost predate de bunăvoie de către, administrator la SC "" SRL, documentul fiind semnat și ștampilat cu mențiunea "Am predat", iar obiectele și înscrisurile respective, au fost predate de bunăvoie în temeiul art.97 pr.pen, nu ridicate silit în temeiul art.99 al.1 pr.pen.
Tribunalul, a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen. invocată de inculpatii și în fața instanței de judecată investită cu soluționarea apelului, nu are legătură cu soluționarea cauzei, obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, fiind predate de bunăvoie de către inculpatul, administrator la SC "" SRL, predare ce a avut loc in baza art. 97 pr.pen. așa cum rezultă din documentul de la 20 dos.urm.pen.
Văzând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen. nu are legătură cu obiectul cauzei dedusă judecății, tribunalul nu a considerat că se impune analiza detailată a tuturor aspectelor evidențiate de cei doi inculpați în argumentarea admisibilității excepției și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea respectivei excepții de neconstituționalitate și nefiind îndeplinită condiția din art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, respingându-se ca inadmisibilă cererea formulată de inculpații și de sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. 1 pr.pen. conform dispozitivului încheierii, cu obligarea celor doi inculpați, în temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva încheierii menționate, au declarat recurs inculpații și.
În motivarea recursului au arătat că sunt cercetați pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.13, 14 din Legea nr.87/1994, constând în aceea că în perioada 1998 - 2002, în calitate de administrator respectiv vânzătoare la o societate comercială, s-ar fi sustras de la plata impozitului pe profit prin evidențierea parțială a veniturilor societății, și înregistrarea unor cheltuieli fictive.
La termenul de judecată din 17.11.2008 au arătat că au invocat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.99 al.1 pr.pen. prevederi în temeiul cărora în 14 iunie 2002 în urma unui control al poliției economice la punctul de lucru al societății au fost ridicate mai multe înscrisuri folosite ca mijloace de probă în dosarul penal.
Excepția s-a motivat prin aceea că intruziunea organelor de poliție în absența unei autorizații a procurorului constituie o violare a dreptului la inviolabilitatea domiciliului, consacrat în art.27 și art.20 din Constituția României, prin raportare la art.8 din CEDO.
Prin încheierea atacată s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, pe motiv că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât înscrisurile descoperite la controlul poliției din 14.06.2002, nu a fost ridicată atunci, ci au fost predate de bună voie de către inculpatul, respectiv în 5 iulie 2002 conform dovezii de la fila 20 din dosarul de urmărire penală.
Recurenții au susținut că încheierea este netemeinică și nelegală, deoarece în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia controlului din 14 iunie 2002, se menționează că au fost ridicate actele menționate, pe când în dovada din 5 iulie 2002 sunt menționate alte documente.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului profită și persoanei juridice; în acest sens a fost citată decizia CEDO din 16.04.2002 în afacerea și alții Franța, conform căreia intrarea în sediul unei societăți a organelor de poliție urmată de căutarea și ridicarea unor documente trebuie echivalată unei percheziții.
În consecință, se consideră că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, și de rezolvare a excepției depinde modul de soluționare a cauzei.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.393 din 08.05.2008 Judecătoria Cluj Nl -a condamnat pe inculpatul la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 pen. art.41 al.2 pen. și art.74 lit.a pen. și la 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.14 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 pen. art.41 al.2 pen. și art.74 lit.a pen. aplicându-i pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsă suspendată condiționat și a condamnat-o pe inculpata la 3 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 13 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 pen. art.41 al.2 pen. și art.74 lit.a pen. și la 1 an și 2 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea prev.de art. 14 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 pen. art.41 al.2 pen. și art.74 lit.a pen, aplicându-i pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
S-a reținut că în perioada 1998 - 2002 inculpatul ajutat de către inculpata, în evidențierea parțială a veniturilor SC" Import Export"SRL C N, și înregistrarea unor cheltuieli fictive, respectiv conducerea unei evidențe contabile duble, s-a sustras de la plata impozitului pe profit și a TVA.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu ocazia judecării apelului inculpații invocând excepția de neconstituționalitate a disp.art.99 al.1 pen.
În mod corect instanța de apel a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei; în mod corect s-a precizat că art.99 al.1 pr.pen. reglementează ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri, pe când, în speță, actele au fost ridicate de către organele de poliție ca urmare a predării de bună voie a acestora, de către inculpatul, administratorul societății comerciale.
Ca atare, predarea a avut loc în baza altui text legal decât cel contestat la cererea organelor de poliție.
Din analiza procesului verbal întocmit la 14.06.2002 de către organele de poliție din cadrul IPJ C, Serviciul, se constată că la data respectivă organele de poliție s-au sesizat din oficiu că la punctul de lucru din P-ța - nr.3 N al SC" Import Expert"SRL se vând băuturi alcoolice, țigări, cafea și alte produse, fără a se înregistra în evidențele contabile valoarea reală a vânzărilor; astfel s-a efectuat un control economic, în data respectivă fiind găsită la punctul de lucru vânzătoarea, căreia i s-a solicitat să prezinte documentele societății, însă aceasta a spus că nu le poate prezenta deoarece sunt la patronul societății,. Fiindu-i solicitate acestuia documentele societății el a precizat că acestea se află la contabila, însă fiindu-i precizat că registrul de casă trebuie să se afle la punctul de lucru, acesta a precizat că s-ar putea afla în partea din spate a magazinului, unde este un mic birou.
În birou au fost găsite mai multe caiete ce conțineau toate încasările și plățile zilnice ce nu erau trecute în registrul de casă în mod real după cum au fost găsite facturi recepționate iar apoi s-a descoperit că soldul de casă de pe banca casei de marcat este mai mic decât suma din casă.
De asemenea au fost găsite băuturi alcoolice fără facturi.
Între timp, a sosit administratorul societății care a declarat că a ținut evidențele duble pentru a-și face rost de bani de care să nu știe familia sa.
Documentele găsite au fost ridicate în aceeași dată.
Documentele au fost puse la dispoziția Gărzii Financiare C care a stabilit suma totală neînregistrată în contabilitatea societății și care în 5.08.2002 a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Ca atare urmărirea penală a fost începută la o dată ulterioară controlului desfășurat, prin procesul verbal de începere a urmăririi penale din 25.07.2002, pentru inculpatul și la 8 august 2002 pentru inculpata și.
Din cronologia acestor acte rezultă că urmărirea penală a fost începută ulterior, iar procesul verbal de control din 14 iunie 2002 a fost corect calificat drept un act premergător începerii urmăririi penale.
Conform art.224 pr.pen. în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare iar procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.
În consecință, ridicarea actelor contabile, nu a avut loc în temeiul art.99 al.1 pr.pen. referitor la ridicarea silită de înscrisuri, acest temei nefiind invocat nici măcar în cuprinsul procesului verbal de control.
Ca atare, recursul declarat este nefondat deoarece textul art.99 al.1 atacat cu excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.va respinge ca nefondat recursul inculpaților.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții și, împotriva încheierii penale din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
27.01.09/4 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
