Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 42/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 42/R/2009
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 330/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin.2 penal și lovire, prev.de art.180 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părții civile, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpații, și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții civile, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza să se dispună,în principal, rejudecarea cauzei de către instanța de apel iarîn subsidiar, menținerea hotărâri primei instanțe. Din probele administrate în cauză rezultă pe deplin vinovăția inculpaților care l-au agresat pe partea vătămată. Chiar și martorul audiat, respectiv arată că a asistat la discuțiile pe care inculpații le-au avut în bar afirmând că au intrat în curtea părții vătămate și l-au bătut.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de apel, apreciind că din probele administrate în cauză concluzia care se deprinde este aceea că inculpații nu se fac vinovați de infracțiunile reținute.
După terminarea dezbaterilor s-a prezentat partea civilă, căruia i s-a comunicat de către instanță că prezenta cauză a rămas în pronunțare.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.331/2008 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria D e j, au fost condamnați inculpații:, fiul lui și, născut la data de 14.04.1935 în, județul C,: 1.35.04.14.12403.4, de cetățenie română, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al seria, nr. - eliberat de Poliția G, domiciliat în nr. 302, comuna, nr. 302, comuna, judetul C;, fiul lui și, născut la data de 27.04.1974 în, județul C,: 1.74.04.27.12408.6, de cetățenie română, fără antecedente penale, posesor al seria C, nr. - eliberat de Poliția G, domiciliat în, nr. 243, comuna, județul C;, fiul lui și, născut la data de 24.03.1956 în, județul C,: 1.65.03.24.12404.3, de cetățenie română, fără antecedente penale, posesor al CI. seria -, nr. - eliberat de Poliția C - N, domiciliat în C - N,-,. 2, județul C, la câte o pedeapsă de:
- 1.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. e art. 180 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 14 lit b Cod proc. penală și art. 998 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar să plătească 1.000 lei despăgubiri - daune morale, în favoarea părții civile, domiciliat în, nr. 301, comuna, județul
In temeiul art. 11 pct 2 lit.a și 10 lit d Cod proc. penală, au fost achitați inculpații pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 191 Cod proc. penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului, în sumă de 200 lei.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 2.11.2006 partea vătămată era în curtea locuintei sale din, nr. 301, în jurul orelor 19,00 inculpatul l-a rugat să tracteze cu tractorul său, tractorul inculpatului, însă partea vătămată a refuzat deoarece utilajul său era defect La scurt timp prin fata casei inculpatului a trecut numitul care s-a oferit să tracteze tractorul inculpatului. Profitând de ocazie partea vătămată a rugat martorul să-i efectueze același serviciu, a deschis poarta de acces, însă, în momentul imediat următor au intrat în curte toți cei trei inculpați adresându-i părții vătămate injurii aplicându-i lovituri până în momentul în care partea vătămată a căzut în curte, la pământ. Martorul relatează că deși nu a văzut momentul în care partea vătămată a fost agresată de inculpați, imediat după incident l-a văzut cu urme de sânge pe fața, avea ochii umflați și i-a comunicat că toți cei trei inculpați l-au lovit cu pumnii și picioarele. Martorul precizează că partea vătămată avea în mână o, spunându-i că aceasta a fost folosită de inculpatul pentru a-l lovi peste corp. Martorul a telefonat unui alt vecin, adresându-i rugămintea de a-l transporta pe vătămat cu mașina la spital pentru a beneficia de îngrijiri medicale. Deplasându-se la fața locului, martorul a transportat partea vătămată la POSTUL DE POLITIE pentru a depune plângere împotriva inculpaților, iar ulterior la spital.
Din certificatul medico - legal de la fila 42 din dosarul acvirat, a rezultat că partea vătămată, la 2.11.2006 prezenta leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând 14 zile îngrijiri medicale.
Constatările efectuate prin certificatul medico - legal și diagnosticul inserat în Biletul de examinare nr. 20922/3.11.2006, au relevat că partea vătămată prezenta pe corp contuzii, plăci, echimoze, care s-au putut produce prin lovire.
Împrejurările invocate de inculpați în declarațiile date în instanță și în cursul urmăririi penale nu concordă cu declarațiile martorilor audiați și nici cu declarațiile părții vătămate, conducând la ideea că aceștia nu au fost sinceri în cursul procesului, au încercat să distorsioneze starea de fapt Martorul a declarat în cursul urmăririi penale, că inculpatul, văzându-l la fața locului în care a avut loc agresiunea i-a adresat expresia ", tu nu au văzut nimic!".
Deși în cauză nu au existat declarații explicite ale martorilor care să fi perceput direct incidentul dintre părți, din probele administrate a rezultat că inculpații au intrat în curtea părții vătămate în data de 2.11.2006 și i-au aplicat acestui a mai multe lovituri cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev, de art 180 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor care le-au fost aplicate inculpaților s-a luat în considerare pericolul social al infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise persoanele inculpaților care nu au antecedente penale, sunt în conflict cu parte vătămată, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Raportat la aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, fiecare inculpat a fost condamnat la câte o pedeapsă de 1.000 lei amendă, pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
In cauză nu s-a făcut dovada că inculpații au intrat în curtea locuinței părții vătămate fără consimțământul acesteia sau a refuzului lor de a părăsi incinta la cererea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale s-a declarat în termen legal apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr.331/2008 a Judecătoriei Dej și rejudecarea cauzei.
În motivare s-a reținut în esență că din actele dosarului declarația părții vătămate nu se coroborează cu nici un mijloc de probă să conducă la reținerea vinovăției inculpaților.
Prin decizia penală nr.330 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, desființându-se parțial hotărârea atacată, pe latură penală și în totalitate pe latură civilă și rejudecând în aceste limite, în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. inculpații, și, au fost achitați sub aspectul săvârșirii infractiunii de lovire prev. de art.180 al.2 pen.
În temeiul art.346 al.3 pr.pen. s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă.
În temeiul art.193 pr.pen. partea civilă a fost obligată să plătească inculpaților suma de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin rezoluția cu nr.1097/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dejs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 pen. și violare de domiciliul prev. de art.192 al.2 pen. în temeiul art.262 pct.2 lit.a pr.pen. art.11 pct.1, lit.b rap. la art.10 lit.c și
Prin Încheierea din data de 27.06.2007 a Judecătoriei D e j, în temeiul art.278/1 al.8 lit.c pr.pen. s-a admis plângerea formulată de către partea vătămată împotriva rezoluției cu nr.l097/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, desființarea acesteia și reținerea cauzei spre judecare.
În fapt, din declarația părții vătămate rezultă că la data incidentului dintre părti, 2.11.2006, la domiciliul acesteia s-a deplasat martorul cu tractorul său pentru a tracta și tractorul părții vătămate care nu pornea. În timp ce partea vătămată a deschis poarta curții sale pentru ca martorul să poată intra, în curte au intrat inculpații, cu care se află în relații de dușmănie, și inculpatul, înarmați cu furci și care au început să îl lovească până și-a pierdut cunoștința.
Inculpații nu au recunoscut învinuirea adusă.
Din declarația martorei R, martoră propusă de partea vătămată și vecină cu aceasta, rezultă că l-a văzut pe partea vătămată, în luna noiembrie 2006 lovită în zona feței însă nu știe ce s-a întâmplat și nici nu l-a întrebat. Din discuțiile cu alți vecini a aflat că partea vătămată a căzut. A mai arătat că nu știe nimic despre incidentul dintre inculpați și partea vătămată și că acesta din urmă consumă zilnic alcool.
Din declaratia martorului rezultă că l-a data incidentului dintre părți a tractat tractorul părții vătămate însă nu a asistat la nici un incident dintre părți.
Din declaratia martorului rezultă că la data incidentului reclamat de către partea vătămată, l-a văzut pe inculpatul, în jurul orelor 16-17 plecând la C-N cu o mașină de culoare roșie.
Din declarația martorului rezultă că l-a văzut pe partea vătămată lovită în zona achiului însă nu știe ce s-a întâmplat, nu a asistat la nici un incident dintre părți iar de la partea vătămată a aflat că a fost lovită de către aceștia.
Din declarația martorului rezultă că a aflat de la partea vătămată că inculpații au agresat-o, aspecte care se desprind și din declarația martorului lanoș.
Din concluziile Certificatului medico-legal nr.6041/I/a/1681 din 6.11.2006 a IML C-N rezultă că partea vătămată prezenta la data examinării leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale și că acestea pot data din 2.11.2006.
Față de probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești prima instanță în mod nelegal a reținut vinovăția inculpaților pe baza unor probe indirecte de vinovăție, respectiv pe baza declarației martorului lanoș care a descris evenimentele astfel cum i le-a relatat partea vătămată și în contextul unor contraziceri între relatările acesteia în fața instanței de judecată și cele față de martorii audiați.
Astfel, din declarația părții vătămate dată în fața instanței de judecată rezultă că inculpații înarmați cu furci și nu cu o, astfel cum i-a relatat martorului, au pătruns în curtea casei sale, în timp ce martorul intra cu tractorul, și au început să îl lovească. Din declarația acestui din urmă martor, singurul indicat ca fiind ocular, rezultă că nu a asistat la nici un incident între părți.
Ceilalți martori audiați în cauză fie nu aveau cunoștință despre incident fie au constatat că partea vătămată prezenta la nivelul feței urmele unei agresiuni și au aflat de la acesta că a fost agresată de către inculpați.
Față de probatoriul administrat deși partea vătămată prezenta leziuni corporale produse la data de 2.11.21006, nu s-a probat fără urmă de îndoială că acestea au fost produse de către inculpați și prin urmare, în baza principiului in dubio pro reo, nici vinovăția inculpaților nu poate fi reținută.
Afirmația ", tu nu ai văzut nimic" făcută de inculpatul către martorul și declarațiile martorilor indirecți, care relatează spusele părții vătămate, coroborate cu concluziile certificatului medico-Iegal, duc la o eventuală presupunere a veridicității declarației părții vătămate însă sunt insuficiente pentru a se reține în mod cert vinovăția inculpaților în comiterea faptelor.
Pe de altă parte, prima instanță a dat dovadă de inconsecvență prin hotărârea pronunțată atunci când s-a dispus achitarea inculpaților sub aspectul infractiunii de violare de domiciliu.
Astfel, urmând firul logic al desfășurării evenimentelor, astfel cum le-a reținut prima instanță, față de relațiile anterioare de dușmănie existente între partea vătămată și inculpatul și de faptul că anterior agresiunii, inculpații au încercat să intre înarmați cu furci în curtea părții vătămate însă aceasta nu le-a permis accesul (declarația părții vătămate - 94), nu se poate reține că nu s-a probat lipsa consimțământului părții vătămate la pătrunderea inculpaților în curte sau refuzul acestora de a pleca, astfel cum a arătat prima instanță în considerentele soluției de achitare în temeiul art.l0 lit.d pr.pen. sub aspectul infracțiunii prev. de art.192 al.2 pen.
Împotriva deciziei penale menționate, partea vătămată a declarat recurs.
În motivarea recursului s-a criticat soluția de achitare a inculpaților, și, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art.180 al.2 pen. precizându-se că soluția este netemeinică și nelegală deoarece inculpații au agresat partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr.de 14 zile de îngrijiri medicale.
În acest sens s-a invocat declarația martorului dată în fața unui notar public, în care acesta arată că a asistat la discuțiile purtate de către inculpați într-un bar, ocazie cu care au afirmat că au intrat în curtea părții vătămate și l-au bătut cu furca și cu bâtele.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Recurentul nu a precizat cazul de casare invocat, însă instanța consideră că motivele de recurs pot fi examinate în raport de cazul de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen. referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Pentru a examina cazul de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
Partea vătămată a acuzat inculpații că în seara zilei de 2 noiembrie 2006, în timp ce era în curtea locuinței sale din nr.301, în jurul orei 19,00 cei trei inculpați au intrat în curtea sa, adresându-i injurii și aplicându-i lovituri până când partea vătămată a căzut la pământ.
După incident, mai multe persoane au văzut partea vătămată cu urme de lovituri.
De asemenea, din certificatul medico-legal, a rezultat că victima prezenta leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de apel a analizat toate probele aflate la dosar, respectiv declarația părții vătămate, declarația inculpaților, declarațiile martorilor propuși de partea vătămată, concluziile certificatului medico-legal, declarațiilor martorilor propuși de către inculpați și în mod temeinic a concluzionat că o parte din martori nu aveau cunoștință despre lovirea victimei, iar altă parte a constatat că aceasta prezenta la nivelul feței urmele unei agresiuni și au aflat de la aceasta că a fost agresată de către inculpați.
Ca atare, în cauză instanțele de fond nu au comis nici o eroare gravă de fapt deoarece probele au fost interpretate prin coroborarea corectă și integrală a acestora; în lipsa probelor directe din care să rezulte comiterea faptelor de către inculpați, aceștia nu pot fi condamnați iar probele indirecte precum existența leziunilor nu pot duce imperios la concluzia comiterii faptei de lovire cu atât mai mult cu cât la dosar există declarații, partea vătămată în acea perioadă a căzut din tractorul său pe care îl conducea în stare de ebrietate.
Invocarea declarației extrajudiciară a numitului nu poate constitui temei al casării soluțiilor pronunțate, în baza cazului de casare analizat, deoarece eroarea gravă de fapt se analizează sub aspectul întrunirii tuturor condițiilor raportat la probele care au fost administrate de către instanțele de fond.
La examinarea cauzei nu a fost constatat nici un caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu de către curte.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pe. va respinge ca nefondat recursul părții vătămate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, domiciliat în, nr. 301, comuna, județul împotriva deciziei penale nr. 330/A din 26 mai 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
27.01.09/4 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
