Schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală. Decizia 553/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 553
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " Legea nr.87/1994 " formulat de inculpații recurenți, și petenta recurentă împotriva deciziei penale nr. 102 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 1610.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 132 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Vasluia fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului -, din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, formulată de inculpat prin apărător.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, formulată de inculpat prin apărător.
În baza art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a, b Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 10 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunile prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, raportat la art. 289 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 10 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 1000 alin. 3, art. 1003 Cod civil, a fost obligat în solidar inculpații și -, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente "" V, la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, a sumei de 2.836 lei RON (28.357.491 lei ROL) reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: factura fiscală seria B - nr. - din 08.09.2003; factura fiscală seria B - nr. - din 05.09; factura fiscală seria - nr. - din 08.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 02.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 10.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 15.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 05.09.2003.
În baza art. 168 Cod procedură penală s-a respins contestația formulată de contestatoarea -, împotriva măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra apartamentului situat în municipiul V, str. -,. 380,. A,. 6, jud. V, cu o suprafață utilă de 73,13. proprietatea inculpatului -, pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 19.07.2004
În baza art. 353 Cod procedură penală s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra apartamentului situat în municipiul V, str. -,. 380,. A,. 6, jud. V, cu o suprafață utilă de 73,13. proprietatea inculpatului -, pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 19.07.2004, până la concurența sumei de 2.836 lei RON.
În baza art. 353 Cod procedură penală s-a ridicat măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra autoturismului marca Lada 1200 proprietatea inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus a se comunica o copie de pe dispozitiv,Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și -, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu inculpatului la rejudecarea cauzei, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul - este administrator al "" V iar inculpatul, este împuternicit să desfășoare activități comerciale în numele, asociație ce aparține socrilor săi.
În luna septembrie 2003, AF a emis un număr de cinci facturi fiscale către "" V, respectiv: factura fiscală seria - nr. - din 08.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 02.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 10.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 15.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 05.09.2003.
Valoarea totală a acestor facturi era de 2.187.365.810 lei ROL și ele reprezentau contravaloarea devizelor de lucrări pentru acoperișurile unui număr de 5 hale, pe care, conform declarațiilor celor doi inculpați, AF, prin împuternicit, se angajase să le construiască pentru SC "" SA
Aceste facturi au fost înregistrate în contabilitatea "" V, iar la data de 20.10.2003 inculpatul - a depus la Administrația Finanțelor Publice Voc erere de compensare a sumei de 394.482.632 lei ROL, rezultată din decontul aferent lunii septembrie 2003, cu impozitele și taxele datorate bugetului de stat, cerere înregistrată la organul fiscal sub nr. 29927 din 20.10.2003.
În urma acestei cereri, organele specializate ale Direcției Generale a Finanțelor Publice V, Direcția de Control Fiscal, au efectuat controale, finalizate prin actul de control înregistrat sub nr. 4462/13.11.2003, încheiat la data de 12.11.2003, prin care au fost determinate creanțe de natura TVA cuvenite "" V, pentru care a fost realizată compensarea cu obligațiile bugetare datorate de societatea în cauză, suma aprobată pentru compensare fiind de 399.164.835 lei ROL.
Ulterior, la data de 19.02.2004, organele de poliție din cadrul Serviciului de Investigare a fraudelor V au efectuat o verificare la AF " " cu privire la derularea relațiilor comerciale dintre această asociație și ""
S-a constatat cu acest prilej că cele cinci facturi fiscale erau înregistrate în contabilitatea AF, iar dintre aceste facturi era achitată parțial doar factura cu nr. -/02.09.2003, în valoare de 879.717.803 lei ROL, cu un număr de 16 chitanțe, în valoare totală de 468.000.000 lei ROL.
S-a stabilit că la baza întocmirii lor au stat devize de lucrări care cuprind materiale aprovizionate cu două facturi fiscale, respectiv factura fiscală seria B - nr. - din 08.09.2003 și factura fiscală seria B - nr. - din 05.09. facturi care s-au dovedit a fi false, în urma cercetărilor.
Astfel, în cele două facturi figurează la rubrica "Furnizor" două societăți din B, " M EX" și respectiv " STANDARD" dar, în urma adreselor trimise de V la Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului B și la cele șase sectoare ale Finanțelor Publice - B, a rezultat că, de fapt, facturile menționate mai sus figurează achiziționate de alte firme din B - " " și "Pro Industries"
De asemenea, din verificările efectuate cu privire la numerele de înmatriculare ale celor două autoturisme care sunt menționate în cele două facturi de aprovizionare cu materiale a rezultat că numărul de înmatriculare B-36- nu figurează în evidențele SEIP, iar numărul de înmatriculare - aparține unui autoturism marca 1305, impropriu transportării unei cantități de 2394. tablă.
Mai mult decât atât, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 98.690 din 15.05.2004 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ V rezultă că scrisul ce completează rubricile tipizate ale facturii fiscale seria - nr. - aparține numitului -.
În urma rezultatului controlului finalizat la data de 19.02.2004, ulterior, la 09.03.2004 organele de poliție au efectuat o cercetare la fața locului la sediul "", prilej cu care s-a constatat că, din cele cinci hale ce trebuiau acoperite, doar hala 2 fusese acoperită, conform facturii fiscale nr. - și în baza devizului de lucrări, în sensul că i se executase șarpanta, fiind acoperită integral cu tablă cutată vopsită electrostatic de culoare roșie. În legătură cu celelalte hale ce trebuiau acoperite, inculpatul - a declarat că lucrările urmau să fie executate în primăvara anului 2004.
Față de aspectele constatate, s-a dispus în cursul urmăririi penale efectuarea unei expertize contabile în cauză, pentru a se stabili legalitatea emiterii celor cinci facturi, în condițiile în care prestările de serviciu nu au avut loc și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin rambursarea TVA- ului aferent acestora către ""
Prin raportul de expertiză contabilă nr. 1064/10.09.2004 s-a concluzionat, printre altele: doar factura nr. -/02.09.2003 în valoare de 879.717.803 lei ROL, pentru care s-a executat efectiv prestarea de servicii și pentru care a avut loc recepția lucrării are justificare; nu există posibilitatea legală de a emite facturi fiscale privind executarea unor lucrări (în avans) anterior executării efective a acestora; în urma înregistrării celor cinci facturi în evidența financiar contabilă a "" V s-a dedus în mod nejustificat și i s-a rambursat suma de 208.784.129 lei ROL; prejudiciul cauzat ca urmare a operațiunilor efectuate de cei doi agenți economici este în valoare de 216.959.802 lei ROL și reprezintă TVA deductibil dedus în mod ilegal de către "" V, aferent unor facturi emise pentru o prestare de servicii ce nu s-a efectuat în realitate.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au depus raportul de inspecție fiscală nr.4964/17.11.2004 întocmit de ANAF - Direcția de Control Fiscal V prin care s-a constatat, în urma verificării în teren, că hala nr. 2 avea lucrările executate în proporție de 100%, iar la hala nr. 5 lucrările erau executate în proporție de 50%; față de aceste aspecte, în baza art. 96 alin. 3 din OG nr. 92/2003, în urma reverificării efectuate, s-a stabilit că, la sfârșitul perioadei verificate, contribuabilul prezintă următoarele obligații de plată restante la acest capitol: debit 198.229.890 lei ROL; dobânzi 47.218.359 lei; penalități de întârziere 12.884.943 lei ROL.
Prin chitanța nr. - din 20.12.2004 inculpatul a făcut dovada achitării de către "" Vas umei de 258.333.192 lei ROL, reprezentând prejudiciul stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr. 4964/17.11.2004.
Față de aceste aspecte, s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, pentru a se stabili dacă prin înregistrarea celor cinci facturi fiscale s-a produs un prejudiciu bugetului de stat și dacă respectivul prejudiciu a fost achitat sau nu.
Prin raportul de expertiză contabilă nr. 471/07.06.2006 s-a concluzionat că suma de 198.229.890 lei ROL reprezentând TVA dedusă fără respectarea condițiilor legale, la care s-au adăugat dobânzi de 47.218.359 lei ROL și penalitățile de 12.884.943 lei ROL, a fost achitată integral către bugetul de stat astfel încât la data întocmirii raportului de expertiză nu exista nici un prejudiciu produs bugetului de stat.
Instanța a apreciat că, prin înregistrarea celor cinci facturi în evidența financiar contabilă a "" V, s-a produs un prejudiciu în valoare de 216.959.802 lei ROL, reprezentând TVA deductibilă dedusă în mod ilegal de către "" V, aferent unor facturi emise pentru o prestare de servicii ce nu s-a efectuat în realitate, față de următoarele considerente.
Astfel, în primul rând, nu s-a reținut de către prima instanță că prejudiciu nu ar trebui să includă și TVA aferent facturilor referitoare la acoperirea 2 și 5, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului rezultă că acoperișul de la hala 2 nu a fost executat de către AF, ci de către persoane angajate de -. În acest sens, vor fi avute în vedere declarațiile martorilor și, care au participat la construirea acoperișului halei nr. 2 și care au declarat că respectivul acoperiș a fost construit în perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003, cu materiale cumpărate de la un magazin de pe str. - -, iar cel care supraveghea lucrarea era inculpatul -.
De asemenea, din conținutul procesului verbal de control din 19.12.2003 rezultă că nu avea salariați, fiind astfel în imposibilitatea de a executa efectiv lucrarea, iar ca obiect de activitate avea: "comerț și procurarea, prelucrarea și comercializarea materialului lemnos", nu activități de prestări servicii sau de construcții.
În al doilea rând, materialele folosite la construcția acestui acoperiș, conform devizelor de lucrări, se regăsesc în cele două facturi de aprovizionare despre care s-a reținut că sunt false, iar din declarațiile martorilor rezultă că acest acoperiș a fost construit cu mult înainte de întocmirea facturii seria - nr. -/02.09.2003 și folosindu-se alte materiale decât cele menționate în mod fictiv în facturile de aprovizionare.
În legătură cu lucrările de la hala 5, este evident că acestea au fost executate ulterior emiterii facturii -/03.09.2003, cu prilejul cercetării la fața locului din data de 09.03.2004 constatându-se că doar hala 2 era acoperită.
În legătură cu faptele reținute în sarcina lor, atât în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, cât și în declarațiile date în fața instanței, inculpații au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptelor.
Astfel, inculpatul a susținut că s-a înțeles cu - să construiască pentru "" acoperișurile unui număr de 5 hale, dar nu a construit decât unul singur, fiind ajutat de mai multe persoane pe care însă nu le mai cunoaște în perioada mai - septembrie și octombrie 2003; în legătură cu modul de aprovizionare pentru construcția acoperișurilor, acesta a declarat că materialele i-au fost aduse de niște persoane de etnie rromă, a căror identitate nu o cunoaște și cărora le-a plătit în numerar, fără a primi vreo chitanță.
Afirmațiile sale în acest sens sunt contrazise de declarațiile martorilor și dar sunt și puțin credibile, în condițiile în care același inculpat a declarat că a achitat persoanelor respective suma de 175.000.000 lei ROL, rămânând restant cu suma de aproximativ 200.000.000 lei ROL - 250.000.000 lei ROL, bani pe care aceștia nu au mai venit să îi ia, situație puțin probabilă, dată fiind valoarea foarte mare a sumei rămase de achitat.
De asemenea, inculpatul a arătat că facturile de aprovizionare i-au fost trimise prin șoferii autocamioanelor care i-au adus materialele, în timp ce inculpatul -, după ce inițial a declarat că nu știe nimic în legătură cu cele două facturi, a revenit ulterior, după ce a aflat concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, și a recunoscut că a completat factura fiscală seria - nr. - la rugămintea unei persoane al cărei nume nu l-a putut preciza.
În legătură cu emiterea și înregistrarea în contabilitatea "" Vac elor 5 facturi și deducerea TVA aferentă, cei doi inculpați, prin apărători, au susținut că există posibilitatea legală ca facturile fiscale să fie emise înaintea faptului generator, respectiv, înaintea livrării bunurilor sau prestării serviciilor, invocând în acest sens dispozițiile art. 16 alin. 6 din Legea nr. 345/2002 și depunând la dosar în acest sens raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert -.
Nici apărările formulate în acest sens nu vor putea fi reținute de către instanță, față de următoarele considerente.
Astfel, în primul rând, din Anexa 1A a HG 831/1997 privind aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora rezultă că factura fiscală este "documentul pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate".
Din interpretarea acestei dispoziții rezultă că, la data întocmirii facturii, lucrarea trebuie să fie executată sau serviciul prestat.
În al doilea rând, potrivit art. 68 alin. 4 din HG nr. 598/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 345/2002, în vigoare la data la care au avut loc operațiunile în cauză, "Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări cum sunt lucrările de construcții-montaj, facturarea de face la data confirmării situațiilor de lucrări de către beneficiarii acestora. În cazul în care se încasează avansuri se emit facturi fiscale în termen de 3 zile de la data încasării avansului"
Din actele dosarului, respectiv din conținutul procesului - verbal de investigații financiare din data de 15.02.2004 nu rezultă că în evidența contabilă a "" V aferentă lunilor septembrie - octombrie 2003 au fost identificate, la momentul respectiv, procese-verbale de confirmare a situațiilor de lucrări aferente facturilor nr. -/02.09.2003 și respectiv nr. -/03.09.2003.
Prin prisma acestor dispoziții legale au fost interpretate și dispozițiile art. 16 alin. 4 din Legea nr. 345/2002, conform cărora exigibilitatea taxei pe valoare adăugată este anticipată faptului generator atunci când factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor".
Rezultă astfel din coroborarea acestor dispoziții legale că posibilitatea legală de a emite facturi fiscale privind executarea unor lucrări (în avans) anterior executării efective a acestora există doar în cazul decontării în avans a contravalorii lucrărilor ori prestațiilor ce urmează a se efectua în viitor, situație care nu este însă incidentă în prezenta cauză.
Concluziile formulate de către expert - în cadrul expertizei extrajudiciare depuse la dosar în sensul existenței acestei posibilități nu vor putea fi avute în vedere, în condițiile în care interpretarea dispozițiilor legale aplicabile este atributul exclusiv al instanței de judecată, nu al expertului.
Fapta inculpatului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, iar fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 republicată, față de următoarele considerente.
Astfel, în primul rând, ambii inculpați, prin intermediul apărătorilor, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală și respectiv de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina lor, în următorul sens: inculpatul -, din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal iar inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-a motivat că, față de împrejurarea că Legea nr. 87/1994 republicată a fost abrogată în cursul judecății prin Legea nr. 241/2005, instanța ar trebui să facă aplicarea art. 13 Cod penal și să aplice inculpaților legea penală mai favorabilă, anume Legea nr. 241/2005. S-a susținut astfel că această lege este mai favorabilă inculpaților prin prisma dispozițiilor art. 10, care prevăd posibilitatea aplicării unei sancțiuni administrative inculpaților care au achitat prejudiciul, mai mic de 50.000 EUR, până la primul termen de judecată, condiții care sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Instanța a apreciat însă că inculpații nu se află în situația prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005; astfel, prin chitanța nr. - din 20.12.2004 s-a făcut dovada achitării de către "" Vas umei de 258.333.192 lei ROL, dar aceasta nu reprezintă prejudiciul integral cauzat prin fapta inculpaților, astfel cum a fost el reținut prin actul de sesizare al instanței și cu care s-a constituit parte civilă și Statul Român prin ANAF, ci doar debitul stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr. 4964/17.11.2004.
În plus, suma respectivă nu a fost achitată până la primul termen de judecată din data de 11.11.2004, ci la data de 20.12.2004, după al doilea termen de judecată.
În consecință, instanța a apreciat drept neîntemeiate cele două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpați prin apărători și le va respinge ca atare.
În al doilea rând, instanța a apreciat că evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. din Legea nr. 87/1994 republicată, nefiind incidente dispozițiile art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 din Codul Penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Astfel, analizând textul celor două infracțiuni, s-a constatat că fapta de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale înseamnă tocmai fapta de a efectua înregistrări inexacte în contabilitate. Dacă nu se aduce atingere relațiilor sociale care apără patrimoniul public împotriva faptelor de evaziune fiscală săvârșite prin realizarea unor cheltuieli fictive, nu va fi vorba de infracțiunea complexă prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, ci a fost menținută numai infracțiunea simplă prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată.
În consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. "c" din Legea 87/1994, art. 37 din Legea 82/1991 (republicată) raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal (inculpatul - ) și respectiv infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 11 lit. "c" din Legea 87 /1994, art. 37 din Legea 82/1991 (republicată), raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ), în infracțiunile prevăzute de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, și respectiv art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată.
Săvârșirea faptelor și vinovăția fiecărui inculpat fiind dovedite, instanța de fond i-a condamnat pe fiecare din aceștia la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat, contribuția pe care fiecare din cei doi inculpați a avut-o la producerea acestuia, persoana inculpaților, în sensul că nici unul dintre ei nu are antecedente penale și au avut o atitudine nesinceră în fața instanței.
De asemenea, s-a reținut în favoarea inculpatului - circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b Cod penal: conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și stăruința depusă de acesta pentru a repara paguba pricinuită, prin faptul că a achitat parțial prejudiciul cauzat.
În favoarea inculpatului s-a reținut doar circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal: conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecință, s-au coborât sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare pedepsele stabilite, în limitele permise de art. 76 lit. "d" Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, se vor interzice ambilor inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a, b" Cod penal.
În raport de elementele ce caracterizează persoana fiecăruia din cei doi inculpați, ținând seama și de faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, instanța a apreciat că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor ce vor fi aplicate pe durata unor termene de încercare stabilite în condițiile art. 82 Cod penal, care se socotesc de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii iar în baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, s-a constituit parte civilă cu suma de 278.142.466 lei ROL, din care 216.959.802 lei ROL reprezintă prejudiciu direct, 48.165.076 lei ROL reprezintă dobânzi de întârziere (perioada 25.10.2003 - 30.10.2004) și 13.017.588 lei ROL reprezintă penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
Din această sumă, inculpatul - a achitat suma de 258.333.192 lei ROL, conform chitanței nr. - din 20.12.2004, din valoarea prejudiciului total pentru care s-a constituit parte civilă Statul Român, respectiv 278.142.466 lei ROL, rămânând de achitat suma de 19.809.274 lei.
În condițiile în care, prin cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat obligarea inculpaților la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 30.10.2004, iar plata sumei de 258.333.192 lei ROL s-a făcut la data de 20.12.2004, instanța va aprecia că se impune obligarea inculpaților și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente perioadei 01.11.2004 - 20.12.2004, în condițiile în care partea vătămată - parte civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata de despăgubiri și penalități în continuare, până la achitarea efectivă a debitului.
În consecință, s-a apreciat că pentru perioada 01.11.2004 - 20.12.2004 inculpații datorează 6.378.619 lei ROL dobânzi de întârziere și 2.169.598 lei ROL reprezentând penalități de întârziere.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, art. 1000 alin. 3, art. 1003 Cod civil, instanța a obligat în solidar inculpații și -, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente "" V, la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, a sumei de 2.836 lei RON (28.357.491 lei ROL) reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În temeiul art. 348 Cod procedură penală, au fost anulate următoarele înscrisuri: factura fiscală seria B - nr. - din 08.09.2003; factura fiscală seria B - nr. - din 05.09.; factura fiscală seria - nr. - din 08.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 02.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 10.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 15.09.2003; factura fiscală seria - nr. - din 05.09.2003.
Referitor la contestația formulată de contestatoarea împotriva măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra apartamentului situat în municipiul V, str. -,. 380,. A,. 6, județul V, cu o suprafață utilă de 73,13. proprietatea inculpatului -, măsură pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 19.07.2004, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o ca atare, față de următoarele considerente.
Astfel, este adevărat că, potrivit art. 33 Codul familiei, creditorii personali ai soților pot urmări numai bunurile proprii ale soțului debitor, iar în cazul în care bunurile proprii ale soțului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor debitorilor personali, aceștia pot cere împărțirea bunurilor comune, prin hotărâre judecătorească, în măsura în care creanța a rămas nesatisfăcută. Se poate observa așadar că art. 33 Codul familiei oprește numai urmărirea bunurilor comune, nu și indisponibilizarea provizorie a acestora, astfel încât aceste bunuri vor putea face obiectul unor măsuri asiguratorii.
În consecință, în baza art. 353 Cod procedură penală a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra apartamentului situat în municipiul V, str. -,. 380,. A,. 6, jud. V, cu o suprafață utilă de 73,13. proprietatea inculpatului -, pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 19.07.2004, până la concurența sumei de 2.836 lei RON.
Deoarece prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a instituit măsura sechestrului asigurator asupra autoturismului marca Lada 1200 proprietatea inculpatului, iar ulterior această măsură nu a mai fost pusă în aplicare de către organele de urmărire penală instanța, în baza art. 353 Cod procedură penală, a ridicat măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 504/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
Văzând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitiv se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și -, acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu inculpatului la rejudecarea cauzei, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și - precum și contestatorul -, aceasta din urmă neprezentându-se la nici un termen de judecată în apel și nemotivându-și apelul în nici un mod.
Inculpatul critică hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu sunt în realitate infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală fiind doar simple probleme de drept civil care nu sunt prevăzute și sancționate de legea penală impunându-se deci achitarea sa.
Inculpatul - critică hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și solicită ca rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2. lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât se consideră nevinovat.
Consideră inculpatul apelant că infracțiunea pentru care fost trimis în judecată trebuie privită numai în contextul împrejurărilor concrete în care s-au derulat evenimentele,pentru că V a efectuat servicii pentru "" V, s-au întocmit facturi și au fost evidențiate în actele contabile toate cheltuielile astfel încât organele de control a dispus compensarea TVA -ului aferent facturilor.
Chiar și expertiza bilă a evidențiat că nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului de stat, întrucât facturile nu au fost înregistrate pe conturile de cheltuieli ci pe conturile de imobilizări.
Se mai susține că "" a mai solicitat rambursarea TVA-ului aferent celor cinci facturi emise de AF, cerere admisă de organele de control, care ulterior au constatat propria culpă și au dispus refacerea actelor.
Toate acestea în opinia inculpatului apelant demonstrează nevinovăția sa și inexistența prejudiciului reținut în sarcină, ceea ce presupune în mod categoric lipsă de vinovăție și necesitatea aplicării dispozițiilor privind achitarea.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 102/A/14 mai 2008 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și - precum și apelul declarat de contestatoarea -.
A obligat apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțare acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator s-a reținut în sarcina inculpaților, respectiv în ceea ce-l privește pe,infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d cod penal, iar în ce-l privește pe - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 74 lit. "a și b" Cod penal raportat la art. 76 Cod penal.
Susținerile din motivele de apel asupra cărora s-a insistat și în cursul judecății în fond a cauzei, apar ca fiind în totalitatea lor nefondate, vinovăția celor doi inculpați în forma reținută de instanța de fond fiind mai mult decât evidentă așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
De asemeni nu se poate afirma nici faptul că inculpații se află în situația prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât suma achitată de V nu reprezintă prejudiciul integral cauzat prin fapta inculpaților și în plus suma nu a fost achitată până la primul termen de judecată ci mult mai târziu.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpați și - precum și apelul declarat de -, împotriva Sentinței penale nr. 132/31.01.2008 a judecătoriei Vaslui,hotărâre care va fi menținută.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare din cei trei inculpați, va fi obligat să achite statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu în apel inculpatului va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpații- șiși de contestatoarea-.
Prin motivele scrise inculpatul - a invocat următoarele critici:
1)Instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză în sensul înlăturării expertizei contabile aflată la filele 217-221 dosar fond, care stabilesc că în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu.
Nu s-a avut în vedere prevederile Legii nr. 342/2002 privind TVA-ul și art. 68 din nr.HG 598/2002 care stipulează că pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări decontările se fac în baza confirmării acestora.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală și se impune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
2) Față de împrejurările concrete în care s-au derulat faptele și față de urmările produse, acestea nu prezintă gradul de pericol social și se impune aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal.
3) Greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală înscrisă în Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal întrucât prejudiciul a fost achitat, chiar dacă a fost contestat sub aspectul întinderii.
Ca o consecință a acestui fapt s-a solicitat și ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în
Contestatoarea-recurentă - a criticat hotărârile sub aspectul greșitei mențineri a sechestrului asigurător în condițiile în care apartamentul este bun comun al soților iar legea procesual-penală prevede că bunurile supuse sechestrului trebuie să fie ale inculpatului.
Inculpatul prin apărător, a susținut aceleași motive cu ale inculpatului - și a solicitat achitarea conform art. 18 ind. 1 Cod penal, cu precizarea achitării prejudiciului în integralitatea sa.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
În ceea ce privește cea dintâi critică vizând greșita apreciere a probelor - art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală se constată că atât instanța de fond cât și cea de control judiciar au evaluat corespunzător probele administrate în cauză, rezultând că faptele inculpaților se încadrează în dispozițiile art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 - pentru inculpatul - și - art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994 pentru inculpatul.
Expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești - experți () și, concluzionează că TVA-ul dedus fără respectarea condițiilor legale, în speță 198.229.890 lei vechi la care s-au adăugat dobânzile de 47.218.359 lei vechi și penalitățile de întârziere de 12.884.943 lei vechi aferente, calculate de Direcția de Control Fiscal au fost achitate integral către bugetul de stat cu chitanța nr. -/20 decembrie 2004.
În acest context se arată că la data întocmirii raportului de expertiză contabilă nu exista nici un prejudiciu produs bugetului de stat ca urmare a înregistrării celor 5 (cinci) facturi fiscale în cauză.
Și expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale - experți - și a concluzionat că din cele 5 (cinci) facturi fiscale emise de " " către "", doar factura nr. - din 02 septembrie 2008 în valoare de 879.717.803 lei vechi are suport legal.
Conform normelor contabile în vigoare nu exista posibilitatea emiterii de facturi fiscale în avans,iar TVA-ul deductibil aferent facturilor este de 349.243.274 lei vechi, sumă ce a fost inclusă în suma pentru care inculpatul - a solicitat compensarea.
Prin urmare, în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.
Întemeiate sunt criticile inculpaților în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal.
Potrivit acestui text, fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Este de precizat faptul că noile prevederi în materia prevenirii pi combaterii evaziunii fiscale - Legea nr. 241/2005 - instituie o cauză de nepedepsire specială în condițiile în care în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat.
Schimbarea de încadrare juridică în noua lege nu poate fi dispusă tocmai pe considerentul neachitării prejudiciului până la primul termen de judecată (art. 10 alin. 1 din lege).
În speță, urmare diligențelor depuse de inculpați suma e 2.836 lei Ron la care au fost obligați de către instanța fondului către Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentând dobânzi și penalități de întârziere a fost achitată la 10 septembrie 2008 conform chitanței seria - nr. - emisă de Trezoreria mun.
Sub acest aspect, față de finalitatea avută în vedere de legiuitor - acoperirea integrală a prejudiciului cauzat statului - de împrejurările concrete de comitere precum și de persoana și conduita inculpaților - care sunt infractori primari - și au avut un comportament corespunzător în derularea procedurilor, urmează a se dispune achitarea acestora conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" cu referire la art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 91 Cod penal se va aplica inculpaților amenda administrativă în sumă de câte 500 lei Ron.
Întemeiată este și critica inculpatului - și a contestatoarei - privind ridicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în
Potrivit art. 163 alin. 1 Cod procedură penală, indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile are drept scop repararea pagubei produse prin infracțiune.
Cum paguba materială a fost integral recuperată, măsura asiguratorie va fi ridicată.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârilor criticate nu se constată existența altor temeiuri - în afara celor analizate mai sus - care examinate conform alin. 3 al art. 385 ind. 9 Cod procedură penală să conducă la casarea acestora.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate de inculpații - și, cât și a contestatoarei -, se vor casa în parte în latura penală și civilă Decizia nr. 102/A/14 mai 2008 Tribunalului Vaslui și sentința penală nr. 132/31 ianuarie 2008 judecătoriei Vaslui și rejudecând se va proceda conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații - și și ale contestatoarei -, împotriva deciziei penale nr. 102/A/ 14 mai 2008 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 132/31 ianuarie 2008 judecătoriei Vaslui, pe care le casează în latura penală și civilă și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu referire la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală și art. 18 ind. 1 Cod penal achită pe inculpații:
- 1). -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 lit. "c" din legea 87/1994 cu aplicarea art. 74 lit. "a, b" Cod penal și art. 76 lit. "d" Cod penal;
- 2)., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 11 lit. "c" din legea 87/1994 cu aplicarea art. 74 lit. "a" Cod penal și art. 76 lit. "d" Cod penal.
Aplică inculpaților sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de câte 500 lei pentru fiecare.
Ridică măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 504/P/2004 din 6.07.2004 emisă de procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui asupra apartamentului situat în V, str. -,. 380,. A,. 6, jud. V, cu o suprafață utilă de 73,13. proprietatea inculpatului - pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 19.07.2004.
Constată recuperat integral prejudiciul cauzat Statului Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B în sumă de 28.670 lei RON.
Înlătură din sentință dispozițiile contrarii privind condamnarea inculpaților, aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. "a, b", 75 alin. 5, art. 81, 82, 83 Cod penal, art. 7 din legea 26/1990 cu referire la art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005.
Menține dispozițiile privind anularea înscrisurilor -facturi fiscale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de câte 100 lei în recursurile declarate de - și - rămân în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei în recursul inculpatului rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
-
Judecătoria Vaslui: -
05.11.2008
2 ex.-
Președinte:Anton Dan
Judecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
