Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 554/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 554
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect "vătămare corporală (art.181 Cod penal)" promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.153 din 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 1610.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 319 din 02 iulie 2006, Judecătoria Hârlăua dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul, fiul lui B și, născut la data de 27.11.1987 în localitatea I, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, la 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.1 Cod penal cu reținerea art. 74 alin.1 lit.a,c, art. 73 lit.b Cod penal raportat la art. 76 alin.1 lit.d Cod penal.
În baza dispozițiile art. 711 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal.
În baza disp.art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal a stabilit termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal, dispoziții referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni și a neexecutării obligațiilor civile.
În baza disp. art. 71 alin.5 raportat la art. 82 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală a admis acțiunea Spitalului Clinic de Urgențe Sf. Treime obligând inculpatul la plata sumei de 3628,17 lei și a Spitalului Clinic de recuperare I obligând inculpatul la plata sumei de 1311,48 lei.
A luat act că Serviciul de Ambulanță nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură civilă a admis în parte acțiunea civilă promovată de către partea vătămată obligând astfel inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
În baza dispozițiilor art. 191 alin.1 Cod penal a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății precum în cuantum de 250 lei din care 100 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, 150 lei cheltuieli judiciare din faza de cercetare judecătorească din care 100 lei onorariu apărător din oficiu (delegația 653/18.10.2006 avocat / Biroul - Biroul I).
În baza art. 189.pr.pen. onorariul avocat oficiu va si suportat inițial din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
În temeiul art. 193 alin.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli avansate de către partea vătămată în cursul judecății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 21.12.2005 în jurul orelor 9,00 învinuitul se deplasa pe pentru a merge în comuna Podu județ I circulând pe jos în apropierea barului "" din sat comuna, județul I unde învinuitul a servit un suc, s-a întâlnit cu partea vătămată. Acesta din urmă început să îi reproșeze faptul că ce are cu fiul său.
Partea vătămată avea doua becuri în mână și l-a amenințat pe învinuit că i le bagă în gură. Învinuitul a încercat să liniștească partea vătămată spunându-i că nu are nimic cu fiul său că acesta a fost cel care a sărit la bătaie.
Partea vătămata l-a prins pe învinuit de braț cu mână și cu cealaltă a încercat să îi bage un în gură timp în care învinuitul l-a îmbrâncit acesta căzând pe spate cu capul de asfalt.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Sf. unde a fost internată în perioada 21.12.16.01.2006.
Conform certificatului medico legal al IML I nr.407.02.03.2006 se concluzionează ca partea vătămată a prezentat contuzii și decelerare frontală bilaterala și hemoragie subarahnoidală, leziuni ce s-ar fi putut produce prin cădere cu impact cranian de suprafețe dure, pentru care necesită îngrijiri medicale de 75-80 zile.
Casa de asigurări de sănătate în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă cu suma de 3628,17 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei si regreta cele întâmplate, arătând că a fost provocat de către partea vătămată și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Situația de fapt descrisa a fost stabilita de prima instanță pe baza mijloacelor de proba: plângerea si declarația parții vătămate - f 5,7,12 proces verbal de cercetare la fața locului - f 6, 23, declarații martori - f 14,15,17,18, declarații învinuit-f 8,9,10,11, adresa CAS f 23.
In drept, s-a reținut că fapta învinuitului care in data de 21.12.2006 in jurul orelor 9,00 în urma unei altercații cu partea vătămată l-a îmbrâncit și a căzut la pământ pe spete, ajungând în stare de inconștiență cauzându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 75-80 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala prevăzuta si pedepsita de art. 182 alin 1 cod penal.
În concluziile certificatului medico legal 407/02.03.2006 se retine că partea vătămată a prezentat contuzie și dilacerare frontală bilaterală și hemoragie subarahnoidiană leziuni ce s-ar fi putut produce prin cădere cu impact cranian de suprafețe dure. ca auto sau heteropropulsia să fie demonstrate prin anchetă. Inculpatul recunoaște că a împins partea vătămată moment în care aceasta a căzut cu capul de asfalt, fapt confirmat si de martori( - partea vătămată s-a apărat și a căzut cu capul de asfalt, - inculpatul s-a smuncit din prinderea lui după care l-a îmbrâncit și căzut de-a lungul drumului lovindu-se cu capul de asfalt).
Din declarațiile martorilor propuși de către partea vătămata nu rezultă o altă situație de fapt(martorul nu a participat la incident și nu cunoaște amănunte, aceeași situație relevând-o și martorul care OG nu cunoaște amănunte nici sub latură penală și nici civila). Martora relatează doar aspecte civile pentru medicație și recuperare. Martorul nu cunoaște nimic despre incident și nu a participat la incident.
Martorii și confirmă cele relatate de către
inculpat.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către prima instanță rezultă din analiza coroborata a declarațiilor parții vătămate (parțială) cu declarațiile martorilor precum si cu aspectele conținute in înscrisurile existente la dosar si declarația inculpatului, coincide cu cea reținuta prin rechizitoriu:
Din certificatul medico legal al IML I nr. 406./2006 rezulta ca partea
vătămata a prezentat contuzie și dilacerare frontală bilaterală și hemoragie subarahnoidiană leziuni ce s-ar fi putut produce prin cădere cu impact cranian de suprafețe dure
Cum din probatoriu administrat în cauza reiese că inculpatul a săvârșit
fapta sub influenta stării de provocare a părții vătămate care l-a amenințat cu introducerea unui în gură, și încercând să îl imobilizeze, s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin 1 Cod penal-vătămare corporala cu reținerea circumstanței atenuante obligatorii prevăzută de art. 73 lit. b cod penal.
Sub aspect obiectiv, s-a dovedit prin probele administrate ca inculpatul a împins partea vătămată in data de 21.12.2005 când aceasta a căzut cu capul de asfalt din dezechilibrare, pentru care aceasta a necesitat îngrijiri medicale de 75-80 zile, săvârșind astfel infracțiunea de vătămare corporala.
Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale care se refera
la ocrotirea integrității corporale împotriva faptelor care aduc atingere acestora.
Latura obiectiva a infracțiunii -elementul material se realizează prin acțiunea de împingere ce are drept rezultat o vătămare a integrității corporale victimei care a necesitat îngrijiri medicale de 75-80 zile.
Urmarea imediata consta in acțiunea de împingere a provocat o vătămare corporala.
Sub aspect subiectiv, poziția psihica a făptuitorului de fata este specifica vinovăție sub forma intenției indirecte săvârșind astfel infracțiunea cu vinovăția cerută de lege, prevăzând și acceptând producerea rezultatului faptei sale, deși nu l-a urmărit. Nu interesează mobilul sau scopul urmărit
Existând infracțiune, va exista si răspundere penala si pedeapsa.
Instanța de fond, in baza dispozițiilor art. 345 cod procedura penala coroborat cu art. 182 alin. 1 cod penal va dispune condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, circumstanțele personale ale acestuia, atitudinea infractorului in sensul recunoașterii faptei, și comportamentul anterior pozitiv fiind la prima abatere, precum și starea de provocare în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii, urmează a retine circumstanțele atenuante care pledează in favoarea acestuia menționate mai sus si materializate in art. 74 alin 1 lit. a, cod penal raportat la art. 76 alin 1 lit. d cod precum și circumstanța atenuantă legala obligatorie prevăzută de art. 73 lit. c cod penal.
Scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal si necesitatea asigurării prevenției generale si speciale, fata de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, au format convingerea primei instanțe că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientate sub minimul special prevăzut de lege ajungând până spre minimul general al pedepsei, satisface exigentele individualizării judiciare a pedepsei, si de asemenea cu suspendarea executării pedepsei.
Limitele de pedeapsa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis in judecata sunt 2 ani - 7 ani, ținând cont de circumstanțele reale, personale si judiciare ce pledează in favoarea inculpatului, instanța de fond in temeiul art. 345 cod procedura penala coroborat cu art. 182 alin 1 cod penal cod penal cu reținerea art. 74 alin 1 lit. a, c si 73 lit. b cod penal raportat la art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a dispus aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare.
In baza disp. art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a
executării pedepsei aplicate inculpatului si va in baza dispozițiilor art. 82 Cod penal a fost stabilit termenul de încercare.
Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal, dispoziții referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul săvârșirii unei infracțiuni și in caz de neexecutare a obligațiilor civile.
In baza dispozițiilor art. 71 cod penal s-a dispus interzicerea inculpatului exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. (dreptul de a alege si fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat); Cod penal.
In ceea ce privește dreptul prevăzut la art. 64 lit. c (dreptul de a ocupa
o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infracțiunii); Cod penal, având în vedere natura infracțiunii și faptul că inculpatul nu ocupă o funcție de natura săvârșirii infracțiunii, s-a apreciat că nu se impune interzicerea acestui drept.
Instanța de fond a constatat ca interzicerea drepturilor sale părintești si dreptului de fi curator sau tutore aduce atingere dreptului său la respectarea vieții de familie, drept garantat de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului drept pentru care nu le va interzice.
Având in vedere ca s-a stabilit suspendarea executării pedepsei principale in baza art. 71 alin 5 cod penal raportat la art. 82 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii
Sub aspectul acțiunii civile devoluate instanței, prin constituirea parții vătămate ca parte civila in procesul penal cu suma de 15000 lei din care 10.000 lei daune morale si 1500 lei daune materiale, instanța retine ca partea vătămata nu a dovedit prejudiciul reprezentând daune materiale, nedepunând la dosar chitanțe din care sa rezulte medicația cumpărata, cheltuieli de transport si alte înscrisuri care sa justifice daunele materiale, cu atât mai mult cu cat asistenta juridica medicala de specialitate i-a fost acordata in spital care la rândul s-a constituit parte civila in prezenta cauza, iar martora arată ca medicația este compensată.
In ceea ce privește lipsa veniturilor in perioada in care a beneficiat de îngrijiri medicale retine instanța ca partea vătămata nu a prezenta o carte de munca sau o adeverința din care sa rezulte ca ar lucra in mod permanent undeva, doar martora a arătat că lucra partea vătămată dar nu s-a depus document justificativ în acest sens, drept pentru care va respinge daunele materiale de 5000 lei solicitate.
In ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea vătămata
in cuantum de 10.000 lei, la evaluarea acestui prejudiciu moral - constând în suferința cauzată acestei părți "praetuim doloris" instanța de fond avut in vedere zilele de îngrijire medicală necesitate pentru vindecarea părții vătămate si suferința efectiva ca urmare a loviturii, insă în aprecierea acestui prejudiciu s-a ținut cont și de faptul ca fără acțiunea de provocare din partea părții vătămate, probabil acest prejudiciu nu s-ar fi produs.
Intre fapta si prejudiciu exista o legătura de cauzalitate.
Culpa prinde contur juridic prin fapta ilicita de împingere pe care a săvârșit-o inculpatul asupra parții vătămate pentru care a necesitat îngrijiri medicale de 75-80 zile.
In baza art. 14 Cod procedură penală cu referire la art. 346 Cod
procedură penală prima instanță a dispus admiterea în parte acțiunea civila reprezentând daunele morale solicitate si va obliga inculpatul, la plata sumei de 1000 lei.
Sub aspectul acțiunii civile devoluate instanței prin constituirea Spitalul clinic de Urgențe Sf. Treime I (adresa 8297/17.11.2006) cu suma de totala de 3628,17 lei precum si a Spitalului Clinic de Recuperare I (adresa 11652/21.11.2006) cu suma totala de 1311,48 lei prima instanță reținând culpa inculpatului fata de spitalizările părții vătămate a admis acțiunile civile promovate de către acestea.
S-a luat act că, deși partea vătămată a învederat instanței ca a fost
transportata cu ambulanta, Serviciul de ambulanță cu adresa 1864/07.065.2007 nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză neavând în evidente un asemenea transport.
Văzând si disp. art. 191 alin 2 si art. 189 Cod procedura penala va
dispune in consecința.
In temeiul art. 193 alin 1 cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli avansate de către partea vătămata cu ocazia judecații - chitanța 32/14.05.2007-reprezentand onorar avocat.
Prin decizia penală nr. 153 din 04.04.2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A admis apelul declarat de partea vătămată, cu. în sat., com., jud. I, împotriva sentinței penale nr. 319/02.07.2006 a Judecătoriei Hîrlău, pronunțată în ds. cu nr-, pe care o desființat-o, în parte, în latură penală și civilă, în sensul:
- schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al. 1 în infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al. 2. pen.;
- majorării cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului;
- modificării termenului de încercare;
- majorării cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Rejudecând cauza:
În temeiul disp. art. 334. proc. pen.a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 al. 1. pen. cu aplic. art. 74 al. 1, lit. și c, art. 73 lit. b și art. 76 al. 1 lit. d pen. în infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 al. 2. pen. cu aplic. art. 74 al. 1, lit. și c, art. 73 lit. b și art. 76 al. 1 lit. d pen. și majorează pedeapsa aplicată la 6 (șase) luni închisoare.
În baza disp. art. 82. pen. a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
A majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 14 rap. la art. 346. proc. pen. către partea vătămată, la suma de 2000 lei.
A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 192 al. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
În baza disp. art. 193 al. ultim obligă inculpatul să plătească părții vătămate cheltuieli de judecată în sumă de 363 lei, din care 300 lei reprezintă onorariu avocat iar 63 de lei taxă expertiză medico-legală.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către partea vătămată decât sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului.
S-a reținut, în mod fondat, de către prima instanță că, în fapt, la data de 21.12.2005, în jurul orelor 09,00, ca urmare a unei discuții în contradictoriu ce a degenerat, inculpatul a împins partea vătămată, determinând căderea acesteia pe spate și lovirea cu capul de suprafața înghețată a drumului. Ca urmare a impactului cranian de un plan dur partea vătămată a prezentat un traumatism cranio cerebral cu contuzie și dilacerare frontală bilaterală, hemoragie subarahnoidian, necesitând ulterior 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Dar, de la data eliberării certificatului medico-legal, respectiv 02.03.2006, partea vătămată a suferit mai multe internări, respectiv în perioadele de 04-09.02.2006 la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, de 13-15.01.2007 la Spitalul nr. 3 I, de 05-12.03.2007 la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, de 06-08.02.2008 Spitalul nr. 3 I - Neurologie, 25-29.02.2008 din nou la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola, evoluție post traumatică ce nu a fost avută în vedere de către prima instanță și pentru faptul că o parte din internări au avut loc după pronunțarea sentinței penale apelate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală cu nr. 3896/OF din 24.03.2008, ce au fost arătate pe larg mai sus, tribunalul constată că leziunile ce au fost produse părții vătămate prin cădere cu impact cranian de un plan dur, au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar afecțiunile prezentate, respectiv tulburare psihotică organică persistentă, demență ușoară post tcc, crize comițiale mal cu tulburări psihice intercritice, sindrom piramidal frust, veche contuzie dilacerare frontală bilaterală, îi conferă părții vătămate o infirmitate fizică permanentă cu o incapacitate adaptativă în procent de 70%. Totodată capacitatea de muncă a părții vătămate a fost pierdută total, fără a necesita însoțitor.
Cum, fapta inculpatului de proiectare a părții vătămate, ce a determinat cădere pe un plan dur, a avut ca și consecință producerea unei infirmități fizice permanente, tribunalul constată a fi întemeiată cererea apelantului de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii formei agravate a infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prev. și ped. de art. 182 al. 2. pen.
În ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului, tribunalul constată că a fost dozată în mod necorespunzător.
Potrivit disp. art. 72. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond la stabilirea pedepsei a avut în vedere dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita bună a inculpatului înaintea comiterii faptei, atitudinea corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, precum și starea de provocare în care s-a aflat inculpatul, dar a considerat în mod greșitcă infracțiunea comisă de către acesta, precum și persoana sa, prezintă un pericol social scăzut care să justifice aplicarea unei pedepse de 2 (două) luni închisoare.
Astfel, instanța de fond a ignorat consecințele grave pe planul integrității corporale și a sănătăți părții vătămate, respectiv gravitatea leziunilor provocate ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, și care au condus, în cele din urmă la o infirmitate fizică permanentă, împrejurări ce conturează un pericol social ridicat al faptei.
În consecință, având în vedere atât pericolul social concret al faptei comise, periculozitatea socială a inculpatului, cât și circumstanțele atenuante aplicabile ( în ceea ce privește starea de provocare, tribunalul apreciază că partea vătămată are o culpă concurentă în comiterea rezultatului periculos în proporție de 50%), tribunalul constată că se impune redozarea pedepsei principale aplicate, în sensul majorării acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că prima instanță a dispus, în mod fondat, respingerea pretențiilor materiale, având în vedere că partea vătămată nu dovedit existența și, respectiv, cuantumul acestor daune materiale.
Astfel, declarația martorei, fiica părții vătămate, nu a fost concludentă sub acest aspect, având în vedere că, deși a precizat că a stat cu partea vătămată 3 săptămâni și ar fi cheltuit cu medicația 3000 lei Ron, a adăugat că medicamentele sunt compensate, iar în cele trei săptămâni, partea vătămată s-a aflat în spital. În lipsa unor înscrisuri, respectiv chitanțe sau bonuri fiscale prin care să se ateste plata efectivă de către partea vătămată a medicamentelor și cuantumul acestor cheltuieli, tribunalul constată că, în mod temeinic, prima instanță a apreciat a fi nedovedite daunele materiale.
Prin motivele de apel, partea civilă a învederat și faptul că veniturile sale au scăzut considerabil ca urmare a pensionării sale, dar aceasta nu a înțeles să propună, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, probe prin care să dovedească ce venituri obținea înainte de incident și ce venituri obține în prezent, drept pentru care tribunalul constată a fi temeinică soluția primei instanțe sub acest aspect.
Referitor la daunele morale, tribunalul constată că acestea au fost apreciate într-un cuantum mult prea mic de către prima instanță.
Trebuie precizat că, în cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la integritate corporală și sănătate, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând în cheltuielile aferente serviciilor medicale precum și medicației necesară vindecării, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită prin acțiunile fizice violente exercitate asupra sa.
Astfel, este de reținut că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic,importanța valorilor lezateșimăsuraîn care li s-a adus atingere, intensitateacu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părții civile.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală partea civilă a prezentat o tulburare psihotică organică persistentă, demență ușoară post tcc, crize comițiale mal cu tulburări psihice intercritice, sindrom piramidal frust, veche contuzie dilacerare frontală bilaterală, afecțiuni ce îi conferă acesteia o infirmitate fizică permanentă cu o incapacitate adaptativă în procent de 70%, precum și pierderea totală capacității de muncă. Partea vătămată, așa cum s-a arătat mai sus a suferit mai multe internări pe parcursul a doi ani.
În cauză, tribunalul constată că există un minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin atingerea adusă integrității corporale, de natură a duce la o evaluare echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.
Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dată fiind vârsta acesteia, respectiv 50 ani, leziunile ce i-au fost provocate, infirmitatea fizică permanentă dobândită, pierderea totală a capacității de muncă, precum și faptul că acesta a trebuit să suporte un regim spitalicesc îndelungat.
Față de cele arătate instanța apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta comisă, suma globală de 2000 lei acordată părții civile, cu titlu de daune morale, este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, la această apreciere tribunalul ținând cont și de culpa concurentă a părții vătămate în proporție de 50%.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează a dispune, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a proc. pen. admiterea în parte, în latura penală și civilă, a apelului părții vătămate și civile declarat împotriva sentinței penale nr. 319/02.07.2006 a Judecătoriei Hîrlău, ce va fi desființată, în parte, în latură penală și civilă, doar pentru motivele mai sus expuse.
Rejudecând cauza, se va dispune, mai întâi, în temeiul disp. art. 334. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 al. 1. pen. cu aplic. art. 74 al. 1, lit. și c, art. 73 lit. b și art. 76 al. 1 lit. d pen. în infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 al. 2. pen. cu aplic. art. 74 al. 1, lit. și c, art. 73 lit. b și art. 76 al. 1 lit. d pen. iar pedeapsa principală va fi majorată.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei, dar termenul de încercare al suspendării condiționate va fi majorat corespunzător.
Se va dispune majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 14 rap. la art. 346. proc. pen. către partea vătămată, la suma de 2000 lei.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 192 al. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentelor apeluri vor rămâne în sarcina statului, în acestea fiind incluse și onorariile avocaților desemnați din oficiu.
În baza disp. art. 193 al. ultim proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata către partea vătămată a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat și taxa de expertiză medico-legală.
În termen legal, decizia astfel pronunțată a fost recurată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, câtă vreme în cauză este incidentă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare.
Arată inculpatul în motivarea orală a recursului, susținerile acestuia prin apărător fiind consemnate pe larg în preambulul prezentei hotărâri aspect ce nu mai impune reluarea exhausivă a argumentelor expuse de inculpat în susținerea recursului formulat, că acțiunea exercitată împotriva părții vătămate a fost determinată și necesară pentru a se apăra de acțiunea violentă exercitată de către aceasta împotriva sa.
Ca urmare, a fost soluționată în mod greșit și latura civilă prin acordarea unei sume ce depășește culpa ce a fost reținută în sarcina inculpatului.
Solicită admiterea recursului și, pe fondul cauzei, achitarea.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct.18 Cod proc.pen. Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Legitima apărare este o cauză care exclude caracterul penal al faptei, datorită lipsei de vinovăție în condițiile în care aceasta este săvârșită.
Astfel cum este ea definitivă în cuprinsul disp. art. 44 Cod penal, legitima apărare apare ca o ripostă pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul obștesc, ripostă determinată de necesitatea valorilor sociale periclitate.
C ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale ocrotite de lege, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, însă aceasta nu este săvârșită cu vinovăție,întrucât făptuitorul nu a acționa t cu voință liberă, ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav pentru atacul prin atacul periculos.
unei fapte prevăzută de legea penală ca fiind săvârșită în legitimă apărare impune întrunirea în mod cumulativ a condițiilor desprinse din dispozițiile art. 44 Cod penal, privitoare, pe de o parte, la atac și, pe de altă parte, referitoare la apărare. Analizând împrejurările în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății în prezenta cauză, prin prisma celor anterior expuse, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, nici în ceea ce privește atacul - astfel, nu este îndeplinită condiția ca atacul să pună înpericol gravvalorile sociale ocrotite, pericol care se apreciază în funcție de intensitatea atacului, de urmările ireparabile ori greu de remediat care s-ar fi putut produce în cazul în care nu s-ar interveni, și nici în ceea ce privește apărarea - astfel, nu este îndeplinită condiția ca apărarea să fie necesară, în sensul că ar fi fost singura soluție pentru înlăturarea atacului.
Or, din analiza elementelor circumstanțiale cauzei, rezultă neîndoielnic că acțiunea părții vătămate, deși violentă, nu se circumscrie conținutului unui atac în condițiile impuse pentru existența legitimei apărări.
Mai mult, Curtea reține că, la rândul său, acțiunea ilicită a inculpatului nu era singura opțiune pentru înlăturarea "atacului" exercitat împotriva sa, condiție expres și imperativ prevăzută de lege.
Concluzionând, față de aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că acțiunea violentă exercitată de către inculpat împotriva părții vătămate nu poate fi scoasă din sfera ilicitului penal, nefiind justificată și condiționată de o cauză care să îi înlăture caracterul penal.
Nici criticile vizând latura civilă a cauzei nu sunt întemeiate.
Astfel, partea vătămată s-a constituit în termen legal parte civilă solicitând, printre altele, obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei. Nici majorarea cuantumului daunelor morale de către instanța de apel la suma de 2000 lei, și cu atât mai puțin suma acordată cu acest titlu, inițial, de instanța fondului, nu aduce atingere principiului potrivit căruia la culpe concurente, prejudiciul se acoperă de către ambele părți, câte vreme suma maximă ce putea fi acordată, raportat la cât s-a cerut și la cuantumul culpelor reținute a fi de 50%, ar fi fost 5000 lei.
În consecință, pentru considerente expuse, Curtea urmează ca în temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit."b" Cod proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 153 din 4.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/11.11.2008
Tribunalul Iași:
Jud. /
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
