Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 555/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 555
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994)", formulat de către inculpatele și, de catre partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B - PRIN DGFP precum si de către - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr.125 din data de 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 1610.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 2049/11.07.2007 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
În baza disp.art.11 pct.2 lit. b și art.10 lit. i indice 1 Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 12.03.1957 în B, pentru săvârșirea infracțiunii de ˝evaziune fiscală˝, prevăzută și pedepsită de art.9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal și împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 21.09.1959 în I, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art.9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.10 alin.1 din Legea 241/2005 rap. la art. 91 Cod penal, aplică pentru fiecare inculpată sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
În baza disp.art.11 pct.2 lit. b și art.10 lit. g Cod procedură penală rap. la art.122 cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art.272 pct. 2 din Legea 31/1990, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpata pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.11 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.01.2002, prin adresa înregistrată la. I sub numărul 1442/06.02.2002 și la Direcția Control Fiscal sub nr. 1020/11.02.2002, inculpata - administrator unic la ALIMENTA-E I - a solicitat efectuarea controlului fiscal de fond al societății, în vederea lichidării.
În urma acestei solicitări, consilierul de la Direcția de Control Financiar a efectuat verificarea din punct de vedere fiscal a ALIMENTA-E I, rezultatul consemnându-l în procesul-verbal fără număr din data de 29.03.2002.
Conform acestui act, societatea nu înregistra, la momentul verificării, obligații de plată față de bugetul de stat și fondurile speciale, însă au fost constatate unele operațiuni suspecte, motiv pentru care a fost propusă aprofundarea verificărilor.
Astfel, la data de 25.04.2002, în urma extinderii verificărilor, consilierul, a întocmit procesul-verbal înregistrat la Direcția Control Fiscal sub numărul 3583 din 29.04.2002.
Conform constatărilor făcute, administratorul societății - era răspunzătoare de neplata la bugetul de stat a sumei de 517.097.479 ROL, reprezentând impozitul pe profit în sumă de 436.737.732 lei și 80.359.742 lei majorări de întârziere.
Astfel, s-a constatat că până la data de 02.07.2001, -E I avea un capital social de 117.150.000 lei, împărțit în 4.686 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, întregul pachet de acțiuni fiind deținut de Societatea de Investiții Financiare "M" Din totalul capitalului social de 117.150.000 lei, 108.756.000 lei era valoarea contabilă nereevaluată din anul 1994 spațiului comercial și 4.875.000 lei valoarea terenului.
La data de 02.07.2001, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32, Mav ândut către cele 4.686 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 100% din capitalul social de 117.150.000 lei, la prețul de 263.350 lei pe acțiune, valoarea totală fiind de 1.234.058.100 lei.
Ca efect al dobândirii întregului pachet de acțiuni de către un singur acționar, societatea nu mai îndeplinea condițiile legale pentru a mai funcționa ca societate pe acțiuni.
Conform datelor puse la dispoziție de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, la data de 25.07.2001 au fost înscrise mențiunile ce decurg din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32, păstrându-se valoarea capitalului social de 117.150.000 lei, numirea ca administrator cu puteri depline a lui și înscrierea ca obiect principal de activitate - fabricarea de articole de îmbrăcăminte.
În aceeași zi în care au fost înscrise mențiunile la. I, 25.07.2001, a fost convocată Adunarea Generală a Acționarilor din ALIMENTA-E I, prin administrator, care era acționar unic și proprietarul pachetului integral al celor 4.686 acțiuni cumpărate de la. M, iar acesta și-a propus și a hotărât - "din motive de oportunitate", - înstrăinarea spațiului comercial al societății la prețul de 117.150.000 lei, în condițiile în care abia îl cumpărase, în aceeași lună, la un preț de 10,5 ori mai mare, respectiv cu suma de 1.234.058.100 lei.
A doua zi, respectiv 26.07.2001, în calitatea sa de reprezentant al ALIMENTA-E I, ia-a vândut persoanei fizice - funcționar public, consilier la. I, Direcția Control Fiscal - întreg spațiul comercial al societății la prețul de 117.150.000 lei, sumă ce corespunde cu valoarea capitalului social înscris în evidența contabilă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1872/26.07.2001 la. B -, filele nr. 65-68.
Suma de 117.150.000 lei a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca fiind încasată în numerar și depusă a doua zi la bancă. În acest mod, capitalul social a rămas același, numai că numai era în natură, ci în numerar.
După numai o lună, a vândut spațiul comercial - dobândit de la ALIMENTA-E I la prețul de 117.150.000 lei - către I, al cărei unic asociat și administrator este aceeași, cu suma de 3.000.000.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2260/27.08.2001 la. B -.
Prețul real al spațiului comercial vândut de ALIMENTA-E I către cu 117.150.000 lei (dobândit de prin cumpărarea 100% a acțiunilor de la. M la prețul de 1.234.058.100 lei) a fost de 3.000.000.000 lei, fapt ce rezultă atât din prețul plătit de I vânzătorului, cât și din raportul de evaluare care a stat la baza contractului de garanție imobiliară pentru garantarea unui credit în sumă de 84.000 Euro acordat de Sucursala I către I, acordat expres în scopul achiziționării imobilului menționat.
În urma vânzării spațiului comercial prin intermediul inculpatei - consilier la Direcția Control Fiscal, în evidența contabilă a ALIMENTA-E I s-au înregistrat venituri din operațiuni de capital mai mici cu 2.882.850.000 lei și cheltuieli privind operațiuni de capital mai mici cu 1.132.713.073 lei.
În aceste condiții, așa cum rezultă din actele de control întocmite de consilierul, ALIMENTA-E I, reprezentată de în calitate de unic administrator, s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 436.737.732 lei reprezentând impozitul pe profit, la care se adaugă suma de 80.359.742 lei, majorări de întârziere.
Consilierul i-a prezentat șefului ierarhic o notă, prin care propunea ca un exemplar al actului de control să fie înaintat Serviciului juridic al I, în vederea stabilirii măsurilor legale, având în vedere constatările făcute, care relevau posibila săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 12 din Legea 87/1994 privind evaziunea fiscală în vigoare la acea dată.
La data de 29.04.2002, în ziua în care a fost înregistrat procesul-verbal de constatare, șeful Serviciului control fiscal 1 - a întocmit nota înregistrată sub nr. 3577, prin care conchidea că procesul-verbal întocmit de subordonatul său, consilierul, nu respectă metodologia cadru de întocmire a unui act de control, întrucât conținutul nu ar descris clar, concret și precis, nu au fost înscrise dispozițiile legale încălcate, iar consecințele nu au o evaluare exactă. Cu toate acestea, a propus înregistrarea și valorificarea procesului-verbal, sub directa răspundere a celui care l-a întocmit.
Nemulțumită de constatări, la data de 09.05.2002, a formulat o contestație împotriva procesului-verbal de control, prin care a solicitat anularea actului și exonerarea de la plata sumelor.
În vederea soluționării contestației, Direcția Control Fiscal, sub semnătura directorului general adjunct, a depus un referat prin care a fost propusă respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, întreaga documentație fiind înaintată la Serviciul de soluționare a contestațiilor.
Se menționează însă, că la data de 15.05.2002, consilierul a redactat adresa înregistrată sub nr. 6196, prin care a reînnoit propunerea de analizare a constatărilor sale și sesizarea organelor de urmărire penală.
Drept urmare, la data de 20.05.2002, cu adresa nr. 4064, Direcția Control Fiscal, sub semnătura directorului general adjunct, a înaintat actele Serviciului juridic, pentru a analiza oportunitatea sesizării organelor de urmărire penală.
La data de 27.06.2002, șeful Serviciului juridic, a redactat un referat, înregistrat sub nr. 8400, prin care a concluzionat că "nu se impune înaintarea unei sesizări penale, ci se impune refacerea constatărilor", acesta având la bază doar nota nr. 3577/29.04.2002 a șefului Serviciului control fiscal 1,.
Drept urmare, prin decizia nr. 165 din 22.07.2002 privind soluționarea contestației formulate de ALIMENTA-E I, s-a dispus desființarea procesului-verbal întocmit de consilierul, urmând ca o altă echipă decât cea care a încheiat actul contestat, să efectueze un nou control care viza strict aceeași perioadă și aceleași sume și măsuri contestate.
Decizia de desființare a procesului-verbal a avut la bază, în principal:
- nota nr. 3577/29.04.2002 întocmită de - șeful Serviciului Control Fiscal 1 prin care se arată că actul de control contestat nu ar fi respectat metodologia cadru deoarece constatările nu ar fi fost concrete, clare și precise, nu erau înscrise dispozițiile legale încălcate, iar consecințele fiscale nu erau evaluate exact;
- referatul întocmit de - șefa Serviciului juridic, prin care au fost preluate aceleași aspecte din nota de mai sus și în care se menționează că "nu se impune înaintarea unei sesizări penale, ci se impune refacerea constatărilor de către un alt consilier, pentru a se putea deduce ce acte normative au fost încălcate, care este cuantumul datoriilor față de bugetul de stat și care sunt elementele ce ar putea determina o infracțiune, pentru a putea eventual motiva o sesizare penală".
În luna noiembrie 2002, ca urmare a deciziei nr. 165/22.07.2002, după patru luni de la emiterea acesteia, consilierii și de la Serviciul Control Fiscal 4 au procedat la verificarea ALIMENTA-E Conform procesului-verbal înregistrat la Direcția Control Fiscal sub nr. 9868/29.11.2002, noua echipă de control nu a constatat nici o diferență referitoare la impozitul pe profit, actul fiind aprobat și valorificat, deși era întocmit la modul general și nu cuprindea argumente care să combată în vreun fel constatările inițiale ale consilierului.
Mai mult decât atât, în perioada: 13.09.2002 - 01.10.2002, deci după emiterea deciziei nr. 165/22.07.2002 și înainte de întocmirea procesului-verbal nr. 9868/29.11.2002, șeful Biroului audit public intern din cadrul B, a fost desemnat, din dispoziția Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să soluționeze mai multe sesizări la adresa conducerii finanțelor publice din județul I, printre care și cea privind neregulile de la ALIMENTA-E
În urma efectuării verificărilor, conform notei din 29.10.2002, a stabilit, la fel ca consilierul, că se impune "sesizarea organelor de cercetare penală, iar în cazul în care acestea constată temeinicia aspectelor sesizate se va proceda la dimensionarea materiei impozabile sustrasă de la impunere și recuperarea prejudiciului adus statului.
După refacerea controlului și întocmirea procesului-verbal nr. 9868/29.11.2002, prin care nu au mai fost constatate diferențe privind impozitul pe profit, nu s-a mai înregistrat nici un act în legătură cu această societate și nu au fost sesizate organele de urmărire penală, așa cum rezultă din adresa nr. 7473/09.05.2006 emisă de șefa Serviciului juridic,.
În decursul urmăririi penale a fost dispună efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialistul, pentru a se stabili dacă cele constatate de către organul de control ale I impun concluzia că prin acțiunile inculpatelor au fost produse prejudicii în dauna bugetului de stat.
Din aceste constatări rezultă că modalitățile de realizare a operațiunilor comerciale privind spațiul comercial, situat în I, Str. - - - Lacului nr. 16,. 660, parter. Au avut ca rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit, în cazul Alimentara 86 I și obținerea unui credit bancar, în condiții de nelegalitate, în cazul
Inculpatele nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, precizând că nu au avut intenția să prejudicieze bugetul de stat, singurul lor scop fiind asocierea în vederea demarării unei afaceri legale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel - Serviciul Teritorial Iași, partea civilă I și inculpatele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul parchetului se referă la faptul că sancțiunea administrativă aplicată inculpatelor este insuficientă, raportat la faptele comise. S-a mai arătat că se impune condamnarea celor două inculpate la câte o pedeapsă cu închisoarea, față de perseverența lor infracțională și conduita acestora.
Iaf ormulat apel numai în latură civilă, arătând că, în mod greșit s-au respins pretențiile civile formulate, în primă instanța, pe considerentul că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
Inculpata a solicitat achitarea acesteia și pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" întrucât expertiza efectuată în cauză nu dovedește săvârșirea infracțiunii.
Inculpata a solicitat achitarea, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, întrucât instanța de fond nu a făcut decât să constate existența unei cauze de aplicare a unei măsuri administrative.
Prin decizia penală nr. 125/13.03.2008 a Tribunalului Iași, au fost respinse ca nefondate toate cele patru apeluri.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Instanța de fond a reținut că, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat cu certitudine că tranzacția prin care imobilul a fost transferat din patrimoniul ALIMENTA-E SA I în patrimoniul SRL prin intermediul lui au avut rolul de a ascunde valoarea reală, de piață, a imobilului, și ca o consecință sustragerea de la plata obligațiilor fiscale (impozitul pe profil).
, în calitate de administrator al ALIMENTA- SA nu putea vinde spațiul la valoarea capitalului social, întrucât acest fapt era ilicit, interzis conform art. 22 alin. 2 din nr.OG 70/1990 și art. 272 alin. 2 Legea nr. 31/1990 republicată. Inculpata era obligată să vândă la valoarea de piață, această valoare fiind stabilită la aproximativ 3 miliarde de lei vechi, conform expertizei efectuată de experții, cu ocazia acordării creditului de 84.000 EURO.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, ca urmare a probatoriului administrat în cauză.
Ca urmare a modificărilor legislative intervenite, conform art. 10 alin. 1 Legea nr. 241/2005 s-a introdus o cauză de reducere a pedepsei, condiționată de achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată și o cauză de nepedepsire, în aceleași condiții.
Corect a reținut instanța de fond incidența acestui text de lege, aplicând disp. art. 10 lit. i Cod procedură penală, considerând că fapta există și a fost dovedită cu probele administrate.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a reținut, în mod corect, că a intervenit prescripția răspunderii penale, conform art. 121 și 122 Cod penal.
Susținerile parchetului sunt nefondat, întrucât instanța de fond, aplicând disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 a reținut existența faptei de evaziune fiscală, însă a considerat aplicabile dispozițiile de înlocuire a răspunderii penale.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 11 alin. 1 Legea nr. 78/2000 s-a reținut, corect că societățile comerciale implicate în cauză nu au făcut obiectul unor inspecții fiscale, în care inculpata să fi făcut parte din echipa de control până la momentul suspendării raportului de serviciu. În consecință sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i elementul esențial.
Iaf ormulat apel numai cu privire la latura civilă, arătând că instanța de fond trebuia să oblige inculpatele la plata majorărilor de întârziere pentru perioada 25.04.2002 - 21.02.2007.
În cererea de constituire de parte civilă, formulată în primă instanță, I s-a constituit parte civilă cu suma de 517.097.474 lei, solicitând majorări de întârziere până la 25.04.2002, așa cum rezultă din cererea depusă la dosar la fila 49. Ulterior, pe 19.02.2007 inculpata a achitat suma cu care se constituise parte civilă, I, conform ordinelor de plată depuse la dosar.
Până la soluționarea cauzei nu s-a depus o altă cerere, solicitarea părții civile privind penalitățile pentru perioada 25.04.2002 - 21.02.2007, în fața instanței de apel fiind prima dată când s-au solicitat aceste penalități.
Sub acest aspect, latura civilă a fost corect soluționată, reținându-se ca prejudiciul a fost achitat integral.
În termen legal, Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, inculpatele:, și partea civilă B, prin, I au declarat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nevinovăției inculpatelor, al greșitei achitări ale inculpatelor, în opinia și sub aspectul în ceea ce privește partea civilă; motivele fiind expuse în scris și reluate pe larg de apărătorii inculpatelor și reprezentantul parchetului, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 16.10.2008.
Examinând cele două hotărâri, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs constată că în cauză este incident cazul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut de art. 385 ind. 9 al. 1 pct. 9 din Codul d e procedură penală invocat de apărătorii inculpatelor, și anume: " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția".
Se cuvine să amintim că, cel mai important act juridic pe c are îl redactează judecătorul este hotărârea judecătorească.
Pentru o bună redactare a actelor judecătorești, în afara oricăror cerințe de ordin literar sau estetic, legea și tradiția juridică impun respectarea anumitor condiții de formă.
Conținutul hotărârilor judecătorești penale, este reglementat prin lege în dispozițiile art. 354 -356 Cod procedură penală, dar în funcție de faza procesuală -fond, apel, recurs.
Articolul 356 Cod procedură penală prevede că expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale cât și acelor care au fost înlăturate și arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată cauzei.
Aceasta înseamnă că în hotărâre trebuie să se nominalizeze toate elementele de fapt, pe care se sprijină soluția dată în cauză, să se răspundă fiecărei susțineri și apărări formulate de părți, motivarea în fapt și în drept a soluției de admitere ori respingere a căii de atac sau oricărei alte soluții pronunțate,
Instanța este obligată să răspundă la toate motivele de recurs invocate.
În cauza de față, instanța de apel s-a mărginit să preia din motivarea primei instanțe, lapidar, susținând că: "instanța de fond a reținut corect situația de fapt".
Așa fiind, nu există compatibilitate între motivarea hotărârii și soluția dată, și nici o explicație logico -rațională pri9n intermediul argumentului juridic ori, principiului de drept care au fundamentat soluția pronunțată în cauză.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate să exercite plenar controlul judiciar al acestei hotărâri.
Pentru aceste considerente, toate recursurile părților urmează să fie admise, decizia instanței de apel va fi desființată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va ține seama și va analiza și celelalte motive invocate de toate părțile recurente.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de - Serviciul Teritorial Iași; inculpatele, și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin I, împotriva deciziei penale nr. 125 din 13.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Iași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
