Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 57/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, domiciliat în com., sat, jud. V și, domiciliat în comuna, sat M, județul V, și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr.151/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat oficiu pentru recurenții inculpați și, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.74/2008, emisă de Baroul A, lipsind aceștia, pentru recurentele părți civile V și, în baza delegației aflate la dosarul cauzei, lipsind acestea și intimatele părți responsabil civilmente "" și " TRANS" - prin "GRUP " Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio potrivit art.304/1 Cod procedură penală.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenții-inculpați și solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și desființarea sentinței în sensul achitării inculpaților, întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale inf. prev. de art. 11 lit.c) din Legea nr. 87/1994.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că mărfurile au fost cumpărate pe bază de facturi, iar acestea la rândul lor au fost înregistrate în contabilitate. Inculpații nu se fac vinovați de faptul că facturile înregistrate în contabilitate, au fost emise de firme care în parte nu se mai regăsesc, ci doar de săvârșirea inf. prev. de art.290 cod penal și art.43 din Legea nr. 82/1991, dar nu și de infracțiunea de evaziune fiscală.
În concluzie, inculpații nu pot răspunde din punct de vedere material.
Față de recursurile formulate de părțile civile V și B,solicită respingerea acestora ca nefondate.
consilier juridic, pentru recurentele - părți civile V și B, solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare să fie obligați inculpații la plata sumelor reprezentând majorări de întârziere, până la plata efectivă a acestora.
Față de recursurile inculpaților,solicită respingerea acestora.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,pune concluzii de admitere a recursurilor formulate de părțile civile V și B și de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciului. Cu privire la recursurile formulate de inculpați,pune concluzii de respingere a acestora și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, sub aspectul laturii penale întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale inf. prev. de art. 11 lit.c) din Legea nr.87/1994.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1476 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr.9525/2005, în baza art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art.37 (devenit 43) din Legea nr.82/1991, rap.la art.289 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2, a fost condamnat la 6 luni închisoare și în baza art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, urmând ca în baza art.33 și 34 Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea,
respectiv 2 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art.66 Cod penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, conform art.81 și 82 Cod penal, cu termen de încercare de 4 ani.
Prin aceeași sentință, în baza art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare și în baza art.26 Cod penal, rap.la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, urmând ca în baza art.33 și 34 Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, conform art.81 și 82 Cod penal, cu termen de încercare de 4 ani.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de - lei și a dobânzilor și a penalităților de întârziere până la data achitării efective, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă și în solidar cu inculpatul la plata sumei de 199 129 lei plus dobânzile și penalitățile de întârziere până la data achitării efective către partea civilă, fiind respinsă cererea părții civile de obligare în solidar a inculpaților împreună cu partea responsabilă civilmente TRANS, prin administrator judiciar GRUP Rm. la plata despăgubirilor civile. Totodată s-a dispus anularea actelor false și obligarea în solidar a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Instanța de fond a reținut că inculpații sunt asociați, deținând fiecare 50% din capitalul social al TRANS L, societate plătitoare de prin opțiune, începând cu data de 01.08.2003, obiectul principal de activitate constituindu-l comerțul cu ridicata de cereale, semințe furajere, administrarea societății fiind efectuată de către inculpatul.
La data de 23.08.2004 s-a efectuat un control fiscal la societatea menționată, constatându-se că societatea a achiziționat în anul 2003 cantitatea de 615.441 kg de porumb și 93.540 kg.de, inculpatul prezentând mai multe facturi de achiziție ce proveneau de la diverse societăți presupuse a fi plătitoare de și pe baza cărora a dedus, însă din adresa nr.5/13.09.2004, emisă de către Serviciul Tehnologia Informației a rezultat că din cele 30 de societăți despre care au fost solicitate date numai 6 sunt plătitoare de, iar acestea nu au derulat relații comerciale cu TRANS
Din coroborarea probelor (adrese emise de din țară, verificările efectuate de către organele de poliție cu privire la persoanele ce figurează în borderourile de achiziție, declarații de martori, adrese emise de unități bancare) s-a constatat că inculpații achiziționau marfă de la persoane fizice pentru care trebuiau să întocmească borderouri de achiziție, ce urmau să fie înregistrate în evidența contabilă,însă datorită faptului că marfa o vindeau către societăți care plăteau și prin urmare trebuiau să vireze încasată la bugetul de stat, aceștia întocmeau personal facturi falsificate sau acceptau astfel de documente ca și cum marfa ar fi fost achiziționată de la alte societăți plătitoare de și astfel beneficiau de deducerea, inculpații întocmind și utilizând cele două seturi de documente (facturi de achiziție, ce au fost înregistrate în contabilitate, însă conțin mențiuni nereale și borderouri de achiziție, pentru aceeași cantitate de marfă, pe care le-au depus la unități bancare pentru a ridica numerar) în scopul diminuării masei impozabile și justificării deducerii de
În cursul urmăririi penale și judecății inculpații au recunoscut completarea în fals a facturilor, chitanțelor și borderourilor de achiziții, inculpatul recunoscând că a completat în acest mod unele borderouri de achiziții, însă pe baza datelor furnizate de către inculpatul, din verificările organelor de poliție rezultând că persoanele menționate în borderourile ce au stat la baza ridicării de numerar de la bănci, ori nu există în baza de date, ori datele aparțin unor altor persoane, din raportul de constatare tehnico științifică efectuat în cauză rezultând că scrisul de completare a borderourilor aparține inculpaților.
Cu privire la activitatea desfășurată de către inculpatul la COM al cărei administrator unic era, s-a constatat de asemenea că respectiva societate a livrat cantități de și porumb numai la societăți plătitoare de A, decontarea contravalorii acesteia efectuându-se pe baza de borderouri de achiziții sau cecuri în numerar, societatea vânzând în perioada 01.01.2004-20.06.2004 cantitatea de 217.710 kg. porumb, din borderourile de achiziție înaintate de rezultând însă că s-a aprovizionat cu cantități mai mari, deși la data de 30.06.2004 contul de mărfuri nu prezenta sold.
S-a constatat că inculpatul a utilizat două seturi de documente: un nr. de 6 borderouri care au fost prezentate în vederea ridicării de numerar și nu au fost înregistrate în contabilitate și nici prezentate organelor de control fiscal și facturi de achiziție ce au fost înregistrate în contabilitate dar care nu aparțin societăților emitente.
Prejudiciul creat bugetului de stat prin utilizarea documentelor în modalitatea expusă,conform raportului de expertiză efectuat în cauză,s-a
ridicat la suma de 1.696.416.456 lei ROL,fiind compus din impozitul pe venitul microîntreprinderilor,impozit pe profit și
Reținând această stare de fapt instanța de fond a constatat că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a solicitat tragerea acestora la răspundere penală, motiv pentru care a dispus condamnarea lor, dispunând
totodată ca executarea pedepsei rezultante, aplicată ca urmare a incidenței dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, să fie suspendată condiționat, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și în consecință s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la repararea prejudiciului creat părții civile, compus din 113 200 RON impozit pe profit și 85.929 RON ca urmare a activității infracționale desfășurate la. TRANS și de asemenea obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente COM la acoperirea prejudiciului cauzat aceleiași părți civile,compus din 21 266 RON - impozit pe venit microîntreprinderi,28 873 RON - impozit pe profit și 138 583 RON-, cererea părții civile de obligare a inculpaților în solidar cu TRANS fiind respinsă întrucât cu privire la respectiva societate comercială s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului.
În motivarea apelului declarat, apelanta parte civilă a criticat soluția instanței de fond arătând că în mod greșit s-a respins cererea părții civile de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile datorită faptului că societatea comercială parte responsabilă civilmente se află în procedura insolvenței, în realitate deschiderea procedurii insolvenței neconducând la încetarea activității societății comerciale, ci doar la limitarea operațiunilor pe care societatea le desfășoară sub îndrumarea lichidatorului judiciar, aceasta încetându-și existența numai după pronunțarea unei hotărâri de închidere a procedurii în temeiul Legii nr.85/2006, dispunându-se și radierea acesteia din Registrul Oficiului Comerțului.
Apelanții inculpați, prin apelul declarat au criticat hotărârea instanței de fond, arătând că în mod greșit s-a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Au susținut că marfa a fost cumpărată pe bază de facturi fiscale ce au fost înregistrate în contabilitate și dat fiind că aceasta corespunde cu cea livrată exclude săvârșirea infracțiunii de evaziune,
nefiind imputabilă inculpaților nerealitatea facturilor. De asemenea au arătat că în mod nejustificat a fost admisă acțiunea civilă fiind obligați la plata de despăgubiri către partea civilă, neputând fi obligați la plata către stat din moment ce au mai plătit această taxă furnizorilor, taxa fiind oricum calculată greșit, din moment ce nu s-a ținut cont de prețurile de achiziție, de vânzare și de cheltuielile aferente acestor operațiuni.
Prin decizia penală nr.151/A din 26 septembrie 2007 Tribunalul Vâlceaa admis apelurile declarate de partea civilă cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția generală a Finanțelor Publice a județului V și de inculpații și, a desființat în parte sentința, în sensul că, a obligat pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente Trans SRL, județul V, la plata sumei de 199.129 lei despăgubiri civile plus penalitățile de întârziere calculate până la data plății efective, către partea civilă
A înlăturat obligarea inculpaților și părților responsabile civilmente de la plata dobânzilor aferente sumelor la care au fost obligați.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Vâlceaa reținut că
sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Întocmirea borderourilor de achiziție de către cei doi inculpați, prin înscrierea de date false cu privire la persoana furnizorilor și a operațiunilor comerciale efectuate,fapt dovedit prin declarațiile martorilor, raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică și chiar recunoașterile efectuate de către inculpați în cuprinsul declarațiilor date întrunește fără dubii elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Din adresele emise de către și din expertizele contabile întocmite în cauză rezultă de asemenea că în contabilitatea celor două societăți au fost înregistrate facturi fiscale ce evidențiau operațiuni comerciale derulate cu persoane juridice inexistente sau care nu au avut relații comerciale cu cele două societăți comerciale, efectuarea acestor înregistrări inexacte, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț și întrunind, conform disp.art.43 din Legea nr.82/1991, infracțiunea de fals intelectual, săvârșirea infracțiunii fiind recunoscută și de către cei doi inculpați în cuprinsul motivelor de apel, aceștia contestând numai săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin susținerea faptului că marfa evidențiată în facturile fiscale corespunde cu cantitatea livrată de către beneficiari.
Prin această susținere inculpații recunosc implicit că au avut cunoștință de faptul că înscriu în contabilitate facturi nereale, însă aceasta, în concepția lor, nu are relevanță juridică atât timp cât cantitățile înscrise în facturi corespund cu cele pe care le-au achiziționat de la alte persoane.
Deși în cursul procesului cei doi inculpați au negat faptul că ar fi cunoscut că facturile fiscale sunt false, cuprinzând date nereale despre existența societăților comerciale furnizoare sau despre operațiunile comerciale efectuate, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică reiese fără putință de tăgadă că mai multe facturi de achiziție au fost completate de către inculpatul,care a recunoscut că ar fi completat, la indicațiile lui, numai borderouri de achiziție.
Singurul scop al falsificării facturilor fiscale este în opinia tribunalului acela de a crea posibilitatea deducerii prin prezentarea ca reală a achiziționării mărfurilor de la societăți plătitoare de și neplata acestei taxe către bugetul de stat.
Susținerile inculpaților efectuate în sensul că au fost obligați la plata unor despăgubiri prea mari către partea civilă nu pot fi primite în condițiile în care în cauză s-a dovedit că nu au plătit societăților furnizoare, relațiile comerciale între acestea COM și TRANS fiind fictive și prin urmare subzistând obligația plății către bugetul de stat. Pe de altă parte inculpații nu au dovedit nici existența raporturilor comerciale cu alte persoane în condițiile în care borderourile de achiziție au fost de asemenea falsificate, prin indicarea de date de stare civilă false și aparținând unor alte persoane fizice decât cele ale căror nume erau menționate în cuprinsul acestora, inculpații neformulând de altfel obiecțiuni față de conținutul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, motivele de apel formulate în cauză au fost admise numai cu privire la cererea de obligare în solidar a inculpaților împreună cu partea responsabilă civilmente TRANS la plata despăgubirilor civile către partea civilă, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului neconstituind un motiv care să conducă la respingerea acțiunii civile față de aceasta. Societatea comercială aflată în procedura falimentului nu își încetează activitatea, obligațiile acesteia către creditori subzistând în continuare, până la radierea din Oficiul Registrului Comerțului. Despăgubirile civile datorate de către inculpați, în solidar cu părțile responsabile civilmente constau în taxele și impozitele datorate bugetului de stat la care se adaugă numai penalitățile de întârziere, conform disp.art.119
din codul d e procedură fiscală, până la data plății efective, nu și dobânzile, cum în mod eronat a dispus instanța de fond, majorările de întârziere urmând a fi calculate potrivit dispozițiilor codului d e procedură fiscală, legea specială aplicabilă în cauză.
Decizia a fost atacată cu recurs de către partea civilă - B, prin - V, cât și de inculpați.
Partea civilă solicită obligarea în solidar a inculpaților cu părțile responsabile civilmente Trans SRL și Com SRL la plata majorărilor de întârziere și dobânzi până la achitarea efectivă a debitului.
Inculpații, au criticat decizia arătând că nu sunt vinovați de evaziune fiscală și nu poartă răspunderea faptului că s-au emis facturi de firme inexistente câtă vreme ele au fost evidențiate în contabilitate.
Curtea apreciază nefondate recursurile părții civile și inculpaților.
1.-Sub aspectul motivelor invocate de B, curtea reține că tribunalul în apelul promovat de partea civilă reformat sentința dispunând obligarea în solidar a inculpaților, și cu partea responsabilă civilmente Trans SRL la plata despăgubirilor, menținând dispozițiile sentinței privind răspunderea civilă, în solidar cu inculpații, a părții responsabile civilmente Com SRL.
În legătură cu aspectele de legalitate privind obligarea sau nu a inculpaților și la plata dobânzilor, curtea nu poate cenzura în recurs aceste chestiuni, deoarece motivul de casare menționat la art.385/9 pct.17/1, ce permitea un asemenea control, a fost abrogat prin art.I pct.185 din Legea nr.356/2006.
Prin urmare, din perspectiva celor ce preced susținerile în recurs sunt neîntemeiate.
2.-În ce privește recursul inculpaților, curtea arată că potrivit art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, privind evaziunea fiscală, constituie infracțiune, omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legate, a operațiunilor comerciale efectuate, sau a veniturilor realizate, ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.
Din verificările efectuate de organele de poliție ( 126-136 ), raportul de expertiză tehnică contabilă, suplimentul la acesta adresa nr.5/13.09.2004 a Serviciului Tehnologia Informației, coroborate cu depozițiile martorilor și declarațiile inculpaților, rezultă fără îndoială, utilizarea de către aceștia din urmă a unor documente contabile ( facturi fiscale, borderouri de achiziție) conținând date false cu privire la persoana furnizorilor, cât și a operațiunilor comerciale efectuate, falsurile fiind recunoscute de către inculpați.
Prin urmare, efectuând deliberat înregistrări nereale în contabilitate, în legătură cu operațiuni comerciale având parteneri inexistenți este evident că acest lucru a condus la denaturarea rezultatelor financiare, și implicit a sursei impozabile.
În majoritatea situațiilor, practica judiciară a relevat o legătură consecvențională între infracțiunea de fals și o altă infracțiune comisă de regulă de aceeași persoană.
Și în speța de față această legătură este evidentă, și constă în aceea că falsurile au fost comise în vederea deducerii deși în realitate inculpații nu au avut raporturi comerciale cu persoane juridice, și prin urmare neplătind pentru mărfurile achiziționate, știau că nu au dreptul să solicite deducerea acestuia.
Corect au reținut instanțele situația de fapt ce rezultă fără echivoc din probele dosarului, conformă este și încadrarea juridică a faptelor imputate inculpaților, iar pedepsele aplicate acestora, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, reflectă cerințele unei juste individualizări, înscriindu-se în coordonatele art.72, 52 Cod penal.
Pentru argumentele expuse, curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților și întrucât din oficiu nu s-au identificat motive de nulitate, urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă atât recursurile părții civile cât și pe cele ale inculpaților, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare, conform art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 14.04.1977, CNP --, domiciliat în comuna, sat., județul V și, fiul lui și, născut la data de 23.06.1977, CNP - -, domiciliat în orașul, sat. M, județul și de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva deciziei penale nr. 151/A din data de 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
18.02.2008.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marioara Dumitru, Marius Gabriel
