Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
Judecător I - -
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu
Grefier
DECIZIA PENALĂ Nr. 57
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de revizuentul, împotriva deciziei penale nr163/A/ 11.09.2008 a Tribunalului Vaslui pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător ales pentru revizuent, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de revizuentul, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, admiterea cererii de revizuire în principiu și rejudecarea în fond a cauzei.Condamnatul a formulat cerere de revizuire susținând că s-au descoperit împrejurări noi, care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, împrejurări care sunt de natură a dovedi că nu s-a săvârșit infracțiunea, respectiv că au avut loc compensări între firma administrată de inculpat și finanțele publice din care rezulta că s-au plătit sumele cu titlu de TVA, reținute în mod greșit ca făcând obiect al infracțiunii de evaziune fiscală. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că revizuirea este neîntemeiată deoarece nu ne am afla în situația prevăzută de art. 394 alin. 1 Cod procedură penală și că de fapt s-a urmărit prelungirea probatoriului pe elemente cunoscute, reținute de instanța care a judecat fondul. Recursul vizează faptul că atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat greșit legea împrejurare care a avut drept consecință menținerea hotărârii prin care s-a dispus încetarea procesului penal și nu achitarea inculpatului, iar ceea ce este mai grav este faptul că s-a menținut obligarea revizuentului de a plăti cu titlu de prejudiciu o sumă care de nu este de fapt prejudiciu și care ar fi astfel plătit a doua oară. În mod eronat cele două instanțe au făcut referire strictă doar la disp. art. 394, lit. a Cod procedură penală, vizând doar acțiunea penală și mai puțin cea civilă.Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.394 alin. 1, lit.a Cod procedură penală. Revizuientul a criticat soluția de încetare a procesului penal și a solicitat revizuirea susținând că atunci când s-au pronunțat instanțele nu au cunoscut împrejurarea că au existat niște compensări între firma administrată de inculpat și finanțele publice, compensări despre care nici inculpatul nu știa. Acest aspect nu poate constitui motiv de revizuire, condamnatul având posibilitatea de a rezolva problema pe cale civilă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 389 din 14 martie 2008 Judecătoria Vaslui, în baza art. 403 alin.3 teza a II-a Cod procedură penală, a respins cererea formulată de revizuientul privind revizuirea sentinței penale nr. 750 din 15.03.2006 a Judecătoriei Vaslui, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 730, pronunțată la data de 15.03.2007, în dosarul înregistrat sub nr. 3915/2004, Judecătoria Vasluia dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, pedeapsa a cărei executare a suspendat-o condiționat, în temeiul prevăzut art.81 penal, precum și la pedeapsa în cuantum de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct.2 din Legea 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal,pedeapsă care a fost grațiată.
Totodată în temeiul prevederilor art.14, art.346 Cod procedura penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să achite către stat suma de 383.498.046 lei vechi, reprezentând prejudiciu direct cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală, precum și suma de 281.800.340 lei, reprezentând prejudiciu indirect cauzat prin aceiași infracțiune de evaziune fiscală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în mod repetat și în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul, în calitate de director general și președinte al SC de Construcții Reparații SA a omis să înregistreze în actele contabile ale societății operațiunile comerciale individualizate în facturile nr.-/30.11.1998 și -, în scopul de a se sustrage de la plata impozitului pe profit si al A - ului aferent acestor facturi.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentințe penale mai sus arătate, susținând, în esența, că în mod greșit a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, deși nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 404/A/16.11.2006, Tribunalul Vasluia admis apelul declarat de către inculpatul și, în temeiul prevederilor art.11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală și art. 121 Cod penal, dispun încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor mai sus arătate, constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.
In ceea ce privește apărarea inculpatului, s-a reținut că nu se poate reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, și în consecință nu se poate dispune achitarea inculpatului, deși acesta a solicitat continuarea procesului penal, inculpatul având obligația de a înregistra facturile în discuție în contabilitatea societății la data emiterii lor, chiar dacă acestea nu fuseseră achitate, așa cum a înregistrat cheltuielile efectuate în momentul efectuării lor.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 404/A/2007, susținând, în esență că, se impune a fi achitat sub aspectul săvârșirii de evaziune fiscală deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 231/15.03.2007, Curtea de APEL IAȘIa respins recursul declarat de către inculpat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1431/III/6 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, numitul a solicitat revizuirea sentinței penale definitive nr.750/2007.
Revizuientul nu și-a motivat cererea în drept.
În fapt, în motivarea cererii sale, revizuientul susține că, în mod neîntemeiat, s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 al.2 Cod penal, datorită intervenției prescripției răspunderii penale, deși se impunea a fi achitat sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni deoarece acesta nu a comis nici o infracțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Totodată, în mod nelegal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor bănești către stat.
Potrivit prevederilor art. 394 Cod procedura penală, revizuirea constituie acea cale extraordinară de atac, acel remediu procesual îndreptat împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile judecătorești definitive, care poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, conform prevederilor art.394 al.1 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări, adică elemente de fapt cu caracter informativ, care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, în măsură a dovedit netemeinicia soluției de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului verbal.
Revizuirea este un mijloc procesual prin care se reanalizează îndreptarea erorilor grave de fapt ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive.
Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și le-a prevăzut în art. 349 alin. 1 lit. a-e Cod procedura penală.
Prin cauzele de revizuire, cel prevăzut la lit. a de la acest articol se referă la fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanțe care au soluționat fondul cauzei.
Doctrina și jurisprudența au statuat că această sintagmă se referă la elemente de fapt propriu-zise ( întâmplare, situație, stare) și nu la mijloace de probă.
Astfel, conform prevederilor art. 394 alin.1 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, adică elemente de fapt cu caracter informativ și sunt limitativ cazurile pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive.
Față de acestea, prima instanță a reținut că, pe calea revizuirii, nu se poate efectua o prelungire a probatoriului în prezenta cauză, prin efectuarea unei expertize contabile -probă solicitată de revizuent. De altfel procesul verbal de compensare a fost avut în vedere în instanță atunci când a soluționat fondul.
Cum pe calea căii de atac extraordinare a revizuirii nu se poate realiza suplimentarea sau reinterpretarea probatoriului cu privire la aspectele puse în discuție și cunoscute de instanță, prima instanță a constatat că motivul de revizuire astfel cum a fost formulat de revizuent nu se circumscrie cazului prevăzut de art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală și, pe cale de consecință, în baza art.403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă (decizia nr. 60 din 24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în această fază a admiterii în principiu soluția adoptată de instanță se circumscrie dispozițiilor art. 403 alin.3 teza a-II-a Cod procedură penală).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă cu motivația că, dispozițiile art. 394 lit. Cod procedură penală se referă la fapte și împrejurări noi, iar nu la noi mijloace de probă, cum este cazul expertizei contabile ce s-a solicitat a se efectua în cauză. Se arată că, elementul nou constă tocmai în faptul achitării TVA - ului aferent celor două facturi neînregistrate, conform procesului-verbal de compensare nr. 7859 din 4 decembrie 2000, care nu a fost avut în vedere nici de către organul de urmărire penală și nici de instanța de judecată.
Prin decizia penală nr. 163/11 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia respins ca nefondat apelul și obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că motivul de revizuire invocat de apelant nu există.
Reține tribunalul că potrivit art. 394 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".
Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespundea adevărului și, ca urmare, nici legii.
Deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire de la art. 394 lit. a Cod procedură penală nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este firesc faptul că, noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.
Revizuirea pentru fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii definitive are în vedere variate și nelimitate situații de fapt, aplicabile în orice cauză penală; de aceea, pentru acest caz de revizuire se cere ca noile fapte și împrejurări să conducă la o soluție inversă celei adoptate prin hotărârea atacată.
În cauză, revizuientul apelant consideră în mod greșit că, procesul verbal de compensare nr.7859 din 4 decembrie 2000 - din care rezultă că, o parte a prejudiciului reținut de instanța de fond ca fiind produs prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost recuperat tocmai prin operațiunea de compensare - constituie un fapt nou ce ar îndreptăți revizuirea hotărârii definitive sub aspectul laturii civile.
Din perspectiva considerentelor expuse anterior tribunalul reține că, acest document - și eventuala expertiză contabilă ce ar fi efectuată pe baza lui - constituie doar o probă nouă și nu un fapt nou, de natură a conduce la o soluție de respingere a acțiunii civile exercitată în cauză.
Procesul verbal respectiv este un înscris ce poate produce efecte doar în faza executării hotărârii judecătorești respective.
În termen hotărârile au fost recurate de inculpat cu motivarea că motivul invocat, cel al existenței unor împrejurări noi necunoscute de instanță, există, procesul verbal de compensare nr. 7859/4 decembrie 2000 susținând motivul de revizuire invocat.
Recursul formulat nu este fondat.
La soluționarea laturii civile însuși revizuientul putea să susțină existența acestei probe, probă care avea ca efect diminuarea cuantumului prejudiciului la care a fost obligat inculpatul.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a în măsura în care există sub forma de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță este incident numai atunci se poate dovedi netemeinica hotărârii în latura penală a cauzei potrivit art. 394 alin. 2 Cod procedură penală.
Existența unor împrejurări necunoscute care să conducă la diminuarea cuantumului prejudiciului nu constituie motiv de revizuire în sensul art. 394 alin. 1 lit. Cod procedură penală.
În măsura în care există o astfel de împrejurare, aceasta poate fi luată în considerație la executarea hotărârii.
Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat revizuentul, împotriva deciziei penale nr. 163 din 11.09.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.02.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Iulia Elena Ciobanu, Tatiana
