Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 69
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-au luat spre examinare recursurile formulate deinculpații recurențiși împotriva deciziei penale nr. 124/A/ din data de 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publica, se prezintă av. - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpata recurenta lipsa la acest termen, și av. - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent lipsa la acest termen, lipsa fiind si reprezentantii partilor civile intimate si partilor responsabile civilmente.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor formulate de inculpati.
Av. avand cuvantul pentru inculpata recurenta, sustine ca, inculpata a formulat recurs impotriva deciziei penale a Tribunalului Vaslui, prin care s-a mentinut solutia de condamnare a acesteia pentru savarsirea mai multor infractiuni, respectiv fals in inscrisuri oficiale, folosirea cu rea credinta a bunurilor sau a creditului de care se bucura societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu, complicitate la infractiunea de evaziune fiscala, complicitate la utilizarea in alte scopuri si nevirarea la fond a contributiei retinute de la salariati, toate aceste infractiuni aflate in concurs dispunandu-se suspendarea executarii pedepsei.
A expus in scris motivele de recurs, prin care a inteles sa critice hotararea Tribunalului Vaslui, a depus si un set de acte pe care isi intemeiaza aceste motive de recurs.
Considera ca nu au fost respectate dreptul la aparare si la un proces echitabil pentru inculpata pe care o asistă și in această fază a procesului, a invocat decizia penala nr.9 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - care impunea la momentul la care le-a invocat, ca acest dosar să fie retrimis la Parchet pentru a se completa cu dispozitiile obligatorii ale acestor decizii, a invocat si la primul termen, in termen legal, că dosarul s-a aflat la instanța de fond, acele motive de nelegalitate care pot fi indreptate la primul termen, sau dacă nu se pot indrepta intr-un termen relativ scurt, dosarul trebuie trimis la parchet pentru a se completa aceste dispozitii care, din punctul sau de vedere, au fost incalcate.
Acestea le-a invocat pe cale de exceptie și le sustine si in recurs, iar pe fondul cauzei - considera ca din toate probele care au fost administrate in dosar, atat in faza de urmarire penala cat si in cea de cercetare judecatoreasca, nu s-a dovedit vinovatia inculpatei prin aceea că nu a fost indepartata prezumtia de nevinovatie pentru toate faptele care s-au retinut in sarcina acesteia.
A invocat că, contractul de credit prin care s-a obtinut acest imprumut, nu a fost semnat de catre, și a arătat atat la urmarirea penala cat si la cercetarea judecatoreasca, a reluat in motivele de recurs, că acel contract este semnat de o anume doamnă, care nu are nici o declaratie dată in dosar, care nu a fost audiată, persoană pe care a solicitat in mod expres să fie audiată și confruntată cu inculpata.
De asemenea, a invocat drepturile limitate in aceasta societate ale inculpatei, aceasta nu putea semna si face operatiuni bancare sau operatiuni de plată către diverși furnizori ai societatii sau catre personalul angajat al acesteia, in cuantum mai mare de 1 milion lei vechi, respectiv 100 lei RON.
Toate aceste aspecte nu au fost avute in vedere, desi au fost confirmate prin acea imputernicire pe care a depus-o la dosar, au fost confirmate si de catre celalalt coinculpat.
Nu există nici un act, nici un ordin de plată, absolut nici un act măcar care să ateste sau să fie semnat de catre inculpata, și care să ateste că aceasta ar fi folosit banii din credit sau sumele de bani ale societatii in alt scop, contrar interesului societatii sau in interesele acesteia.
La angajarea personalului, ea nu a făcut altceva decat să intocmească contractele de angajare, dupa ce primea acordul de la celalalt coinculpat si de la această doamnă, care, ea este cea care de fapt coordona intreaga activitate, dar nu s-a dorit poate să se stabilească adevărul in acest dosar.
Cu toate aceste neregularități, această societate nu a avut intentia de a folosi sau de a insela statul prin acordarea si primirea acelui imprumut, a cumparat intr-adevar o instalatie de panificatie cu care dorea sa dezvolte o afacere pe raza municipiului Bârlad in acest domeniu.
A se observa că a depus la dosar, din faza de urmarire penala, că această intarziere, și care a dus practic la blocarea acestei activitati si la intrarea in faliment a societatii unde, alături de, erau administratori, a fost aceea că nu au gasit spatiul unde sa-si monteze aceasta instalație.
Mai mult de atat, au inchiriat initial un spatiu, dar acea societate de la care au inchiriat spatiul si au dus aceste utilaje, au intrat in conflict, acea societate le-a interzis accesul in spatiu, de aici procesele care s-au derulat pe rolul instantelor din Bârlad si V, ceea ce a dus practic la imposibilitatea realizarii scopului pentru care a fost contractat acel imprumut, dar nu din cauza inculpatilor. Acest lucru vrea sa-l scoata in evidenta. Nici, nici nu au nici o implicatie in faptul ca nu s-a putut folosi această instalatie. Aceste cauze au fost mai presus de voința lor și consideră, in mod cu totul neintemeiat si nelegal ca să li se retină vreo culpă in această cauză.
L-a apărat si pe inculpatul intr-o anumită fază a procesului, rezultă din dosar, cunoaste foarte bine contextul in care s-au desfasurat toate aceste cercetari, cum s-a desfasurat activitatea la această societate.
Cu privire la cele doua masini, prin care una se impută că ar fi fost vandută de catre inculpata, rezultă din dosar, si e convinsă că instanta se va apleca asupra actelor din dosar, aceste masini au fost tot timpul la, a dispus de ele doamna si domnul, in sensul că ei erau cei care dădeau dispozitie ca aceste masini sa facă transport de marfă, produse de patiserie, intre Bârlad si T, iar martorii care au fost audiați in instantei de fond la Bârlad, au confirmat acest lucru, faptul că discutiile s-au purtat cu acea doamnă de la și că inculpata a fost numai un intermediar, dar cea care a facut tranzactia a fost această doamnă.
Ceea ce se poate retine in sarcina inculpatei, este aceea că nu ar fi inregistrat factura pentru cel de-al doilea autoturism marca Renault care se retine că ar fi fost vandut de catre aceasta. Ea nu a putut să inregistreze această factură, intrucat nu era completată cu datele legale si nu era intocmita in mod legal, asa cum cere legea contabilitatii, motiv pentru care ea a refuzat să o inscrie in actele contabile, dar a prezentat-o lichidatorului judiciar. Exista la dosar angajamentul celuilalt inculpat -, care acceptă să plătească contravaloarea acestui autoturism, pentru că intr-adevar acel autoturism a fost instrainat la, deci inculpata nu are nici o vină in instrăinarea acestui autoturism. Chiar dacă această instrainare s-a facut pe raza Tului, de catre si, contravaloarea acestuia a fost recuperată si rezultă din actele care au fost depuse de catre lichidatorul judiciar.
de toate aceste aspecte, solicita a se reanaliza intreg materialul probator din dosar, a solicitat ca prin admiterea recursului să se procedeze la achitarea inculpatei pentru toate infractiunile pentru care ea a fost condamnată, pe considerentul că nu se face vinovată de savarsirea acestei infractiuni, prin lipsa unui element constitutiv esential, si anume, acela al laturii subiective care, din punctul sau de vedere, nu a fost dovedit si nu poate fi dovedit intrucat intentia acestei inculpate nu a fost de a savarsi aceste infractiuni.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita a se avea in vedere motivele de recurs depuse la dosarul cauzei.
In deliberare, a se avea in vedere faptul că, din materialul probator administrat nu rezultă vinovatia inculpatului pentru savarsirea celor 3 infractiuni retinute in sarcina lui, aceasta reiese din declaratia inculpatului, a martorilor si a celorlalte persoane audiate, precum si din raportul de expertiză efectuat in cauză.
Considera ca recursul este admisibil, deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive, latura obiectiva si latura subiectiva, pentru toate cele 3 infractiuni retinute in sarcina inculpatului, neinlaturandu-se prezumtia de nevinovatie a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, motivele de recurs invocate pentru se referă in principal la neregularitatea actului de sesizare a instantei, si anume că, inculpatei i-au fost incalcate drepturile prevazute de procedura penala si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in sensul ca nu i s-a respectat dreptul la aparare, că nu i-au fost administrate toate probele in cursul urmaririi penale, că aparatorul nu a participat la principalele acte de urmarire penala.
Aceste exceptii trebuiau ridicate in instanței până la primul termen, la citirea actului de sesizare a instanței, dar mai mult decat atat, invedereaza că aparatorul ales al inculpatului nu a cerut niciodata in faza de urmarire penala, nu s-a consemnat nicăieri, de a participa la efectuarea principalelor acte de urmarire penala, deci, prin urmare, dreptul la aparare nu i-a fost incalcat.
In ceea ce priveste infractiunile pentru care a fost judecată si condamnată, o infractiune de fals sub semnatura privată si infractiuni la legea specială - care au constat in faptul că, fiind administrator la o societate comerciala si avand o cotă de 1%, dar ca administrator avea toate atributiile, si le-a indeplinit, de a efectua acte in numele si pentru societate, a efectuat de asemenea acte de vanzare-cumparare care au fost in defavoarea societatii, ducand-o la falimentare. Mai mult decat atat, a incheiat si contracte de angajare fictive.
Sustinerea inculpatei recurente astazi prin aparatorul ales, că procurarea unei instalatii de panificatie și a două autovehicule au fost făcute cu bună credință și nu cu rea credință, si apoi vânzarea celor două autovehicule, nu poate fi luată in considerație din urmatorul considerent si anume, nu putea să cumpere o instalație de panificatie dacă nu avea unde s-o instaleze, nu-și permitea să cumpere două autoturisme, dacă nu avea o instalație de panificație, cu care să transporte produsele pe care le fabrica.
Prin urmare, a rezultat in mod indubitabil, cât și din declaratiile martorilor, că toate aceste activitati au fost facute cu rea credinta, in defavoarea societatii, care a si falimentat.
Imprejurarea că unul dintre cei 2 inculpati locuia la, nu are relevanță intrucat aceștia se consultau si luau hotararile impreuna. Nu are relevanță nici cota de procent cu care apărea inculpata in această societate, important este că era administrator, a indeplinit si indeplinea toate atributiile care revin unui administrator, de aceea apreciaza ca in mod corect s-au retinut aceste infractiuni in sarcina inculpatei si i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu suspendarea executarii pedepsei.
Celalalt inculpat, respectiv, lui i s-au retinut două complicități la evaziune fiscală si la folosirea cu rea credință a creditului, si faptul că nu a virat contributia la stat, aplicandu-i-se aici o pedeapsă de 6 luni tot cu suspendarea executarii pedepsei.
S-a retinut că inculpatul a ajutat-o implicit pe inculpata să folosească cu rea credință fondul societatii, in sensul de a procura utilaje pe care apoi le-au vandut si au folosit banii, mai mult decat atat, că nu a depus, sau nu a virat in contul statului sumele obtinute de la cei angajati, chiar si fictiv, sume pe care ei le raportau in contabilitate ca fiind virate deja, și care nu au fost virate.
Apreciaza că solutia si pentru acest inculpat, pedepsele sunt date de 2 ani inchisoare cu suspendarea executarii pedepsei, este legala, este si temeinica, recursurile inculpatilor sunt nefondate, solicită respingerea.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.887/5.12.2007 a Judecătoriei Bârlads -au hotărât următoarele:
Condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art.41. alin.2 Cod penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prevăzută de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale; 2 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 literele b și c din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii utilizare în alte scopuri și nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați - stopaj la sursă, prevăzută de art. 94 din OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele săvârșite de inculpată sunt în concurs real și în temeiul art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi ) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și c Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale a închisorii. S-a fixat termen de încercare de 4 (patru) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu prevăzută art. 26 Cod penal raportat la art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale; 2 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută art. 26 Cod penal raportat la de art. 9 literele b și din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la utilizare în alte scopuri și nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați - stopaj la sursă, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la de art. 94 din OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele săvârșite de inculpat sunt în concurs real și în temeiul art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal au fost contopit pedepsele în pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi ) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b și c Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii. S-a fixat termen de încercare de 4 (patru) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice
A obligat pe inculpați, în solidar, și în solidar cu partea responsabilă civilmente cu sediul în Bârlad,-,. E,. 127, județul V prin administrator judiciar LRJ filiala Bârlad,-, -. A parter, județul V - economist, să plătească părții civile suma de 17.285 lei cu titlu de prejudiciu compus din următoarele sume:
- suma de 11.267 lei (reprezentând 5.998 lei - contribuție individuală de asigurare de sănătate și 5.269 lei taxă pe valoare adăugată) și suma de 6.018 lei (reprezentând 1.010 dobânzi pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 269 lei penalități pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 363 lei penalități pentru stopaj la sursă a contribuției pe anul 2003, 3.923 lei dobânzi pentru TVA calculate până la data de 06.04.2007 și 453 lei penalități pentru TVA calculate până la data de 31.12.2005).
S-a menținut instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și și a părții responsabile civilmente cu sediul în Bârlad, prin administrator judiciar LRJ până la concurența sumelor datorate părții civile - Statul Român.
S-a dispus înregistrarea in Registrul Comerțului a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. Cod penal față de inculpații și și a decăzut pe inculpați din dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societăților comerciale în baza art. 12 din Legea nr. 241/2005.
S-a dispus anularea actelor false statele de plată ale angajaților Bârlad pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004 și a facturilor nr. -, nr. -, nr. -, nr. - din 19.07.2004, nr. - din 19.07.2004 din dosar urmărire penală nr. 3571/P/2004.
A obligat pe inculpați, în solidar, să plătească părții civile suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1.700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Prima instanță l-a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 1.800 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpat (av. ) va fi plătită Baroului V din fondurile Ministerului Justiției.
S-a dispus ca prezenta hotărâre să fie comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului, după rămânerea definitivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.24/22.01.2002 s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului V, inițial ca filială cu sediul în Bârlad SC SRL, cu sediul in T, sub nr. J-, SC SRL T - filiala Bârlad, iar prin cererea de înscriere mențiuni nr.3683/12.05.2003 se transformă SC SRL T - filiala Bârlad în SC SRL Bârlad, având ca asociați pe inculpații și, inculpata fiind numită în calitate de Administrator la data de 21.01.2002, durata mandatului fiind nelimitată.
Sediul social al societății a fost stabilit la domiciliul inculpatei din Bârlad,-, Bl.4, Sc. E, Ap. 27, județul V, pe o perioada care expira la data de 07.12.2006.
Principalul obiect de activitate al SC SRL Bârlad, conform actului constitutiv al societății, era fabricarea produselor de panificație și patiserie, a biscuiților, pișcoturilor și alte produse similare, fabricarea de cacao, ciocolată și produse zaharoase, fabricarea pastelor făinoase alimentare și a altor produse făinoase, fabricarea produselor dietetice, precum și comerțul cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și al zaharoaselor.
Prin încheierea nr.3683/13.05.2003 a ORC V, s-a admis cererea de schimbare a denumirii societății din SC SRL T - filiala Bârlad, în SC SRL Bârlad, iar administratori ai societății au fost numiți cei doi asociați, inculpații si.
Pentru începerea activității societății, cei doi inculpați, în calitate de asociați, au hotărât achiziționarea unor instalații pentru fabricarea produselor de patiserie și cofetărie cu ajutorul unor credite. În acest context, în cursul anului 2002, societatea a depus la AJOFM - V documentația necesară obținerii unor credite cu dobândă subvenționată, în conformitate cu prevederile art. 86 din Legea 76/2002.
În acest sens, SC SRL Bârlad a încheiat contractul de creditare nr.807/12.12.2002, în valoare de - lei vechi, pentru investiții și contractul de creditare nr.819/17.12.2002, în valoare de - lei vechi, pentru ființarea stocurilor de materii prime și materiale, credite ce urmau a fi obținute de la BCR sucursala Bârlad.
Întrucât acordarea acestor credite avea ca principal obiectiv stimularea angajării de forță de muncă din rândul șomerilor, în conformitate cu prevederile Legii 76/2002, în urma obținerii acestor credite, societatea se obliga să creeze, conform unui grafic, noi locuri de muncă și să angajeze șomeri, înregistrați la AJOFM - V, în proporție de 50% din numărul total de locuri de muncă nou create.
Pentru garantarea contractului de credit nr.807 din 12.12.2002, împrumutatul se obliga sa garanteze creditul în sumă de - lei vechi, cu bunuri imobiliare și mobiliare, printre care și gaj fără deposedare asupra a doua autoturisme transport marfă, marca Renault, în valorare de 22253 euro (- lei vechi la un curs de 34186 lei/euro, și valoare admisă de - lei vechi).
Potrivit graficului creării și ocupării noilor locuri de muncă și a clauzelor specifice stipulate în cele două contracte de creditare, societatea avea obligația angajării, în perioada ianuarie 2003 - iunie 2004, unui număr de 34 persoane, din care 17 persoane ce trebuiau să provină din rândul șomerilor. De asemenea, avea obligația să mențină persoanele angajate, cel puțin 3 ani pe locurile de muncă nou create, iar în cazul disponibilizării lor, pe locurile devenite vacante, indiferent de motive, să încadreze personal din aceeași categorie, într-o perioadă de maximum 30 zile calendaristice de la data disponibilizării.
În cazul nerespectării acestor condiții, împrumutatul urma să suporte o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, proporțional cu numărul de locuri neocupate.
Pe lângă acestea, în cazul în care împrumutatul nu menținea numărul de locuri de muncă înregistrat la data contractării creditului, pe întreaga perioadă de derulare a contractului, contractul de credite se rezilia, iar agentul economic suporta pe lângă penalitatea egală cu valoarea creditului acordat și o dobândă aferentă, urmând totodată, să nu mai aibă posibilitatea să beneficieze de credite în condițiile Legii 76/2002 timp de trei ani.
Pentru a se achita de obligațiile enumerate mai sus, în vederea beneficierii de credit și totodată pentru a nu fi penalizați pentru nerespectarea condițiilor impuse în contract, în perioada ianuarie 2003 - iunie 2004, pe bază de contract de muncă, inculpații, în calitate de administratori ai societății, au angajat fictiv la SC. SRL Bârlad mai multe persoane, după cum urmează:, -, R C, -, - si.
În fapt, aceste persoane figurau în evidențele AJOFM - V ca șomeri, însă aflând prin diferite mijloace că la SC. SRL Bârlad se fac angajări, au luat legătura cu inculpații, în mod direct cu inculpata, care s-a arătat interesată să-i angajeze pe diferite posturi. Pentru a le crea convingerea că sunt angajați, inculpata le-a solicitat acte de studii și de identitate, precum și carte de muncă in original, promițându-le ca îi va chema la locul de muncă la momentul oportun.
De fiecare dată când aceste persoane o contactau pe inculpată pentru a-i solicita relații cu privire la motivele pentru care nu i-au chemat la serviciu, la noul loc de muncă, inculpata invoca diverse motive, cum ar fi acela al lipsei unui spațiu pentru desfășurarea activității de producție în domeniul patiseriei, și-i amâna până când fie persoana în cauza, fie inculpata aveau intenția desfacerii contractului de muncă.
Deși aceste persoane nu au lucrat nici o zi în cadrul SC SRL Bârlad, și nu au fost remunerate, acestea figurau ca angajate în evidențele ITM și AJOFM - V motivat de faptul că inspectorii acestor instituții verificau periodic dacă reprezentanții societății respectă condițiile mai sus menționate.
Pentru a crea aparența că aceste persoane lucrează efectiv în societate, inculpata a întocmit fictiv state de plată în numele acestor persoane și fișe fiscale, pe care le-a înaintat la Direcția -ă a Finanțelor Publice V - Administrația Finanțelor Publice Bârlad, ceea ce a făcut ca în mod injust, aceștia să figureze ca angajați și plătitori de impozite și taxe în evidența organelor fiscale, deși nu au lucrat nicio zi, nu au semnat state de plată și nu au primit salarii.
Pentru persoanele care au lucrat însă în mod concret la SC. SRL Bârlad, și au fost plătite cu un salariu minim pe economie, deși le-au fost reținute sumele reprezentând contribuții la Bugetul Asigurărilor Sociale, și Asigurărilor de Sănătate, aceste sume nu au fost virate la fonduri, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30.09.2004 de către organele fiscale din cadrul DGFP V - Direcția Control Fiscal V, Serviciul Control Fiscal 2 Bârlad.
Astfel, la data de 30.06.2004, SC SRL Bârlad înregistra obligații de plată la contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, datorate de asigurați în sumă de - lei, la această dată adăugându-se și următoarele accesorii: dobânzi CASS asigurați - - lei, penalități de întârziere CASS asigurați - - lei, penalități stopaj la sursa CASS asigurați - - lei.
În cursul lunii iulie 2004, datorită situației financiare precare în care ajunsese societatea, inculpații au luat hotărârea de a vinde cele două autoutilitare marca Renault, care făceau parte din patrimoniul societății, deși acestea erau gajate conform contractului de creditare nr.807/12.12.2002 în favoarea BCR sucursala Bârlad.
Inițial, aceste autoutilitare au fost amanetate pentru suma de - lei vechi și respectiv - lei vechi, în favoarea numiților și, după care au fost vândute numitului pentru suma totală de - lei vechi.
Deși cumpărătorul a achitat integral prețul către numiții și, iar inculpata a mai primit în plus suma de - lei vechi, pe facturile fiscale nr.- si - - nedatate, s-au consemnat sumele de - lei vechi și - lei vechi.
S-a reținut că autoutilitara care s-a vândut pe factura nr.- a fost vândută ulterior numitului, persoană care a fost găsită de numitul și care s-a oferit să o cumpere. La rândul său, numitul a vândut această autoutilitară la SC SRL T contra sumei de - lei vechi, așa cum rezultă din facturile fiscale nr.-/19.07.2004 si -/19.07.2004 emise de SC SRL Bârlad reprezentată de inculpata. Dintre aceste facturi, doar una a fost înregistrată în evidența contabilă a societății, și anume cea prin care s-a vândut autoutilitara către SC SRL.
În timpul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile-judiciare, care a concluzionat că pentru un număr mediu de angajați cu carte de muncă au fost întocmite state de plată cu reținerile la sursă și cu plățile către buget ca angajator în mod artificial pentru a fi păstrați ca angajați ai SC SRL Bârlad, societate care dacă nu ar fi procedat în acest mod, ar fi pierdut creditul obținut prin BCR, cu dobândă avantajoasă, și pe care-l obținuse de la AJOFM - V în baza Legii 76/2002. angajați nu au creat venituri prin munca depusă, nu au lucrat efectiv, astfel s-a contabilizat reținerea la sursă cât și obligațiile la bugetul de stat în mod artificial, concluzionându-se că aceste sume, ca stopaj la sursă, nu au existat în realitate.
Prejudiciul total adus bugetului de stat, prin reținerile la sursă a contribuțiilor la bugetul asigurărilor de sănătate ca stopaj la sursă, în cazul angajaților care au lucrat efectiv la SC. SRL Bârlad, este de 17.285 lei cu titlu de prejudiciu compus din următoarele sume: suma de 11.267 lei (reprezentând 5.998 lei - contribuție individuală de asigurare de sănătate și 5.269 lei taxă pe valoare adăugată) și suma de 6.018 lei (reprezentând 1.010 dobânzi pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 269 lei penalități pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 363 lei penalități pentru stopaj la sursă a contribuției pe anul 2003, 3.923 lei dobânzi pentru TVA calculate până la data de 06.04.2007 și 453 lei penalități pentru TVA calculate până la data de 31.12.2005).
În ceea ce privește vânzarea celor două autoutilitare marca Renault, expertiza concluzionează că din patrimoniul societății s-a constatat ieșirea prin vânzare, pe bază de factură fiscală, a autoutilitarei Renault cu suma de - lei vechi, încasată integral în numerar, pe bază de chitanță iar destinația acestei sume a fost: plăți salarii - - lei vechi, plăți furnizori - - lei vechi, dispoziții de plată către casierie - - restituire împrumut - - lei vechi. Pentru celălalt autoturism marca Renault, expertiza nu a găsit nici un document de ieșire din patrimoniul societății.
Inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpata deși recunoaște parțial săvârșirea infracțiunilor nu-și asumă responsabilitatea săvârșirii acestora, apreciind că pentru o parte din fapte inițiativa săvârșirii revine inculpatului iar celelalte infracțiuni au fost determinate de condițiile obiective în care s-a aflat societatea datorită tergiversării și blocării demersurilor în vederea obținerii unui spațiu de producție, finalizate cu un litigiu.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor.
Situația de fapt rezultă din: proces verbal din 30.09.2004 încheiat de ANAF Direcția -ă a Finanțelor Publice V, adresele AJOFM - V, contract de garanție mobiliară și imobiliară, act constitutiv al SC SRL T filiala Bârlad, adresa BCR sucursala Bârlad, acte adiționale la actul constitutiv al SC SRL, încheierea nr.4880/03.06.2003 și nr. 24/22.10.2002 a Judecătorului delegat din cadrul ORC V, contractul de credit nr.807/12.12.2002 și 819/17.12.2002 încheiat între SC SRL filiala Bârlad și BCR sucursala Bârlad, raport și supliment la raport expertiză contabilă nr.43/15.05.2006 expert contabil, adresa ORC V, procese verbale de confruntare, procese verbale de ridicare facturi fiscale, chitanțe fiscale, delegație de împuternicire din partea inculpatei numitului de a radia autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare -, contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism de către SC SRL către SC SRL T, declarații inculpați, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și stat de plată, situații și referate întocmite de inspectori ai AJOFM V, contracte individuale de muncă, fișe fiscale, declarații privind pe, -, R Constanta, -, - și, C, Constanta, -, declarațiile martorilor, -, -, R Constanta, -,.
Inculpații au fost cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal însa s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a ambilor inculpați, prin același rechizitor, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. S-a apreciat că, deși prin contractele de muncă întocmite formal cu unele dintre persoanele angajate, precum și prin statele de plată întocmite fictiv, au fost induse în eroare organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice Bârlad și AJOFM V, care au calculat în mod eronat impozit pe venit, sancțiunea pentru nerespectarea graficului de creare și ocupare a celor 17 locuri de muncă își găsește materializarea în obligarea la plata unei penalități egale cu creditul acordat plus dobânda aferentă, conform prevederilor Legii 76/2002, așa cum au fost stipulate în cele doua contracte de creditare încheiate de inculpați n numele societății.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, urmând a dispune în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură civilă, cu referire la art. 998 Cod civil, instanța de fond apreciat că acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul R, prin reprezentanți, este întemeiată și dovedită, deoarece s-a stabilit legătura de cauzalitate între faptele inculpaților și prejudiciul produs.
Instanța de fond a admis acțiunea civilă și obligat pe inculpați, în solidar între aceștia și pe amândoi în solidar cu partea responsabilă civilmente, în numele căreia au acționat, să plătească părții civile contravaloarea prejudiciului produs, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și din expertiza efectuată, respectiv la plata sumei de 17.285 lei cu titlu de prejudiciu compus din următoarele sume: suma de 11.267 lei (reprezentând 5.998 lei - contribuție individuală de asigurare de sănătate și 5.269 lei taxă pe valoare adăugată) și suma de 6.018 lei (reprezentând 1.010 lei dobânzi pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 269 lei penalități pentru contribuție calculate până la data de 30.09.2004, 363 lei penalități pentru stopaj la sursă a contribuției pe anul 2003, 3.923 lei dobânzi pentru TVA calculate până la data de 06.04.2007 și 453 lei penalități pentru TVA calculate până la data de 31.12.2005).
La cererea părții civile, instanța a dispus la termenul din 27.06.2007 instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale părții responsabile civilmente, până la concurența sumelor datorate părții civile Statul
În temeiul art. 163 Cod procedură civilă instanța a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă.
S-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal față de ambii inculpați și i-a decăzut pe inculpați din dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societăților comerciale, în temeiul art. 12 din Legea 241/2005.
În temeiul art. 445 Cod procedură penală a dispus anularea actelor false întocmite de inculpata, respectiv state de plată și facturi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpata arată, în primul rând, că în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond a respins prin încheiere excepțiile privind neregularitățile actului de sesizare a instanței, invocate în temeiul art. 300 Cod procedură penală, care vizau lipsa comunicării rezoluției de începere a urmăririi penale către inculpat, faptul că au fost încheiate acte de urmărire penală înainte de a se aproba de procuror începerea urmăririi, încălcarea dispozițiilor art.245 al.1 lit. c Cod procedură penală și faptul că nu s-a dispus prin ordonanță motivată de către procuror asupra probelor și cererilor formulate de inculpată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, încălcându-se dispozițiile art. 252 Cod procedură penală. Toate aceste încălcări atrag, în opinia inculpatei, nulitatea absolută a actelor de urmărire penală în conformitate cu dispozițiile art. 197 Cod procedură penală și ar impune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare, ceea ce ar fi în acord și cu decizia Curții Constituționale nr.1086/2007.
Pe fondul cauzei, inculpata susține că soluția nu este susținută de probatoriul din dosar.
Inculpata avea o participare de doar 1% din societatea de la Bârlad, drepturile ei de dispoziție erau limitate și nici măcar nu a semnat contractul de credit, acesta fiind semnat doar de și.
Creditul a fost folosit pentru achiziționarea de utilaje și realizarea obiectului de activitate al societății, încât condamnarea pentru această faptă este neîntemeiată.
De asemenea, apelanta arată că nici infracțiunea de evaziune fiscală nu este dovedită deoarece toate operațiunile contabile au fost înregistrate în contabilitatea societății iar autoturismul a fost valorificat prin lichidator.
Alte două aspecte invocate de inculpată le constituie implicarea numitei, persoană care nu a fost audiată și confruntată și faptul că nu subzistă nici infracțiunea de stopaj la sursă.
În motivarea scrisă a apelului, inculpatul contestă, în primul rând, ca și inculpata, modul în care instanța de fond a soluționat motivele de neregularitate invocate în temeiul art. 300 Cod procedură penală, relativ la lipsa mențiunii verificării rechizitoriului, încălcarea dispozițiilor art.228 al.6, art.245 al.1 și art. 252 Cod procedură penală, contrar celor dispuse prin decizia nr. IX/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia 1086/2007 a Curții constituționale.
Pe fondul cauzei, apelantul arată că soluția de condamnare a sa nu este în acord cu probele administrate - declarațiile martorilor, ale inculpaților, înscrisuri - care nu au răsturnat prezumția de nevinovăție, nefiind întrunite elementele constitutive pentru niciuna dintre infracțiunile deduse judecății, în primul rând latura subiectivă.
Prin decizia penală nr.124/A/11.06.2008 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.887/5.12.2007a Judecătoriei Bârlad pe care a menținut-
Au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins în mod judicios excepțiile invocate de inculpați pentru termenul din 13 iunie 2007 (64 fond), cu motivarea inclusă în încheierea de la 27 iunie 2007 (78 fond), deci motivul de apel invocat de aceștia cu privire la modul de soluționare a acestor excepții este nefondat, pentru argumentele ce urmează.
În ce privește lipsa mențiunii privind verificarea rechizitoriului, aceasta nu a fost invocată la primul termen cu procedura completă după sesizarea instanței, în excepțiile invocate s-a făcut referire la mai multe aspecte privind modul de desfășurare a urmăririi penale cu indicarea ca temei, printre alte texte, și a art. 300 Cod procedură penală.
Din interpretarea literală și sistematică a textului art.300 Cod procedură penală rezultă că acest text se referă la aspecte de formă privind rechizitoriul iar motivele invocate de inculpați se referă la mai multe aspecte privind desfășurarea urmăririi penale.
În plus, practica judiciară, anterior deciziei în interesul legii citate era în sensul că înaintarea dosarului la instanță sub semnătura primului procuror al parchetului care a supravegheat sau efectuat urmărirea penală este echivalentă cu asumarea acelui rechizitoriu după o verificare prealabilă.
Lipsa comunicării rezoluției de începere a urmăririi penale nu este contrară textului art. 228 al.6 Cod procedură penală, deoarece acest text impune obligativitatea comunicării rezoluției procurorului prin care se confirmă propunerea de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce rezultă în mod clar din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 228 Cod procedură penală.
Faptul că s-au încheiat acte de urmărire penală înainte de a se aproba de procuror începerea urmăririi, nu înseamnă că actele respective sunt lovite de nulitate absolută ci se poate cel mult contesta valoarea lor ca mijloace de probă în măsura în care s-ar dovedi vreo vătămare derivată din lipsa procesului-verbal de constatare a actelor premergătoare.
Pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 245 Cod procedură penală nu atrage în nici un caz neregularitatea actului de sesizare deoarece instanța se pronunță oricum din oficiu asupra anulării actelor false.
În cursul urmăririi penale, s-a dispus de către procuror asupra probelor și cererilor formulate de inculpată la prezentarea materialului de urmărire penală, prin ordonanța nr.3571/7.02.2007, aflată la fila 490 în vol. II al dosarului de urmărire penală.
Decizia nr.1086/2007 a Curții Constituționale are în vedere modalitatea de exercitare a dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, în sensul că apărătorul poate asista la toate actele de urmărire penală nu doar la acelea care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului.
Încălcarea dreptului la apărare poate fi invocată doar în condițiile în care învinuitul sau apărătorul acestuia ar fi cerut să fie înștiințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală și i s-a refuzat acest drept, dar în cauză apărătorul inculpaților nu a susținut că ar fi formulat o asemenea cerere.
În plus, în cursul judecății la fond au fost administrate probe atât din oficiu cât și la solicitarea inculpaților care au fost asistați de un apărător angajat.
Nici criticile formulate de cei doi apelanți pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, prin analiza materialului probatoriu administrat în cauză, care evidențiază săvârșirea faptelor deduse judecății și vinovăția inculpaților.
Chiar dacă inculpata avea o participare de doar 1% la societate, avea calitatea de administrator și îi incumbă răspunderea indiferent de cota de participare la constituirea capitalului social.
Infracțiunea de fals săvârșită de inculpată este dovedită în condițiile în care societatea nu a desfășurat activitate așa cum avea obligația potrivit contractului de credit cu dobândă subvenționată.
În cauză s-a administrat un amplu material probatoriu cu privire la toate faptele deduse judecății.
Infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății și de evaziune fiscală rezultă atât din probele cu martori și înscrisuri, cât și din expertiza contabilă și raportul de inspecție fiscală întocmite, inclusiv depoziția lichidatorului judiciar - și a funcționarei bancare.
În contabilitatea societății au existat nereguli iar raportul de inspecție fiscală nr.813/10.04.2007 DGFP V și expertiza contabilă constată aceste nereguli și diferențele care rezultă și din probatoriul testimonial în ceea ce privește diferențele dintre prețurile obținute în mod real pentru autoutilitarele Renault și prețurile trecute pe facturile întocmite.
În condițiile în care nu a fost extinsă acțiunea penală la alte persoane, în condițiile art. 337 Cod procedură penală, nu se poate reține implicarea altei persoane în activitatea infracțională a celor doi inculpați, limitele judecății fiind determinate prin actul de sesizare a instanței.
Numita apare ca fiind prezentă la vânzarea mașinilor dar din depozițiile martorilor rezultă cu claritate implicarea inculpatei, care era administratora societății și care l-a chemat pe numitul în vederea rezolvării problemelor financiare ale firmei.
Infracțiunea de stopaj la sursă a fost săvârșită deoarece suplimentul la raportul de expertiză contabilă a avut în vedere doar sumele oprite la sursă pentru salariații care au prestat efectiv activități salariale.
Nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.94 din OUG nr.150/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 95/2006, față de data săvârșirii infracțiunii de stopaj la sursă, anterioară intrării în vigoare a noii reglementări, care este identică cu cea din OUG nr.150/2002, nefiind aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal.
Inculpatul nu a formulat critici distincte pe fondul cauzei, arătând doar că nu se face vinovat de faptele care îi sunt puse în sarcină.
Calitatea sa de om de afaceri, nivelul mare al investiției, faptul că este o persoană instruită, fiind absolvent de studii superioare constituie premise suficiente pentru a se reține că acesta a avut reprezentarea faptelor sale și a responsabilităților ce îi revin ca asociat la o societate comercială angajată în derularea unor operațiuni de amploare.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpați și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursurile inculpații reiterează criticile formulate în apel.
Astfel, ei susțin că le-a fost încălcat dreptul la apărare - cu referire la dispozițiile art.300 Cod procedură penală, și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele probe solicitate -, iar pe fond invocă aprecierea greșită a probatoriului administrat și solicită reaprecierea probelor și achitarea, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a combinat cu art.10 lit. "d" Cod procedură penală.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate ce vizează cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.10 și 18 Cod procedură penală, constată că recursurile nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează:
Inculpaților le-au fost respectate drepturile procesuale și nu se constată vreo încălcare a acestor drepturi - așa cum se susține - nici în faza urmăririi penale și nici a cercetării judecătorești.
Criticile ce vizează neregularitatea actului de sesizare a instanței, nerespectarea dreptului la apărare, în sensul că inculpaților le-au fost respinse unele probe și cereri esențiale pentru părți solicitate încă de la urmărirea penală și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, toate acestea au fost examinate de instanța de fond, care, prin încheierea de la termenul de judecată din 27.07.2007 a argumentat lipsa de temei a acestora și s-a pronunțat cu privire la toate excepțiile și cererile inculpaților.
S-a constatat în mod legal că, în cauză nu s-a dovedit existența vreunei încălcări a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care să atragă incidența dispozițiilor art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Din actele dosarului rezultă că instanța s-a pronunțat motivat asupra tuturor probelor și cererilor inculpaților, la toate termenele de judecată când s-au făcut astfel de cereri.
Împrejurarea că inculpaților nu le-au fost admise toate cererile, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.
Și la urmărirea penală inculpaților le-a fost respectat dreptul la apărare, procurorul dispunând asupra probelor solicitate de inculpați prin ordonanță motivată, fiind respectate dispozițiile art.67 Cod procedură penală.
Dând eficiență textului sus-menționat, atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată au admis doar acele probe concludente și utile, de natură a contribui la justa soluționare a cauzei, de administrarea cărora depindea stabilirea existenței sau inexistenței faptelor și a participației penale a inculpaților.
Din examinarea actelor dosarului rezultă inconsistența criticilor aduse de inculpați, sub aceste aspecte, respectiv al încălcării dreptului la apărare și a dispozițiilor art.300 Cod procedură penală vizând regularitatea actului de sesizare a instanței și incidența dispozițiilor art.3002Cod procedură penală.
În speță, instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art.63 Cod procedură penală.
Coroborând procesul-verbal din 30.09.2004 al - Direcția -ă a Finanțelor Publice V, actele constitutive ale SRL T, adresele Bîrlad, contractele de credit nr.807/12.XII.2002 și respectiv 819/17.XII.2002, raportul și suplimentul la expertiza contabilă nr.43/2006 expert, procesul-verbal de ridicare a facturilor fiscale, situațiile și referatele întocmite de inspectorii V, contractele individuale de muncă, contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculelor, toate celelalte înscrisuri aflate la dosar, declarațiile martorilor și ale inculpaților, rezultă cu certitudine că inculpații au comis cu vinovăție faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au analizat toate apărările inculpaților și s-a constatat în mod just, în raport cu întreg probatoriul dosarului, participația penală a inculpaților la ansamblul faptic incriminat.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat, rezultă cu certitudine că inculpata, în calitate de administrator al firmei SRL Bîrlad, a angajat formal un număr de 16 persoane și a întocmit în fals, pe numele acestora state de plată, a înstrăinat două autoutilitare Renault pe baza unor facturi în care era menționat un alt preț decât cel real de vânzare, fără a evidenția legal în contabilitatea societății aceste acte, în condițiile în care aceste bunuri erau gajate în favoarea - Sucursala Bîrlad, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, folosirea cu rea credință a bunurilor sau creditelor societății, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea 31/1990, privind societățile comerciale, evaziune fiscală, prevăzută de art.9 lit. b și c din Legea 241/2005 privind evaziunea fiscală.
De menționat este faptul că, din probele dosarului rezultă că cei doi inculpați au angajat fictiv la SC. SRL pe diferite posturi cele 16 persoane (din rândul șomerilor pentru a beneficia de credite preferențiale) și pentru a le crea convingerea acestora că sunt angajați, inculpata le solicita acte de studii și de identitate promițându-le că îi va chema la serviciu.
În evidența organelor fiscale, aceste persoane angajate fictiv apăreau ca plătitori de impozite și taxe. angajați nu au lucrat efectiv, dar s-a contabilizat reținerea la sursă cât și obligațiile la bugetul de stat în mod artificial. Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat în mod just că, aceste sume ca stopaj la sursă, în mod logic, nu au existat în realitate.
Rezultă indubitabil că, în acest mod, inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.94 din OUG 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, infracțiune ce incriminează utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fondul aferent a contribuției reținute de la asigurați.
Instanța de fond și respectiv cea de apel au constatat în mod temeinic, raportându-se la întreg probatoriul administrat că, în cauză este angajată și răspunderea inculpatului, care avea calitatea de asociat și administrator al SC SRL Bîrlad, potrivit încheierii nr.3683/13.05.2003 a judecătorului delegat din cadrul
Chiar dacă inculpatul, care locuia în T, nu participa la toate activitățile curente ale societății el era implicat în gestionarea acesteia, aspect ce rezultă din depozițiile lichidatorului judiciar al firmei, care a relatat că și știa situația reală și exactă a firmei, furnizându-i explicații cu prilejul discuțiilor purtate.
Este dovedit că angajarea salariaților, vânzarea sau închirierea bunurilor s-au făcut cu acordul celor doi asociați, respectiv cei doi inculpați.
Individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, fiind justă dispoziția de obligare în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile ce reprezintă prejudiciul cauzat statului.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul urmând a fi inclus în aceste sume.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.124/A/11.06.2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurentul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar inculpata, suma de 200 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
- -
23.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă
