Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 70
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "vatamarea corporala (art.181 Cod penal)", declarat departea vatamataimpotriva deciziei penale nr.206 din 12.11.2008 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av. - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul intimat lipsa la acest termen, lipsa fiind si partea vatamata recurenta si reprezentantii partilor civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza faptul ca, partea vatamata recurenta a depus, prin registratura, motivele de recurs formulate in scris, care sunt atasate la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemafiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul intimat, solicita respingerea recursului formulat de partea vatamata, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare cu aplicarea art.81 Cod penal, iar pe latura civila a fost obligat la plata a 300 lei cu titlu de daune materiale si 2000 lei daune morale catre partea vatamata.
Avand in vedere intreg probatoriul administrat in cauză, considera ca pedeapsa aplicata de catre Judecatoria Vaslui si mentinuta de Tribunal prin decizie, este suficientă pentru ca inculpatul să nu mai procedeze la savarsirea unor alte fapte pe viitor.
In ceea ce priveste latura civila, considera ca in mod corect s-au acordat 300 lei daune materiale, in conditiile in care aceste daune au fost dovedite doar prin declaratia martorului - care arata ca a ajutat partea vatamata timp de 10 zile, iar in ceea ce priveste daunele morale - de asemenea, considera ca in mod corect instanta s-a oprit asupra acestui cuantum de 2000 lei avand in vedere numarul de zile de ingrijiri medicale suferite de partea vatamata.
Pentru toate aceste aspecte, solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei Judecatoriei Vaslui si implicit a deciziei Tribunalului Vaslui.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza recursul partii vatamate ca fiind nefondat, intrucat instantele au procedat in mod corect atunci cand au acordat 300 lei drept despagubiri materiale, pentru ca atât a cheltuit pentru perioada cât a fost indisponibilă ca urmare a vatamarii corporale pe care a suferit-o, iar despagubirile morale au fost stabilite in raport de funcția pe care o are, unde locuiește, calitatea partii vatamate. Solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 1320/26.09.2008 a respins cererea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal, art. 71 al. 2 Cod penal. În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 alin. 5 Cod penal și art. 83 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei daune morale și 300 lei daune materiale. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Județean V și părții civile Serviciul Județean de Ambulanță
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei către partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In după amiaza zilei de 20.06.2007, inculpatul se afla în curtea locuinței sale si folosindu-se de o teslă,încerca să fixeze o antenă.
La un moment dat, partea vătămată care se afla sub influența băuturilor alcoolice s-a apropiat de gardul locuinței inculpatului și i-a solicitat acestuia vin.
Inculpatul a refuzat, motivat de faptul că în urmă cu o lună de zile, mama sa îi vânduse părții vătămate cantitatea de 40 vin,urmând ca în contul datoriei să muncească ca ziler pe terenul acestuia.
Întrucât partea vătămată, nu și-a respectat angajamentul luat inculpatul a refuzat cererea acestuia, aspect confirmat și de mama inculpatului care se afla la acel moment în curte, împreună cu două nepoate.
de refuzul manifestat de inculpat, partea vătămată a început să profereze cuvinte jignitoare la adresa acestuia și să tragă de poartă ( în acest sens declarația martorului G care se deplasa de drumul satului împreună cu și a martorei ).
Văzând că partea vătămată nu încetează cu proferarea de cuvinte jignitoare, martora a intrat în casă împreună cu cele două nepoate, iar inculpatul a ieșit din curte și folosindu-se de tesla pe care o avea asupra sa la acel moment i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste piciorul drept, după care s-a reîntors în curte.
Momentul agresării părții vătămate nu a fost perceput în mod direct și nemijlocit de niciunul din martorii prezenți în prezenta cauză, și cunoscând detalii despre incident din relatările părților implicate ( martora de la fiul ei- inculpatul, iar martorul de la ).
Constatările certificatului medico-legal nr.460 din 27.06.2007, concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturi 1/3 inferioară perineu drept și fracturi la unirea cu 1/3 medie cu 1/3 inferioară tibie dreapta deschisă prin plagă gambă dreapta, excoriații și echimoze, care au necesitat pentru vindecare 55-57 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a fost internat la Spitalul Județean V - secția ortopedie și traumatologie în perioada 20.27 iunie 2007, procedându-se la imobilizarea cu aparat gipsat ( fila 16).
Instanța a apreciat că situația de fapt expusă, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor:, G, certificat medico-legal nr. 460/2007, declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuate a provocării - art. 73 lit. b Cod penal, având în vedere împrejurările în care a comis fapta -pe fondul unei puternice stări de tulburare determinată de conduita părții vătămate ( proferarea de cuvinte jignitoare ).
Instanța de fond a reținut că, pentru a constitui circumstanță atenuată, actul provocator trebuie să aibă o anumită gravitate, fiind să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul făptuitorului sub imperiul căreia acesta săvârșește fapta.
Deși art. 73 lit.b Cod penal, nu precizează dacă între actul provocator și actul reparator trebuie să existe o proporție, aceasta se impune în mod direct, în sensul că reacția trebuie să fie proporțională cu intensitatea tulburării sufletești sau emoției.
În concluzie - a reținut prima instanță - trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea sufletească sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea.
Instanța a apreciat, raportat situației de fapt reținute că injurierea inculpatului de către victimă nu este de natură să genereze o stare emoțională sau de tulburare puternică care să justifice conduita violentă ulterioară a inculpatului, motiv pentru care respins cererea.
Pe lângă infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1 indice 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, care incriminează și sancționează portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.
Cu privire la această infracțiune instanța a apreciat raportat textului de lege mai sus-indicat, că nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective pentru următoarele considerente:
Există infracțiune de port, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, doar dacă sunt îndeplinite două condiții:
-să existe obișnuința de a-l purta în loc public, respectiv să se facă dovada de organul de urmărire penală că inculpatul obișnuiește să poarte unul din obiectele enumerate mai sus - în locuri publice în mod obișnuit și să amenințe.
În cauză raportat situației de fapt reținute a rezultat că deținerea de către inculpat în mod accidental a teslei cu care i-a aplicat lovituri părții vătămate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1 pct.1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, motiv pentru care în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10lit.d Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpatului.
Instanța a reținut că, în modalitatea mai sus descrisă, fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și sancționată de art. 181 alin.1 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
Instanța a avut în vedere dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv că la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere și art. 52 Cod penal ce prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În acest context au fost, de asemenea, avute în vedere datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 Cod penal.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.
Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art.71 alin.1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin.1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de alege și a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța a apreciat că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.
Prin urmare, nu este proporționată și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicția de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Instanța, având în vedere că inculpatul este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită în colectivitate până la data comiterii faptei, cu o condiție familială pozitivă, conduita de recunoaștere și regret manifestată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, și a dispuS suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare 2(doi) ani și 6 (șase), fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s- suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În latură civilă s-au reținut următoarele:
Avându-și izvorul în principii de dreptate și echitate socială, răspunderea civilă este reglementată de art.998 Cod civil,text de lege ce consacră răspunderea civilă pentru faptele cauzatoare de prejudicii.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil,fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară.
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are reglementarea în art.998 Cod civil,text care instituie obligația generală de reparare a prejudiciului,prevăzând că "orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat,a-l repara ".
Promovarea acțiunii civile în procesul penal urmează regulile edictate de normele civile referitoare la răspunderea civilă delictuală,fiind necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții legate de dovedirea faptei ilicite,a prejudiciului cauzat,a legăturii de cauzalitate între cele două precum și a vinovăției inculpatului.
Sub aspectul laturii civile,instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă astfel:
- 5000 lei cu titlu de daune materiale,sumă ce reprezintă cv. cheltuielilor efectuate cu tratamentul și medicația,plata persoanelor angajate în gospodărie pentru a efectua activități lucrative, în perioada în care a fost în imposibilitate de a lucra.
- 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța de fond a mai reținut că prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă a fost produsă părții vătămate o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a presupus efectuarea unor cheltuieli cu deplasarea la Serviciul de medicină legală V în vederea eliberării certificatului medico-legal, plata taxelor aferente eliberării acestuia, c/val tratamentului medicamentos.
La stabilirea cuantumul daunelor materiale nu au fost depuse de partea vătămată acte, iar martorii audiați în latură civilă la propunerea părții vătămate -, - nu au putut oferi relații cu privire la cuantumul sumelor cheltuite de partea vătămată pentru achiziționarea medicației necesare vindecării.
Martorul, este persoana care a fost angajată în gospodăria părții vătămate, în perioada în care acesta s-a aflat în imposibilitatea de a presta activități lucrative din cauza imobilizării piciorului drept în aparat gipsat.
Potrivit susținerilor martorului, acesta a fost singura persoană angajată de partea vătămată, fiind retribuit cu suma de 300 lei pentru cele 10 zile de muncă prestate ( 30 lei/zi).
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, partea civilă având sarcina probei.
Partea vătămată a făcut dovada prejudiciului patrimonial cauzat prin fapta ilicită a inculpatului în limita sumei de 300 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată instanța a reținut următoarele:
În categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse,fără excepție,suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale,este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului,precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative,între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens,vătămarea integrității corporale a unei persoane,atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial,are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial,constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil,tratamentul medical aplicat,perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată,suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța a reținut că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 inferioară peroneu drept și fracturii la unirea cu 1/3 medie cu 1/3 inferioară, tibie dreaptă deschisă prin plagă gambă dreaptă, excoriațiilor și echimozelor, care au necesitat pentru vindecare 55-57 zile îngrijiri medicale.
Mai mult, partea vătămată a fost internată în spital procedându-se la imobilizarea cu aparat gipsat croropodal la nivelul plăgii și pentru deplasare s-a folosit de cârje.
Prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic, că părții vătămate i-au fost cauzate nu numai traume fizice și psihice.
Față de considerentele mai sus-enunțate, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și pentru aceste motive a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă însă numai în parte pentru daunele materiale ( 300 lei ) și în cuantum de 2.000 lei cu titlu de daune morale, sumă pe care a apreciat-o ca o reparare rezonabilă pentru suferințele și consecințele negative pe care le-a resimțit pe plan fizic și psihic, ca urmare a atingerii aduse integrității corporale.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din nr.OUG 72/2006, persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Spitalul Județean de urgență V s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 987,71 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate la această instituție, iar Serviciul Județean de Ambulanță V s-a constituit parte civilă cu suma de 245,89 lei, sumă ce reprezintă c/val transportului efectuat cu ambulanța la unitatea spitalicească.
Ambele unități sanitare au depus în dovedirea daunelor materiale solicitate cu titlu de despăgubiri civile, acte justificative ( deconturi).
Raportat considerentelor mai sus- expuse, instanța a admis acțiunile civile formulate de cele două unități sanitare, în sensul obligării inculpatului la plata sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri, actualizate la data executării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea vătămată.
În motivarea apelului, inculpatul ,prin apărător, a criticat hotărârea primei instanțe, cu privire la latura penală, pentru că nu s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, cu toate că au existat mai multe acțiuni provocatoare ale părții vătămate, materializate în injurii, tragerea de poarta și de gardul inculpatului, care au fost confirmate și de martorii,
În concluzie, inculpatul solicită să se constate că fapta a fost săvârșită într-o stare de tulburare creată de vătămat prin atitudinea sa provocatoare, la care a concurat și situația anterioară creată de vătămat prin atitudinea incorectă față de părinții inculpatului și pe cale de consecință să se stabilească proporția culpei pentru fiecare dintre părți, cu efecte asupra laturii civile a cauzei.
În latura civilă a cauzei, inculpatul este nemulțumit de modalitatea în care a fost soluționată acțiunea civilă în sensul că daunele materiale au fost acordate doar pe baza depoziției martorului, care este destul de relativă iar daunele morale nu trebuiau acordate față de acțiunea provocatorie a părții vătămate, care practic a generat conflictul dintre părți.
Partea vătămată, prin apărător, a formulat de asemenea critici în ambele laturi ale cauzei.
În primul rând, partea vătămată apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea redusă față de numărul de zile de îngrijiri medicale, intensitatea loviturilor, aplicate cu partea metalică a unei tesle, leziunile produse și antecedentele penale ale inculpatului.
În al doilea rând, partea vătămată consideră că nivelul despăgubirilor materiale acordate este mult prea mic față de numărul de zile de îngrijiri medicale, în condițiile în care vătămatul muncea atât în gospodăria proprie cât și pentru alte persoane iar câștigul său în cele două luni cât nu a putut munci ar fi fost mult mai mare. Cu privire la daunele morale, apreciază că suma de 15000 lei solicitată este justificată față de leziunile suferite, care i-au cauzat dureri fizice și suferințe psihice.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 206/A/12 nov.2008 a respins apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată -parte civilă, împotriva sentinței penale 1320/26.09.2008 a Judecătoriei Vaslui pe care a menținut-
Părțile apelante au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Instanța de control judiciar a rețin ut următoarele:
În mod corect și în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză instanța de fond a stabilit situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală împotriva părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, într-o declarație dată în cursul urmăririi penale, după care nu a mai putut fi audiat întrucât a rezultat din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere că este plecat în străinătate dar a fost reprezentat de apărător ales atât la fond cât și în apel.
Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor ale părții vătămate și concluziile actului medico-legal.
Nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea inculpatului. Contextul probatoriu relevă existența unui conflict între părți dar nu rezultă cu certitudine cine a început acest conflict, în condițiile în care martorul (88 fond) a declarat că părțile se certau în drumul satului iar martorul G a declarat că a văzut partea vătămată cum trăgea de poarta inculpatului și cerea vin (89 fond).
Martora (61 fond) a relatat derularea evenimentelor așa cum i-a fost povestită de fiul său, inculpatul în sensul că inculpatul l-a agresat pe vătămat pentru că acesta din urmă l-a înjurat.
Tribunalul constată că instanța de fond a expus în mod detaliat motivele pentru care nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, cu trimitere la gravitatea pe care trebuie să o aibă actul provocator și acțiunea de răspuns a inculpatului.
Astfel, probele nu reflectă în mod indubitabil că partea vătămată a inițiat conflictul și nici nu au rezultat exact care ar fi fost injuriile pe care le-ar fi adresat partea vătămată inculpatului, pentru a se putea aprecia dacă acesta din urmă a fost tulburat într-o asemenea măsură încât să răspundă cu o acțiune violentă la acțiunea pretins provocatoare.
Mama inculpatului, martora, a declarat că fiul său era foarte nervos înainte de incidentul cu partea vătămată, deoarece nu reușea să repare o antenă, ceea ce înseamnă că este posibil ca atitudinea părții vătămatului să fi accentuat doar o stare tensionată a inculpatului și nu să o fi creat.
Chiar dacă s-ar admite că a existat o conduită necorespunzătoare a părții vătămate,constând în deplasarea la domiciliul inculpatului și adresarea de injurii aceasta nu poate justifica în nici un caz reacția violentă, disproporționată, a inculpatului, care l-a lovit pe inculpat cu partea metalică a unei tesle, cauzându-i două fracturi, dintre care una deschisă, echimoze și excoriații ce au necesitat pentru vindecare 55-57 de zile de îngrijiri medicale.
Prin urmare, critica adusă de inculpat în ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanței atenuante a provocării nu este fondată iar soluția instanței de fond este temeinică și corect motivată sub acest aspect, raportat la probatoriul administrat în cauză.
Nici motivul de apel formulat de partea vătămată în latură penală nu este fondat.
Pedeapsa aplicată la fond este corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Condamnările din antecedența penală a inculpatului nu au fost aplicate pentru infracțiuni de violență și pentru ambele a intervenit reabilitarea de drept în condițiile art.86 Cod penal așa că în mod justificat nu au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății.
Pe de altă parte, deși nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de textul incriminator este judicioasă raportat la atitudinea sinceră a inculpatului și la condițiile concrete ale săvârșirii faptei, respectiv la comportamentul părții vătămate, care a avut o atitudine necorespunzătoare fală de inculpat, chiar dacă această atitudine nu constituie o provocare în accepțiunea art. 73 lit. b Cod penal.
Ambele părți au criticat hotărârea în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate de partea vătămată dar motivele de apel sunt nefondate și sub acest aspect.
Astfel, inculpatul contestă ca fiind prea mari sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale, solicitând reducerea lor subsecvent reținerii circumstanței atenuante a provocării.
Tribunalul constată că partea vătămată propus atât în latura penală cât și în latura martorii (71 fond) și (87 fond) și martorii din lucrări.
Instanța de fond a analizat în mod judicios probatoriul administrat și a constat că s-au dovedit doar 300 de lei daune materiale, reprezentând 10 zile de muncă a 30 lei ziua prestate de martorul pentru partea civilă, care nu putea să muncească. Martorul a precizat în mod expres că el a fost singura persoană angajată de partea civilă, care a mai fost ajutată și de fiul său și a arătat că nu cunoaște ce sume de bani a cheltuit partea vătămată pe perioada spitalizării.
Instanța de fond nu putea acorda o sumă mai mare decât aceea care a fost dovedită prin probele propuse de partea civilă, acțiunea civilă fiind guvernată de principiul disponibilității și de regula potrivit căreia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească(art.1169 Cod civil).
Daunele morale au fost, de asemenea, în mod corect și echilibrat cuantificate prin raportare la perioada de spitalizare (7 zile) și cea de convalescență, care presupune desigur suferințe fizice și inconveniențe legate de imposibilitatea desfășurării activităților obișnuite. Cu toate acestea, și la stabilirea sumei datorate cu titlu de daune morale, s-au avut în vedere condițiile concrete ale săvârșirii faptului prejudiciabil, inclusiv atitudinea părții vătămate, ceea ce a determinat acordarea unei sume mai mici decât aceea solicitată de partea vătămată.
Nu sunt întemeiate prin urmare motivele de apel formulate de părți cu privire la latura civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.1320/2008 a Judecătoriei Vaslui, care va fi menținută.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel partea vătămată -parte civilă criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia și aplicarea un ei pedepse mai aspre inculpatului raportat la consecințele efective ale faptei sale.
În ce privește latura civilă a cauzei partea civilă apelantă arată că daunele morale și materiale au fost stabilite greșit de instanța de fond, care deși a respins cererea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante a scuzei provocării, nu le-a acordat în cuantumul solicitat, existând dezechilibru major între situația de fapt reținută și suma acordată de 2300 lei, despăgubiri civile.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Instanța de fond și de apel au reținut în mod corect pe baza probatoriului administrat în cauză că nu sun t întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1 pct. 1 ind. 1 din Legea 61/1991 și a dispus achitarea inculpatului, conform art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, întrucât inculpatul deținea în mod accidental tesla cu care i-a aplicat lovituri părții vătămate.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 Cod penal, împotriva părții vătămate, cauzându-i prejudiciu.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În după -amiaza zilei de 20.06.2007 inculpatul se afla în curtea locuinței sale și încerca să fixeze o antenă cu o teslă când a apărut la gard partea vătămată care se afla sub influența băuturilor alcoolice și i-a cerut vin.
Întrucât inculpatul a refuzat să-i dea, pe motiv că-i mai dăduse anterior mama sa vin pentru a munci în schimb în gospodărie și nu a făcut-o, partea vătămată a început să tragă de poarta locuinței inculpatului și să-i adreseze cuvinte jignitoare.
Inculpatul a ieșit din curte și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu tesla peste piciorul drept, după care s-a reîntors în curte.
Din certificatul medico -legal nr. 460/27.06.2007 rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ca urmare a faptei inculpatului care au necesitat 55-57 zile îngrijiri medicale, fiind internat în Spitalul Județean V în perioada 20 -27 iunie 2007, imobilizându-se cu aparat gipsat piciorul drept.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta de vătămate corporală există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a efectuat în mod corect de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei comise și modalitatea con cretă a săvârșiri, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale și chiar dacă este cunoscut cu antecedente penale pentru alte infracțiuni decât cele violență, a intervenit reabilitarea de drept a acestuia, în condițiile art. 86 Cod penal.
Instanța de fond a apreciat temeinic conținutul pedepsei aplicate inculpatului, la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta co misă și în mod just a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege iar scopul educativ al pedepsei, putând fi atins în cazul acestui inculpat și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată temeinic și legal de către instanța de fond care a analizat judicios probele administrate.
Astfel, cuantumul daunelor materiale a fost stabilit de instanță pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv martorii din lucrări și martorul care a declarat că el a muncit în acea perioadă pentru partea civilă fiind plătit cu 30 lei pe zi.
Nefiind aduse alte dovezi în cauză cu privire la eventuale alte cheltuieli efectuate în acea perioadă de partea vătămată, în mod temeinic instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă a părții civile în măsura în care a fost dovedită.
că prin fapta inculpatului i-au fost cauzate părții vătămate suferințe fizice, de natură a determina o compensație bănească.
Cuantumul acestora a fost stabilit de instanța de fond în mod echitabil, în raport de suferința încercată dar și de condițiile concrete în care s-a produs aceasta, neputându-se ignora atitudinea părții vătămate care, chiar dacă nu a fost o provocare în sensul legii penale, a contribuit alături de alte elemente la urmarea socialmente periculoasă cauzată prin fapta inculpatului, deci și la suferințele încercate în perioada de spitalizare și convalescență.
Dacă s-ar acorda părții civile o sumă mai mare cu titlu de daune morale s-ar tinde la o exagerare a compensării suferințelor fizice și psihice, tinzându-se spre o îmbogățire, față de situația concretă din cauza dedusă judecății.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată -parte civilă împotriva deciziei penale nr. 206/A/12 nov. 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.206 din 12.11.2008 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o menține.
Obligă pe recurent sa plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.02.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă
