Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 71
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr.195/2002)", formulat deinculpatulimpotriva deciziei penale nr.47 din 14.11.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av. - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului formulat impotriva deciziei nr.470 din 14 noiembrie 2008 pronuntata de Tribunalul, motivele de recurs vizeaza redozarea pedepsei.
Inculpatul a fost condamnat pentru doua infractiuni, respectiv pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis si refuzul de a se supune recoltarii probelor biologice.
Pentru prima infractiune a fost condamnat la 3 luni inchisoare, iar pentru cea de-a doua infractiune la 6 luni.
Considera ca pedeapsa este prea mare, avand in vedere situatia lui familială, in sensul ca sunt depuse si acte medicale in acest sens, are soția grav bolnavă si un copil minor, de asemenea bolnav.
Solicita a se analiza aceste circumstante personale, in sensul de a reduce aceasta pedeapsa de 6 luni.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, pentru ca a condus in stare de ebrietate, fara permis de conducere, a intrat in coliziune cu un alt autovehicul parcat regulamentar, i s-a aplicat o pedeapsa rezultanta de 6 luni, dar i s-a revocat 1 an de zile dintr-o pedeapsa anterioara, inculpatul este si recidivist.
Considera că instanta, atunci cand i-a aplicat o pedeapsa inculpatului doar de 6 luni inchisoare, a procedat la o individualizare corectă a sanctiunii inculpatului, avand in vedere persoana acestuia dar si situatia lui familiala. Apreciaza recursul ca fiind nefondat si solicita respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita admiterea recursului, regreta fapta savarsita, doreste sa stea langa familia lui.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.283/23 iunie 2008 Judecătoriei Pașcania fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 al.5 din nr.OUG195/2002 și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 al.1 din OUG195/2002, cu aplicarea art.33 lit. "a", 37 lit. "a" și art.74 și 76 lit. "d" Cod penal.
S-a dispus ca inculpatul să execute 6 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1008/2006 a Judecătoriei Pașcani, urmând ca inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
La data de 26.10.2007 orele 16,05, organele de poliție Tg. au fost sesizate cu faptul că, pe strada - - din această localitate, a avut loc un accident de circulație, soldat cu avarii. Așa cum rezultă din procesul-verbal, încheiat în prezenta martorilor asistenți, în parcarea de pe strada - -, în apropierea pieței din Tg., a fost găsit autoturismul cu nr.IȘ-04, proprietatea numitului, precum și autoturismul marca Break IȘ-04-, proprietatea numitului. La volanul acestui autoturism se afla inculpatul care a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie.
Cu aceeași ocazie, organele de poliție au constat că inculpatul emană halenă alcoolică și, prin urmare, au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,76 mg/ alcool pur în aerul expirat.
Prima instanță a reținut că, ulterior, organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Tg. în vederea recoltării de probe biologice, dar acesta a refuzat recoltarea acestor probe. În acest sens, a fost încheiat procesul-verbal în prezența martorilor și Cotunaru, în care s-a consemnat că inculpatul refuză recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie. Aceste aspecte sunt confirmate și prin declarațiile celor doi martori asistenți. De asemenea, în buletinul de examinare clinică, se consemnează că, la data de 26.10.2007, orele 16,30, inculpatul a refuzat recoltarea de sânge pentru alcoolemie, deși se afla sub influența alcoolului, el însuși declarând că a consumat anterior 300 ml. vin.
Din declarațiile acelorași martori, rezultă că inculpatul a avariat cu autoturismul pe care îl conducea partea spate a autoturismului proprietatea numitului, care se afla atunci în acea parcare.
De asemenea, în cauză, prima instanță a reținut, din adresa MIRA - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor I, că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere.
Prin declarațiile sale, inculpatul a recunoscut că în ziua respectivă a consumat aproximativ un litru vin, după care s-a urcat la volanul autoturismului, conducându-l aproximativ 10 metri pe strada --- din orașul Tg., după care, nemaiputând controla volanul mașinii, a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului. De asemenea, inculpatul a recunoscut că după ce a fost testat cu aparatul alcool test a fost condus la Spitalul Tg., unde, în prezența medicului de gardă, a refuzat să i se recolteze probe biologice, fiindu-i frică.
Față de acestea, prima instanță a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, care - după consumarea de băuturi alcoolice și fără a avea permis de conducere - a condus un autoturism pe drumurile publice, refuzând ulterior recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Precizarea inculpatului, din timpul judecății, precum că nu a circulat pe strada respectivă, ci doar s-a urcat la volanul autoturismului cu intenția de a-l scoate din parcare, a fost apreciată de prima instanță tot în sensul punerii în mișcare a autoturismului, conform OUG 195/2002.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul este cunoscut în comunitate ca având un comportament civilizat și că are în întreținere un copil minor, așa cum rezultă din caracterizarea depusă, din sentința civilă nr.133/2002 a Tribunalului Iași și din certificatele de stare civilă depuse la dosar, judecătoria l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 3 (trei) luni închisoare și, respectiv, 6 (șase)luni închisoare privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 al.1 și 87 al.5 din OUG 195/2002.
În temeiul art.34 lit. b Cod penal, s-a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Având în vedere că infracțiunile menționate au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art.83 Cod penal, judecătoria a hotărât să revoce beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1008/5.06.2006 a Judecătoriei Pașcani și să cumuleze această pedeapsă cu cea aplicată prin sentința criticată, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.
De asemenea, s-a hotărât să i se interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal (vezi cauza Sabou și Pârcălab contra României).
S-au invocat și dispozițiile art.191 al.1 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului formulat, prin declarația de apel, inculpatul a invocat, în esență și în principal, greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 alin. 3 Cod penal, respectiv greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei ce-i fusese aplicată anterior prin sentința penală nr. 1008/2005. În acest sens, apelantul a susținut că nu a comis noua infracțiune cu intenție, ci în condițiile art. 19 alin. 2 lit. "b" Cod penal, respectiv din culpă întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să-l prevadă. Apelantul a mai invocat, în acest sens, și circumstanțele sale personale, subliniind că refuzul său de recoltare a probelor biologice a fost determinat de teama de o asemenea procedură medicală.
De asemenea, apelantul a mai criticat și modul de individualizare a cuantumului pedepselor aplicate, arătând că judecătoria ar fi trebuit să rețină, în favoarea sa, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. "b" și art. 74 alin. 1 lit. "a", "b" și "c" Cod penal. Inculpatul a susținut că prima instanță nu a avut în vedere faptul că: a) el a înfiat, cu efecte depline, în anul 2002 o minoră; b) că el este singurul întreținător al familiei, soția sa nelucrând; c) "că starea de detenție este una de excepție și că libertatea ar trebui să primeze în toate cauzele în care se pune în discuție o stare de arest"; d) că judecătoria nu a ținut seama de declarația martorului și nici de înscrisurile în circumstanțiere, pe care el le-a depus la dosar.
Ulterior, printr-un memoriu separat, precum și oral, prin intermediul avocatului ales, inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 181Cod penal raportat la art. 10 lit. "1" Cod penal, invocând faptul că faptele sale sunt lipsite de pericol social, fiind minore, întrucât nu a făcut altceva decât să mute mașina dintr-un loc în altul, neintenționând să o conducă pe o distanță mai mare, iar refuzul recoltării probelor bilogie a intervenit datorită fobiei, traumei psihice pe care această procedură medicală i-o crează în general și în contextul în care recunoscuse deja consumul de alcool.
Prin decizia penală nr.470/14 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, apelul a fost respins ca nefondat, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că prima instanță a administrat, în mod legal, un anumit probatoriu, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Într-adevăr, din analiza coroborată a: 1) procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a procesului-verbal prin care s-a constatat refuzul de recoltare a probelor biologic, ambele întocmite în prezența martorilor asistenți și Cotunaru și semnate, fără obiecțiuni și de inculpat; 2) declarațiilor martorilor oculari și Cotunaru, date în cursul urmăririi penale; 3) adresa nr. 89.278/07.11.2007 emisă de MIRA - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - I din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere; 4) rezultatului alcool-testului - 0,76 mg./; 5) buletinul de examinare clinică din care rezultă că inculpatul era sub influența alcoolului; 6) procesul-verbal de prelevare în care este consemnat refuzul de prelevare al inculpatului, asumat prin semnătura sa; 7) declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă, fără echivoc, faptul că, în ziua de 26.10.2007, în jurul orelor 16,00, apelantul a condus pe drumurile publice din orașul Târgu-, autoturismul marca Break cu numărul de înmatriculare -, în condițiile în care consumase alcool (având în aerul expirat o alcoolemie de 0,76 mg./) și nici nu avea permis de conducere, fiind implicat, pe str. - -, într-un accident rutier, datorat culpei sale exclusive și soldat cu avarierea autoturismului martorului, ce era parcat regulamentar. Mai mult, ulterior, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice pentru a i se putea stabili gradul de alcoolemie în sânge.
Inculpatul nu se poate apăra invocând motive precum frica (dar despre care nu a făcut vorbire inițial, în procesele-verbale semnate de el) de anumite proceduri medicale sau, eventual, prin aceea că fusese deja supus testării alcoolemiei cu alcool-testul. Aceasta din urmă testare relevă doar dacă persoana ce a condus un autovehicul are alcool în sânge. Dar pentru a se putea stabili dacă gradul de îmbibație cu alcool în sânge depășește limita legală (care este de 0,80%o), de la care fapta constituie infracțiune este obligatorie recoltarea de probe biologice, numai astfel fiind posibilă probarea unei asemenea infracțiuni și delimitarea ei de contravenție. Obligațiile instituite în sarcina conducătorilor auto în această privință sunt imperative.
Prima instanță a făcut o analiză corectă a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului.
Prima instanță a încadrat corect, din punct de vedere juridic, faptele reținute în sarcina inculpatului. De altfel, acesta nu a criticat, prin apelul formulat, nici situația de fapt imputată și nici încadrarea juridică a acesteia.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială (de la 1 la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 - conducere fără permis și de la 2 la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 - refuzul de recoltare a probelor biologice), modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și gradul de pericol social concret al acestora, cât și celelalte circumstanțele reale. Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu (conform art. 37 lit. "a" Cod penal - în antecedență a fost condamnat pentru infracțiuni similare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei), dar și de circumstanțele sale personale deduse din caracterizările atașate și din depoziția martorului, audiat în circumstanțiere. De asemenea, s-a ținut cont și de atitudinea sa procesuală relativ corectă, de recunoaștere, în principiu, a faptei (deși acesta a încercat să-și justifice fapta de refuz de recoltare, în mod neplauzibil și pueril, prin aceea că "i-a fost frică", susținând chiar și nici măcar nu ar fi circulat pe stradă cu mașina; evident că nu a mai putut explica plauzibil cum s-a produs totuși avarierea unei alte mașini, dacă el nu a condus deloc).
Analizând considerentele sentinței criticate, tribunalul a constatat că toate circumstanțele personale invocate de inculpat în apel (deduse din adoptarea unui copil și din declarația martorului în circumstanțiere și din înscrisurile depuse în acest sens), precum și poziția sa procesuală corectă, de recunoaștere a faptelor, au deja fost valorificate de Judecătoria Pașcani prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, ceea ce a avut ca efect coborârea pedepselor aplicate mult sub minimul special prevăzut de lege (deși dat fiind concursul dintre circumstanțele atenuante și starea de agravare facultativă a pedepsei derivată din săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă, această coborâre sub minimul special nu era obligatorie). Ca atare, motivele de apel formulate în privința cuantumului pedepselor sunt vădit nefondate.
Mai mult chiar, raportat la starea de recidivă a inculpatului, la faptul că anterior acesta fusese condamnat pentru același gen de infracțiuni, la împrejurarea că prin una din infracțiunile comise inculpatul a provocat un accident rutier cu consecința avarierii unei mașini parcate corespunzător, la atitudinea sa procesuală - de minimizare a gravității faptelor comise, tribunalul a reținut că pedepsele aplicate efectiv apelantului sunt chiar prea mici, în sensul că au fost coborâte prea mult sub minimul special. Având însă în vedere că singurul care a declarat apel este inculpatul, acestuia nu i se poate majora cuantumul pedepselor aplicate întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 372 Cod procedură penală.
Prin urmare, nu se impune redozarea pedepselor aplicate inculpatului-apelant. Nu este de ignorat nici faptul că după ce inculpatului i s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, acestuia nu i s-a aplicat nici un spor de pedeapsă, deși prima instanță avea această posibilitate legală prevăzută de art. 34 lit. "b" Cod penal.
Criticile inculpatului referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. "b" Cod penal (privitor la stăruința depusă pentru repararea pagubei produse prin infracțiune) și art. 73 lit. alin. 1 lit. "b" (privitoare la comiterea faptelor în stare de provocare) sunt bizare și vădit nefondate, aceste circumstanțe atenuante neavând aplicabilitate în speță. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat și, prin urmare, nu pot produce prejudicii certe, care să poată fi reparate și nici nu pot fi comise la provocarea cuiva anume.
În ceea ce privește critica potrivit căreia se impune reindividualizarea modului de executarea pedepsei rezultante pentru că "starea de detenție este una de excepție și libertatea ar trebui să primeze în toate cauzele în care se pune în discuție o stare de arest", tribunalul a constatat că această critică/argumentare este aplicabilă și poate privi doar măsura arestării preventive, nu și pedepsele stabilite ca sancțiune penală pentru comiterea unei infracțiuni.
Raportat la împrejurările comiterii infracțiunilor și la faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat definitiv (fiind recidivist postcondamantoriu), inclusiv pentru infracțiuni similare, ceea ce relevă persistență infracțională, tribunalul a reținut că, în mod temeinic și legal, s-a dispus apoi executarea pedepsei în regim de detenție, o altă alternativă nefiind legal posibilă.
Nefondat este motivul de apel al inculpatului ce vizează lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni a faptei comise. Într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 181Cod penal, întrucât infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 sunt unele de pericol și nu de rezultat și prin urmare, instituția faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este susceptibilă de a fi aplicabilă în cazul lor. În această materie, impunând expres în sarcina conducătorilor auto o serie de obligații imperative, sub sancțiune penală în cazul încălcării lor, legiuitorul a înțeles să stabilească ab intio că orice acțiune/inacțiune contrară prezintă gradul de pericol social corespunzător unei infracțiuni. Pe de altă parte, circumstanțele reale și antecedentele inculpatului-apelant, coroborat cu faptul că a avut loc și un accident rutier, relevă că faptele inculpatului prezintă cu prisosință gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Împrejurările invocate de apelant, în acest sens, constituie circumstanțe atenuante care i-au fost reținute deja, în favoare, cu prisosință de prima instanță.
Critica principală a inculpatului referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 alin. 3 Cod penal, respectiv la greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei ce-i fusese aplicată anterior prin sentința penală nr. 1008/2005, este nefondată. Infracțiunile noi comise de inculpat și pentru care acesta a fost corect condamnat de judecătorie sunt infracțiuni de pericol, care pot fi comise numai cu intenție, nu și din culpă. Legiuitorul a incriminat posibilitatea săvârșirii lor doar în forma săvârșirii lor cu intenție. De altfel, nici nu ar fi posibilă o comitere din culpă a acestora (varianta invocată de apelant fiind posibilă doar în cazul infracțiunilor de rezultat nu și a celor de pericol). Într-adevăr, potrivit art. 19 alin. 2 din Codul penal "fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta", ceea ce nu e cazul în ceea ce privește cele două infracțiuni comisive săvârșite de inculpatul-apelant.
În concret, potrivit art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constituie infracțiune fapta de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoana care nu poseda permis de conducere". De asemenea, potrivit art. 87 alin. 5din OUG nr. 195/2002 constituie infracțiuni "refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul . de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora". Tribunalul nu poate accepta susținerea inculpatului că "nu a prevăzut", atunci când s-a urcat la volan și condus autoturismul pe drumurile publice, ce anume face și că nu are carnet de conducere ori că nu a prevăzut că refuză recoltarea.
Potrivit art. 83 din Codul penal "dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicata pentru noua infracțiune". Revocarea nu se mai dispune doar dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperita după expirarea termenului de încercare, ceea ce nu e cazul în speță. Apoi, revocarea este facultativă numai în situația în care noua infracțiune/noile infracțiuni sunt din culpă, ceea ce, de asemenea, nu e cazul în speță.
Prin urmare, în mod legal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei din antecedență, întrucât noile infracțiuni comise erau intenționate și au fost săvârșite în cadrul termenului de încercare de 3 (trei) ani al suspendării condiționate a pedepsei de rezultante de 1 (un) an închisoare ce-i fusese anterior aplicată inculpatului definitiv prin sentința penală nr. 1008/05.06.2006 a Judecătoriei Pașcani (rămasă definitivă la data de 19.06.2006). În plus, această revocare era obligatorie/imperativă.
În termen, hotărârea a fost recurată de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, având în vedere circumstanțele reale personale.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și a individualizat pedepsele cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale de individualizare.
În favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe personale și reale atenuante și circumstanțe care au justificat coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Față de antecedentele penale ale inculpatului, pedepsele aplicate nu mai pot fi reduse și nici modalitatea de executare nu poate fi schimbată, având în vedere dispozițiile art.83 Cod penal.
Pentru aceste motive, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.470/14.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
- -
09.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă
