Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 714/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 714/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 1 octombrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- - JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL COVASNA împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 10 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL COVASNA, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat apărător din oficiu pentru intimatul inculpat și avocat pentru intimata parte civilă SC "" SA Sf. G, lipsă fiind intimata parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP C, Administrația Finanțelor Publice Sf.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentantul parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia.
Recursul vizează nelegalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește greșita restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței potrivit dispozițiilor art. 332 alin.(2) raportat la art. 300 alin.(2) pr.pen.
Apreciază că în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale în condițiile în care actele de urmărire penală au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
În esență s-a reținut că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispozițiile privind asigurarea pentru inculpat a dreptului la apărare în legătură cu faptele pentru care este cercetat, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație, respectiv cu privire la procedura prezentării materialului de urmărire penală.
În aceste condiții s-a apreciat că nerespectarea dispozițiilor mai sus menționate atrag nulitatea declarațiilor inculpatului și a actului de prezentare a materialului de urmărire penală în condițiile art. 197 alin.(1) și (4) pr.pen.
Totodată s-a reținut că în cauză intervine sancțiunea nulității prev. de art. 197 alin.(2) pr.pen. întrucât actul de sesizare nu se circumscrie dispozițiilor art. 263. pr.pen privind conținutul rechizitoriului, situație care aduce atingere și dispozițiilor în legătură cu obiectul judecății.
În aceste condiții instanța a apreciat că neregularitățile constatate nu pot fi înlăturate prin acordarea unui nou termen de judecată.
a se avea în vedere că inculpatul a fost asistat în cursul urmăririi penale de apărător ales, având astfel posibilitatea să își exercite nestingherit dreptul la apărare. De asemenea urmărirea penală a acoperit întreaga activitate infracțională a inculpatului, efectuându-se cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale care o guvernează.
Susține că sesizarea instanței este legală chiar dacă în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală sau în actul de punere în mișcare a acțiunii penale a fost omisă una din faptele reținute prin rechizitoriu dacă inculpatul s-a apărat și a administrat probe în legătură cu această faptă.
Faptul că în rechizitoriu nu s-a făcut mențiune referitoare la prevederilor art. 41 Cod penal nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale și nu atrage nulitatea actului de sesizare, instanța având posibilitatea schimbării încadrării juridice.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la prima instanță spre rejudecare.
Avocat solicită admiterea recursul declarat de parchet, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauze spre rejudecare primei instanțe.
Susține că într-adevăr încălcarea dreptului la apărare se încadrează în cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin.(1) pr.pen. însă în cauză nu a fost dovedită existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată prin anularea acelui act.
Faptul că în rechizitoriu nu se face referire la dispozițiile art. 41 Cod penal nu duce la nulitatea actului respectiv întrucât instanța avea posibilitatea să dispună schimbarea încadrării juridice.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
Solicită a se constata nelegalitatea actului de sesizare care nu îndeplinește condițiile de fond prev. de art. 263. pr.pen. Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință faptele ce fac obiectul dosarului și nici încadrarea juridică a acestora, fiind audiat odată cu întocmirea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței, cu nerespectarea dreptului la apărare.
De asemenea există contradicții între expozitivul și dispozitivul rechizitoriului în sensul că deși în expozitiv se face referire la comiterea infracțiunii în formă continuată, în dispozitiv se omite a fi indicate dispozițiile art. 41. pen.
Pentru toate aceste considerente apreciază soluția pronunțată în cauză ca fiind la adăpost de orice critică, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 254/22 octombrie 2007, Judecătoria Sf. G l-a condamnat pe inculpatul la pedepsele de:
- 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod penal (două acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și ar. 13 Cod penal (patru acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (cinci acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (două acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (5 acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 258 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (două acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a ) și 34 alin. (1) lit. b) Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus și i-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) Cod penal.
În baza art. 861și 862Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, stabilind un termen de încercare de 8 ani și l-a obligat pe inculpat să respecte pe durata acestui termen măsurile de supraveghere prevăzute în art. 863alin. (1) Cod penal, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. alin. (1) lit. d) Cod procedură penală l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (folosirea telefonului mobil).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (patru acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 Cod penal.
A dispus comunicarea hotărârii Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA.
L-a obligat pe inculpat să plătească părții civile m Sf. G cu titlu de despăgubiri civile sumele de 146.605.778 ROL și 11.490,11 ROL cu dobânda legală.
A constatat nulitatea absolută a unor contracte de vânzare cumpărare și a dispus restabilirea situației anterioare.
Prin decizia penală nr. 20/10 martie 2008, TRIBUNALUL COVASNAa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. G, partea civilă m Sf. G și inculpatul împotriva sentinței penale de mai sus, pe care a desființat-o și, în baza art. 322 alin. (2) raportat la art. 300 Cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței. Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL COVASNAs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de: art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal; art. 246 Cod penal; art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal; art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 Cod penal; art. 292 Cod penal; art. 291cp, pentru toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
În procesul-verbal de începere a urmăririi penale s-a reținut numai că învinuitul, în calitate de administrator al m Sf. G, nu a evidențiat în totalitate în contabilitate veniturile realizate, a folosit în interes personal creditul societății și decontat cheltuieli nereale, urmărirea penală fiind începută pentru infracțiunile de evaziune fiscală, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de Legea nr. 87/1994, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 82/1991, art. 246, 290, 291 și 292 Cod penal, fără să se descrie acțiunile care constituie elementul material al infracțiunilor prevăzute de art. 246, 290, 291 și 292 Cod penal. De asemenea, pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual la legea contabilității, precum și pentru infracțiunea la regimul juridic al societăților comerciale nu au fost indicate articolele care încriminează aceste fapte, făcându-se numai referire la legile nr. 87/1994, nr. 82/1991 și nr. 31/1990.
Or, prin actul de sesizare, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului și pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 37 din Legea nr. 82/1991, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 Cod penal, fapte nereținute în actul de începere a urmăririi penale și pentru care nu a dispus extinderea urmăririi penale.
De asemenea, deși prin ordonanța prim-procurorului din 6 august 2004, de infirmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală, s-a reținut că audierea învinuitului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor privind dreptul la apărare, nefiindu-i aduse la cunoștință, cu ocazia ascultării, faptele pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acestora, această neregularitate nu a fost înlăturată ulterior, la dosarul cauzei neexistând procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirilor și a dreptului la apărare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 6 alin. (3) și art. 70 alin. (2) Cod procedură penală. Mai mult, după infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, procurorul a procedat în aceeași zi, 25 ianuarie 2005, la ascultarea inculpatului, întocmirea procesului-verbal de prezentare a urmăririi penale și a actului de sesizare, fiind evident că, în mod obiectiv, nu exista timpul necesar efectuării acestor acte cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului, fiind încălcate dispozițiile art. 250 și 257 Cod procedură penală, ceea ce, potrivit art. 197 alin. (1) și (4) Cod procedură penală, atrage nulitatea declarațiilor inculpatului și a procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală.
S-a mai reținut că, față de încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin dispozitivul rechizitoriului, și anume reținerea săvârșirii infracțiunilor în forma simplă, având în vedere că în partea expozitivă a actului de sesizare sunt descrise mai multe acte materiale care intră în conținutul fiecăreia din infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, nu se poate cunoaște pentru care dintre faptele descrise s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. În aceste condiții, în care limitele sesizării erau incerte, prima instanță a greșit aplicând dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, când de fapt trebuia extinsă acțiunea penală potrivit art. 335 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 18 Cod procedură penală, întrucât restituirea cauzei a fost dispusă urmare unei erori grave de fapt. S-a motivat că soluția de restituire este rezultatul unei interpretări formale și excesive cu privire la efectuarea și finalizarea urmăririi penale, respectiv a sesizării instanței de judecată. Astfel, s-a apreciat că, în condițiile în care inculpatul a fost asistat de apărătorul său ales care, în faza de judecată, și-a axat apărarea pe incidența cazului de achitare prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, tribunalul nu ar fi trebuit să invoce din oficiu excepția relativă la nulitatea sesizării instanței, atâta vreme cât starea de fapt redată în rechizitoriu corespunde celei care a format deopotrivă obiectul acuzării și al apărării, iar acesteia i s-a dat încadrarea juridică prin dispozitivul rechizitoriului. S-a mai susținut că rechizitoriul s-a limitat la faptele și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, sesizarea instanței fiind legală chiar dacă în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală sau în actul de punere în mișcare a acțiunii penale a fost omisă una din faptele reținute prin rechizitoriu, având în vedere că inculpatul s-a apărat și a administrat probe în legătură cu această faptă. Oricum, imperfecțiunea privind încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu putea fi îndreptată de către instanță, așa cum s-a și întâmplat la prima instanță, prin schimbarea încadrării juridice.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că motivul de casare invocat de procuror, respectiv cel prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 18 Cod procedură penală, nu este incident în cauză, acesta având în vedere o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Or, tribunalul nu a pronunțat niciuna din aceste soluții, ci a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței. De fapt, în dezvoltarea motivelor de recurs, procurorul recunoaște că instanța de apel a reținut corect modul de desfășurare și de finalizare a urmăririi penale în cauză, criticând numai excesul de formalism.
Având în vedere că, potrivit art. 332 alin. (4) Cod procedură penală, hotărârea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale poate fi atacată numai cu recurs, sunt aplicabile dispozițiile art. 3856alin. (3) Cod procedură penală, astfel că recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859Cod procedură penală. Această prevedere este incidentă nu numai în situația în care restituirea o dispune prima instanță, ci și în cazul în care această soluție este adoptată de instanța de apel.
Analizând hotărârea recurată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma prevederilor legale privind desfășurarea, finalizarea și sesizarea instanței de judecată, curtea constată că aceasta este în afara oricărei critici.
Astfel, așa cum reține însuși prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA în ordonanța din 6 august 2004 (filele 382-384 dosar urmărire penală), de infirmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală, urmărirea penală anterioară acestei soluții s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) și art. 70 alin. (2) Cod procedură penală, inculpatului, învinuit la acea dată, nefiindu-i aduse la cunoștință faptele pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acestora, cu atât mai mult cu cât în procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu sunt consemnate faptele pentru care este acuzat, ci numai încadrarea juridică a acestora.
Deși, prin aceeași ordonanță, s-a dispus: a se stabili legislația aplicabilă în materia înstrăinării bunurilor și arătarea dispozițiilor care au fost încălcate; a se administra probe pentru a se stabili valoarea care putea fi dobândită de societate prin vânzarea la licitație a acestora; să fie reaudiați învinuiții (trei la acea dată), prezentându-li-se fiecare faptă și încadrarea juridică a acesteia, cu consemnarea susținerilor pentru fiecare faptă în parte, precum și prezentarea materialului de urmărire penală în conformitate cu prevederile legale, procurorul de caz nu a respectat niciuna din aceste dispoziții. Astfel, cu toate că între activitățile celor trei învinuiți existau strânse legături, procurorul s-a limitat numai la ascultarea învinuitului, la data de 25 ianuarie 2005.
Din procesul-verbal de ascultare preliminară din data de 25 ianuarie 2005 (fila 402 dosar urmărire penală) rezultă că învinuitului i s-a adus la cunoștință că este acuzat pentru faptele prevăzute de: art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994; art. 246 Cod penal; art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal; art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 Cod penal; art. 290 Cod penal, faptele constând în aceea că: a vândut fără licitație două magazine; nu întocmit facturi reprezentând chiria pe spațiile deținute în spațiile centrale (sic!); nu a evidențiat în contabilitatea societății veniturile realizate în perioada 2000-2001; a determinat pe notarul public să întocmească contracte de vânzare-cumpărare false; a declarat în fals în fața notarului că bunurile sunt vândute cumpărătorului. Cu toate că pe formularul procesului-verbal există semnată de către învinuit mențiunea de la lit. a), potrivit căreia acesta ar fi cerut termen pentru angajare de apărător, la aceeași dată i se ia declarație acestuia, fără a se face vorbire despre respingerea cererii de mai sus. Din declarația învinuitului (fila 403 dosar urmărire penală) rezultă că ascultarea acestuia a fost formală și generală, fiind omise unele fapte pentru care ulterior a fost trimis în judecată. despre faptele prezentate la pct. 5 și 7 din rechizitoriu, încadrate în prevederile art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, nu se face vorbire nici în declarație, nici în procesul-verbal de ascultare preliminară. La aceeași dată, 25 ianuarie 2005, i s-a prezentat materialul de urmărire penală, făcându-se referire și la infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal, dar fiind omisă în continuare infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Din cele arătate, rezultă nu numai că ascultarea și prezentarea materialului de urmărire penală a fost formală, dar și că au fost încălcate dispozițiile privind dreptul la apărare a învinuitului, acestuia nefiindu-i adusă la cunoștință învinuirea pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal.
Cu toate că în motivarea recursului se recunoaște această încălcare a dispozițiilor legale, procurorul consideră că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv, fără a se observa că numai respectarea întocmai a prevederilor legale de către organele judiciare este de natură să asigure desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Împrejurarea că învinuitul a fost asistat de un apărător, fie el și ales, și că acesta nu a observat sau nu a criticat lipsurile procedurii, nu este de natură a le acoperi, având în vedere că încălcarea dispozițiilor legale relative la sesizarea instanței este sancționată, potrivit art. 197 alin. (2) Cod procedură penală, cu nulitatea absolută și atrage, potrivit art. 332 alin. (2) Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Având în vedere și celelalte lipsuri reținute de către instanța de apel, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va dispune respingerea recursului.
În baza art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA împotriva deciziei penale nr. 20/10 martie 2008 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu, de 100 lei, care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - pt. - -
aflată într-o zi de recuperare,
semnează președinte complet
- -
GREFIER
pt. - -, aflată în
concediu medical, semnează
prim-grefier -
Red. /31.10.2008
Dact.G/31.10.2008
Jud. fond:
Jud.apel: /
- 2 exemplare -
31 Octombrie 2008
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Radu Gheorghe, Mihaela Alexandru
