Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 781
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, avânde ca obiect " Legea nr.87/1994", promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.70 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2009, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 2009.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 554/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iașis -a hotărât condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 29.03.1972 în comuna, jud. N, domiciliat în I,-, CNP -, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal și art.37 lit. a din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a dispus revocarea suspendării
condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.624/11.02.2003 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr.1204/4.11.2003 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 289/20.04.2004 a Curții de APEL IAȘI pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a dispus executarea în întregime a acesteia,alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, pedeapsă de executat fiind de 3 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a,b și c din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul penal raportat la art.64 alin.1 lit. c din Codul penal, cu art.13 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe timp de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.14 și art.346 din Codul d e procedură penală, raportat la art. 998 și art.1000 alin.3 din Codul civil, a obligat pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - I, cu sediul în comuna,sat.78 B,. B,.2,. 7, prin reprezentantul său legal, să plătească părții civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, Sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, suma de - lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt: Până la luna noiembrie 2004, inculpatul
a fost asociat unic și administrator al SC - SRL I, având ca obiect principal de activitate"exploatarea ieră"Începând cu 25.11.2004, prin sentința civilă 218/COM /2004,
societatea a intrat în procedură de reorganizare judiciară, administrator lichidator fiind desemnat .
În baza a 15 facturi emise în perioada 26.05.2004-2,11.2004,
inculpatul livrat către SC SRL, jud. B, material lemnos în valoare totală de 8.912.197.606 ROL. Cu OP și filele CEC, în perioada 26.05-3.11.2004 beneficiarul mărfurilor a achitat integral contravaloarea acestora.
Inculpatul nu a evidențiat în actele contabile veniturile realizate în urma tranzacției cu societatea din localitatea, sustrăgându-se astfel de la plata a 1.872.310.422 ROL impozit pe profit și 1.422.955.920 ROL TVA.
Din relațiile furnizate de I rezultă că inculpatul nu a mai depus nici o raportare contabilă din anul 2001(deconturi, raportări semestriale, bilanțuri anuale) și nici nu a depus vreo declarație de inactivitate.
Odată cu procedura de reorganizare, inculpatul nu a prezentat nici administratorului judiciar, documentele financiar contabile ale societății.
În fața instanței inculpatul a reluat susținerile din cursul urmăririi penale, referitoare la faptul că actele contabile au fost la numita, care ar fi fost contabila societății. A mai arătat că a fost judecat pentru aceleași fapte într-un alt dosar, pentru ca apoi să arate expertiza efectuată în acea cauză nu privește și facturile fiscale din prezenta cauză. După ce a intrat în procedura de reorganizare judiciară, fiind numită lichidator a predat cele 15 facturi acesteia, luând-le după aproximativ o lună, astfel că la acest moment facturile sunt contabilizate. Nu a achitat impozitul pe profit și TVA-ul aferent acestor facturi, deoarece a considerat că sumele sunt prea mari, însă nu le- contestat.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauză probă ce a fost admisă, instanța apreciind că aceasta este utilă în soluționarea cauzei.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză SC - SRL I la data de 31.12.2004 datora bugetului de stat suma de - lei, din care - impozit pe profit 52.241 lei, dobânzi aferente impozitului pe profit 7180 lei penalități aferente impozitului pe profit, TVA- 76.452 lei, dobânzi aferente TVA- 2454 lei, penalizări aferente TVA -664 lei.
S-a reținut că la calcularea acestor valori s- avut în vedere documentele contabile ale societății pe perioada 01.01.2004-31.12.2004.
Instanța a apreciat că raportat la susținerile lichidatorului judiciar care a arătat că inculpatul nu i-a pus la dispoziție documentele contabile ale societății aspect consemnat de expertiza contabilă efectuată și în raportul de inspecție fiscală din 26.07.2005 la faptul că începând cu anul 2001 nu s-au mai depus la. I declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului și ultimul decont privind TVA, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală nu se poate reține că raportat la dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii raportului de inspecție fiscală, sumele indicate în constituirea de parte civilă nu corespund realității cu atât mai mult cu cât documentele contabile prezentate expertului nu au fost evidențiate la Direcția Generală a Arhivelor Publice.
În ceea ce privește susținerea că inculpatului nu-i revenea obligația de a dispune vreo raportare fiscală după desemnarea lichidatorului judiciar, instanța nu o poate reține în condițiile în care nu colaborat cu acest lichidator pentru a-i pune la dispoziție documentele contabile.
Având în vedere aceste considerente, probele administrate în cursul urmăririi penale cât și poziția oscilantă inculpatului în ceea ce privește declarațiile date, instanța apreciază că în cauză s-a probat vinovăția acestuia, fapta sa de a nu evidenția în contabilitate veniturile obținute în urma tranzacțiilor comerciale efectuate în SC SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. penal.
De altfel intenția inculpatului de a se sustrage de la îndeplinire obligațiilor fiscale rezultă și din faptul necooperării cu lichidatorul judiciar, căruia nu i s-a pus la dispoziție documentele fiscale.
Instanța, având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, persoana inculpatului care a avut o poziție procesuală nesinceră, nu este la primul contact cu legea penală, manifestând perseverență în comportamentul infracțional, după cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul prevăzut de lege.
Având în vedere că inculpatul a comis fapta pentru care este judecat în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile art. 37 lit. a Cod penal raportat la pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală 624/11.02.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 298 /20.04.2004 a Curții de APEL IAȘI, cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 83 Cod penal, instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a executării, astfel că pedeapsa aplicată prin sentința menționată va fi executată alături de cea aplicată prin prezenta sentință.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a,b și c din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul penal raportat la art.64 alin.1 lit. c din Codul penal, cu art.13 din Codul penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe timp de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.14 și art. 346 din Codul d e procedură penală, raportat la art. 998 și art.1000 alin.3 din Codul civil, instanța va obliga pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - I, prin reprezentantul său legal, să plătească părții civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, suma de 408.982 lei cu titlu de despăgubiri civile
Instanța a avut în vedere faptul că în sarcina inculpatului s-a reținut vinovăția acestuia referitor la fapta pentru care a fost trimis în judecată, faptă pe care a săvârșit-o în calitate de administrator al SC - SRL I, fapta prin care s-a produs în dauna părții civile un prejudiciu, probat ca existența și în cuantum, prejudiciu ce nu a fost recuperat.
Instanța a avut în vedere și faptul că partea responsabil civilmente cu privire la care s-a închis procedura inițială a reorganizării și falimentului (potrivit relațiilor comunicate de judecătorul sindic) și cu privire la care s-a desemnat un nou lichidator, care însă nu a depus specimen de semnătură, este reprezentată tot de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, deoarece:
- instanța de fond a procedat doar la înșiruirea unor mijloace de probă, fără să facă o analiză temeinică a acestora, cu atât mai mult a celor care nu au fost înlăturate din materialul probator;
- instanța de fond nu a motivat în nici un fel înlăturarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în faza de cercetare judecătorească cu toate că considerat la momentul solicitării efectuării acesteia că o astfel de probă este utilă în soluționarea cauzei;
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală, dând o valoare probatorie mai mare probelor administrate în cursul urmăririi penale precum și actelor întocmite de I, probe prin care sunt constatate elemente de fapt ce intră în contradicție cu cele constatate de către probele administrate în cursul judecății;
- neanalizarea probelor administrate în cele 2 etape procesuale constituie nerezolvare a fondului cauzei, sancțiunea ce se impune fiind aceea a desființării sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond;
- instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului făcută în sensul că raporturile contabile trebuiau făcute de lichidatorul judiciar, deși din adresele depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta din urmă a solicitat în mod expres unităților bancare la care societatea avea deschise conturile, să nu elibereze nici un extras de cont decât acestuia;
- în mod greșit s-a reținut în sentința apelată că sumele au fost achitate de către în perioada 26.05. - 3.11.2004, din moment ce a făcut dovada cu o copie după extrasul de cont depus la dosarul de faliment al Tribunalului Iași - judecător sindic că sumele de bani au fost achitate și în 7.02.2005;
- inculpatul nu poate fi sancționat pentru neevidențierea sumelor încasate prin bancă, în condițiile în care a evidențiat în contabilitate facturile emise către această societate, sarcină care revenea lichidatorului judiciar în momentul întocmirii raportărilor contabile aferente finalului de an 2004, acesta fiind singura persoană ce avea acces direct la conturile ii în perioada de reorganizare a acesteia ce s-a prelungit până la sfârșitul anului 2005.
În raport de aceste critici, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare ori, în baza probelor ce se vor administra în această fază procesuală, să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Tribunalul Iași prin decizie penală nr. 70 /12 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l- obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În baza probatoriului legal administrat în ambele faze procesuale prima instanță a făcut evaluarea corectă a acestuia reținând în mod just vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu art. 13 Cod penal, existența conținutului constitutiv al infracțiunii, circumstanțele concrete în care s-a derulat activitatea infracțională, întinderea și existența prejudiciului analizat în bugetul de stat, încadrarea juridică dată faptei fiind legală.
Astfel, în cauză s- demonstrat cu suficiență că inculpatul, administrator al Pro- I, a omis înregistrarea în evidențele contabile ale societății a unui număr de 15 facturi emise în perioada 26.05.2004 - 28.09.2004 în baza cărora a livrat material lemnos către, jud. B, sumele încasate de la beneficiar pentru livrările menționate nefiind contabilizate în actele societății, în scopul sustragerii societății menționate plata obligațiilor fișelor datorate bugetului de stat respectiv a sumei de 408.982 lei (ROL).
Probele cauzei, respectiv raportul de inspecție făcută din 26.07.2005 întocmit de ANAF - I pe baza sesizării Jud. B, a facturilor și ordinelor de plată transmise organului de control fiscal de către beneficiarul mărfurilor livrate în perioada menționată de către societatea administrată de inculpat, precum adresele emise de Jud. I și Tribunalul Iași - Judecătorul Sindic privind situația juridică a societății furnizoare în perioada încriminată, conduc, indubitabil, la concluzia că inculpatul, în perioada incriminată s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale față de stat, prin neevidențierea în documentele contabile ale societății a livrărilor de material lemnos efectuate către beneficiarul menționat anterior, precum și a sumelor încasate de acesta ce reprezintă valoarea totală tranzacțiilor comerciale efectuate.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, Tribunalul constată că, sarcina evidențierii livrărilor și sumelor încasate în documentele contabile oficiale ale societății menționate revenea în perioada 1.05.2004 - 25.XI.2004 inculpatului, respectiv persoanei angajată de acesta pentru ținerea evidențelor contabile, și nu lichidatorului judiciar cum greșit se pretinde.
Nu s-a probat în cauză că inculpatul ar fi însărcinat, angajat vreo persoană care să țină evidența contabilă a societății, astfel încât corect a fost înlăturată apărarea acestuia.
Mai mult, inculpatul nu a depus nici un fel de diligențe, respectiv de a colabora, conlucra cu administratorul judiciar desemnat în perioada declanșării procedurii de faliment a societății, aspect ce rezultă din raportul depus la dosar (fila 47) iar acesta din urmă nu a deținut documentele contabile ale societății, aspect înserat și în expertiza contabilă efectuată în cauză (fila 2 din expertiza I).
Constatarea făcută de expertul menționat și anume că cele 15 facturi în discuție analizate în raportul de inspecție fiscală au fost înregistrate de către I în contabilitate, la data întocmirii acestora, nu poate conduce la absolvirea inculpatului de răspundere penală, din moment ce nici în perioada inspecției fiscale (26.07.2005) și nici anterior acesteia, inculpatul nu a pus la dispoziția organului de control fiscal documentația contabilă solicitată, iar din datele furnizate de ORC I (fila 268 din dosar fond) rezultă că acesta nu a depus bilanț contabil pentru anii 2003, 2004, 2005. Or, analiza coroborată a tuturor acestor date nu poate conduce decât la concluzia că actele contabile prezentate expertului au fost întocmite ulterior declanșării urmăririi penale, împrejurare ce nu îl absolvă însă de răspundere penală.
Corect a reținut prima instanță că valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune este de 408.982 lei (ROL) și nu cea stabilită de expertiza contabilă, din moment ce la momentul inspecției fiscale (26.05.2005) inculpatul nu a prezentat nici un document care să ateste cheltuielile înregistrate de societate în perioada încriminată iar actele analizate de expert prezentate doar acestuia în perioada 7.05.2007 - 9.05.2007 sunt lipsite de relevanță în această etapă procesuală.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul care prin motivele scrise a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie constând în:
1) nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor procedurale în sensul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului conform dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, aspect ce impune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Iași;
2) decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția fiind încălcate dispozițiile art. 356 lit. c și cod procedură penală, iar argumentele oferite nu răspund criticilor și mijloacelor de apărare invocate de inculpat;
3) instanța de apel încălcat prevederile art. 378 cod procedură penală întrucât nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel ce au constituit cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului ceea ce echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei;
4) atât instanța de fond, cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de drept având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, prin ignorarea concluziilor expertizei dispuse în cauză, sarcina evidențierii livrărilor și a sumelor încasate reveneau lichidatorului judiciar întrucât la 25 noiembrie 2004 judecătorul juridic a deschis procedura falimentului societății.
Situația conturilor societății s-a aflat a dispoziția administratorului judiciar care era obligat s verifice realitatea tuturor tranzacțiilor și s vireze statului sumele de bani.
S-a solicitat admiterea recursului casarea hotărârilor și trimiterea cauei spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în drept în cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 2, pct. 9, pct. 10 și pct. 18 din codul d e procedură penală.
Inculpatul a fost ascultat în faza cercetării judecătorești ( 37 dosar fond) iar în faza judecării recursului s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, privind dreptul la tăcere, aspect ce rezultă din conținutul încheierii de dezbateri din 26 noiembrie 2009.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Referitor la cea dintâi critică vizând nelegala sesizare a instanței.
Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași în data de 22 iunie 206 întocmit rechizitoriul în dosarul nr. 699/P/2006 și s- dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 cod penal și art. 37 lit. Cod penal.
Prin adresa din aceeași dată semnată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dosarul a fost înaintat Judecătoriei Iași în vederea judecării cauzei.
Alineatul 3 al art. 264 Cod procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 17 din OUG nr. 60/6 septembrie 2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 764/7.09.2006 în vigoare de la 10 septembrie 2006, și prevede că rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului.
Prin urmare, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu anterior modificărilor legislative - 22.06.2006 - dată la care alin. 3 al art. 264 prevedea că "sesizarea instanței de judecată se face de către procurorul care a dat rechizitoriul" astfel că cea dintâi critică este neîntemeiată.
Nefondată este și critica privind nemotivarea hotărârii de către instanța de apel.
Potrivit art. 356 lit. c și d Cod procedură penală, invocate de recurent, expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost vătămate, analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția, cât și arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Din examinarea dosarului în faza judecării în apel se constată că în apelul inculpatului s-au formulat critici ale hotărâri fondului, iar la termenul din 9 octombrie 2008 apărătorul inculpatului a cerut administrarea probei cu expertiză contabilă, care să stabilească valoarea impozitului pe profit și a - ului datorat statului prin emiterea celor 15 facturi.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea cu motivația că expertiza de specialitate a fost efectuată la instanța fondului iar obiectivele arătate cu fost evidențiate în concluziile lucrării.
A fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de același inculpat.
Prin urmare instanța de apel a examinat hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei administrate în faza de urmărire penală, cât și a cercetări judecătorești la prima instanță.
Neîntemeiată este și critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 378 Cod procedură penală în sensul că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate.
Dispozițiile alin. 3 al art. 378 cod procedură penală obligă instanța de apel să se pronunța asupra tuturor motivelor invocate.
Instanța de control judiciar s-a conformat acestor dispoziții legale în sensul evidențierii celor șapte motive expuse și a procedat prin conținutul considerentelor la analiza acestora.
Prin urmare, instanța de apel a verificat hotărârea primei instanțe cu deplina respectare a legii materiale și procesuale nefiind constatate vicii de natură a conduce la desființarea sentinței.
Critica privind eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare este de asemenea nefondată.
Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului sau când sentința nu este confirmată de probe.
Eroarea de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul de apreciere probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și controlul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
În cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că în anul 2004 în calitatea sa de administrator al Pro a omis în totalitate să evidențieze veniturile obținute în urma tranzacției comerciale cu în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
S-a reținut de către instanța fondului că începând cu data de 25 noiembrie 2004 societatea comercială administrată de inculpat a intrat în procedura de reorganizare judiciară conform sentinței civile nr. 218/com/2004 fiind desemnat administrator - lichidator.
În perioada 26.05.2004 - 2.11.2004 a fost emise 15 facturi către, jud. B, reprezentând material lemnos în valoare totală de 8.912.197.606 ROL.
Ca ordine de plată și file CEC în perioada 26 mai - 3 noiembrie 2004 beneficiarul mărfurilor a achitat integral contravaloarea acestora.
Inculpatul nu a evidențiat și actele contabile veniturile realizate în urma tranzacției sustrăgându-se de la plata sumelor de 1.872.310.422 ROL impozit pe profit și 1.422.955.920 ROL -
De asemenea, potrivit relațiilor furnizate de Direcția Generală Finanțelor Publice inculpatul nu a mai depus nici o raportare contabilă din anul 2001 însemnând deconturi, raportări semestriale, bilanțuri anuale și nici nu a depus vreo declarație de inactivitate.
Odată declanșată procedura reorganizării judiciare a societății comerciale, inculpatul nu a prezentat administratorului judiciar documentele financiar contabile.
Este de precizat faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - fapta prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 în sensul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile realizate și nu pentru omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale, întrucât la data efectuării expertizei contabile se concluzionează: "expertul contabil consideră că este necesar a menționa că cele 15 facturi menționate în Raportul de inspecție fiscală al I au fost înregistrate de către Pro I în contabilitate la datele întocmirii acestora".
De asemenea, în mod corect s-a reținut că prejudiciul cauzat statului prin fapta infracțională este cel rezultat din raportul de inspecție fiscală motivat de împrejurarea că inculpatul nu a pus la dispoziție documentele contabile ale societății către lichidatorul judiciar aspect ce rezultă din raportul de expertiză contabilă și raportul de inspecție fiscală din 26.07.2005, cât și faptul că începând cu anul 2001 nu s- depus la I declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului și ultimul decont privind TVA-ul.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății constând în raportul de inspecție fiscală, copii ale facturilor emise de Pro, dovada plăților făcute către această societate și raportul de expertiză contabilă.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârilor pronunțate se constată că în mod greșit instanțele au aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal.
Față de Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 prin care CEDO a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infracțiunilor, se impune înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a vota prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I din Codul penal.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul, se vor casa în parte în latura penală hotărârile pronunțate în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și rejudecând în aceste limite se va proceda conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.70 din 12.02.2009 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr.554 din 26.02.2008 a Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latură penală și rejudecând:
Înlătură dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Daniela Dumitrescu, Elena Scriminți
