Excepție de neconstituționalitate. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție de neconstituționalitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE NR. 23
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
La ordine, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile privind recursurile au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 18 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.81 din data de 05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr-, in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e Cod procedură penală în referire la art.47 Cod penal a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
Au fost obligați partea responsabilă civilmente SC SA și asiguratorii SC SA - Agenția I și SC SA S să plătească părților civile câte 10000 lei daune civile.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, partea responsabilă civilmente SC SA și asiguratorii SC SA - Agenția I și SC SA S, cale de atac care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Suceava.
La termenul de judecată din data de 11.01.2010, inculpata a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art.16 alin.1 Cod procedură penală și a disp. art.111 alin.4 din OUG nr.195/2002, modificată.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Suceava la aceeași dată s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate mai sus-arătate, respingându-se totodată și cererea de suspendare a judecății cauzei.
Prin aceeași încheiere s-a amânat pronunțarea cu privire la fondul cauzei pentru data de 26.01.2010.
Pentru a dispune astfel, sub aspectul cererii de sesizare a Curții Constituționale, a reținut prima instanță că cele două dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită condiția de admisibilitate prev. de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Astfel, s-a reținut ca fiind esențială împrejurarea că inculpata era, la momentul accidentului, beneficiara unei asigurări obligatorii de răspundere civilă, iar prima instanță a soluționat latura civilă prin obligarea la plata de despăgubiri a asiguratorilor și a părții responsabile civilmente. Această soluție a fost întemeiată pe împrejurarea că Legea nr. 136/1997 în forma actuală nu se mai reglementează dreptul de opțiune al persoanei prejudiciate, de a se îndrepta fie împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului, fie direct împotriva asigurătorului, în prezent art. 54 prevăzând că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia (soluție și argumentare care sunt cunoscute și răspândite în această materie, atât în jurisprudență cât și în doctrină).
Modalitatea de soluționare a laturii civile, cu obligarea asigurătorului sau a părții responsabile civilmente la plata daunelor, nu prezintă relevanță față de poziția inculpatei și nu influențează în nici un fel situația acesteia - această soluție a fost consacrată expres de prima instanță și motivele de apel formulate nu s-au referit direct la acest aspect al soluționării laturii civile. Mai mult, apărătorul părții responsabile civilmente a susținut în mod expres, cu prilejul dezbaterilor, că soluția de obligare la plata daunelor a asigurătorului (fără reținerea solidarității cu inculpata) este cea legală.
Dispoziția art. 29 alin. 1 din legea 47/1992, reglementând un caz de suspendare a procesului penal, este o normă ce consacră o excepție de la regula generală și în consecință trebuie interpretată în mod strict. Noțiunea de "legătură cu soluționarea cauzei" trebuie interpretată ca referindu-se la existența unei legături cu soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la partea care invocă excepția și cu situația acesteia în procesul penal.
A apreciat tribunalul că modalitatea în care art. 16 alin. 1 Cod procedură penală este interpretat sau eventuala neconstituționalitate a acestei norme nu este de natură a influența soluționarea cauzei cu privire la inculpată, în condițiile în care prima instanță nu a obligat-o la plata vreunei sume de bani și această dispoziție nu a fost criticată în apel.
Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002, a reținut că lipsa unei legături cu soluționarea cauzei este și mai evidentă. Acordarea dreptului de circulație până la soluționarea definitivă a cauzei nu echivalează cu soluționarea acesteia, și nu influențează modalitatea de soluționare a laturii penale (cu privire la soluționarea laturii civile sunt valabile considerentele expuse mai sus). De altfel, această cerere accesorie (de acordare de către instanță a dreptului de circulație) nici nu a fost formulată la termenul din data de 11.01.2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, aceasta a arătat că greșit s-a reținut ca nefiind îndeplinită cerința prev. de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992. Astfel, în ceea ce privește prima excepție, este posibil ca și după citirea actului de sesizare să fie relevate aspecte noi care conduc la introducerea în cauză a unei persoane responsabile civilmente. În situația în care o astfel de posibilitate nu există, se creează un tratament discriminatoriu între inculpați, funcție de modul de administrare a probelor în faza de urmărire penală cu încălcarea principiilor constituționale.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a disp. art.111 alin.4 din OUG nr.195/2002 modificată, sunt de asemenea încălcate prevederi constituționale, inclusiv prezumția de nevinovăție, iar invocarea ei nu ar putea fi făcută decât în cadrul procesual generat de soluționarea pe fond a cauzei.
Curtea va proceda la soluționarea pe fond a recursului, considerându-l admisibil urmare a interpretării dispozițiilor prevăzute de art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 modificată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
A invocat inculpata neconstituționalitatea disp. art.16 alin.1 Cod procedură penală și a disp. art.111 alin.4 din OUG nr.195/2002, modificată, susținând că aceste dispoziții intră în contradicție cu textele articolelor 16 și 21alin.1 și 3, respectiv art.16, 23 41 și 53 din Constituția României.
Cât privește prima dispoziție pretins neconstituțională, din criticile aduse de către inculpată se desprinde concluzia că în realitate se tinde la modificarea textului de lege prev. de art.16 alin.1 Cod procedură penală relativ la termenul în care se poate cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente.
Or, potrivit disp.art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992 modificată, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Așadar, nu se poate vorbi despre îndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul de lege aici menționat, care trebuie de asemenea avută în vedere, alături de cele prevăzute de art.29, la analiza cerințelor prevăzute de Legea nr.47/1992 pentru ca sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.16 alin.1 Cod procedură penală să poată fi dispusă în cauză, chiar dacă, potrivit aprecierii curții, dispozițiile criticate au legătură cu speța dedusă judecății.
În ceea ce privește cea de a doua excepție invocată de către inculpată, corect a reținut instanța de fond că aceasta nu are legătură cu soluția ce urmează a se pronunța pe fondul cauzei, nefiind îndeplinită astfel condiția de admisibilitate prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Pentru considerentele arătate, curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpată.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, domiciliată în mun. I, jud I,-, CNP -, împotriva încheierii din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpata recurentă la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.BO
Dact.IC
2ex/18.01.2010
Jud.fond /AA
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Biciușcă
