Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 25/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 25
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, domiciliat în com., sat Capu Codrului, jud. S și, domiciliat în com., jud. S, împotriva deciziei penale nr. 252 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate inculpatului recurent să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 18 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.81 din 01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, art. 74, 76 lit.c cp și art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal raportat la art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 și art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 36 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 179 din 04.06.2008 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 53/9.07.2008 a Curții de APEL SUCEAVA și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3163/8.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca în temeiul prev. art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 179 din 04.06.2008 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 53/9.07.2008 a Curții de APEL SUCEAVA și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3163/8.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 26.11.2007 și până la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr. 235/08.10.2008 emis de Tribunalul Suceava și s-a dispus emiterea unui alt mandat, în sensul celor sus-menționate.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 74. art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
În temeiul prev. art. 36 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407 din 30.11.2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 227/17.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
În temeiul prev. art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată pedeapsa executată de 1 an închisoare aplicată prin sus-menționata sentință penală (inculpatul fiind arestat la 18.01.2007 și liberat condiționat la 04.09.2007).
Pe durata executării pedepsei, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal raportat la art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul prev. art. 110 Cod penal combinat cu art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
Au fost obligați, în solidar, inculpații, și, ultimul inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate și la plata sumei de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate.
În temeiul prev. art. 118 lit. e Cod penal, s-a confiscat în favoarea statului:de la inculpatul, suma de 3000 lei; de la inculpatul, suma de 3000 lei; de la inculpatul, suma de 1000 lei; de la inculpatul, suma de 3000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în perioada martie-iunie 2006, inculpații, și, iar în noaptea de 25/26 martie 2006 și împreună cu inculpatul, au sutras, prin efracție, pe timp de noapte, de pe raza localităților, și de la părțile vătămate, și, instalații de făcut Ť. în valoare totală de 23.000 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat.
Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță a procedat la condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii în favoarea acestora de circumstanțe atenuante, cu executare în regim de penitenciar pentru inculpații, și, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celor în cauză se poate realiza doar prin această modalitate de executare și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpatul minor, apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza și fără privare de libertate.
Întrucât faptele comise de inculpații, și au fost săvârșite la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, cum corect a reținut și că faptele comise de cei trei inculpați, împreună și cu inculpatul, au fost săvârșite împreună cu inculpatul minor, astfel încât a făcut aplicarea prev. art. 75 lit. Cod penal, iar față de inculpatul minor, a prev.art. 99 alin.2 Cod penal. De asemenea, corect a reținut prima instanță și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul.
Constatând că faptele inculpaților, și sunt concurente cu infracțiuni din hotărâri anterioare, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, după care a dispus ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, deducând perioadele executate.
Referitor la latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și cele ale părinților pentru faptele copiilor lor minori, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță a obligat inculpații în solidar, pe minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri civile către părțile vătămate și, constituite părți civile în cauză.
Întrucât părțile vătămate - și nu s-au constituit părți civile în cauză, iar prejudiciile cauzate acestora nu au fost recuperate, instanța de fond, în temeiul prev.art. 18 lit. Cod penal, a confiscat de la inculpați contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații, și, toți solicitând redozarea pedepselor, în sensul diminuării cuantumului acestora prin reținerea de circumstanțe atenuante, precum și diminuarea sumelor de bani la care au fost obligați să le plătească părților vătămate cu titlu de despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 252/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și.
Pentru decide astfel, a reținut instanța de apel că situația de fapt și încadrarea în drept au fost corect reținute de către prima instanță.
Inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în modalitatea reținută de prima instanță și arătată pe larg în considerentele sentinței penale atacate.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită, avându-se în vedere: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de reconstituire și planșele foto, procesele verbale de identificare și planșele foto, declarațiile martorilor, și, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, coroborate cu declarațiile inculpaților, așa încât în mod corect a reținut prima instanță că faptele acestora care, în perioada martie-iunie 2006, inculpații, și, iar în noaptea de 25/26 martie 2006 și împreună cu inculpatul, au sustras, prin efracție, pe timp de noapte, de pe raza localităților, și de la părțile vătămate, și, instalații de făcut Ť. în valoare totală de 23.000 lei, prejudiciu ce nu a fost recuperat, întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 lit. a, g, i Cod penal
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, prima instanță a respectat criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv modul și împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret, urmarea produsă, antecedentele penale ale inculpaților, respectiv starea de recidivă a inculpatului, antecedentele penale ale inculpaților și, starea de minoritate a inculpatului, poziția procesuală a inculpaților, în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată.
Pedepsele aplicate au fost just și proporțional individualizate, instanța de fond reținând deja în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, dându-le efectele prev. de art. 76 Cod penal, așa încât nu se impune o diminuare a acestora.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, motiv pentru care solicitările apelanților privind diminuarea sumelor de bani la care au fost obligați să le plătească părților vătămate cu titlu de despăgubiri civile, nu vor fi primite de instanța de control judiciar, evaluarea valorică a bunurilor sustrase fiind una corespunzătoare cu prețul pieței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor, aceștia au arătat că pedepsele aplicate sunt prea aspre, avându-se în vedere atitudinea lor sinceră pe parcursul procesului penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, despăgubirile la care au fost obligați sunt într-un cuantum prea ridicat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu disp. art. 3859al. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, pe larg expus în considerentele sentinței și deciziei.
Inculpații recurenți au comis cu vinovăție faptele pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că în mod temeinic s- procedat la condamnarea acestora.
Relativ la cuantumul pedepselor aplicate, constată Curtea că în favoarea lor, prima instanță a reținut circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 Cod penal, dându-le efectul prev. de art. 76 lit. c Cod penal.
Față de toate împrejurările cauzei și persoana inculpaților recurenți, elemente tinere, cu certe posibilități de reeducare, apreciază Curtea că se poate acorda eficiență sporită efectelor acestor circumstanțe.
Astfel, pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, aplicată inculpatului și o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului sunt necesare, dar totodată și suficiente pentru a-și atinge scopul educativ și de prevenire a săvârșirii, în viitor, de noi asemenea fapte.
În ceea ce privește inculpatul, acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 407/30.11.2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 227/17.01.2007 ÎCCJ B, pentru comiterea unei infracțiuni aflate în concurs cu prezenta.
Prin urmare în mod corect s-a procedat la contopirea, conform prevederilor art. 36 al. 1, 34 lit. b Cod.penal a celor două pedepse, Curtea urmând să efectueze însă o nouă contopire, dată fiind modificarea pedepsei aici dispusă, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Cum inculpatula executatpedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/2005 a Tribunalului Suceava în perioada 19.01.2007 - 04.09.2007, fiind liberat condiționat la această din urmă dată, cu un rest rămas de executat de 135 zile, Curtea va constata cele aici reținute, înlăturând din sentință dispozițiile de aplicare pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. teza II-a,lit. b Cod penal, rap. la art. 71 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, îndeplinite fiind condițiile răspunderile civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 și urm. Cod civil, în mod corect s- dispus obligarea inculpaților recurenți la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin faptele lor culpabile, către părțile vătămate constituite părți civile.
Relativ la cuantumul despăgubirilor, acesta a fost corect apreciat de către prima instanță, dată fiind valoarea de circulație a bunurilor sustrase, ea nefiind echivalentă cu cea care ar putea fi încasată/s- încasat prin valorificarea instalațiilor sustrase ca material reciclabil.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând întemeiate recursurile (fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod pr.penală), în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. Cod pr.penală, le va admite.
Va casa în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 81 din 1.04.2009 a Judecătoriei Gura Humorului, procedând în sensul celor mai sus arătate.
Va înlătura totodată din decizia penală dispoziția de obligare a inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare din apel, care, în conformitate cu disp. art.192 al. 3 Cod pr.penală vor rămâne în sarcina statului.
Cum recursurile celor doi inculpați au fost admise, potrivit acelorași dispoziții legale, cheltuielile avansate de stat în recurs, vor rămâne, de asemenea, în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D CIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 9.06.1980 în G H, jud. S, domiciliat în sat Capu Codrului, com., jud. S, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 2.09.1973, în com., jud. S,domiciliat în com., jud. S, CNP -, împotriva deciziei penale nr.252 din data de 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în parte mai sus-menționată și în parte sentința penală nr.81 din data de 01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, art.75 lit.c Cod penal, art.74, art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare (în loc de 2 ani și 8 luni închisoare).
Înlătură din dispoziția de aplicare art.36, art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, precum și cea de aplicare a art.36 alin.3 Cod penal relativ la inculpatul.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.74, art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 1(un) an închisoare (în loc de 1 an și 3 luni închisoare).
În temeiul art.36 alin.1, 34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia prin nr.407 din data de 30.11.2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin nr.227 din 17.01.2007 a ÎCCJ B în pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.
Constată că inculpatul a executat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în perioada 18.01.2007-04.09.2007, când s-a eliberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 135 zile.
Înlătură din dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal, rap. la art.71 Cod penal relativ la inculpatul.
Înlătură din dispoziția de obligare a inculpaților și la plata către stat a cheltuielilor judiciare din apel, care rămân în sarcina acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 1200 lei reprezentând onorarii avocați oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Jud. apel
Dact.
3 ex./22.01.2010
.
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
