Excepție de neconstituționalitate. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 54/R/2010
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
:- -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale fără număr din data de 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpații, apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru inculpații, se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru inculpații și se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în substituirea d-nei avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpaților, și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii penale din data de 6 ianuarie 2010 prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005. Apreciază că excepția invocată are legătură indisolubilă cu fondul cauzei. Sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale cu această excepție. Apreciază că instanța de fond în mod injust a respins această excepție, pe considerentul nerecunoașterii de către inculpați a faptelor. Dispoziția legală aplicabilă este reală și nu eventuală sau ipotetică. Cu onorar.
Apărătoarea din oficiu a inculpaților, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii penale atacate, prin care s-a respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii și suspendarea cauzei așa cum prevăd disp. art. 303 pct. 6 proc.pen. Art. 20 din Legea nr. 47/1992 prevede 3 condiții pentru care se poate admite o astfel de cerere de suspendare a procesului penal, referitoare la un text de lege aplicabil în speță. Textul legal îi privește și vizează direct pe inculpați. Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 prevede ca unică condiție pentru admiterea acestei cereri ca textul legal să fie în legătură cu soluționarea cauzei, nu impune condiția ca să fie exact textul de lege potrivit căruia inculpații au fost trimiși în judecată. În cauză nu a existat o constituire de parte civilă astfel încât să se cunoască care este prejudiciul. Apreciază că acest text de lege este de natură să-i prejudicieze pe inculpați.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu această excepție. Cu onorar.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. Apreciază că instanța de fond justificat a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. Consideră că nu este îndeplinită condiția ca dispoziția legală invocată să aibă legătură cu cauza. Nu are aplicabilitate directă în speța de față, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Bistrița -N prin încheierea din 6 ianuarie 2010 în baza art. 29 alin 6 din Legea 47/1992 a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a disp. art. 10 din legea 241/2005.
A amânat judecarea cauzei pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, ora 13,oo, pentru când:
-s-a dispus citarea martorilor acuzării, Canon și de la adresele indicate în rechizitoriu;
-s-a pus în vedere avocatului să depună la dosar obiective cu privire la expertiza contabilă solicitată, urmând ca instanța să se pronunțe asupra acestei probe după depunerea, studierea și discutarea acesora;
-s-a dispus recitarea părțile lipsă și care nu au termen în cunoștință.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Controlul de constituționalitate pe calea excepției reprezintă un control concret referitor la una sau mai multe dispoziții legale expres indicate, art. 29 alin 1 din Legea 47/1992, republicată, condiționând admisibilitatea unei astfel de excepții de legătura pe care textul a cărui neconstituționalitate se invocă o are cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului.
Astfel spus, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură instrumentală între problema de constituționalitate și fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speță în chiar momentul ridicării excepției.
Totodată, în situația în care aplicabilitatea unui text de lege este condiționată de o anumită atitudine a părților este necesar să existe cel puțin o dovadă minimă că o astfel de atitudine va fi adoptată de parte, aplicabilitatea dispoziției legale a cărei constituționalitate se contestă neputând fi doar eventuală sau ipotetică.
În prezenta cauză inculpații, prin apărătorul lor ales, au invocat neconstituționalitatea disp. art. 10 din legea 241/2005 (228) care exonerează sau diminuează răspunderea penală a persoanelor vinovate de comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală dacă aceștia acoperă integral paguba cauzată, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005, în diferite forme de participație.
În declarațiile date în faza de cercetare judecătorească toți inculpații au arătat însă, expres, că nu sunt vinovați de comiterea vreunei infracțiuni și nu sunt de acord cu repararea prejudiciului, contestând nu doar întinderea, ci chiar existența acestuia.
De altfel, la acest termen de judecată s-a solicitat încuviințarea unei expertize contabile, prin neefectuarea căreia, în faza de urmărire penală, s-a arătat că a fost esențial încălcat dreptul la apărare al inculpaților și care ar fi scos în evidență faptul că nu există nici un prejudiciu sau chiar că statul are de restituit anumite sume de bani.
În aceste condiții, este evident că art. 10 din Legea 241/2005 nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze și mai mult, nimic nu împiedică inculpații ca, în situația stabilirii cu exactitate a existenței și a cuantumului prejudiciului, să ridice din nou excepția de neconstituționalitate făcând dovada cel puțin a intenției de a proceda la recuperarea acestuia.
Împotriva încheierii instanței de fond, au declarat recursuri inculpații, și, prin care au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii instanței de fond, și rejudecând dosarul, să se dispună sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei.
Curtea, examinând recursurile declarate, constată că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 29 al.1 din Legea 47/1992 republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de indeplinirea cumulativă a patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:
starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat in fața unui judecător, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului.
Activitatea legii, în sensul că, excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, în vigoare.
Prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr.o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
Curtea reține că, instanța de judecată in fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.
Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, este de observat că, raportul cu aceasta trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționaliate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.
Pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluționarea cauzei, ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituțional este in mod logic, in raport și în contradicție cu un articol din Constituție. Ori, în cauză, simpla invocare de plano, ca neconstituționale a dispozițiilor art. 10 din Legea 241/2005, nu este adecvată în raportarea la prevederile art. 21 al.3 din Constituție, ( " Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei intr-un termen rezonabil ") deoarece cererea nu argumentează în ce constă legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța între ele și textul legii fundamentale.
Prin art. 29 din Legea 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate in fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.
Fiind un impediment apărut in cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale, invocarea excepției de neconstituționalitate reclamă justificarea unui interes procesual sau de de ordin substanțial.
Drept urmare prin al.1 al art. 29 din Legea 47/1992,republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta " are leg ătură cu soluționarea cauzei".
În cazul în care judecarea cauzei, cu referire la soluția ce se va da, nu depinde de dispoziția legală a cărei constituționalitate se solicită, cererea de sesizare a Curții Constituționale se respinge, ca inadmisibilă, conform art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicată.
Petenții, în calitate de recurenți inculpați au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea 241/2005.
Aceștia au criticat încheierea prin care instanța de fond a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, susținând că s-a făcut o greșită aplicare a legii cu referire la art. 29 din Legea 47/1992 față de împrejurarea că, excepția ridicată are legătură cu cauza.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art 10 din Legea 241/2005 instanța de recurs exercită un control judiciar restrictiv al hotărârilor atacate, cu caracter limitat la cazurile de casare invocate și care se iau în considerare din oficiu, așa încât dispoziția menționată nu are legătură cu cauza.
Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29. al.1 din Legea 47/92, republicată, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, este legală, așa încât încheierea atacată nu este supusă cazului de casare prev.de art. 385/9 pct.17/1 Cod procedură penală, vizat de recurenți.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursurile declarate ca nefondate.
Se va stabili suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din pentru fiecare inculpat.
Va obliga pe fiecare din inculpați să achite în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, și, împotriva încheierii penale nr.din 6 ianuarie 2010 Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru fiecare inculpat.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.PD/FG
28.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
