Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 53/R/2010
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
: - -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 689 din data de 9 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru contestatorul, avocat I solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la termenul de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apărătoarea aleasă a contestatorului solicită admiterea în principiu a contestației în anulare formulată, să se procedeze la citarea părților în dosar, în vederea administrării probațiunii. Depune un raport de expertiză tehnică. Apreciază că instanța nu a ținut cont de toate probele depuse la dosar, fiind incident cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c proc.pen. raportat la aspectul că una dintre părți a arătat că nu dorește condamnarea contestatorului, numitul.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată. Apreciază că nu este incident niciunul dintre cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. a - e proc.pen. Nu suntem în situația admiterii în principiu a contestației.
Solicită respingerea contestației în anulare formulată cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1649 din 02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, în temeiul articolului 24, aliniatul 1 lit.a din Legea nr.50/1991 modificată, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.10.1959 în, jud. C, cetățenia română, studii - școala profesională, PF autorizată, necăsătorit, 4 copii minori, posesor al CI seria -, nr.- eliberat de Poliția G, CNP -, fără antecedente penale, cu domiciliul în G,-, jud. C, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art.3 lit.b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 5 luni și în temeiul articolului 359 din Codul d e procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, literele a, b și c din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, literele a, b și c din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 28 alin.2 din Legea nr.50/1991 modificată a fost admisă cererea formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată Municipiul G prin primar și în consecință a fost obligat inculpatul să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale.
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 1000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art.3 lit.b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 500 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
În temeiul articolului 191, aliniatele 1 și 3 din Codul d e procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 193, aliniatele 2 și 4 raportat la articolul 191, aliniatul 3 din Codul d e procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2002, inculpatul a achiziționat construcția de pe- din localitatea G, județul C, compusă dintr-o casă cu 2 camere și terenul aferent. Respectivul imobil este situat în zona "centrul istoric al orașului G", zonă clasată prin Ordinul Ministerului Culturii și cultelor 2314/2004, publicat în Monitorul Oficial 646 bis din 16.07.2004.
În cursul aceluiași an, a început demersurile de obținere a avizelor și acordurilor de specialitate și de întocmire a documentației tehnice în vederea realizării obiectivului "extindere locuință prin etajarea și mansardarea construcției preexistente" privind imobilul achiziționat. După avizarea favorabilă din partea tuturor instituțiilor abilitate au fost emise de către Primăria Municipiului G în beneficiul inculpatului Certificatul de Urbanism nr. 157/7188 din 17.06.2002 și Autorizația de construire-desființare nr. 761/17.07.2003. În baza acestor documente oficiale, a demarat executarea lucrărilor în termenul legal de 12 luni, însă pe parcursul efectuării lor s-au surpat parțial pereții clădirii vechi, condiție în care inculpatul a demolat întreaga construcție, fără a solicita în mod suplimentar o nouă autorizație cu privire la această operațiune.
Pentru acest lucru (încălcarea prevederilor Legii nr.50/1991) a fost cercetat penal de organele abilitate, iar prin ordonanța nr.1166/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherlas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea lui administrativă cu amendă.
În cursul anului 2005 inculpatul a reluat demersurile de obținere a avizelor și acordurilor necesare pentru emiterea unei noi autorizații de construire (pentru edificarea unui nou corp de clădire compus din demisol, parter, etaj și mansardă). Astfel, pe numele lui a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 133/7470 din 29.06.2005. Înainte de autorizarea legală a lucrărilor, inculpatul a demarat efectuarea săpăturilor pentru beciul noii construcții, fiind depistat de către inspectorii Serviciului Urbanism din cadrul Primăriei G, care au sesizat organele judiciare. Prin Ordonanța nr. 1007/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherlas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ întrucât fapta concretă nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin Ordonanța nr. 409/II/2/2006 din 02.10.2006, ca urmare a admiterii plângerii Primăriei Municipiului G, primul procuror a dispus desființarea ordonanței procurorului dată în dosarul 1007/P/2005, iar urmărirea penală a fost redeschisă, în tot acest timp inculpatul continuând lucrările neautorizate, chiar în pofida deselor controale operate de organele specializate din cadrul Primăriei Municipiului G și a ordonanței președințiale nr. 79 dată de Judecătoria Gherla în dosarul - prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construire. Lucrările de construcție au continuat și în cursul anului 2008, în prezent construcția aflându-se la nivelul II, cu lucrări de zidărie la pereții din partea estică.
În cursul cercetării penale, a recunoscut că a încălcat prevederile Legii nr. 50/1991, susținând inițial că nu a cunoscut că are nevoie de o autorizație pentru demolarea vechii clădiri, iar ulterior considerând procedura de obținere a avizelor/autorizațiilor mult prea anevoioasă, astfel că a demarat lucrările în regie proprie înainte de a obține toate actele necesare. Din declarațiile lui rezultă cu certitudine că avea cunoștință de zona istorică în care se află construcția pe care intenționa să o extindă, de regimul special la care sunt supuse aceste imobile, dar mai ales de necesitatea obținerii avizului Comisiei Județene a Monumentelor și Istorice.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că orașul Gaf ost inclus în categoria monumentelor istorice de importanță națională și universală, de valoare A, fiind identificat prin codul CJ-II-a-A-07623, cu denumirea ansamblu "Centrul istoric al orașului.", dar și prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții și a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului conform cărora lucrările de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, ce urmează a fi efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție stabilite potrivit legii, se pot efectua numai după eliberarea autorizației de construcție, conform art. 3 lit. b din Legea 50/1991.
În plus, a luat în considerare prevederile Hotărârii Consiliului Local G nr. 81/23.12.1999 prin care a fost aprobat Planul de Urbanism General al orașului G, prevederile regulamentului de urbanism, dar și prevederile specificate în Certificatul de urbanism nr. 157/7188 eliberat de Primăria Municipiului G prin care se stabilește regimul tehnic al construcției respective (POT maxim 45% și S de 305 mp) și în Certificatul de urbanism nr. 133/7470 eliberat de Primăria Municipiului G prin care se stabilește regimul juridic - situarea conform în subzona de locuințe din interiorul zonei de protecție a orașului baroc, regimul economic - extindere locuință și regimul tehnic - POT maxim 45% și S de 305 mp și se evidențiază necesitatea obținerii avizului Comisiei Județene a Monumentelor și Istorice.
Inculpatul a motivat efectuarea intempestivă a lucrărilor de extindere a construcției fără a aștepta obținerea tuturor avizelor prin omisiunea proiectantului de a prevedea scări de acces la nivelul superior, însă acest lucru nu corespunde adevărului, așa cum reiese din proiectul construcției întocmit de SC SRL C-N în anul 2002 (filele 168-170), precum și din declarațiile martorului (fila 248).
Având în vedere toate acestea, instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a reținut faptul că în cursul anilor 2004 și 2005, a fost cercetat de două ori de organele judiciare pentru fapte similare, însă prin Ordonanța nr. 1166/P/2004 din 21.10.2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 6.000.000 ROL și prin Ordonanța nr. 1007/P/2005 din 31.05.2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 9.000.000 ROL, dar mai ales că inculpatul nu a luat în considerare avertismentele organelor de control ale Primăriei Municipiului G demarând și continuând lucrările de construcție la imobilul situat în-, G, județul C în perioada 2005-2008 și nici dispozițiile Ordonanței președințiale nr. 79/2007 a Judecătoriei Gherla prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție. Având în vedere cele expuse anterior, în ciuda lipsei antecedentelor penale și a conduitei conforme normelor sociale adoptate în comunitatea din care face parte, instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și nici nu s-a orientat spre aplicarea unei pedepse pecuniare.
La aprecierea gradului de pericol social concret al faptei instanța de fond a avut în vedere și modalitatea concretă de efectuare a lucrărilor de construcție, în situația în care planșeul de beton peste parter se sprijină de stâlpii gardului pe latura sudică și estică, stâlpii de susținere ai construcției pe laturile mai sus menționate sunt șubrezi la îmbinarea cu prelungirile de la parter, peretele construcției din partea de nord este curbat, din planșeul de beton de peste parter încep să se desprindă bucăți datorită procesului de măcinare, aspecte care reies din planșele fotografice de la filele 14-16, 209-210 și care au fost constatate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de instanța de judecată. Toate acestea subliniază precaritatea lucrărilor efectuate, dar mai ales pericolul pe care acestea îl reprezintă pentru persoanele care urmează să locuiască în respectiva construcție, dar și pentru cele din vecinătate.
Faptul că inculpatul a efectuat pe parcursul procesului penal demersuri pentru obținerea autorizațiilor necesare și că a obținut studiul geotehnic, expertiza tehnică în construcții și memoriul tehnic de rezistență nu înlătură vinovăția ca element subiectiv al faptei, în condițiile în care din adresa Direcției Județene pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național C reiese clar că respectivele "lucrări nu pot primi aviz retroactiv și nu ar fi fost avizate dacă s-ar fi cerut acest aviz anterior executării lor întrucât toate principiile de protecție a unui ansamblu istoric precum Modificările, foarte mari, care s-au făcut față de lucrările avizate fac ca ceea ce s-a realizat să poată fi considerat lucrare ilegală" (fila 21), însă atitudinea pozitivă a inculpatului va fi luat în considerare de instanță la stabilirea pedepsei prin orientarea spre minimul pedepsei închisorii prevăzute de lege.
Având în vedere faptul că a recunoscut comiterea infracțiunii și că s-a prezentat în fața instanței de judecată, instanța de fond a apreciat oportună orientarea spre minimul pedepsei închisorii cu care este sancționată infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 luni închisoare.
Față de circumstanțele sus-menționate (lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele judiciare, conduită pro-socială în comunitate) instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 5 luni.
În temeiul dispozițiilor articolului 359, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a, b și c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, literele a, b și c din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, literele a, b și c din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate. Instanța de fond a interzis dreptul prevăzut la articolul 64 litera c din Codul penal, având în vedere faptul că a comis prezenta infracțiune prin derularea unor activități de construcție fără autorizație.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată Municipiul G, instanța de fond a considerat-o întemeiată datorită riscului major pe care lucrările efectuate le prezintă atât pentru persoanele care urmează să locuiască în respectivul imobil, dar și pentru cele aflate în vecinătate sau doar în trecere prin respectiva zonă și în consecință obligă pe inculpat să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal (fila 202), solicitând suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul material și moral suferit ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat. Având în vedere că partea civilă nu a dovedit în nici un fel prejudiciul material suferit de pe urma efectuării lucrărilor de construcție fără autorizație, declarând doar că nu mai poate cultiva grădina din spatele casei, instanța de fond nu a acordat daune materiale.
Având în vedere că lucrările de construcție efectuate fără autorizație de inculpat au lăsat fără imobilul situat în partea nordică, cel al părții vătămate, că peretele de pe latura nordică prezintă 2 ferestre de vedere, dar mai ales că lucrările efectuate nu prezintă nici o garanție pentru siguranța locuitorilor imobilului vecin (perete curbat, îmbinarea precară a cărămizilor etc.), instanța de fond a apreciat că există un anumit stres la care este supusă partea civilă, mai ales luând în considerare distanța mică dintre cele două imobile (constatată cu ocazia cercetării la fața locului), situație în care în temeiul articolelor 14 și 346 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 1000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal (fila 203), solicitând suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul material și moral suferit ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat. Având în vedere că partea civilă nu a dovedit în nici un fel prejudiciul material suferit de pe urma efectuării lucrărilor de construcție fără autorizație, instanța de fond nu a acordat daune materiale. În schimb, a avut în vedere riscul pe care construcția ridicată îl prezintă pentru, chiar dacă acesta deține doar un teren învecinat cu cel al inculpatului, situație în care în temeiul articolelor 14 și 346 din Codul d e procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 500 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, părțile civile și, precum și inculpatul.
Prin decizia penală nr.151/A din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, și părțile civile și.
S-a respins cererea formulată de inculpatul privind obligarea părților civile la plata cheltuielilor de judecată (onorariul avocațial) ocazionate de soluționarea apelului.
S-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, care s-a avansat din
Inculpatul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
Părțile civile și au fost obligați la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că, începând cu anul 2005 și până în anul 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a construit, fără a avea autorizație de construcție, două extinderi ale construcției situate în G,-, jud. C (respectiv în zona de protecție a monumentelor istorice, denumită "Orașul Baroc"), pe laturile vestică și sudică ale acestei construcții efectuate în baza autorizației de construire-desființare nr.76 din data de 17 iulie 2003 emisă de către Primăria municipiului
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
În speță nu se pune problema aplicabilității dispozițiilor art.18/1 pen. după cum a solicitat inculpatul prin motivele de apel, fapta dedusă judecății prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă, respectiv atitudinea inculpatului de sfidare, pe o perioadă îndelungată (anii 2005-2008) a avertismentelor organelor de control ale Primăriei municipiului G și a dispozițiilor ordonanței președințiale nr.97/2007 a Judecătoriei Gherla prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție, precum și împrejurarea că inculpatul a fost sancționat administrativ anterior, în două rânduri, pentru fapte similare, prin ordonanțele nr.1166/P/2004 și nr.1007/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.
S-a reținut că, nu se impune nici majorarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului, spre maximul special prevăzut de textul incriminator (după cum au solicitat părțile civile prin motivele de apel), având în vedere împrejurările că inculpatul nu posedă antecedente penale, a avut o conduită relativ sinceră pe parcursul procesului penal, în general are o conduită bună în societate, își are asigurată existența prin muncă, având 4 copii minori în întreținere.
Pedeapsa accesorie a fost și ea stabilită în mod corect de către prima instanță având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, precum și atitudinea sa de dispreț față de prevederile legale în vigoare cu privire la executarea lucrărilor de construcții.
Referitor la susținerile părților civile apelante conform cărora prima instanță nu a stabilit dacă urmează a se desființa întreaga construcție ridicată de inculpat fără autorizație sau doar extinderile efectuate de acesta la vechea construcție, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate, instanța de fond dispunând în mod corect, în temeiul dispozițiilor art.14 și 346.pr.pen. rap. la art.28 alin.2 din Legea nr.50/1991 modificată, admiterea cererii formulate de partea vătămată Municipiul G prin primar - - și desființarea construcțiilor realizate fără autorizație de construire, fiind vorba în mod evident de extinderile efectuate de inculpat pe laturile vestică și sudică ale construcției deja existente, deoarece aceste extinderi au constituit obiectul trimiterii în judecată a inculpatului (și, respectiv, obiectul cererii de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii formulate în cadrul procesului penal de către partea vătămată Municipiul G prin primar - 195 dosar fond), și nu construcția la care s-au efectuat aceste extinderi (construcție efectuată în baza autorizației de construire-desființare nr.76 din data de 17 iulie 2003 emisă de către Primăria municipiului G).
În ceea ce le privește pe părțile civile și este evident că acestea au calitatea de părți vătămate în cauză în sensul dispozițiilor art.24 alin.1 pr.pen. întrucât au suferit un prejudiciu de natură nepatrimonială prin efectuarea acestor extinderi de construcții de către inculpat și și-au manifestat dorința de a participa ca părți vătămate în procesul penal (35, 42 și 44 ), constituindu-se totodată și părți civile în cauză (202 și 203 dosar fond).
Din acest punct de vedere, în mod temeinic prima instanță a acordat daune morale părților civile, respectiv suma de 1000 lei părții civile (având în vedere faptul că extinderile de construcție efectuate fără autorizație de inculpat, nu numai că au lăsat fără imobilul aparținând părții civile dar acestea, prin modul defectuos în care au fost executate - constatat cu ocazia cercetării la fața locului, prezintă și un risc pentru locatarii acestui imobil) și suma de 500 lei părții civile (luând în considerare riscul pe care îl prezintă pentru partea civilă - proprietarul unui teren învecinat cu cel al inculpatului, extinderea de construcție, executată necorespunzător și fără autorizație), cuantumul acestor daune morale neimpunându-se a fi majorat, având în vedere împrejurarea că extinderile de construcție executate fără autorizație de inculpat urmează a fi desființate, restabilindu-se astfel situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
Cu privire la daunele materiale solicitate, s-a reținut că părțile civile nu numai că nu au dovedit prin probe scrise sau testimoniale cuantumul acestor prejudicii dar nici măcar nu au precizat prin constituirile de parte civilă în ce anume constă aceste prejudicii materiale (202 și 203 dosar fond), astfel încât soluția de respingere a acestor pretenții civile adoptată de instanța de fond este corectă (după cum corectă a fost și soluția de respingere ca inutilă a cererii în probațiune formulată de apărătorul părților civile, la termenul de judecată din data de 17.11.2008, vizând efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească eventuala devalorizare a imobilelor aparținând părților civile în urma efectuării extinderilor de construcție fără autorizație de către inculpat - 249 dosar fond).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul cât și părțile civile și.
Inculpatul în recursul său a solicitat casarea hotărârilor pronunțate anterior și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. Acesta a arătat că în dosar sunt depuse ca probe diferite expertize, în care nu se specifică precaritatea lucrărilor efectuate. Cu toate acestea, instanța de fond a dedus dintr-o simplă cercetare la fața locului, pericolul pe care construcția îl reprezintă pentru persoanele care urmează să locuiască în respectiva construcție, dar și pentru cele din vecinătate. Această infracțiune trebuia sesizată de organele de control care au constatat fapta. Din aceste considerente, singura parte vătămată este Municipiul În prezenta cauză a mai depus plângere penală numitul, nu și. Inculpatul nu a construit pe terenul părții vătămate și atunci nu se justifică acordarea daunelor morale pentru niciuna din aceste persoane. În opinia sa, sentința primei instanțe nu va putea fi pusă în aplicare deoarece nu se specifică în mod clar partea din construcție care ar urma să se demoleze.
Părțile civile în recursul lor au solicitat casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond arătând în motivare că instanța de apel nu s-a pronunțat de loc asupra motivelor de apel invocate, limitându-se doar la menținerea hotărârii primei instanțe, iar hotărârea primei instanțe menținută și de către instanța de apel este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii privind restabilirea situației anterioare prin demolarea tuturor construcțiilor executate fără autorizație de către inculpat.
Prin decizia penală nr.689 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 151 din 11 mai 2009 Tribunalului Cluj.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
Fiecare dintre recurenți a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanțele în urma analizării probatoriului administrat în cauză au reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art.24 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, iar apoi procedând la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, au stabilit o pedeapsă judicioasă, conformă criteriilor prevăzute de art.72 pen. Instanța a argumentat de ce nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în pofida lipsei antecedentelor penale (faptul că în cursul anilor 2004 și 2005 mai fost cercetat de organele judiciare, aplicându-i-se sancțiuni administrative, faptul că nu a luat în considerare avertismentele organelor de control, continuând lucrările de construcție), pedeapsa fiind menținută și de către instanța de apel, astfel că nu se impune modificarea acestei pedepse.
În ce privește acordarea daunelor morale celor două părți civile și aceasta este legală, având în vedere inconvenientele ce le-au fost create acestora prin lucrările de construire efectuate fără autorizație de către inculpat, lucrări care evident au creat acestora un stres, un sentiment de teamă și insecuritate, deci un prejudiciu de ordin moral, care justifică obligarea inculpatului la acoperirea acestuia. Aceasta având în vedere și dispozițiile art.24 alin.1 proc.pen. care prevăd că persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, poate participa în procesul penal ca și parte vătămată iar dacă exercită acțiunea civilă în cadrul procesului, este parte civilă.
În ceea ce privește recursul părților civile Curtea a reținut că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la motivele de apel invocate de acestea. Astfel s-a solicitat în apelul părților civile majorarea pedepsei inculpatului, a daunelor morale acordate acestora, precum și lămurirea laturii civile, în sensul că instanța de fond nu a specificat care construcții urmează a fi demolate, respectiv întreaga construcție ridicată de inculpat fără autorizație sau doar extinderile efectuate de acesta la vechea construcție.
După cum se poate constata, tribunalul, prin decizia atacată s-a pronunțat cu privire la toate aceste motive de apel (pag.9 și 10 din decizie), astfel că nu ne aflăm în prezența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10.proc.pen.
În ceea ce privește cererea părților civile de restabilirea situației anterioare prin demolarea tuturor construcțiilor executate fără autorizație de către inculpat, Curtea a constatat că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la această cerere, în sensul că raportat la acțiunea civilă formulată de partea vătămată Municipiul G (deducându-se logic din aceasta că prima instanță a apreciat în mod legal că doar aceasta poate solicita demolarea construcțiilor) a considerat-o întemeiată datorită riscului major pe care-l prezintă lucrările efectuate la imobilul respectiv, astfel că l-a obligat pe inculpat să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale.
Raportându-se la acțiunea civilă a Primăriei este evident că e vorba despre cererea de la 195 dos.de fond, unde se specifică clar că este vorba despre demolarea părții din construcții ridicate fără autorizație, respectiv construcția existentă în partea de vest cu dimensiunile de 9,5/5 m realizate din cărămidă, planșeu de beton și fundație continuă de beton, iar pe latura sudică construcția extinsă de 2,80/14,10 m și de 4,80/5,20 m în partea estică, pe stâlpii gardului, așa cum de altfel a specificat și instanța de apel.
Această soluționare a laturii civile este corectă, raportat la dispozițiile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, titularul acțiunii civile în cazul acestor infracțiuni la legi speciale fiind statul, prin organele abilitate să elibereze autorizații de construcție, în acest caz primăria mun.
Împotriva deciziei menționate contestatorul a formulat contestație în anulare.
În motivarea scrisă a contestației s-a criticat decizia, invocându-se aspecte de fond, respectiv că în mod greșit a fost acuzat că ar fi demarat executarea lucrărilor de construcție pe parcursul cărora s-au surpat parțial pereții clădirii vechi, condiții în care a demolat întreaga construcție fără a solicita în mod suplimentar o nouă autorizație, cu privire la demolare; ca atare dacă ar demola partea demolată din construcție fără autorizație, s-ar surpa pereții clădirii vechi cu atât mai mult cu cât a introdus utilitățile în clădire.
În susținerea orală a motivelor contestației, s-a invocat faptul că sunt întrunite condițiile cazului de contestație în anulare prev.de art.386 lit.c pr.pen. respectiv una dintre părți și-ar fi retras plângerea penală, respectiv numitul.
Examinând cazul de contestație în anulare invocat, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.24 al.1 lit.a din Legea nr.50/1991, de executare fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectare a prevederilor acesteia, a lucărilor prev.la art.3 lit.b din Legea nr.50/1991, constând în aceea că începând cu anul 2005, în mod repetat și în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, a construit două extinderi ale construcției din G-, fără autorizație de construcție, imobil situat în centrul istoric al orașului
Pentru această infracțiune, nu este necesară plângerea prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, ca atare, nu sunt întrunite condițiile cazului de contestație în anulare prev.de art.386 lit.c pr.pen. constând în omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra cazului de încetare a procesului penal prev.de art.10 lit.h pr.pen. referitor la retragerea plângerii prealabile.
În acest sens, potrivit art.25 din Legea nr.50/1991, în cazul săvârșirii faptelor prev.de art.24, organele de control sunt obligate să sesizeze organele de urmărire penală.
Așa fiind, în baza art.386 lit.c pr.pen. nefiind întrunite condițiile legale va respinge contestația în anulare.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu parțial al apărătorului din oficiu, pentru studierea dosarului și prezența la termenul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestatia în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 689 din 9 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei parțial onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
