Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 106/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.106/R/2009
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpata recurentă, domiciliată în M,-, județul S M și partea civilă recurentă, domiciliată în M,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.5/A din 15 ianuarie 2009, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr.10 din 24 ianuarie 2008 Judecătoriei Negrești Oaș pronunțată în dosar nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art.292 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă intimată, lipsă fiind inculpata recurentă.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Partea civilă intimată solicită instanței admiterea recursului său și înlăturarea obligației de a plăti cheltuielile judiciare aplicate, arătând că inculpata a încercat să o denigreze fiind "profesoară în declarații". Solicită cheltuieli în cuantum de 800 lei pentru această zi.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor formulate în cauză și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10/24.01.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic -, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală și art. 18 indice 1 Cod penal inculpata născută la data de 22.10.1969 în S M, fiica lui și, cetățenia română, căsătorită, casnică, domiciliată în M nr. 226 județul S M, CNP--, a fost achitată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 alin. 1 Cod penal, în baza art. 91 alin. 1 lit. C Cod penal aplicându-se inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ de 150 lei amendă.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală a fost desființată declarația dată de inculpată la data de 06.06.2005 și în temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile în cuantum de 5000 lei cu titlu de daune morale formulate de partea civilă, domiciliată în M nr. 227 județul S
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală inculpata a fost obligată să plătească către stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală să plătească părții civile suma de 341 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile sunt cumnate și după moartea soțului părții vătămate între ele s-au purtat numeroase procese civile și penale având ca obiect disputarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile, casă și terenuri ce au aparținut socrilor lor și care locuiau în apropiere.
Partea vătămată conform Hotărârii nr. 1957/4.10.2001 și respectiv 1958/4.10.2001 a Comisiei pentru Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean SMa vea în plasament pe minorele (CNP--) și (CNP--) cu domiciliul în localitatea M nr. 333.
La data de 31.05.2005 martora s-a deplasat în comuna M în vederea reevaluării cazurilor de plasament din comună printre care și cazul celor două minore. Constatând că la imobilul indicat în decizia de plasament nu a găsit-o pe partea vătămată, martora s-a interesat de la inculpată dacă minorele locuiesc la imobilul indicat, împrejurare în care martora i-a arătat și fotografiile celor două minore și a mamei lor.
Inculpata i-a relatat martorei că o cunoaște pe mama minorelor și știe de la soțul și fiul său că este plecată în străinătate cu cele două minore.
Ulterior, la data de 6 iunie 2005 inculpata s-a prezentat la. SMu nde la cererea martorei depune o declarație cu privire la cele relatate în data de 31.05.2005. În conținutul acestei declarații inculpata a menționat că partea vătămată nu locuiește la imobilul nr. 199 de mai bine de 2 ani și nu s-a îngrijit niciodată de minorele întrucât acestea sunt la muncă în Italia de mai bine de 2 ani de zile împreună cu mama, împrejurare pe care o cunoaște de la soțul și fiul ei plecați în Italia și care le-au văzut pe acestea.
În baza acestei declarații, cât și a raportului de evaluare așa cum rezultă din raportul DGASPC S M, Comisia pentru Protecția Copilului SMa emis Hotărârile nr. 238/2005 și 239/2005 prin care s-a revocat plasamentul numitelor și din custodia părții vătămate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că cele declarate de inculpată referitor la faptul că partea vătămată și minorele pe care le avea în plasament nu locuiesc în imobilul cu nr. 199 M corespunde realității, lucru recunoscut de altfel și de partea vătămată.
Ceea ce nu corespunde adevărului este afirmația inculpatei că cele două minore aflate în plasament înainte de 31.05.2005 erau plecate la muncă în Italia. Sub acest aspect declarația depusă la unitatea de ocrotire a copilului este neconformă cu realitatea.
Acest aspect este demonstrat de martorii și, din verificările de intrare-ieșire din țară, adeverințe, cât și cele două acte de absolvire a liceului de către numita. Afirmațiile nereale ale inculpatei în acest sens, s-au constatat și prin Decizia civilă nr. 230/R/2006 a Curții de APEL ORADEA prin care s-a anulat Hotărârea nr. 238/16.06.2005 de revocare a plasamentului pentru minora, cealaltă tânără ajungând între timp la vârsta majoratului.
Apărarea inculpatei că nu a cunoscut cele două minore raportat la faptul că acestea mai au două surori mai mari care într-adevăr lucrează în Italia, nu poate fi reținută din moment ce asistenta socială - martora în cauză, i-a arătat pozele cu mama minorelor, iar dacă era nesigură, avea timp suficient pentru a efectua minime verificări despre situația minorelor până la data când a depus în scris declarația la sediul instituției de ocrotire (06.06.2005).
Mai este de reținut și faptul că inculpata, deși știa că partea vătămată s-a mutat de la imobilul cu nr. 199 M locuind în aceiași localitate la mamă, n-a relatat acest lucru asistentei sociale pentru ca aceasta să se deplaseze acolo pentru verificări, omițând intenționat acest lucru. Pe de altă parte, între ea și partea vătămată există de mai mult timp o relație tensionată determinată de purtarea mai multor procese civile și penale, motiv pentru care partea vătămată s-a și mutat din vecinătatea inculpatei la locuința mamei sale.
Din modul în care a acționat inculpata, cât și împrejurările arătate mai sus, nu s-a putut reține că a declarat din eroare și că relatarea sa viza surorile celor două minore aflate într-adevăr la muncă în Italia, dimpotrivă s-a putut reține fără teama de a greși, că inculpata a acționat cu intenție.
Potrivit dispozițiilor art. 292 Cod penal, declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele care se referă la art. 145, în vederea producerii unei consecințe pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declarația servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Fapta inculpatei de a declara o situație parțial avută în vedere de Comisia pentru Protecția Copilului la revocarea măsurii plasamentului celor două tinere aflate la partea vătămată, s-a apreciat de către instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere însă că inculpata nu are antecedente penale, precum și modul și mijloacele de servire a faptei, de împrejurările în care s-a comis, cât și de faptul că la baza revocării măsurii de plasament, declarația inculpatei n-a fost singură și determinată la luarea acesteia, la luarea măsurii contribuind și necolaborarea dintre autoritățile județene de ocrotire a minorilor și autoritatea tutelară de domiciliu a minorelor și alte instituții cu atribuții în acest domeniu, inclusiv partea vătămată care nu s-a prezentat la comisie când s-a dezbătut și soluționat cazul celor două tinere, de revocare a plasamentului, deși a fost chemată, instanța de fond a apreciat că în concret fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, fapta sa prezentând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile art. 292 Cod penal, astfel că în baza art. 11 pct. 2. lit. a raportat la art. 10 lit. b proc.pen. art. 18 indice 1 Cod penal, a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal - fals în declarații, aplicând inculpatei sancțiunea amenzii administrative de 150 lei în baza art. 91 lit. c Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare constând în zile pierdute și cheltuieli de transport la instanță.
Raportat la fapta reținută, prima instanță a apreciat că daunele solicitate să le plătească inculpata, sunt nejustificate. Prin fapta sa inculpata n-a provocat vreo durere fizică sau psihică părții vătămate, acordarea daunelor ar constitui o îmbogățire fără justă cauză, ceea ce este de neadmis, iar în ceea ce privește prejudiciul cauzat pentru lipsirea de ajutor bănesc a celor două minore pe perioada la care erau îndreptățite și ca urmare a revocării măsurii plasamentului, determinat și de declarația inculpatei, partea vătămată n-a produs nici o probă și nici nu le-a cuantificat, prin urmare nu pot fi acordate.
Ca atare, în baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală instanța de fond a anulat înscrisul intitulat declarație, semnat de inculpată la data de 6.06.2005 ca fiind fals.
Inculpata fiind în culpă procesuală, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală a fost obligată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar în temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a obligat-i pe inculpată să plătească părții vătămate suma de 341 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport și contravaloarea zilelor în care s-a prezentat la instanță conform decontului și actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel - inculpata criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a sau d Cod procedură penală întrucât a avut convingerea că ceea ce a declarat este adevărat, iar partea civilă a criticat sentința sub aspectul laturii civile, întrucât nu i-au fost acordate despăgubirile civile și daunele morale solicitate.
Prin Decizia penală nr. 183/A/09. oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. - au fost respinse atât apelul inculpatei, cât și al părții civile.
Instanța de apel a considerat că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, probele administrate în apel nu au modificat starea de fapt, împrejurările în care s-a comisa fapta și a faptului că la revocarea măsurii de plasament declarația inculpatei nu a fost determinantă, la aceasta contribuind lipsa de colaborare instituțiilor abilitate, inclusiv lipsa părții vătămate la solicitarea instituției de ocrotire, fapta inculpatei nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a dispus achitarea acesteia în temeiul art. 18 indice 1 Cod penal și în baza art. 91 Cod penal i- aplicat o sancțiune administrativă de 150 lei, apreciind-o de natură a duce la îndreptarea acesteia.
În ce privește apelul părții civile este de menționat că la fond i s-au acordat despăgubirile civile solicitate de 341 lei conforme calculelor de la fila 39 din dosar, chiar dacă unele nu au fost dovedite. Corect i s-a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, întrucât nu s-a dovedit că prin fapta inculpatei i s-ar fi adus părții civile o atingere a onoarei sau demnității acesteia sau vreo suferință fizică, mai mult, ar fi putut evita cele întâmplată dacă s-ar fi prezentat la Comisia pentru Protecția Copilului în iunie 2005 când a fost chemată, dar aceasta nu s-a prezentat, atunci avea posibilitatea clarificării lucrurilor și nu s-ar fi ajuns la revocarea măsurii plasamentului cu toate consecințele acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs partea civilă și inculpata.
Prin motivele de recurs partea civilă a criticat decizia Tribunalului Satu Mare sub aspectul laturii civile pentru cheltuielile ocazionate cu procesul și neacordarea daunelor morale. Recurenta afirmă că obligarea inculpatei la daunele morale solicitate și a reparării prejudiciului și suferinței sale ar fi un mod de aod etermina pe inculpată să mediteze înainte de a face tot felul de plângeri la Poliție, Parchet împotriva părții civile.
Prin recursul declarat de inculpată, aceasta solicită admiterea recursului, desființarea deciziei ca nelegală și netemeinică și, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. 1 Cod procedură penală și în subsidiar art. 10 lit. d Cod procedură penală. pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar.
Curtea de APEL ORADEA prin Decizia penală nr. 611/R/27.11.2008 pronunțată în dosar nr. - a admis ambele recursuri, dar pentru alte considerente decât motivele invocate de părți - și anume după punerea în discuție a dispozițiilor art. 385 indice 9 pct. 3 Cod procedură penală - motiv de casare - când un judecător care a judecat cauza în apel a fost incompatibil.
Prin Decizia penală nr. 172/R/22.06.2007 dată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare (completul de judecători și G ) a fost admis recursul declarat de recurenta (partea vătămată), admisă plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de inculpata.
Prin faptul că judecătorul Gaf ăcut parte din completul de judecată în al doilea ciclu procesual este incident cazul de incompatibilitate invocat, astfel Curtea de APEL ORADEAa admis excepția.
Prin decizia penală nr.5/A din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarat de inculpata domiciliată în M,- și partea civilă, domiciliată în M, nr. 227, împotriva sentinței penale nr. 10/24.01.2008 a Judecătoriei Negrești O a ș, pronunțată în dosar nr. -8.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată inculpata și partea civilă la câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, în apel, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a reținut corect și starea de fapt și raportat la împrejurările în care s-a săvârșit fapta, că la revocarea măsurii plasamentului minorelor nu a fost determinantă declarația inculpatei, la aceasta contribuind și partea vătămată care nu s-a prezentat la instituția de ocrotire la data când a fost chemată și o contribuție esențială a avut și lipsa de colaborare a instituțiilor abilitate care au făcut o cercetare sumară.
Fapta inculpatei nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și corect s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 18 indice 1 Cod penal, iar în baza art. 91 Cod penal i s-a aplicat o sancțiune administrativă de 150 lei apreciind-o ca suficientă pentru îndreptarea acesteia, nefiind modificarea starea de fapt nici după administrarea probelor din apel.
În ce privește apelul părții civile, s-a observat că i s-au acordat cheltuieli în sumă de 341 lei cu titlu de despăgubiri civile conform solicitării acesteia de la fila 39 din dosarul de fond, unele nefiind dovedite. Nefiind dovedit de partea civilă că prin fapta inculpatei i s-a adus o atingere a onoarei sau demnității, sau vreo suferință fizică, corect instanța de fond a respins capătul de cerere de acordare a daunelor morale, motivat și de faptul că partea civilă dacă s-ar fi prezentat la data de 16.11.2005 la Comisia pentru Protecția Copilului unde a fost chemată - dar nu s-a prezentat - ar fi putut preveni revocarea măsurii plasamentului cu toate consecințele acestuia.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs penal inculpata și partea civilă.
Partea civilă în recursul depus la fila 2 din dosarul de recurs, arată că admiterea pretențiilor sale ar fi avut un caracter preventiv pentru că împotriva sa inculpata a făcut tot felul de plângeri penale și s-ar cuveni o sancțiune pecuniară pentru a-i înfrâna tendința de aoc ompromite și repararea situației create prin acea situație a creat stres, alergătură și cheltuieli. Instanța de apel a înțeles să o sancționeze în aceeași măsură cu inculpata. Mai arată că inculpata locuiește în casa intabulată pe numele ei și are o atitudine incorectă nepermițându-i să o folosească.
Inculpata a cerut modificarea hotărârilor în sensul înlăturării dispoziției prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 150 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.292 al.1 Cod penal. A arătat inculpata că faptei de fals în declarații îi lipsește intenția, ca element constitutiv. Se arată că eroarea în care s-a aflat inculpata, convingerea fermă a acesteia pe declarația sa corespunde întrutotul realității, nu pot fi sancționate în nici un mod.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea reține că recursurile părții civile și ale inculpatei sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Ambele instanțe au stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate, dând faptei săvârșite de inculpată încadrarea juridică legală. Instanța de fond a apreciat just că fapta săvârșită de inculpată prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege nu prezintă pericol social și a aplicat o sancțiune cu amendă administrativă de 150 lei. S-a reținut corect împrejurările în care s-a săvârșit fapta, că la revocarea măsurii de plasament declarația inculpatei nu a fost determinantă. S-a reținut corect de ambele instanțe fapta inculpatei de a declara o situație parțială reală avută în vedere de Comisia pentru protecția copilului la revocarea măsurii plasamentului celor două tinere că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art.292 al.1 Cod penal și nu pot fi primite criticile pentru lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii.
Sub aspect civil, cheltuielile judiciare solicitate în cuantum de 341 lei conform calculului depus de partea civilă au fost acordate și s-au respins daunele morale pretinse ca nedovedite cu privire la atingerea onoarei și demnității acesteia.
Față de acestea, recursurile se vor respinge ca nefondate potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurente să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpata recurentă, domiciliată în M,-, județul S M și partea civilă recurentă, domiciliată în M,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.5/A din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurente să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /13.03.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./13.03.2009
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Munteanu Traian
