Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.102/R/2009
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurenta - SA (denumire anterioară - Vienna Insurance, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva deciziei penale nr. 299/A din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr.1106 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, privind pe inculpatul intimat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art.184 al.2,4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.2 din 23.01.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, iar pentru partea civilă lipsă, se prezintă apărătorul ales av., în baza împuternicirii avocațiale din data de 04.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind și recurenta - SA B și partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței și faptul că recurenta - SA a depus la dosar motive de recurs, după care:
Av. pentru partea civilă intimată, ridică excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, arătând că, din analiza prevederilor art.23 și 24 din Codul d e procedură civilă raportate la art.362 lit.a-f Cod procedură penală, coroborate cu prevederile art.385/2 Cod procedură penală, se remarcă faptul că societatea de asigurare de răspundere civilă, terțul asigurator, nu este parte a raportului procesual penal, nefiind prevăzută ca atare de Codul d e procedură penală și neputând uza de căile de atac. De asemenea arată că prevederile legale în materie s-au schimbat radical de la pronunțarea Deciziei nr.1/2005, temeiuri legale în baza cărora a fost pronunțată fiind la ora actuală abrogate, iar altele complet schimbate, respectiv art.54 și 55 din aceeași lege, iar în Legea nr.136/1995 cu modificările la zi nu se mai face vorbire despre citarea obligatorie a societății de asigurare în vreun proces. Solicită pe cale de excepție respingerea recursului exercitat de terțul asigurator ca fiind inadmisibil.
Pe fond solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, având în vedere că despăgubirile acordate în cauză sunt minime și nu poate fi pusă în discuție micșorarea acestora. În condițiile în care societatea de asigurare este obligată să achite victimelor despăgubiri la nivelul anului 2007 ca urmare a accidentelor de circulație de minim 500.000 Euro, consideră că orice discuție legată de această problemă este fără obiect.
Depune la dosar memoriu formulat în scris.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a excepției de inadmisibilitate invocată, iar pe fond solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Av. pentru inculpatul intimat, este de acord cu excepția invocată și solicită admiterea acesteia, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate pe care o consideră legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1106/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit "a teza a II-a și b" cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 cod penal și art. 71 alin 5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni ani stabilit conform art. 82 cod penal.
În baza art. 359 cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
S-a constatat că Spitalul Clinic Județean O nu a formulat acțiune civilă în cauză.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurător - SA- Sucursala O, la plata sumei de 4.400 lei reprezentând daune materiale și 40.000 lei reprezentând daune morale în favoarea părții civile.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurător - SA- Sucursala O plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 01.04.2007, în jurul orelor 18.00, în timp ce conducea autoturismul - 1310 cu număr de înmatriculare - dinspre strada - spre strada - - din O pe a doua de circulație, inculpatul fără a se asigura corespunzător, a efectuat un viraj la și a intrat în coliziune cu un moped condus de martorul, minor în vârstă de 15 ani care circula din sens opus. Impactul s-a produs în momentul în care autoturismul condus de inculpat a început efectuarea virajului depășind axul drumului și întrând pe contrasens.
În urma impactului partea vătămată, pasager al mopedului pe locul din spate s-a izbit de sol suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 621/II i/17 din 28.02.2008 efectuată în cursul cercetării judecătorești rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la nivel cranio-cerebral ce au necesitat mai multe intervenții neurochirurgicale din aprilie 2007 și care de asemenea necesită o intervenție la nivelul craniului cu scopul de a corecta discontinuitatea osoasă de la nivelul boltei craniene (aloplastie cu placă). Aceste leziuni au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale și s-au putut produce prin proiectarea pe un plan dur a victimei aflată pe un vehicul cu 2 roți implicat în coliziune cu un autovehicul. S-a menționat totodată că partea vătămată este în tratament medicamentos cronic, consecutiv traumatismului suferit.
S-a stabilit că inculpatul și conducătorul mopedului nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe.
Inculpatul a încălcat regulile de conduită preventivă și prevederile art. 100 al 3 lit "c" din OUG 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care a acest drept. De asemenea, conform art 108 lit "b" punct 3 din OUG 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind manevra de schimbare a benzii de circulație sau a direcției de mers dacă prin aceasta s-a produs un accident.
Inculpatul a încălcat și prevederile art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 potrivit căruia participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Conform art. 35 din OUG 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența si siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a precizat că s-a asigurat la efectuarea virajului și a observat mopedul la circa 50- 60 de metri distanță, însă a considerat că are timp suficient pentru a efectua manevra. După ce a început virajul și autoturismul era trecut cu circa J de axul drumului pe sensul opus, i s-a oprit motorul și nu a mai putut porni. Totodată inculpatul a arătat că probabil mașina s-a oprit din cauză că nu a accelerat suficient însă ulterior mecanicul i-a comunicat că are o defecțiune la platină care afectează pornirea și demararea autoturismului, el având cunoștință despre faptul că vehiculul prezintă defecțiuni, fapt ce i-a fost comunicat de către proprietară care l-a rugat să-l ducă la un mecanic, acesta fiind motivul pentru care îl conducea în acea zi.
Susținerile petentului au fost confirmate de către martorul, mecanicul ce urma să verifice în cursul zilei producerii accidentului defecțiunile semnalate de inculpat în sensul că nu trage bine motorul, că se oprește și pornește greu.
Instanța a apreciat că apărările inculpatului in sensul că i s-a oprit motorul din cauza unei defecțiuni, nu înlătură răspunderea penală a acestuia in condițiile în care inculpatul având cunoștință de existenta unor defecțiuni la motorul autoturismului și-a asumat riscul producerii unui accident în momentul conducerii pe drumurile publice.
Față de modul în care a acționat inculpatul care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers încălcând astfel prevederile art 125 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, instanța a apreciat că accidentul rutier a fost provocat din culpa exclusivă a acestuia.
Din probele administrate în cauză a rezultat de asemenea cu certitudine că partea vătămată nu purta cască de protecție deși cunoștea obligativitatea acesteia, fapt ce a determinat producerea unor leziuni mai grave la nivelul capului în raport de cele care s-ar fi putut produce prin purtarea căștii.
Fapta inculpatului așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 2 Cod penal, text de lege în baza căruia instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal, cuantumul pedepsei prevăzut de lege, împrejurările și modul comiterii faptei,urmarea produsă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, precum și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând comiterea faptei.
În baza art. 71 alin 2 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit "a teza a II-a și b" cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră, vârsta inculpatului, instanța apreciază că scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 și 71 alin 5 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 cod penal.
În baza art. 359 cod procedură penală a atras atenția condamnatului asupra prevederilor art. 83 cod penal.
Deși legal citat în cauză, Spitalul Clinic Județean O nu a formulat acțiune civilă.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.500 lei daune materiale conform detalierii de a fila 14-15 și cu suma de 40.000 euro daune morale.
Conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto, autoturismul în cauză era asigurat la - SA, asigurare valabilă până la 16.07.2007, societate care a fost citată în cauză ca terț asigurător.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 cod civil a obligat inculpatul alături de terțul asigurător - SA- Sucursala O, la plata în favoarea părții civile a sumei de 4.400 lei daune materiale reprezentând 2.500 lei contravaloarea cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizărilor inclusiv alimentație și transport, 700 lei contravaloarea cheltuielilor efectuate pe perioada recuperării efectuate la Spitalul de Recuperare inclusiv alimentație și transport, 500 lei cheltuielile ocazionate de meditațiile particulare ale părții vătămate pentru a nu pierde anul școlar, 300 lei contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte distruse în accident, toate acestea dovedite prin declarațiile martorilor și, 250 lei beneficiul nerealizat de către mamă ca urmare a lipsei de la serviciu conform adeverinței de la fila 21 dosar instanță și 60 lei contravaloarea unei consultații medicale conform chitanței de la fila 23 dosar instanță.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a obligat inculpatul alături de terțul asigurător la plata sumei de 40.000 lei în favoarea părții civile, sumă pe care o consideră suficientă pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial suferit de aceasta raportat la consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care au fost lezate aceste valori, precum și măsura în care i-a fost afectată situația socială. S-au avut în vedere intervențiile chirurgicale succesive la care a fost supusă partea vătămată, faptul că aceasta a fost în comă timp de 12 zile, modificările intervenite în viața socială a părții civile și nu în ultimul rând plafonul de despăgubire pentru vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii nepatrimoniale stabilit prin Ordinul CSA nr 113.133/2006 pentru anul 2007 care este de 500.000 euro.
respins restul pretențiilor civile ca nedovedite.
În ce privește suma de 450 lei reprezentând cheltuiala lunară cu consultații la cabinetul particular al medicului neurolog instanța a apreciat că aceasta trebuia dovedită prin înscrisuri, iar pe de altă parte în actele medicale s-a prevăzut că partea vătămată va reveni la control cu bilet de trimitere de la medicul de familie, acesta beneficiind de asistență medicală gratuită.
Prin decizia penală nr.299/A din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de asiguratorul - INSURANCE SA (-, împotriva sentinței penale nr. 1106/10 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel și a fost obligat apelantul la 1500 RON cheltuieli judiciare în favoarea părții civile .
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță, reținând vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, a dispus obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale, în favoarea victimei accidentului de circulație,. Răspunderea asigurătorului - SA este o consecință firească a contractului de asigurare încheiat între inculpat și această societate care este obligată să achite, în mod nemijlocit, despăgubirile rezultate în urma rezolvării laturii civile a procesului penal. Nu rezultă că asigurătorul ar fi obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, mențiunea din hotărârea instanței de fond este în sensul unei obligări alăturate a celor două părți la plata daunelor. Societățile de asigurare se citează în calitate de asigurător șa cum în practica judiciară s-a stabilit ulterior adoptării Decizie nr. 1/2005 a J, iar acestea sunt obligate în limitele plafonului aferent contractului de asigurare încheiat cu persoanele care au calitatea de asigurat, să achite contravaloarea despăgubirilor civile stabilite atât cu titlu de prejudiciu material, cât și moral. Prin urmare, prima instanță, obligând inculpatul, care avea calitatea de asigurat al - SA, în mod corect l-a obligat alături de asigurător la plata despăgubirilor materiale și morale acordate victimei accidentului de circulație. Criticile formulate de către asigurător în apel sunt vădit nefondate, atât în ceea ce privește calitatea în care se angajează răspunderea asigurătorului, dar și a cuantumului despăgubirilor acordate care se încadrează în limita plafonului stabilit prin lege la nivelul anului în care accidentul rutier a avut loc. Aceeași obligație incumbă asigurătorului și cu privire la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât, și această critică s-a constatat a fi neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal - SA B, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale și materiale solicitate, iar în ce privesc cheltuielile de judecată stabilirea acestora în sarcina celor răspunzători de producerea evenimentului rutier.
S-a solicitat fără a se minimaliza suferințele părții civile, s-a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale pentru vătămare corporală ar trebui diminuată, ținând cont de situația concretă de fapt și de practica în materie.
În ceea ce privește daunele morale s-a învederat că acestea trebuie dovedite în exclusivitate prin documente justificative.
Prin memoriul depus de partea civilă s-a cerut să se ia act că recursul promovat de societatea de asigurare este inadmisibil. S-a arătat că societatea de asigurare participă în procesul penal doar pentru a-i fi opozabilă hotărârea, neavând calitatea de parte în procesul penal, neputând uza de mijloacele procedurale recunoscute părților în proces, cu atât mai puțin fiind în măsură de a uza de căile de atac.
Partea civilă a solicitat a se respinge recursul declarat ca nefondat, cât timp despăgubirile acordate în cauză sunt minime, neputând fi pusă în discuție micșorarea lor.
Examinând decizia penală atacată cu recurs din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul declarat de terțul asigurator - SA B este nefondat și urmează a fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală și totodată respinge și excepția de inadmisibilitate invocată de partea civilă.
Ambele instanțe au stabilit o stare de fapt reală rezultând din probe minuțios administrate și interpretate, dând faptei săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală.
Cauza a fost just soluționată sub aspect penal și civil și nu sunt motive de reformare a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor.
Astfel s-au stabilit despăgubiri morale și materiale corespunzătoare de achitat de inculpat alături de terțul asigurator - SA, raportat la consecințele negative pe plan psihic și fizic, valorile lezate, măsura în care viața socială i-a fost afectată.
Cum nu sunt motive de admitere a recursului promovat de terțul asigurator - SA din cele prevăzute de lege, recursul acestuia se va respinge, constatând că susținerile recurentei nu au temei legal. Instanța respinge și excepția de inadmisibilitate invocată de partea civilă, reținând că societățile de asigurare îi citează în calitate de asigurator așa cum practica judiciară s-a stabilit și potrivit Deciziei nr.1/28 martie2005 a J, prin care s-a admis recursul în interesul legii. În aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, s- stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Societățile de asigurare sunt obligate în limita plafonului aferent contractului de asigurare încheiat cu persoanele care au calitatea de asigurat să achite contravaloarea despăgubirilor civile stabilite pentru acoperirea prejudiciilor de natură materială și morală precum și fiind antrenată răspunderea pentru prejudicii suportă și cheltuielile judiciare. Astfel, în mod just s-a reținut cu aplicarea dispozițiilor art.14,346 Cod procedură penală și art.999 Cod civil, obligarea inculpatului alături de asigurator la plata daunelor morale și materiale acordate victimei accidentului de circulație.
Cererea terțului asigurator de a se reduce daunele morale și materiale în sarcina sa nu poate fi admisă, întrucât cuantumul daunelor morale constituie o chestiune de apreciere, atribut exclusiv al primei instanțe și al celei de apel și nu este nici un incident de casare atunci când recursul privește greșita apreciere a cuantumului daunelor morale acordate.
Față de acestea, recursul se va respinge ca nefondat potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală îl va obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs și suma de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de inadmisibilitate invocată de partea civilă.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de terțul asigurator - SA B, împotriva deciziei penale nr.229 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs și suma de 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /13.03.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./13.03.2009
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Munteanu Traian
