Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 222/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 222
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal avand ca obiect "falsul in declaratii (art.292 Cod penal)", promovat de catre partea civila (prin avocat) impotriva deciziei penale nr.490 din data de 29.10.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 10.04.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 17.04.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 5233 din 14 decembrie 2006 a Judecătoriei Iași, în baza art. 335 alin. 1 și alin. 3, raportat la art. 334 Cod procedură penală inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 63 alin. 3 teza 2 Cod penal, la 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 63 alin. 3 teza 2 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în baza art. 334 Cod procedură penală) ambele cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de: 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de 1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de 200.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii prevăzută de art. 243 alin. 1 Cod penal, toate prin sentința penală nr. 458/31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Iași modificată prin decizia penală nr. 958/19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 227/29 martie 2005 a Curții de APEL IAȘI.
S-a constatat că prin decizia penală nr. 958/19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași, toate pedepsele aplicate inculpatei prin sentința penală nr. 458/31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași au fost constatate grațiate integral și condiționat, conform dispozițiilor Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor constând în câte 1.000 lei amendă penală aplicate pentru prezenta infracțiune, inculpata urmând să execute, conform dispozițiilor art.34 lit. c Cod penal, pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale.
În baza art. 82 alin. 2 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal și cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza 2 Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de 1 lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, de 200.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. 1 Cod penal, toate prin sentința penală nr. 458/32 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 958/19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 227/29 martie 2005 a Curții de APEL IAȘI.
Prin decizia penală nr. 958/19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași, toate pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 458 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași au fost grațiate integral și necondiționat, conform dispozițiilor Legii nr. 543/2002, sens în care inculpatul rămâne a executa pedeapsa amenzii de 1.000 lei conform art. 85 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei amenzii.
În baza art. 82 alin. 2 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea tranzacției încheiată la data de 10 aprilie 2000 între și () și prezentată în dosarul civil nr. 19493/2000 al Judecătoriei Iași și contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 10372/2 noiembrie 2000 încheiat la Biroul Notarului Public și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de partaj voluntar.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond reținut:
La data de 16.12.2003 -, prin procurator formulează o plângere penală împotriva numiților și (fostă ), domiciliați în lași,-, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații". Această presupusă infracțiune a avut drept consecință încheierea unei tranzacții ce a fost depusă în dosarul ce are ca obiect divorț părților și, tranzacție ce vizează imobilul situat în lași,-, care în urma unei ordonanțe de adjudecare a devenit bun al lui, dar în tranzacție a fost prezentat ca bun comun al soților.
Această tranzacție (fila 17, dosar urmărire penală) încheiată în data de 10.04.2000 a fost prezentată în dosarul civil nr. 19.493/2000 al Judecătoriei lași (fila 48, dosar urmărire penală) ce avea ca obiect divorțul și partajul bunurilor comune dintre și și a fost încheiată între aceștia, consfințind că lui îi revine casa de locuit compusă din trei camere, două holuri, bucătărie, baie, dependințe, situată în lași,-, Județul lași, iar lui îi revine mobila de sufragerie, TV color, frigider "ARCTIC" și suma de 500 lei.
Această tranzacție, din 10.04.2000, este încheiată înainte de a fi stabilită succesiunea asupra imobilului, deoarece la fila 27 din dosarul de urmărire penală, există certificatul de moștenitor nr. 136/01.07.2000 ce arată că de pe urma defunctei, cu ultimul domiciliu în lași,-, Județul lași, nu au rămas bunuri mobile, iar bunurile imobile se compun din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul municipiului I,-, Județul lași, compus din una casă de locuit cu una cameră, bucătărie și hol, la care s-au adăugat cinci camere, bucătărie, împreună cu teren aferent, construit și neconstruit în suprafață de 714 mp. Moștenitorii legali sunt:, (divorțată)căreia îi revine cota de 1/7 din succesiune, și și abia în 03.11.2000 intervine contractul de partaj voluntar dintre moștenitorii legali privind împărțirea succesiunii.
Deci, și au dispus de imobilul situat în lași,-, înainte de a fi stabilit acesteia proprietarul, în sensul că la momentul încheierii tranzacției (10.04.2000) proprietatea asupra imobilului nu era stabilită, fiind în devălmășie, succesiunea după defuncta nefiind stabilită.
O altă situație este aceea evidențiată prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 10.372/03.11.2000 (filele 22 și 23 din dosarul de urmărire penală). în conținutul acestui înscris autentic se arată la aliniatul 13, că "noi, copartajanți, declarăm că imobilul ce face obiectul acestui partaj (printre copartajanți fiind și ) nu este scos din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu, nu este grevat de sarcini". Această afirmație - "nu formează obiectul vreunui litigiu, nu corespunde adevărului, deoarece în perioada anilor 2000-2001 cu privire la acest imobil, situat în lași,- a existat pe rolul Judecătoriei lași, Tribunalului lași și Curții de Apel lași proces civil privind contestația la executare ce vizează proprietatea imobilului, activitate judiciară atestată prin sentința civilă nr. 8179/29.05.2000 a Judecătoriei lași. Decizia civilă nr. 552/23.02.2001 a Tribunalului lași și decizia civilă nr. 2074/21.11.2002 a Curții de Apel lași. Deci, la data încheierii contractului de partaj voluntar (03.11.2000) proprietatea imobilului era în litigiu, conform hotărârilor judecătorești arătate mai sus, declarând în fața notarului o situație ce nu corespunde adevărului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași a depus la dosar, pe parcursul cercetării judecătorești xerocopia cererii completatoare formulată de la cererea de divorț ce formează obiectul dosarului nr. 19.493/1999, cu termen de judecată la 07.04.2000 (fila 110 dosar cercetare judecătorească), prin care solicită și partajarea casei de locuit bun comun, compusă din trei camere și dependințe, situată în lași,-, precum și a tuturor bunurilor mobile, solicitând față de conținutul acestei cereri extinderea acțiunii penale pentru alte materiale, conf. art. 335 Cod procedură penală, în sensul că se dorește reținerea în sarcina inculpatei încă un act material al infracțiunii de "fals în declarații", prev. de art. 292 Cod penal, deoarece prin această cerere completatoare a solicitat partajarea unui imobil ce nu era în proprietatea sa.
Astfel, conf. art. 335 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție acest act material și s-a dispus prin încheiere extinderea acțiunii penale și cu privire la acest act material făcându-se ulterior aplicarea disp. art. 334 Cod procedură penală.
Litigiul dintre - și, respectiv are la bază Ordonanța de adjudecare nr. 17.196/13.11.1998 a Judecătoriei lași pronunțată în dosarul civilă nr. 5501 din 1998 (fila 38, dosar urmărire penală) prin care a fost adjudecată asupra concurentei - ca imobilul situat în I,- compus din trei camere, dependințe și teren aferent, proprietatea debitorului, prețul adjudecării fiind de 450 lei. Din acea dată proprietatea asupra imobilului a fost în permanență disputată până în data de 21.11.2001 când s-a pronunțat decizia civilă nr. 2074 (filele 39, 40, 41, 42, 43, dosar urmărire penală) de către Curtea de Apel lași. în această perioadă 05.2000 - 11.2001, când au fost pronunțate sentințele civile nr. 8179/29.05.2000, decizia civilă nr. 552/23.02.2001 și decizia civilă nr. 2074/21.11.2001, a declarat că imobilul nu formează obiectul vreunui litigiu, iar înainte de stabilirea moștenitorilor și a bunurilor imobile ce fac parte din masa succesorală (01.07.2000), și au tranzacționat cu privire la imobil, prin tranzacția din 10.04.2000 si cererea completatoare din 22.03.2000.
Astfel, în drept, instanța a constatat reținerea în sarcina inculpaților și a vinovăției penale, conf. art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, sens în care;
(A) - Faptele inculpatei care în datele de 03.11.2000,
22.03.2000 si 10.04.2000, a declarat că imobilul situat în lași,- nu formează obiectul vreunui litigiu, a solicitat introducerea în masa de partaj a bunului imobil situat în lași,- și l-a supus tranzacționării, deci era pe rol un litigiu civil cu privire la imobil și respectiv proprietatea acestui imobil nu era clar stabilită, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în declarații", prev. și ped. de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpatei care a folosit tranzacția încheiată între părți în data de 10.04.2000 pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de expedient, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "uz de fals", prev. și ped. de art. 291 Cod penal.
Fapta inculpatului care a declarat în fața magistratului la momentul încheierii tranzacției din 10.04.2000 că imobilul situat în lași,-, Ju7dețul lași este bun comun, al său și al coinculpatei, deși proprietatea asupra imobilului era în dezbatere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în declarații", prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților și se va ține cont de disp. art. 72 Cod penal, ce indică criteriile generale de individualizare și raportat la gradul de pericol social al infracțiunilor, concretizat prin modul de săvârșire a infracțiunilor, scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise faptele, urmarea produsă, persoana inculpaților, va aplica fiecărui inculpat câte o pedeapsă legală prevăzută în limitele textelor de incriminare și fiind pedepse alternative - închisoare sau amendă) instanța va opta pentru pedeapsa amenzii penale.
Pentru inculpata va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 458/31.01.2002 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 958/19.10.2004 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 227/29.03.2005 a Curții de Apel lași, pedepse ce au fost grațiate integral și condiționat, iar conf. art. 85 alin. 1 Cod penal, pedeapsa rezultantă se va executa în regimul suspendării condiționate.
Aceeași este situația și pentru inculpatul, ce va executa pedeapsa rezultantă în regimul suspendării condiționate.
Conform art. 348 Cod procedură penală se va dispune anularea tranzacției încheiată la data de 10.04.2000 și contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 10.372/03.11.2000.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații au arătat că motivele de apel se referă la soluția de condamnare a lor, cu mai multe precizări, în mod greșit s-a respins cererea de conexare dosarelor de către prima instanță, cauzele privesc aceleași acte materiale, în latura civilă nu se justifică anularea actului de partaj voluntar în condițiile în care tranzacția depusă nu a provocat nici o leziune moștenitorilor semnatari ai actului respectiv.
Apelul părții civile se referă atât la conexarea celor două dosare, cât și la încheierea din 13 octombrie 2005, prin care s-a constatat nelegal faptul că nu are calitate de parte în acest proces.
Prin decizia penală nr. 490 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Iași au fost admise apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 5233/14 decembrie 2006, a Judecătoriei Iași, sentință care a fost desființată integral și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. c raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 Cod penal.
S-a respins apelul formulat de apelanta împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
În cursul soluționării cauzei în apel s-a depus la dosar copia certificatului de deces al inculpatei. Sentința primei instanțe a fost pronunțată pe data de 14.12.2006 iar inculpatul a decedat pe data de 31.01.2007, după ce a fost declarat apelul, astfel încât, în ceea ce o privește, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Motivul de apel - referitor la soluția de respingere a cererii de conexare a prezentului dosar cu dosarul nr. 12820/2006 este neîntemeiat, instanța de fond a procedat în mod corect, reținând că, în dosarul nr. 12820/2006 al Judecătoriei Iași, la momentul formulării cererii, nu fusese pusă în mișcare acțiunea penală.
În ceea ce privește soluția de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații" prev. de art. 292 Cod penal, instanța de fond a reținut că afirmația conținută de contractul de partaj voluntar nr. 10372/3.11.2000, și aceea că imobilul ce face obiectul partajului "nu formează obiectul unui litigiu" nu corespunde adevărului. S-a mai reținut că și au dispus de imobil înainte de a fi stabilit proprietarul acesteia, succesiunea după defuncta nefiind stabilită.
În același sens, s-a reținut că și în cuprinsul cererii completatoare formulată de la cererea de divorț (decizia civilă nr. 19493/1999 a Judecătoriei Iași ), aceasta a afirmat că solicită și partajarea "casei de locuit bun comun".
Cele două afirmații despre care se face vorbire în sentința primei instanțe nu sunt declarații false, în sensul dispozițiilor legale.
Astfel, conform art. 292 Cod penal, pentru existența infracțiunii de "fals în declarații", inculpatul trebuie să declare necorespunzător adevărului, în
fața unui organ sau instituții de stat - în vederea producerii de consecințe juridice.
Imobilul în cauză a fost adjudecat, de către, în urma unei vânzări silite a acestuia. Ulterior, cei doi inculpați au divorțat, iar la acest dosar, inculpatul a depus o cerere completatoare, în cuprinsul căreia solicită și partajarea casei de locuit bun comun, situată pe terenul în folosință dat de mama sa. Sintagma "bun comun" nu cuprinde nici o referire la proprietatea imobilului, și nici nu poate fi considerat necorespunzător adevărului.
La data de 10.04.2000, în urma tranzacției dintre cei doi inculpați, imobilul a revenit lui.
La momentul încheierii contractului de partaj voluntar, pe 3.11.2000, același imobil a revenit lui, aceasta având anterior stabilit și un drept de superficie asupra terenului.
Declarațiile din contractul de partaj voluntar nu sunt de natură a produce consecințe juridice întrucât, în cazul succesiunilor și a proprietății devălmașe există întotdeauna posibilitatea ca respectivul imobil - grevat de o sarcină - să cadă în lotul succesorului ce a instituit sarcina asupra imobilului.
Toate aceste considerente expuse anterior se referă la declarațiile și precizările inculpatei, în prezent decedată.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut că, în tranzacția semnată, cu ocazia partajului a declarat necorespunzător adevărului, în sensul că imobilul, deja adjudecat îi aparține, lui și soției sale.
Din analiza textului respectivei tranzacții (fila 48 din dosarul de urmărire penală) nu rezultă că inculpatul și-a atribuit proprietatea bunului comun, respectiv al imobilului. Se precizează doar că lui îi revine casa de locuit, construită pe terenul proprietate mamei sale. Nici una din afirmațiile din cuprinsul tranzacției nu face referire la proprietatea asupra imobilului pentru a îndeplini condițiile prevăzute de art. 292 Cod penal.
În consecință, față de toate considerentele expuse, Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile inculpaților și va desființa integral hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală va înceta procesul penal împotriva inculpatei și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală, va achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații" prev. de art. 292 Cod penal.
Având în vedere considerentele expuse anterior și față de natura infracțiunii dedusă judecății, care este o infracțiune de pericol, apelul formulat de nu este admisibil, urmând a fi respins, conform art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva deciziei a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că are calitate procesuală să declare apel, calitate de parte vătămată întrucât ea este adjudecatara imobilului în litigiu și datorită actelor inculpaților dreptul ei de proprietate a fost lezat, nu a putut să se bucure de atributele dreptului de proprietate, nici de folosință și nici nu a avut posibilitatea efectivă de a intra în imobilul respectiv.
Are calitatea de a declara prezentul recurs întrucât atacă hotărâre care dispune în ce o privește dată în apel.
Recursul este nefondat.
Întrucât prin decizia penală atacată s-a soluționat apelul declarat de, hotărârea fiind supusă recursului potrivit legii recurenta are deschisă calea de atac de față, a recursului, Curtea de apel examinând pe fond și raportat la criticile formulate decizia dată în apel.
În ce o privește pe, Tribunalul nu a examinat apelul declarat de aceasta pe fond, ci pe excepția lipsei calității sale de parte în procesul penal legitimată să atace o hotărâre judecătorească.
În speță, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal.
Dată fiind natura infracțiunii, nefiind infracțiune de prejudiciu, ci de pericol, nu implică participarea în procesul penal a părților recunoscute prin dispozițiile art. 24 Cod procedură penală. Persoana vătămată este subiect pasiv special al infracțiunii, or infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați nu este de această natură.
Infracțiunile de fals au ca obiect juridic comun relațiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea entităților cu însușire probatorie, respectiv în adevărul pe care acestea au destinația legală de a-l exprima sau atesta, prin încriminare urmărindu-se să se ocrotească încrederea de care trebuie să se bucure aceste entități. Pornind de la obiectul juridic al infracțiunii, infracțiunea de fals în declarații este o infracțiune de pericol și în consecință nu implică existența părții vătămate, ca parte în procesul penal. Mai mult, în cazul condamnării inculpaților, instanța, din oficiu, în baza art. 348 Cod procedură penală, dispune asupra actelor false.
Așa fiind, conform art. 362 Cod procedură penală, pot declara apel procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente și orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
neavând niciuna dintre calitățile menționate, în consecință nu are deschisă calea de atac a apelului, așa încât soluția de respingere, ca inadmisibil, apelului, este fondată.
Așa fiind, conform art. 385, ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de împotriva deciziei penale nr. 490 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă pe recurentă să achite statului suma de 50 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02.ex.
08.05.2005
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
