Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 223/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.223/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în C, B-dul - nr.169;
- partea vătămată - domiciliată în comuna lui,-, județul C;
- partea vătămată - domiciliat în comuna lui,-, județul C;
- partea vătămată - domiciliată în comuna lui,-, județul C;
- partea vătămată - domiciliat în C,-, -,.A,.1,.6;
împotriva deciziei penale nr.67 din data de 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.789 din data de 11.07.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.292 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr.789 din 11.07.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, s-a hotărât:
Prin sentința penală nr.789 din 11.07.2008 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art.292 Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals in declarații.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a-II-a și b) Cod penal.
În baza art.71 alin.(5) Cod penal a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit.
În baza art.348 Cod procedură penală a dispus anularea declarației autentificată sub nr.3521/14.12.2005 la Biroul Notarului Public.
Măsura dispusă s-a comunicat BNP precum și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul de aplicare a Legii nr.9/1998
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile în cauză.
În baza art.14 Cod procedură penală și art.346 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile, după cum urmează:
- 11.000 lei daune materiale si 5000lei daune morale către partea civilă;
- 11.000lei daune materiale si 5000lei daune morale către partea civilă -;
- 9012 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 9012 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 9012 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 9012 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 9012 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 6008 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 6008 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
- 6008 lei daune materiale si 5000 lei daune morale către partea civilă;
A respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.
A respins cererea formulată de părțile civile, si privind completarea hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a Ordinului de validare emis de Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților.
A admis cererea formulată de părțile civile privind instituirea sechestrului asigurator.
În baza art.163 Cod procedură penală a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului situat în C, Bulevardul, nr.169, identificat cu număr cadastral 7915/2 și înscris în cartea funciară nr.23137 a localității C, până la concurența sumei de 135.084 lei.
În baza art.191 alin.(1) Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Defunctul a locuit în ia, în, Județul, până în anul 1940, când împreună cu familia s-a refugiat în România abandonându-și bunurile deținute acolo, respectiv locuință, teren agricol și recolte.
Acesta a avut 6 copii respectiv, si -, însă primii 4 au decedat, ramănând în viață doar și -.
a avut trei copii respectiv pe părțile vătămate, și, a avut 2 copii, respectiv pe partea vătămată și pe inculpatul, a avut doi copii respectiv pe părțile vătămate și, iar defuncta a avut doi copii respectiv pe părțile vătămate și.
Conform Legii nr. 9/1998, în baza unei documentații, moștenitorii persoanelor refugiate din statul aveau dreptul la compensații bănești pentru bunurile abandonate de autorii lor, cu ocazia schimbului de populație stabilit prin Tratatul Romano -, încheiat la C în anul 1940.
La data 22.09.2003, numita a chemat în judecată pe pârâții, si - solicitând instanței civile stabilirea calității de moștenitori, a cotelor succesorale și a sistării stării de indiviziune cu privire la succesiunea rămasă de pe urma defunctului, iar prin sentința civilă nr.8322/14.09.2006 s-a admis acțiunea astfel cum a fost formulată constatându-se calitatea de moștenitori a părților care au calitatea de părți civile în prezenta cauza.
Inculpatul a aflat de prevederile Legii nr.9/1998 și a hotărât să facă demersuri pentru obținerea sumei de bani cu titlu de despăgubiri, fără să-i implice și pe ceilalți moștenitori legali.
Astfel, la data de 14.12.2005, inculpatul s-a prezentat la Biroul Notarului Public din C, unde a declarat în fals faptul ca este unicul moștenitor al defunctului, declarația fiindu-i necesară pentru drepturile cuvenite pentru averea abandonată de acesta în ia, lucru consemnat în declarația notarială autentificată sub nr.3521/14.12.2005. Aceasta declarație a fost depusă, împreună cu cererea și documentația aferentă la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, iar în baza acestora a fost emisă Hotărârea nr.2853/15.05.2006 a Instituției Prefectului - Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 9/1998 - C, iar în baza Ordinului de validare nr.5195/09.08.2006 a fost validate hotărârea sus amintită.
La data de 25.08.2006 inculpatului i-a fost virată în contul deschis la BRD C, prima tranșă de 40% în cuantum de 108.147,45 din suma totală de 270.368,63 lei, cât s-a acordat prin hotărâre.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut că a făcut demersuri pentru obținerea despăgubirilor respective, fiind consiliat de către un fin de-al său, care este avocat în B, însă nu avea cunoștință că mai sunt și alți moștenitori care ar fi avut dreptul la acea sumă de bani, banii obținuți din prima tranșă i-a înmânat finului sau cu titlu de împrumut, însă nu i-au mai fost restituiți, deoarece ulterior nu a mai fost în relații cordiale cu acesta întrucât s-a căsătorit cu soția sa, fiind deci, la rândul său înșelat de cei doi. Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului, ca fiind lipsite de relevanță, având în vedere că procesul prin care s-a dezbătut succesiunea s-a derulat înainte de depunerea dosarului de despăgubiri, iar inculpatul a fost legal citat și a avut cunoștință de acel dosar, însă așa cum a arătat nu a fost interesat, deși în baza hotărârii îi revenise o suprafață de teren. Mai mult decât atât, s-ar putea accepta conform actelor aflate la dosar ca inculpatul nu avea cunoștință de existența unor mătuși care nu locuiesc în C, însă nu se poate accepta nici într-un caz susținerea inculpatului că până la această vârstă nu cunoștea că are un frate, respectiv pe și că nu avea niciun fel de relație cu acesta, aflând de existența lui cu totul întâmplător după depunerea dosarului de despăgubiri, așa cum a declarat în fața instanței.
Pe baza probelor administrate în cauza, declarațiile părților civile, declarațiile inculpatului, înscrisul emis de notarul public reprezentând declarația inculpatului în care se declara unic moștenitor, înscrisurile emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și care au stat la baza primirii despăgubirilor bănești de către inculpat, certificatele de naștere și de deces din care se observă calitatea părților de moștenitori ai defunctului, a rezultat cu certitudine situația de fapt descrisă mai sus, în sensul că inculpatul a acționat în cunoștință de cauză, fiind fără relevanță din punct de vedere juridic dacă a fost sau nu consiliat de o altă persoană, și cine a beneficiat, în final, de acei bani, a mers singur la notarul public unde a declarat în fals că este singurul moștenitor cu scopul de a folosi acea declarație în dosarul depus pentru obținerea despăgubirilor.
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a declara în fals în fața notarului public faptul că este unicul moștenitor al defunctului și a depus ulterior acea declarație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, obținând în acest mod o suma de bani cu titlu de despăgubire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal privind individualizarea pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, constând în declararea în fals a unei situații vădit nereale, în scopul obținerii unei sume de bani de un cuantum foarte mare, care în mod normal nu i s-ar fi cuvenit, dacă nu ar fi folosit acea declarație, natura infracțiunii comise care este una de pericol, prin care se tinde să se ocrotească relațiile sociale a căror formare și dezvoltare este condiționată de existența încrederii în declarațiile susceptibile de a produce consecințe juridice.
Au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră.
Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa egală cu maximul special prevăzut de lege, de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și în această modalitate de executare, față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală.
În ceea ce privește latura civilă instanța a constatat că părțile vătămate din prezenta cauză s-au constituit părți civile după cum urmează: și s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 15000 lei daune materiale și 20000 lei daune morale și completarea Hotărârii nr.2853/2006 emisa de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.9/1998 cu numele acestora, -, s-au constituit părți civile cu suma de 11000 lei daune materiale și 20000 lei daune morale, ultimele 4 părți civile solicitând instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului și completarea Hotărârii nr.2853/2006 emisa de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.9/1998 și ordinal de validare nr.5195/-, cu numele acestora.
Instanța a constatat că, deși suntem în prezența unei infracțiuni de pericol cum este cea de fals în declarații, consecințele ce derivă din comiterea acestei infracțiuni sunt de ordin patrimonial și însăși scopul urmărit de inculpat prin comiterea infracțiunii era acela de a obține o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, în virtutea calității sale de moștenitor.
La soluționarea cauzei instanța trebuie să soluționeze atât latura penală cât și latura civilă, și în cazul de față nu se poate limita numai la anularea unui înscris apreciat ca fiind fals, ci în echitate, trebuie să se preocupe de recuperarea prejudiciului suferit de o persoana ca urmare a comiterii unei infracțiuni, iar părțile civile din prezenta cauză au suferit, în concret un prejudiciu care are legătură directă cu infracțiunea dedusă judecății, însăși scopul faptei ilicite a fost acela de a-i prejudicia pe ceilalți moștenitori.
De aceea, chiar dacă inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o infracțiune contra patrimoniului, instanța va constata că faptele sunt de natură să cauzeze părților civile o pagubă atât materială cât și morală, urmând să stabilească întinderea ei, și să dea sumei obținută de inculpat destinația cuvenită.
În baza art.348 Cod procedură penală a dispus anularea declarației dată de inculpatul, autentificată sub nr.3521/14.12.2005 la Biroul Notarului Public.
Instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor civile în funcție de calitatea de moștenitor a fiecărei părți civile din cauză, care de altfel s-a constatat și prin sentința civilă nr.8322/14.09.2006 a Judecătoriei Constanța, raportându-se la suma de 108.147 lei, care a fost primita de către inculpatul, ca prima tranșă.
Instanța a admis, în parte, acțiunea civilă, urmând să oblige inculpatul către părțile civile și - la plata sumei de 11000 lei daune materiale, așa cum au solicitat, fiind aplicabil principiul disponibilității acțiunii civile, având în vedere că acestora le-ar fi revenit o cota de 1/6 din suma totală (18024,5 lei), către părțile civile (descendent împreuna cu inculpatul a defunctului ), și (descendenti ai defunctei ), și (descendenti ai defunctei ) cate 9012 lei fiecare, reprezentând cota de 1/6 din suma totală împărțită la 2, numărul de moștenitori și către și câte 6008 lei fiecare, reprezentând cota de 1/6 din suma totală împărțită la 3, numărul de moștenitori, urmănd să respingă restul pretențiilor civile formulate, cu titlu de daune materiale, ca nefondate, față de împrejurarea că Legea nr.9/1998 prevede că aceste despăgubiri se acordă ținând cont de dispozițiile dreptului civil.
Instanța a apreciat că se impune și acordarea unor daune morale părților civile față de împrejurarea că, din culpa inculpatului au fost tracasați și s-au văzut puși în imposibilitatea de a beneficia de un drept ce li s-ar fi cuvenit în mod normal, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de cate 5000 lei daune morale, către fiecare parte civilă din prezenta cauză.
A respins cererea formulata de părțile civile, și privind completarea hotărârii Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și a Ordinului de validare emis de Autoritatea Naționala pentru restituirea Proprietăților, întrucât nu exista un temei legal, în baza căruia instanța în baza dispozițiilor din Codul d e procedură penală să dispună completarea înscrisurilor despre care s-a făcut vorbire.
A admis cererea formulata de părțile civile privind instituirea sechestrului asigurator, apreciind ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.163 Cod procedură penală pentru a se garanta repararea pagubei.
În baza art.163 Cod procedură penală a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului situat în C, Bulevardul, nr.169, identificat cu număr cadastral 7915/2 și înscris în cartea funciara nr.23137 a localității C, până la concurența sumei de 135.084 lei, valoarea totală a despăgubirilor acordate de către instanța tuturor părților civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și părțile civile, și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul arată că în conținutul expunerii nu se face nici o motivare în fapt și în drept a daunelor morale acordate părților civile. De asemenea, stabilirea sumelor cu titlu de daune materiale nu sunt justificate în fapt și în drept.
Părțile civile nu au suferit nici un prejudiciu nepatrimonial, raportat la dreptul patrimonial încălcată prin fapta de fals în declarații.
Un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii îl constituie neverificarea susținerilor inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, cu privire la modalitatea comiterii faptei, respectiv acțiunea instigatoare a numitului orlando, avocat ales, raportat la faptul că toate cererile premergătoare și cererea conform Legii nr.9/1998 au fost formulate de acesta, toată corespondența cancelariei Primului Ministru s-a făcut la cabinetul de avocat din B.
Prin declarația de învinuit din 14 05 2007, apelantul inculpat arătat că în momentul când ar primi a doua tranșă îi va anunța pe ceilalți moștenitori și totodată se angajează să dea fiecăruia cât li se cuvine.
În ce privește netemeinicia hotărârii de condamnare, inculpatul arată că declarațiile sale prin care înțelege să-i despăgubească cu cota cuvenită pe părțile civile conduce la înlăturarea caracterului penal la faptei, iar apelantul inculpat a fost indus în eroare de avocatul, care a acționat în interes propriu instigându-l la fals în declarații.
Eroarea și lipsa pericolului social sunt cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Sentința civilă nr.8322/2006 a Judecătoriei Constanțaa fost pronunțată în condițiile în care inculpatul nu a avut cunoștință despre proces, se afla în Italia.
Apelantul inculpat nu a negat drepturile tuturor moștenitorilor, ci împrejurările de fapt și de drept i-au creat convingerea că există o cale mai rapidă și mai ușoară de obținere a despăgubirilor conform Legii nr.9/1998, fapt dovedit și de celeritatea procedurii.
În motivele lor de apel, părțile civile și - arată că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de câte 18024,5 lei daune materiale și 5000 lei daune morale pentru fiecare parte civilă, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului.
Având în vedere cele două criterii folosite pentru stabilirea despăgubirilor civile -calitatea de moștenitor a fiecărei părți civil și suma de - lei primită de inculpat, instanța de fond a stabilit în mod greșit cuantumul despăgubirilor civile către apelante, pentru că nu a luat în considerare sentința civilă prin care se stabilește calitatea de moștenitor și cotele părți de 1/6 din masa succesorală, apelantele fiind descendente directe ale defunctului, ca fiice.
În ședința publică din 17.04.2008 apelantele s-au constituit părți civile fiecare cu suma de 11.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale, urmând ca la următorul termen de judecată să-și precizeze pretențiile civile la suma de 18.333 lei daune materiale.
Totodată instanța a dispus sechestrul asigurator până la concurența sumei ce reprezintă daune materiale și morale stabilite, urmând a se majora valoarea acestui sechestru asigurator.
În motivele lor de apel, părțile civile și arată că au fost obligate să se prezinte în mai multe procese și apreciază că daunele morale ar trebui majorate. În continuare, arată că a solicitat daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru fiecare parte pe care o reprezintă și lasă la aprecierea instanței de apel acest lucru și să aibă în vedere perioada mare de timp în care au fost chemate la procese și apreciază că suma de 5.000 RON acordată de către instanța de fond nu este îndestulătoare. În cazul în care instanța de control judiciar nu majorează cuantumul daunelor morale, să se acorde suma de 6.000 RON cu titlu de daune morale sau să se aplica indicele de inflație la cuantumul daunelor morale acordate de instanța fondului.
Prin decizia penală nr.67 din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus:
În baza art.379 pct.(1) lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile, -, și împotriva sentinței penale nr.789 din 11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală:
Obligă apelantele -părți civile să plătească statului câte 50 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.789 din 11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând dispune:
Reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b) și c) Cod penal și în baza art.76 lit.e) Cod penal reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.292 Cod penal, de la 2 ani închisoare la 2 luni închisoare.
Reduce termenul de încercare stabilit pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, de la 4 ani la 2 ani și 2 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Reduce cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul către părțile civile, -, și, de la 5000 lei către fiecare, la 1000 lei către fiecare parte civilă.
Ia act că despăgubirile pentru daune materiale au fost plătite de inculpat părților civile în totalitate, prin tranzacție încheiată pe latura civilă a cauzei.
Reduce întinderea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului din C,-, nr.cadastral 7915/2 aparținând inculpatului, de la valoarea de 135.084 lei la valoarea de 10.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel prima instanță de control judiciar având în vedere diligențele inculpatului de a acoperi daunele materiale cauzate părților civile prin fapta sa concretizate în tranzacții autentice încheiate cu acestea cu privire la latura civilă a cauzei, a apreciat că, se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.b) Cod penal.
Totodată, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului referitor la aspectele esențiale ale infracțiunii deduse judecății se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c) Cod penal.
S-a apreciat că prejudiciul nepatrimonial real creat părților civile este mult mai mic decât cel reținut de instanța de fond.
În termen legal împotriva deciziei penale nr.67 din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.789 din 11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- au declarat recurs inculpatul și părțile civile, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului sub minimul special prevăzut de lege în raport de împrejurarea că prejudiciul cauzat părților civile a fost integral acoperit.
Recurentele părți civile prin același apărător, solicită admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului daunelor morale pentru părțile civile și, modificarea sechestrului asigurator în raport de cuantumul daunelor morale admise, iar pentru părțile civile și să se dispună menținerea sentinței de fond cu privire la daunele morale.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei și sentinței penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, instanța constată următoarele:
Față de ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Din coroborarea materialul probator administrat rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, constând în aceea că, a declarat în fals în fața notarului public faptul că este unicul moștenitor al defunctului și a depus ulterior declarația la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 obținând pentru sine o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
Achitarea inculpatului astfel cum acesta a solicitat nu se justifică în cauză câtă vreme acesta nu a dovedit lipsa de temeinicie a probelor acuzării.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei se constată că, instanța de apel a fost cea care a interpretat și aplicat corect prevederile art.72 Cod penal.
În mod just s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b) Cod penal - stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită părților civile și art.74 lit.c) Cod penal - comportarea sinceră în cursul procesului penal - cărora li s-a dat eficiență conform art.76 lit.e) Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Se reține că, regimul sancționator a fost corect determinat atât sub aspectul cuantumului cât și sub cel al modalității de executare a pedepsei fiind de natură să asigure îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.52 Cod penal privind scopul pedepsei acela de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Ca atare, în cauză, nu există motive de reducere a pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat cu privire la daunele morale.
În cauză, Curtea apreciază că prin fapta inculpatului nu s-a produs părților civile un prejudiciu nepatrimonial efectiv (alături de cel material) constând în suferințe fizice, psihice, lezarea demnității sau alte asemenea consecințe.
Nu se justifică acordarea de despăgubiri morale unor persoane fizice care prin comportamentul lor pasiv nu au înțeles să uzeze de prevederile Legii nr.9/1998 prin depunerea documentației necesare valorificării dreptului lor la despăgubiri și care ar fi condus la imposibilitatea inculpatului de a-și realiza activitatea infracțională
Pentru considerentele expuse Curtea în baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, va admite ca fondat apelul declarat de inculpatul, va casa în parte sentința penală și decizia penală și rejudecând va dispune înlăturarea obligării recurentului inculpat la plata daunelor morale către părțile civile și aplicării art.163 Cod procedură penală și dispune scoaterea de sub sechestru a imobilului proprietatea recurentului inculpat, situat în C, B-dul - nr.166, nr.cadastral 7915/2 și înscris în cartea funciară la nr.23137 a localității Va menține celelalte dispoziții.
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursurile penale declarate de părțile civile, și, cu consecința obligării acestora conform art.192 alin.2 Cod procedură penală la câte 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală;
Admite ca fondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în C, B-dul - nr.169, împotriva deciziei penale nr.67 din data de 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.789 din data de 11.07.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-.
Casează în parte sentința penală și decizia penală și rejudecând dispune:
- înlătură obligarea recurentului inculpat la plata daunelor morale către părțile civile;
- înlătură aplicarea art.163 Cod procedură penală și dispune scoaterea de sub sechestru a imobilului proprietatea recurentului inculpat, situat în C, B-dul - nr.166, nr.cadastral 7915/2 și înscris în cartea funciară la nr.23137 a localității
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile - domiciliată în comuna lui,-, județul C, - domiciliat în comuna lui,-, județul C, - domiciliată în comuna lui,-, județul C, - domiciliat în C,-, -,.A,.1,.6.
Obligă recurentele părți civile conform art.192 alin.2 Cod procedură penală la câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
jud. fond.:
jud.apel: G,
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.
3 ex./16.06.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Adriana Ispas, Maria Uzună
