Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 256/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 256
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Dublea
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind pronunțarea recursului penal " contestație în anulare " promovată de contestatorul recurent - împotriva deciziei penale nr.56o din 13.o9.2oo5 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.3068/2005.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 6 mai 2oo8, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a fi depuse note de concluzii scrise de către apărătorul contestatorului, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației penale de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, din 20.02.2008, contestatorul a solicitat, pe calea contestației în anulare, anularea deciziei penale nr.560 din 13.09.2005 a Curții de APEL IAȘI pronunțată în dosarul 3068/2005, în condițiile art.386 alin.1 lit. "c" Cod procedură penală, în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 lit. f-i Cod procedură penală și cu privire la care existau probe la dosar.
În concret, invocă existența cazului prevăzut la art.10 lit. "f" Cod procedură penală, respectiv lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, arată contestatorul în motivele expuse în scris că prin sentința penală nr.4590 din 23.10.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr.560 din 13.09.2005 a Curții de Apel Iași, a cărei anulare se solicită, a fost condamnat, printre altele, și pentru infracțiunea prevăzută de art.239 al.1, 2, 3, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.239 alin.2 Cod penal, astfel cum fusese sesizată instanța prin rechizitoriu.
Or, cu privire la această faptă nu există nici o sesizare din oficiu sau un denunț, în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, așa cum prevăd obligatoriu dispozițiile art.208 Cod procedură penală, astfel că instanța nu a fost sesizată în mod legal, respectiv lipsește sesizarea pentru infracțiunea prevăzută de art.239 alin.1, 3, 4 Cod penal.
În concluziile pe fondul cauzei, cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, contestatorul a invocat și cazul prevăzut de art.386 alin.1 lit. "b" Cod procedură penală, în sensul că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul când s-a soluționat cauza în recurs și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, fără a indica motivele și dovezile care l-au adus într-o astfel de imposibilitate.
Solicită admiterea contestației formulate și, pe fond, rejudecarea recursului.
Având în vedere data introducerii prezentei cereri de contestație în anulare și data pronunțării deciziei penale a cărei anulare se solicită, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității, excepție însă peste care a trecut având în vedere lipsa de unitate a punctelor de vedere în ceea ce privește momentul începerii executării pedepsei (relativ la amânarea executării pedepsei dispusă față de contestator).
Analizând motivele de anulare invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată prezenta contestație pentru considerentele ce vor fi expuse.
Contestația în anulare este o cale de atac prin care cei care au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repuși în aceste drepturi.
Folosirea contestației în anulare este prevăzută în anumite cazuri expres prevăzute de lege, printre care și cel în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art.10 lit. f-j Cod procedură penală, cu privire la care existau probe în dosar, caz prevăzut de dispozițiile art.386 lit. "c" Cod procedură penală.
Dintre cazurile care conduc la încetarea procesului penal, contestatorul a înțeles să își motiveze cererea pe cazul prevăzut de art.10 lit. "f" Cod procedură penală, respectiv atunci când lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizația sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv lipsa sesizării instanței de fond prin rechizitoriul procurorului pentru infracțiunea prevăzută de art.239 al.1, 3, 4 Cod penal.
Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, întocmit la data de 4.11.2002 în dosarul 5790/P/2002 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea, în condițiile art.33 lit. "a" Cod penal, a infracțiunilor prevăzute de art.292 Cod penal, art.36 alin.2 din 328/1966 republicat cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.239 alin.2 Cod penal, împotriva părții vătămate A, constând în aceea că a adresat injurii și amenințări acestuia și totodată, l-a bruscat și l-a lovit pe acesta, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii.
Prin sentința penală nr.4590 din 23.10.2003, Judecătoria Iașia dispus, printre altele, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.239 alin.1, 2, 3, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, potrivit dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art.239 alin.2 Cod penal. Schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriul procurorului cu privire la infracțiunea de ultraj a fost determinată de modificările aduse Codului penal și în urma cărora art.239 Cod penal i s-a dat o nouă numerotare a alineatelor, faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu în materialitatea lor încadrându-se în dispozițiile art.239 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal.
Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe întreconținutul legalal infracțiunii șiconținutul concretal acesteia. Prinîncadrarea juridică a faptei se stabilește textul din legea penalăcare prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce face obiectul cauzei penale.
Cum dispozițiile legii penale pot cunoaște modificări de formă și de conținut pe parcursul judecării unei cauze penale, instanța este obligată să procedeze la concordanța dintre fapta cu care a fost investită și textul de lege în vigoare la momentul soluționării cauzei.
Așa cum am precizat mai sus, dispozițiile art.239 Cod penal, ce incriminează infracțiunea de ultraj, au cunoscut modificări în ce privește numerotarea alineatelor de la momentul întocmirii rechizitoriului și până la momentul judecării, conținutul material al infracțiunii rămânând în esență neschimbat, astfel că instanța a procedat la "realizarea concordanței între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia" prin intermediul instituției prevăzută de art.334 Cod procedură penală.
Atât pentru încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu, cât și pentru noua încadrare juridică reținută de către instanță urmărirea penală se începe din oficiu, iar sesizarea instanței se face prin rechizitoriul procurorului.
Susținerile contestatorului privind lipsa unei sesizări din oficiu pentru infracțiunea reținută de instanță sunt lipsite de temei.
Astfel, la 6 dosar urmărire penală se află procesul-verbal de sesizare din oficiu, iar la 20-22 se află declarațiile părții vătămate A - agent principal de poliție - în care reclama săvârșirea de către numitul a infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 Cod penal.
Trebuie precizat și împrejurarea că, în final, încadrarea juridică a faptei este dată de către instanța de judecată.
Concluzionând este evident că atât instanța, prin rechizitoriu, cât și procurorul, atât prin procesul-verbal de sesizare din oficiu cât și prin declarațiile de parte vătămată, au fost legal sesizați în ce privește infracțiunea prevăzutăde art.239 Cod penal.
În ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit. "b" Cod procedură penală, pentru ca acest caz să poată opera este necesar, printre altele, ca imposibilitatea de prezentare a părții la judecarea recursului să se datoreze unor împrejurări care, în funcție de realitatea concretă raportată la fiecare caz în parte, să poată fi apreciate ca având un caracter excepțional, de neînvins, să nu fi fost prevăzute în mod normal de parte.
În decursul celor trei termene acordate în prezenta cauză până la soluționarea contestației, deosebit de faptul că cererea introductivă trebuia însoțită de acte justificative, contestatorul nu a depus nici un document care să ateste realitatea celor susținute și împrejurarea că s-a aflat într-o situație excepțională. Era de datoria contestatorului ca până la soluționarea cauzei să depună diligențele necesare pentru a oferi instanței acte în dovedirea susținerilor formulate și nu să solicite termene neîntemeiate pentru diverse cauze.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prevăzute de art.386 lit. "b" și "c" Cod procedură penală, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.392 Cod procedură penală să respingă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.560 din 13.09.2005 a Curții de APEL IAȘI, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.560 din 13.09.2005 a Curții de APEL IAȘI, pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 150 lei ron, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
15.2008.-
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Tatiana Juverdeanu, Dublea
