Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 588/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 588/2009

Ședința publică din 08 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 3: Alina

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 159/26 august 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns partea civilă recurentă - asistată de apărător ales, avocat și inculpatul intimat asistat de apărător ales, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, de către doamna avocat, în calitate de apărător angajat pentru redactarea motivelor de recurs, chitanța privind onorariul încasat pentru redactarea motivelor de recurs.

Apărătorul ales al părții civile recurente -, avocat, depune la dosar dovada că inculpatul a încercat să se servească de consecințele declarațiilor date, și anume: răspuns la interogatoriu, sentința de divorț, raport de expertiză și adeverințe.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al părții civile recurente -, avocat, solicită, în temeiul art. 3859pct. 19 Cod procedură penală, să se constate că hotărârile atacate sunt fundamentate pe o eroare gravă și în rejudecare, să se pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal.

Arată că din conținutul hotărârilor atacate și probele existente la dosar rezultă că elementele pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sunt următoarele:

1. neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, având în vedere că nu s-a realizat transferul proprietății;

Învederează că această apreciere constituie o eroare de fapt deoarece transferul proprietății era realizat în acel moment, declarațiile au fost date cu ocazia încheierii contractelor, iar consecințele sunt evidente: inculpatul a profitat de declarații, de contractele de vânzare cumpărare, în procesul civil, pentru a sustrage bunurile din masa bunurilor de împărțit. În acest sens există declarațiile martorilor care arată că este vorba despre terenurile dobândite în anul 1999. Apreciază că din punct de vedere penal sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru că a existat intenția inculpatului.

2. neagravarea situației inculpatului în propria cale de atac;

Consideră că și această apreciere este o gravă eroare deoarece în speță nu este vorba de exercitarea căii de atac, inculpatul formulând o simplă plângere împotriva rezoluției procurorului, iar instanța, în temeiul art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală a admis plângerea, a reținut cauza spre rejudecare și s-a dispus achitarea inculpatului.

În concluzie solicită instanței să rețină că suntem în prezența elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în declarații și să pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că recurenta nu dorește decât condamnarea inculpatului dar arată că intrarea în posesie s-a făcut în temeiul antecontractelor de vânzare-cumpărare, care nu au fost încheiate cu proprietarii de drept, iar după rămânerea definitivă a sentinței de divorț inculpatul a încheiat contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, apreciind că nu a existat din partea inculpatului intenția de a săvârși infracțiunea.

Apărătorul ales al părții civile recurente -, avocat, în replică, apreciază că inculpatul nu contestă împrejurarea că terenurile au fost dobândite cu mult timp înaintea semnării contractelor în formă autentică și că infracțiunea s-a realizat prin declarațiile date de inculpat în fața notarului în momentul încheierii contractelor în formă autentică.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, arată că terenurile au intrat în proprietate doar la momentul achitării prețului.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că litigiul părților s-ar putea soluția în instanța civilă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 180/2009 Judecătoria Sibiua dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals în declarații prev. de art. 292 alin. 1.Cod Penal după ce în prealabil a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 292.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 292.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, formulată de Ministerul Public.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut în fapt următoarele:

În fapt, inculpatul și partea vătămată (fostă ) - au fost căsătoriți din anul 1971, iar la data de 16.04.2007, prin sentința civilă nr. 1917/16.04.2007 a Judecătoriei Sibius -a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, prin acordul acestora, sentința rămânând astfel definitivă și irevocabilă în ceea ce privește desfacerea căsătoriei la data pronunțării, respectiv la 16.04.2007.

Instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere din acțiunea reconvențională privind împărțirea bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei și înregistrarea separată a acestora.

După pronunțarea hotărârii de divorț, inculpatul s-a prezentat la inginer expert topo și a solicitat să întocmească documentația pentru încheierea a trei contracte de vânzare - cumpărare a unor terenuri - 3 parcele.

Astfel, în data de 19.10.2007, inculpatul a încheiat cu numita la Biroul Notarului Public contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 938 prin care acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață totală de 6300 mp. înscris în CF.3557 - nr. top. 4727, arabil de 1500 mp. și fânaț de 4800 mp. declarând că "le preia în proprietate și posesie cu data respectivă" și a solicitat întabularea în CF. ca bun propriu, fiind divorțat.

La data de 25.10.2007 inculpatul a încheiat cu numitul, prin mandatarul acestuia, la Biroul Notarului Public contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 951, prin care acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului fânaț în suprafață totală de 3000 mp. înscris în CF. 3565 - nr. top. 4725, declarând că "le preia în proprietate și posesie cu data respectivă" și a solicitat întabularea în CF. ca bun propriu, fiind divorțat.

În fine, la data de 5.11.2007, inculpatul a încheiat cu numitul la Biroul Notarului Public contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 974 prin care acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață totală de 4500 mp. înscris în CF. 3560 - nr. top. 4717, fânaț, declarând că "le preia în proprietate și posesie cu data respectivă" și a solicitat întabularea în CF. ca bun propriu, fiind divorțat.

Cu privire la aceste terenuri au fost încheiate acte sub semnătură privată în anul 1999 cu numiții, în anul 2003 cu, iar în anul 1999 de la, acte în care se menționează că aceștia au vândut terenurile inculpatului.

Actele sub semnătură privată au fost încheiate cu persoanele care figurau în Registrul agricol, iar inculpatul a încheiat contractele în formă autentică cu proprietarii de drept, prin procesul - verbal încheiat la data de 06.06.2008 de organul de cercetare penală, stabilindu-se că este vorba de aceleași parcele (fila 32).

Instanța de fond a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații întrucât cele trei contracte încheiate în timpul căsniciei dintre soții au doar valoarea unor antecontracte de vânzare - cumpărare, aspect ce rezultă de asemenea, din faptul că acestea nu au fost încheiate cu proprietarii, ci cu alte persoane, rude cu proprietarii. Judecătoria Sibiua reținut că aceste contracte constituie promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, soții dobândind doar dreptul de a cere promitenților - vânzători (sau succesorilor acestora) să încheie contractele de vânzare - cumpărare în formă autentică, iar nu dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, neavând nici o relevanță sub acest aspect faptul că părțile - promitenți - cumpărători au intrat în posesia terenurilor la momentul încheierii ante-contractelor.

Contractele de vânzare - cumpărare au fost încheiate doar în toamna anului 2007, moment la care inculpatul era divorțat și a dobândit astfel terenurile cu titlu de bunuri proprii.

În ce privește schimbarea de încadrare juridică solicitată de Ministerul Public din 292.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, instanța a respins-o considerând, pe de o parte nu se poate reține o rezoluție infracțională unică atâta timp cât se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, iar pe de altă parte, întrucât acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a admiterii plângerii formulate de către inculpat împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și astfel nu i se poate agrava acestuia situația în propria cale de atac.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea vătămată - - fosta soție, solicitând condamnarea inculpatului pentru fals în declarații, întrucât la data încheierii celor trei contracte de vânzare - cumpărare inculpatul a făcut declarații false deoarece părțile nu erau divorțate, sentința de divorț fiind definitivă la 23.11.2007. Respectivele terenuri au fost achiziționate în 1999 deci în timpul căsătoriei. A fost depusă decizia nr. 245/2002 a Tribunalului Sibiu devenită irevocabilă la 23.11.2007.

Prin decizia penală nr. 159/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată -, a fost respinsă cererea intimatului pentru acordarea cheltuielilor judiciare din apel, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

părților s-a pronunțat la 16.04.2007 prin acordul soților așa încât sentința a fost definitivă și irevocabilă sub acest aspect la data de pronunțării (16.04.2007) și nu cum a susținut apelanta - la 23.11.2007. La acea dată a rămas definitivă decizia nr. 245/2007, când Tribunalul Sibius -a pronunțat doar cu privire la cheltuielile de judecată.

Așa fiind, în momentul prezentării inculpatului la notar în vederea încheierii celor trei contracte autentice de vânzare - cumpărare: 19 octombrie, 25 octombrie și 5 noiembrie 2007, el era divorțat, prin urmare afirmația sa din cuprinsul contractelor prin care solicită întabularea terenurilor ca bunuri proprii fiind divorțat corespunde realității.

Din punct de vedere al dobândirii dreptului de proprietate, nu poate fi primită susținerea apelantei că aceste terenuri au fost cumpărate în timpul căsătoriei prin acte sub semnătură privată, atâta vreme cât doar prin acte autentice se poate face transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor, actele autentice putând fi întabulate. Numai înscrierea în cartea funciară este constitutivă de drepturi. Din punct de vedere legal nu s-a putut considera că respectivele terenuri au fost proprietatea părților, dobândite în timpul căsătoriei

Un alt argument a fost acela că inculpatul este cel care a criticat ordonanța dată în dosarul nr. 735/P/2008 prin care i se aplicase o sancțiune administrativă de 1.000 lei. Prin încheierea penală din 18.12.2008 instanța desființat această ordonanță, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații și s-a reținut cauza spre rejudecare în baza art. 2781alin.8 lit. c C.P.P. dispunându-se prin sentința apelată achitarea petentului.

Față de motivele încheierii de admitere a plângerii și în procedura declanșată de petent nu i s-ar putea agrava acestuia situația prin pronunțarea unei soluții de condamnare în apelul declarat de intimata parte vătămată -.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs partea vătămată și civilă -.

Recursul a fost declarat în termen.

În motivarea recursului partea vătămată a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că s-a comis o gravă eroare de drept, prin greșita interpretare a antecontractelor de vânzare-cumpărare, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.

Critica formulată de partea vătămată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța reține că aceasta este nefondată, din următoarele considerente:

Între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei nu există o contradicție evidentă, de necontroversat, esențială, de natură a justifica o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.

Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, din care rezultă că după divorțul prin consimțământul părților (în care hotărârea a fost definitivă și irevocabilă în ceea ce privește divorțul la 16 aprilie 2007), la 19 octombrie, 25 octombrie și 5 noiembrie 2007 inculpatul a încheiat trei contracte autentice, de vânzare-cumpărare, dobândind proprietatea asupra terenurilor care au fost transmise, cu titlu de bunuri proprii.

Contractele sub semnătură privată încheiate sub durata căsătoriei între soții și cu rudele proprietarilor de terenuri, sunt promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, neexistând o transmisiune a proprietății terenurilor, acestea nefiind bunuri comune dobândite sub durata căsătoriei.

Instanțele au dat o interpretare corectă, apreciind că actele încheiate cu persoanele care figurau în Registrul agricol, sub durata căsătoriei, sunt promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, iar împrejurarea că soții au dobândit posesia terenurilor nu echivalează cu dobândirea proprietății comune asupra acestora, terenurile putând fi transmise numai prin acte autentice.

Raportat la această interpretare, împrejurarea că inculpatul a solicitat întabularea ca bunuri proprii a terenurilor, dobândite după desfacerea căsătoriei, nu probează că inculpatul a făcut o declarație necorespunzătoare adevărului, iar fapta inculpatului nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal.

Dintr-o perspectivă procedurală, ținând seama de non reformatio in pejus, considerentele instanțelor privind neagravarea situației în propria cale de atac sunt justificate.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul părții vătămate -.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 alin. 6 Cod procedură penală instanța va obliga partea vătămată - la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum și cele efectuate de inculpat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 159/26 august 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Obligă pe partea civilă - să plătească statului suma de 80 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Obligă pe partea civilă - să plătească inculpatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./14.10.2009

jud. apel,

jud. fond

Președinte:Maria Elena Covaciu
Judecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 588/2009. Curtea de Apel Alba Iulia