Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 227/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 227/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei penale nr.183/ din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, la prima și a doua strigare, pentru recurentul inculpat, avocat, care substituie pe avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimatele parți civile DGFP V, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și intimata parte responsabilă civilmente SC SRL Rm.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat de inculpat și din oficiu pune în discuție existența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct.3 din Codul d e procedură penală, față de împrejurarea că la dosar nu există încheierea de amânare a pronunțării, pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite cerințele art.292 Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct.10 din Codul d e procedură penală. În cauză nu s-a efectuat o expertiză financiar contabilă care să stabilească prejudiciul produs de inculpat. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele invocate în scris de inculpat. Cu privire la motivul de casare invocat din oficiu de instanță, pune concluzii de admitere a acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul Vâlcea, fiind identificat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct.3 din Codul d e procedură penală, în sensul că instanța de apel cu ocazia amânării pronunțării hotărârii nu a dat o încheiere și nu se poate verifica legalitatea și temeinicia acesteia.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.638 din 2 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.334 Cod pr. penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor prev. de art. 9 lit.c, din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.13 Cod penal, și art.43 din Legea nr.82/1991, în infracțiunea prevăzută de art.9 pct.l lit.c, și pct.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.
În baza art.9 pct.l lit.c și pct.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.01.1967 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, fără antecedente penale, CNP -, la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.c, Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33- 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare prin privare de libertate cu aplicarea art.71 Cod penal, în limitele prevăzute de art.64 lit.a - c Cod penal.
În baza art.35 alin.l Cod penal cu aplic. art.66 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
A fost admise acțiunile civile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, și Agenția Națională de Administrație Fiscală, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Râmnicu V, la plata despăgubirilor civile către partea civilă în sumă de 452.957 lei (ron), plus dobânda aferentă calculată potrivit legislației fiscale.
Au fost anulate facturile și chitanțele fiscale false din dosarul de urmărire penală ( 121- 228 ).
În baza art.11 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.163 și urm. Cod pr. penală, a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, până la concurența despăgubirilor civile acordate părții civile.
In baza art.13 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii la Oficiul Național al Registrului Comerțului
În baza art. 191 Cod pr. penală, inculpatul a fost obligat să achite suma de 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea comercială a fost înmatriculată din anul 1992, iar inculpatul este unic asociat și administrator. Principalul obiect de activitate al societății este colectarea și valorificarea deșeurilor industriale reciclabile.
In perioada controlată de organele fiscale, 01.01.2001-30.09.2004, au fost identificate 24 de societăți comerciale de la care inculpatul a achiziționat diferite cantități de deșeuri de fier vechi și 3 societăți comerciale cărora le-a vândut aceste mărfuri. Cele mai multe din facturile fiscale identificate, ca fiind emise de diferiți furnizori, s-a constatat că au fost completate cu date fictive de către inculpatul, care apoi, le-a înregistrat în contabilitatea, cu scopul de a diminua obligațiile de plată către bugetul de stat. Cu ocazia verificărilor societăților comerciale furnizoare a rezultat că 21 nu figurează înregistrate la Registrul comerțului, iar 3 au sediul social expirat de mai mulți ani și nu desfășoară activitate, nedepunând bilanț anual contabil ( 17-20 dosar.).
Inculpatul, în calitate de administrator al Râmnicu-V, a înregistrat cu știință în contabilitatea firmei facturi fiscale, pentru operațiuni nereale de aprovizionare cu deșeuri de fier vechi, în valoare totală de 5.635.566.675 lei ROL, în perioada 01.0.12001-30.09.2004, cu scopul de a diminua obligațiile de plată către bugetul de stat și cauzând acestuia un prejudiciu total de 2.574.784.307 lei ROL, iar în perioada 23.04.2003-9.09.2004, inculpatul a ridicat din contul SC, deschis la BRD - Sucursala V, suma de 2.694.840.197 lei ROL, pe care nu a putut să o justifice, ca fiind folosită pentru desfășurarea activității economice a societății.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vaf ormulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 452.957 lei RON.
Prin aceste operațiuni fictive, care au fost înregistrate în contabilitatea, din dispoziția inculpatului, acesta s-a sustras de la plata sumei de 2.574.784.307 lei ROL, către bugetul de stat, sumă compusă din impozitul pe profit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și TVA de plată. Din procesul-verbal de control întocmit de V rezultă că prejudiciul total adus bugetului de stat de către inculpatul este de 452.957 lei RON, ce se compune, pe surse după cum urmează:
- impozit pe profit 68.085 lei RON
- dobânzi impozit pe profit 29.753 lei RON
- majorări impozit pe profit 15.864 lei RON
- penalități de întârziere impozit pe profit 8.273 lei RON
- TVA de plată 159.255 lei RON
- dobânzi TVA 65.525 lei RON
-majorări TVA 37.106 lei RON
- penalități de întârziere TVA 16.828 lei RON
- impozit venit microîntreprinderi 4.288 lei RON
- dobânzi impozit venit microîntreprinderi 2.081 lei RON
- majorări impozit venit microîntreprinderi 999 lei RON
- penalități impozit venit microîntreprinderi 645 lei RON
- impozit pe veniturile din alte surse 25.851 lei RON
- dobânzi impozit pe veniturile din alte surse 8.118 lei RON
-majorări impozit pe veniturile din alte surse 6.023 lei RON
-penalități impozit pe veniturile din alte surse 4.263 lei RON
Majorările și penalitățile de întârziere au fost calculate de către organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului V - Activitatea de Control Fiscal până la data de 21.08.2006 (potrivit adresei nr.57410/21.08.2006).
Prin cele două constatări tehnico-științifice grafice întocmite în cauză s-a stabilit că inculpatul este autorul scrisului de completare a unui număr de 27 de facturi fiscale și 2 chitanțe fiscale, emise în numele unor furnizori fictivi, iar cu privire la celelalte documente de aprovizionare se poate observa că au un scris asemănător, deși sunt emise în zile diferite și de societăți comerciale din diferite județe din țară, aspecte care demonstrează, fără nici un dubiu caracterul fictiv al operațiunilor înscrise pe aceste documente contabile ( 121-227dosar ).
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv și rezultă că autoturismele lor, care apar înscrise pe facturi, nu au fost folosite niciodată ca mijloc de transport pentru mărfuri aparținând, iar martorii - și au declarat că, deși îl cunosc pe inculpat nu i-au transportat niciodată mărfuri, greutatea încărcăturilor menționate în facturi depășind cu mult capacitatea autovehiculelor.
Tot astfel, nici persoanele ale căror coduri numerice personale au fost trecute în aceste facturi fictive nu au cunoștință despre întocmirea lor, iar din verificările efectuate, a rezultat că multe din acestea, nu figurează în baza de date a sistemului informatizat al evidenței persoanelor - baza națională (90 dos. ).
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a reținut că infracțiunea de fals intelectual este absorbită de infracțiunea complexă de evaziune fiscală, deoarece în conținutul constitutiv al acesteia este cuprins și uzul de fals, respectiv neevidențierea în actele contabile a veniturilor realizate având ca urmare consecințe juridice și anume diminuarea impozitului datorat statului.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut, de art.9 pct.l lit.c și pct.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 Cod penal și ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu - V și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu -V a criticat sentința pentru schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală deși valoarea reală a prejudiciului efectiv produs de inculpat, compus din impozit pe profit, tva, impozit venit microînteprindere și impozit pe venit din alte surse, este de 257.479 lei, situată astfel sub limita de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale data consumării faptei, respectiv 30.09.2004 (cursul oficial al BNR pentru această dată fiind de 41.071 lei ROL/1 euro), respectiv 4.071.000.000 lei ROL (astfel că reținerea acestei cauze de agravare a răspunderii penale,cu consecința majorării limitei minime și maxime a pedepsei prevăzute de lege este neîntemeiată.
De asemenea s-a arătat că prima instanță nu a reținut dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal în cazul infracțiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, deși din actele aflate la dosar a rezultat că în perioada aprilie 2003 - septembrie 2004, în repetate rânduri, inculpatul a ridicat din contul SC SRL, deschis la BRD V, mai multe sume de bani cu diverse titluri, cea mai mare parte din acestea fiind folosită în interes personal. În concluzie, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.272 pct.2 Legea nr.31/1990 în infracțiunea prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Apelantul-inculpat, prin avocat, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, iar, în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai blânde. Cu privire la al II-lea motiv de apel, apărătorul apelantului-inculpat a apreciat că instanța de fond trebuia să audieze și contabilul firmei în calitate de martor și, eventual, să extindă cercetările și asupra acestuia.
S-a arătat că, deși s-a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se statua în mod corect prejudiciul cauzat, instanța de fond nu a admis proba. Valoarea deșeurilor găsite nu a fost prinsă și deci nu s-a luat în calcul valoarea achiziției, respectiv valoarea acesteia pe piață. Instanța a dispus în mod greșit, schimbarea încadrării juridice, deoarece din faptele săvârșite rezultă că prejudiciul nu este mai mare de 100.000 EURO. De asemenea, s-a arătat că, la data săvârșirii faptelor nu exista legea privind agravanta.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.183/A din 24 octombrie 2007, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu -V și inculpat, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispozițiile pct.2 de la art.9 pct.l lit.c din Legea nr.241/2005 și a menținut pedeapsa aplicată. A făcut aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și a menținut pedeapsa, menținând, totodată, celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat, printre altele, de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în perioada 01 ianuarie 2001 - 30 septembrie 2004, cauzând statului român un prejudiciu în sumă de 2.574.784.307 lei. Instanța de fond nu a dat eficiență art. 13 Cod penal, în sensul că a aplicat agravanta de la art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005, care prevede un tratament sancționator mai sever, respectiv, majorează limita minimă și limita maximă a pedepsei cu încă 2 ani dacă prejudiciul adus statului este mai mare de 100.000 euro, în condițiile în care infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită sub imperiul Legii nr. 87/2004, care nu a prevăzut acest tratament sancționator, fiind astfel, o lege mai favorabilă.
Și în privința neaplicării art.41 alin. 2 Cod penal la infracțiunea prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală.
Dat fiind gradul de pericol social ridicat al săvârșirii unor asemenea fapte, tribunalul a menținut pedeapsa individualizată și aplicată inculpatului de instanța de fond, scopul pedepsei preventiv, educativ și sancționator va fi realizat doar în aceste condiții, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate ca legale și temeinice.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei contabile solicitate în cauză care era neapărat necesară atât pentru soluționarea laturii civile a cauzei cât și pentru a se stabili reținerea circumstanței agravante legată de cuantumul prejudiciului, precum și faptul că, soluționând cauza numai pe baza constatării efectuată de organele fiscale, inculpatul nu a beneficiat de posibilitatea de a-și desemna un expert consilier, încălcându-i-se dreptul la apărare.
De asemenea, inculpatul a invocat și nemotivarea hotărârii în ceea ce privește întinderea prejudiciului, atât de către instanța de fond cât și de cea de apel, susținere care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală.
Instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.3 Cod pr.penală, referitor la imposibilitatea verificării compunerii completului de judecată și a respectării principiului continuității, constatându-se lipsa încheierii în care s-au consemnat dezbaterile asupra apelului din dosarul tribunalului.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate de inculpat și a celor puse în discuție din oficiu, curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis:
Verificând dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, pentru a stabili dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii formulată, în scris, de inculpat prin motivele apel d e la filele 122, 123, de administrare în cauză a unei expertize contabile și motivele pentru care o asemenea cerere nu a fost încuviințată, curtea a constatat că la dosar nu se află încheierea în care s-au consemnat dezbaterile.
Din rezoluția de la primirea dosarului, rezultă că declarația de apel a fost înaintată tribunalului, de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, la data de 12 septembrie 2007, primul termen de judecată fiind la 17 octombrie 2007.
La dosar, însă, nu se află nici o încheiere de ședință în care să se fi consemnat modul în care s-a desfășurat judecata la termenul din 17 septembrie 2007, după declarația inculpatului de la fila 135, fiind legată la dosar minuta deciziei 183 din 24 octombrie 2007 și, apoi, decizia penală menționată, filele dosarului fiind numerotate în ordine.
Este adevărat că, în practicaua deciziei se menționează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2007 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte componentă din această decizie, motiv pentru care s-a trecut la pronunțarea hotărârii, dar, curtea nu poate verifica nici în ce au constat dezbaterile, nici dacă instanța a fost compusă potrivit legii, nici dacă a existat vreun caz de incompatibilitate sau dacă judecătorii care au participat la dezbateri au fost aceiași care au pronunțat decizia recurată, în sensul reglementărilor art.292 Cod pr.penală.
In mod constant, atât literatura cât și practica judiciară au considerat că această situație constituie o nulitate absolută care lovește hotărârea pronunțată, referindu-se la dispozițiile relative la compunerea completului de judecată prev. de art.197 alin.2 Cod pr.penală, atrăgând în cauza de față casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.3 Cod pr.penală.
De asemenea, curtea constată că în cauză se regăsește și cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor, respectiv nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului formulată expres în motivele de apel d e administrare a probei cu expertiză contabilă, în conținutul deciziei nearătându-se de ce această probă nu a fost administrată.
Curtea apreciază că, față de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală care cunoaște și o agravantă determinată de întinderea prejudiciului, chiar dacă în apel a fost desființată sentința ce reținuse acea agravantă, în considerarea aplicării legii penale cu tratament sancționator mai puțin sever, expertiza contabilă constituie o probă utilă, pertinentă și concludentă față de natura cauzei.
Este o concluzie a practicii judiciare faptul că, aspectele consemnate în actele de control întocmite de Direcția Finanțelor Publice nu sunt în majoritatea cauzelor preluate integral de către instanțele de judecată și că, o expertiză contabilă este necesară lămuririi cauzei cu ajutorul părerii specialiștilor. De altfel, în cauză actul de control reține nu mai puțin de 16 tipuri de prejudicii aduse bugetului de stat, care au fost însușite întocmai de către instanța de fond, dar și de către instanța de apel care a lăsat neschimbată latura civilă a cauzei, fără a se face referire la temeiul legal în baza căruia aceste tipuri de sume pot fi reținute ca fiind datorate statului.
Hotărârea instanței de apel este, de asemenea, nemotivată sub aspectul laturii civile. Deși inculpatul contestase în mod expres prin motivele de apel cuantumul prejudiciului cu care se constituie parte civilă V și invocase faptul că debitele către stat urmau a fi stabilite după ce s-ar fi scăzut valoarea de achiziție a deșeurilor feroase pentru care s-au întocmit înscrisurile considerate false, prin raportare la valoarea de circulație sau de achiziție de la particulari a acestor deșeuri, instanța de apel nu răspunde apelului vizând latura civilă, caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct.9 Cod pr.penală.
Instanța de apel motivează, în legătură cu apelul inculpatului, doar că va schimba încadrarea juridică pentru motivele arătate la analiza apelului parchetului care constituie, de fapt, și temeiul admiterii apelului inculpatului, nefăcând nici o precizare cu privire la latura civilă a cauzei și la argumentele care au convins instanța de apel cu privire la întinderea prejudiciului.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu se poate stabili compunerea legală a completului de judecată și conținutul dezbaterilor asupra apelului, respectarea dreptului la apărare al inculpatului, că instanța de apel nu a motivat în nici un fel hotărârea, sub aspectul laturii civile, în condițiile în care apelul inculpatului conținea în mod expres un motiv legat de întinderea prejudiciului și că, nu s-a administrat o probă esențială pentru soluționarea corectă a cauzei, respectiv expertiza contabilă, curtea va admite recursul inculpatului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Vâlcea.
Urmează ca instanța de apel să administreze proba cu expertiză contabilă, să permită, la cerere, un expert parte inculpatului, conform art.120 alin.3 Cod pr.penală, să administreze orice probe va considera utile aflării adevărului în cauză, ținând seama și de cererile formulate în acest sens de inculpat și să răspundă la toate motivele de apel ale inculpatului.
Față de prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 7 ianuarie 1967 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, fără antecedente penale, CNP -, împotriva deciziei penale nr.183/A din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv, Tribunalul Vâlcea.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.5/18 aprilie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Teodora
