Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 1/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
APEL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1
ședința publică din 12 martie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și inculpații plutonier major, căpitan, căpitan (.) și lt.colonel (.) împotriva sentinței nr.103/07 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr.532/2002
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
S-a făcut apelul și au răspuns apelanții inculpați căpitan asistat de apărător ales avocat - apărător care a răspuns și pentru intimații inculpați prezenți și - și lt.colonel (.) asistat de apărător ales avocat .
Au lipsit apelanții inculpați plutonier major pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu avocat, căpitan (.) fiind reprezentat de apărător ales avocat, precum și reprezentantul intimatei părți civile Ministerul Apărării.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei.
Apărătorul apelantului inculpat căpitan (.) a invocat excepția de necompetență după calitatea persoanei deoarece prin Decizia nr.610/20 iunie 2007 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art.III alin.3 alin.(2) și alin.(3) teza a Id in Legea nr.356/2006 și a arătat că în conformitate cu art.35 alin.(2) proc.pen. cauza trebuie soluționată de o instanță civilă. În motivarea acestei excepții, apărătorul apreciază că în mod greșit Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a investit pentru judecarea apelului Curtea Militară de Apel, întrucât sesizarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.III alin.3 teza a II-a din Legea nr.356/2006 pentru completarea și modificarea Codului d e procedură penală, întrucât unul dintre inculpați ( ) este civil.
În opinia sa, apărătorul consideră că potrivit textului menționat mai sus, în caz de admitere a apelului sau recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit prezentei legi; ori, în speță, este vorba de art.35 alin.(2) proc.pen. potrivit căruia, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revine instanței civile.
Astfel, apărătorul consideră că instanța urmează să constate că decizia de casare a celor două hotărâri a fost emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 iulie 2007, adică mult după intrarea în vigoare a Legii nr.356/2006; în opinia sa, Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi trebuit să dea o soluție de admitere a recursului conform dispozițiilor art.281proc.pen. în sensul că trebuia să sesizeze ca instanță competentă teritorial să judece prezentul apel, Curtea de Apel Galați; în final, apărătorul a solicitat admiterea excepției și, pe fond, să se dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Apărătorul apelantului inculpat plutonier major a solicitat admiterea apelului, declinarea competenței în favoarea unei instanțe civile, iar cu privire la desființarea hotărârii instanței de fond - respectiv a sentinței Tribunalului Militar Teritorial B - a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Apărătorul apelantului inculpat căpitan și al intimaților inculpați și a arătat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la hotărârea Curții Militare de Apel și nu la cea a Tribunalului Militar Teritorial B astfel că, în opinia sa, corect a fost dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea Militară de Apel; în continuare, a solicitat judecarea apelului de către o instanță militară, iar cu privire la declinarea cauzei în favoarea unei instanțe civile, Curtea Militară de Apel urmează să aprecieze asupra acestei chestiuni.
Apărătorul apelantului inculpat lt.colonel (.) a solicitat respingerea excepției de necompetență invocată mai sus.
Procurorul a cerut admiterea excepției de necompetență după calitatea persoanei ce are ca temei Decizia Curții Constituționale nr.610/2007, că prin această decizie practic Curtea Constituțională a instituit o regulă derogatorie de la dreptul comun, în sensul că se conferă dreptul instanței de control judiciar civile să judece apeluri și respectiv recursuri împotriva unor hotărâri pronunțate de instanțe militare în cauze cu infractori militari și civili.
Curtea, după deliberare respinge ca nefondată excepția ridicată deoarece decizia Curții Constituționale în discuție a declarat neconstituțional doar art.III alin.(2) și alin.(3) teza I din Legea nr.356/2006, apreciind constituțională teza finală a alin.(3) din textul și legea menționate, conform căreia în caz de admitere a apelului. dacă se dispune desființarea. hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca la instanța competentă potrivit legii. Totodată, dispozițiile art.379 pct.2 lit.b) proc.pen. stabilesc că instanța judecând apelul. desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată când există vreunul din cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.(2) proc.pen. cu excepția cazului de necompetență când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.
În atare situație, apreciind că problema competenței, în faza procesuală a apelului poate constitui motiv de desființare și nu temei de soluționare pe cale de excepție, instanța a constatat că nu mai sunt alte cereri sau excepții de formulat, astfel că președintele completului a acordau cuvântul cu privire la apelurile declarate.
Apărătorul apelantului inculpat plutonier major a solicitat admiterea apelului și trimiterea dosarului la instanța de fond civilă, întrucât trebuie reluată judecata.
Apărătorul apelantului inculpat căpitan (.) a cerut admiterea apelului și trimiterea cauzei la instanța de fond întrucât ambele hotărâri au fost casate de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art.197 proc.pen.
Apărătorul apelului inculpat lt.colonel (.) a solicitat admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, precum și admiterea completării probelor în circumstanțiere.
Apărătorul apelantului inculpat căpitan și al intimaților inculpați și a solicitat admiterea apelului inculpatului pe care îl apără și respingerea apelului parchetului militar, cu justificările arătate în scris în notele depuse la dosar.
Apărătorii inculpaților au depus note și concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelurilor declarate de parchetul militar și de inculpați, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria sector 4 B, întrucât sediul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B care a efectuat urmărirea penală se află în sectorul 4.
Inculpații căpitan, și au arătat că sunt de acord cu susținerile apărătorilor lor.
Inculpatul lt.colonel (.) a solicitat să se judece cauza în continuare de către Curtea Militară de Apel.
După care,
CURTEA
constată că prin sentința nr.103/07 iulie 2005 în dosarul nr.532/2002 al Tribunalului Militar Teritorial B, au fost condamnați inculpații, astfel:
1. plutonier major, la:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.(1) pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.(2) pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 pen. toate cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.(1) pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din aceeași lege.
În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a), 34 lit.b) pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare ce a fost sporită cu 6 luni, urmând să execute în final o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 pen. pe perioada indicată în art.71 pen.
2. lt.colonel (.), la:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.1 pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 pen. raportat la art.289 pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 pen. toate cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 lit.c) proc.pen. inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În temeiul dispozițiilor art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațierea condiționată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151alin.(1) pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.33 lit.a), 34 lit.b) pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 pen. pe perioada indicată în art.71 pen.
3. căpitan și căpitan (.), la câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 lit.a) proc.pen. au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 pen. raportat la art.289 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 lit.c) proc.pen. au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151pen. și a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 pen. ambele cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 lit.d) proc.pen. inculpații au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
În conformitate cu art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 lit.d) proc.pen. inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațierea condiționată a pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.248 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen. și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.
4. În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) proc.pen. au fost achitați inculpații căpitan și pentru infracțiunea de complicitate la delapidare prevăzută de art.2151alin.(1) pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 pen. cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) proc.pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art.289 pen. cu referire la art.42 din Legea nr.182/1991 și uz de fals prevăzută de art.291 pen. ambele cu aplicarea art.41 alin.(2) pen.
Potrivit dispozițiilor art.348 proc.pen. au fost anulate ca false chitanțele, facturile, deconturile, mențiunile privitoare la avansuri concedii de odihnă aflate în registrele de casă, dispozițiile de plată și rapoartele personale privind acordare avans concediu de odihnă, mențiunile privind deconturi de materiale pe numele și, mențiunea referitoare la soldul din registrul de casă, statul nominal plată compensatorii, mențiunile privind plata către a sumei de 2.064.650 lei și către a sumei de 42.345.000 lei, statele de plată, statele nominale, dispoziții de plată, registrul de casă din 23 ianuarie 2001 și mențiunea privind valoarea totală a centralizatorului state de plată, toate enumerate în sentință.
A fost menținut sechestrul asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului și pe toate bunurile aparținând inculpaților, și și s-a ridicat sechestrul asigurător dispus pe bunurile inculpaților și.
Pe latura civilă, prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării și au fost obligați inculpații la plata către aceasta, după cum urmează:
- și la suma de 203.447.632 lei la care se adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;
- în solidar cu la suma de 103.602.252 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;
- în solidar cu la suma de 170.306.109 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la achitarea integrală a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaților și au rămas în sarcina statului și a fost obligat fiecare din inculpații condamnați la plata către stat a câte 5.000.000 lei cu același titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și inculpații plutonier major, căpitan, căpitan (.) și lt.colonel (.).
În esență, prin calea de atac s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru că greșit au fost achitați inculpații prin sentință, că mai sunt și alte persoane care ar fi trebuit cercetate și judecate, că încadrarea juridică a unora din fapte este greșită, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracțiuni, că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpaților despre care se susține că și-au însușit sume de bani și în scris - iar astăzi, în ședință publică și oral - că prezenta cauză trebuie judecată de o instanță civilă și nu de una militară întrucât inculpata nu este militar, ci civil, urmând a se face în cauză aplicarea art.35 alin.(2) proc.pen.
Apelurile sunt fondate și vor fi admise cu privire la acest ultim aspect invocat.
În cadrul deliberării Curtea Militară de Apel a constatat că prin Decizia nr.610/20 iulie 2007 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional art. III alin.(2) și alin.(3) teza I din Legea nr.356/2006 conform căruia cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi date în competența parchetelor sau instanțelor civile vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare, iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date.
Conform art.35 alin.(1) și alin.(2) proc.pen. în caz de indivizibilitate sau conexitate dacă dintre instanțe una este civilă iar alta militară, competența revine instanței civile.
Aceste două dispoziții legale conduc la ideea că situația referitoare la calea de atac a apelului pusă în discuție are la bază cazul de necompetență în soluționarea dosarului de către o instanță, respectiv cea militară.
Studiind dispozițiile art.379 pct.2 lit.b) proc.pen. conform cărora instanța judecând apelul. desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, când există vreunul din cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen. cu excepția cazului de necompetență când se dispune rejudecarea de către instanța competentă și ale prevederilor aceluiași articol potrivit cărora dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, Curtea a apreciat că problema competenței soluționării cauzei trebuie dezbătută și judecată în cadrul apelului (de altfel, pentru aceste motive a și respins excepția care, ca instituție procesuală avea la bază același temei al nulității absolute).
Astfel, completul legal constituit a fost investit cu apelurile părților și în această fază procesuală instanța de control judiciar a verificat dacă sentința a fost pronunțată corect, adică au fost respectate cerințele legale, inclusiv cele referitoare la competența după materie sau calitatea persoanei. Din probele administrate rezultă că unul dintre inculpați - - nu este militar ci salariat civil, motiv pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial B, ci de o instanță civilă, situație care va determina Curtea să admită calea de atac, să desființeze sentința și să dispună trimiterea cauzei la instanța competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani, față de dispozițiile art.30 alin.(1) proc.pen. întrucât locul unde a fost săvârșită infracțiunea și locul unde domiciliază făptuitorii se află în raza teritorială a acelei instanțe.
Soluția instanței este determinată și de faptul că a rămas constituțională teza finală a alin.(3) din art.III al Legii nr.356/2006 potrivit căreia în caz de admitere a apelului. dacă se dispune desființarea. hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca la instanța competentă potrivit prezentei legi; rezultă și din această dispoziție că apelurile trebuie soluționate în fond, iar după desființarea sentinței cauza se va trimite la instanța competentă, de către instanța de apel.
În eventualitatea unei declinări directe de către Curtea Militară de Apel în faza apelului, la o instanță de fond civilă - presupus competentă, ori la o instanță de apel civilă, fără a se pronunța asupra desființării sentinței instanței militare și pronunțarea ulterior (după o eventuală declinare) a unei hotărâri a instanței civile, ar exista două sentințe în vigoare, una dintre ele fiind nelegală din punct de vedere al competenței, întrucât o instanță civilă nu se poate pronunța asupra unei hotărâri dată de o instanță militară (reciproca fiind valabilă).
De asemenea, în situația unei eventuale declinări, direct din apel la o instanță civilă fără pronunțarea cu privire la legalitatea asupra sentinței instanței militare s-ar încălca dispozițiile art.282alin.(2) proc.pen. conform cărora Curtea Militară de Apel (numai ea) ca instanță de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele militare teritoriale - situație în care ne aflăm în prezent.
Ca atare, constatând cazul de nulitate prevăzut de art.197 alin.2 proc.pen. referitor la lipsa de competență a instanței militare ce a soluționat o cauză în care un inculpat - - este civil, situație care se încadrează în cazurile prevăzute ca soluții de art.379 pct.2 lit.b) proc.pen. Curtea va admite apelurile declarate, va desființa sentința pentru motivul arătat și va dispune rejudecarea de către Judecătoria Focșani, căreia îi va trimite dosarul.
Este de reținut că în prezent "pe rol se află soluționarea apelurilor" - deci ne aflăm în această fază procesuală - pentru care nu există decât două soluții conform art.379 proc.pen.: de admitere sau de respingere; o a treia, a patra, a cincea etc. variantă, dacă va fi folosită, va fi una inventată și adăugată la lege.
Împrejurarea că Decizia nr.610/20 iulie 2007 a Curții Constituționale a României a apărut după pronunțarea sentinței desființate, nu face imputabilă soluția judecătorului fondului; totodată, o asemenea sentință nu poate rămâne în vigoare atâta timp cât în prezent, nedefinitivă fiind, este totuși greșită atât din punct de vedere al hotărârilor și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (ce fac parte din dreptul intern), cât și al deciziilor Curții Constituționale a României, care sunt obligatorii; situația a fost apreciată similar ca în cazul apariției - de exemplu - a unui act de grațiere emis ulterior pronunțării sentinței, dar anterior soluționării căilor de atac, succesiunea legilor în timp fiind apreciată în funcție de conținutul lor, de dispozițiile ce le cuprind și de urmările pe care le generează.
În raport de legalitatea și temeinicia pronunțării unei hotărâri - criterii care primează întotdeauna - celeritatea soluționării cauzei sau chiar a succesiunii legilor în timp sunt aspecte subsecvente; este obligatoriu ca o hotărâre să fie judecată corect decât repede și greșit.
Față de dispozițiile art.192 alin.(3) proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru prezentele apeluri vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și inculpații plutonier major, căpitan, căpitan (.) și lt.colonel (.) împotriva sentinței nr.103/07 iulie 2005 în dosarul nr.532/2002 al Tribunalului Militar Teritorial B, intimați fiind Ministerul Apărării, și.
Conform art.379 pct.2 lit.b) teza finală proc.pen. desființează sentința primei instanțe pentru cazul de nulitate prevăzut de art.197 alin.(2) proc.pen. și dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă, în speță Judecătoria Focșani, căreia îi trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia (pentru prezentul apel).
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpații apelanți căpitan, lt.colonel (.) și inculpații intimați și și de la comunicare pentru inculpații apelanți plutonier major și căpitan (.) și partea civilă intimată Ministerul Apărării.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat
GREFIER,
Red.CB/31.03.2008
Tehn.MM/2ex/31.03.2008
Jud.fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
