Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 10/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.10
ședința publică din 09 aprilie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul plutonier major (.) împotriva deciziei nr.1 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat plutonier major (.) asistat de avocat ales cu împuternicirea avocațială nr.-.
Au lipsit reprezentantul "" - Sucursala B în calitate de asigurător, reprezentantul intimatei părți responsabile civilmente - intimatei părți vătămate Serviciul Român de Informații ( 0232 B) prin 0198 B, intimata parte civilă și reprezentantul intimatei părți civile Spitalul Județean de Urgență
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că inculpatul plutonier major (.) a declarat recurs împotriva deciziei nr.1 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.
Nefiind excepții de ridicat ori cereri de formulat, președintele completului a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente.
Apărătorul recurentului inculpat a susținut motivele scrise de recurs depuse la dosar (filele 14-16), apreciind că soluția instanței de apel comportă unele discuții în sensul că, în cauză a fost întocmită o încheiere prin care au fost consemnate dezbaterile și prin care s-a dispus amânarea pronunțării, fiind respectate dispozițiile art.305 alin.(3) proc.pen.
În prezenta cauză, apărătorul arată că nu au fost constatate încălcări ale dispozițiilor art.292 alin.(2) proc.pen. faptul că încheierea când au avut loc dezbaterile și prin care s-a amânat pronunțarea, a fost semnată de un alt judecător decât cel care a făcut parte din completul de judecată; acest lucru în opinia apărării poate atrage eventual numai sancțiunea nulității relative (art.197 alin.(4) proc.pen.) și numai cu consecința dovedirii de către recurent, a unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Apărarea mai arată că dacă s-ar da o soluție de trimitere spre rejudecare și deci, reluarea ciclului procesual, acest lucru ar fi de natura a aduce atingere dreptului inculpatului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, drept consfințit atât de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art.6 par.1, dar și în art.21 alin.3 din Constituția României.
Față de cele arătate, apărarea solicită în baza art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Procurorul militar a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică sub toate aspectele.
Recurentul inculpat plutonier major (.), având cel din urmă cuvântul, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său și că dorește soluționarea procesului într-un termen rezonabil.
După care,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.7/22 martie 2007 a Tribunalului Militar Iașia fost condamnat inculpatul plutonier major (.) din cadrul Serviciului Român de Informații (0232 B) la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.(2) pen. și la 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.(1) pen. În temeiul art.33 lit.b) pen. i s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art.81 - 83 pen.
Au fost admise acțiunile civile exercitate în cauză și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 21 decembrie 2005, în timp ce conducea autoturismul instituției, fiind în misiune, inculpatul a accidentat mortal pe, în zona trecerii de pietoni a localității B, județul B și a avariat autoturismul instituției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel numai inculpatul, care a criticat hotărârea, solicitând:
- achitarea sa în temeiul art.10 lit.d) proc.pen. - pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.(2) pen. invocându-se lipsa de vinovăție a inculpatului și culpa exclusivă a victimei, care s-a angajat în traversarea carosabilului prin loc nepermis;
- schimbarea încadrării juridice a faptelor, apreciind că infracțiunea prevăzută de art.249 alin.(1) pen. este absorbită de cea prevăzută de art.178 alin.(2) pen. inculpatul fiind subiect activ calificat al infracțiunii de ucidere din culpă în exercitarea unei profesii sau meserii.
Inculpatul a depus note scrise (fil.96 - 99 - dosar apel).
La termenul din 13 decembrie 2007, când au avut loc dezbaterile în apel, procurorul a invocat ca și chestiune prealabilă de care depinde soluționarea cauzei, conform art.44 alin.(1) proc.pen. împrejurarea că potrivit actelor dosarului, hotărârile primei instanțe sunt semnate de alt judecător decât cel care a soluționat cauza, făcând referire expresă la încheierea din 15 martie 2007 de consemnare a opiniilor părților și de închiderea dezbaterilor, când pronunțarea sentinței s-a amânat pentru 22 martie 2007. A concluzionat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.197 alin.(2) proc.pen. privind compunerea instanței, ipoteză care ar impune admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către prima instanță, conform art.379 pct.2 lit.b) proc.pen.
Apărătorul inculpatului a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.197 alin.(4) proc.pen. iar nulitatea invocată a fost acoperită.
Nefiind întrunită unanimitatea cu privire la deliberarea asupra chestiunii ridicate de procuror, cauza a fost repusă pe rol în complet de divergență, pentru termenul din 17 ianuarie 2008.
Asupra chestiunii prealabile ridicate de procuror, instanța de apel a constatat că prima instanță a consemnat dezbaterile în ședința publică din 15 martie 2007, când a hotărât amânarea pronunțării hotărârii asupra faptelor deduse judecății pentru 22 martie 2007 (fil.132 - 133 dosar fond).
Încheierea din 15 martie 2007 poartă mențiunea că a fost pronunțată în aceeași zi, în ședință publică, de același judecător, în prezența grefierului de ședință (art.310 proc.pen.).
Tribunalul a constatat că această încheiere a judecătorului cauzei, în care sunt consemnate susținerile procurorului și ale părților, ultimul cuvânt al inculpatului, dispoziția de amânare a pronunțării asupra faptelor deduse judecării și mențiunea că a fost pronunțată în aceeași zi, în ședință publică, dată în cursul judecății - constituie o hotărâre, în sensul definit de art.311 alin.(3) proc.pen. Ea (încheierea) reprezintă minuta deliberării asupra acelor chestiuni, așa cum este definită de art.309 proc.pen. și trebuie semnată numai de judecătorul cauzei.
În speță - încheierea din 15 martie 2007 a Tribunalului Militar Iași, pronunțată în ședință publică în aceeași zi, de același judecător, asistat de grefier (art.310 alin.(1) proc.pen.) - nu este semnată de acesta, motivându-se că se află în concediu de odihnă.
Codul d e procedură penală permite ca atunci când judecătorul (judecătorii) este împiedicat să semneze, hotărârea se semnează de președintele instanței (art.312 proc.pen.). Analiza logico-juridică a textului conduce la concluzia că se poate proceda astfel numai în cazul hotărârilor denumite sentințe sau decizii, definite generic hotărâri (art.312 în coroborare cu art.311 proc.pen.).
Normele de procedură penală nu permit ca rezultatul deliberărilor, consemnat în minută (art.309 proc.pen.) să poarte o altă semnătură, în afara judecătorului (a judecătorilor) cauzei.
Excepțiile limitativ arătate la art.312 proc.pen. se referă numai la sentințele sau deciziile redactate (deci, ulterior deliberării), în limitele de timp precizate la art.310 alin.(2) proc.pen. iar nu la încheierile date în timpul judecății, pentru care nu se întocmește o minută separată (cu excepția cazurilor limitativ prevăzute, ca de exemplu cele privind starea de libertate a inculpatului) și sunt redactate - conform legii - de grefier.
O asemenea concluzie se desprinde și din analiza dispozițiilor art.305 proc.pen. - privind încheierea de ședință care trebuie semnată de președintele de complet și de grefier (alin.2), fără ca legea să admită excepții.
În consecință, tribunalul a constatat că încheierea din 15 martie 2007, când au avut loc dezbaterile și s-a amânat pronunțarea sentinței, încheiere pronunțată în ședință publică, în aceeași zi și de același judecător, nu este semnată de acesta (nu se precizează cui aparține semnătura pe acea încheiere), aspect care conduce la concluzia existenței incidentului prevăzut de art.197 alin.(2) proc.pen. - privind compunerea instanței, caz de nulitate absolută care poate fi ridicat în orice stadiu al cauzei și pentru care, potrivit art.379 pct.2 lit.b) proc.pen. - prin admiterea apelului și desființarea sentinței cauza va fi rejudecată de aceeași instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, fără a indica un anume caz de casare, a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând că semnarea încheierii prin care a fost amânată pronunțarea de către un alt judecător decât cel care a făcut parte din completul de judecată, poate atrage eventual numai sancțiunea nulității relative (art.197 alin.(4) proc.pen.) și numai cu consecința dovedirii de către apelant a unei vătămări care nu putea fi înlăturată decât prin anularea actului și nicidecum nulitatea absolută având drept consecință trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii formulate, se constată că, într-adevăr, în speță, cu prilejul soluționării cauzei în prima instanță au fost respectate normele procedurale, nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor și intereselor părților și nici nu a fost lezat un interes general care să impună anularea actului și reluarea judecății.
Cu toate acestea, motivul de casare invocat nu se regăsește printre cele 21 de cazuri în care se poate face recurs, limitativ prevăzute de lege, motiv pentru care recursul de față urmează a fi respins ca inadmisibil, aceasta cu atât mai mult, cu cât, examinând cauza sub toate aspectele, nu s-a constatat existența vreunuia din cazurile care se iau în considerare întotdeauna din oficiu și nici din acelea care se iau considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Așa fiind, urmează ca în temeiul art.38515pct.1 lit.a) proc.pen. recursul de față să fie respins ca inadmisibil.
Conform art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul recurent urmează a fi obligat să plătească statului suma de 50 lei (RON), cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul plutonier major (.) împotriva deciziei nr.1 din 17 ianuarie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B, ca inadmisibil.
Îl obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 (cincizeci) lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
GREFIER,
Red.AD/21.04.2008
Tehn.MM/2ex/22.04.2008
Jud.fond
Jud.apel --
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
