Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 38/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 38
Ședința publică de la 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " revizuire" promovat de revizuienta împotriva deciziei penale nr.302 din data de 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă revizuienta, asistată de avocat, apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Întrucât inițial a fost strigată cauza cu numărul -, aflată la ordinea 18 pe lista de ședință, av. pentru revizuienta a solicitat instanței a se dispune efectuarea apelului și în cele două revizuiori, aflate pe lista de ședință la ordinea 20 și respectiv 21, întrucât susținerile sunt asemănătoare pentru toate cele trei dosare, și, mai mult, aceste cauze au punct comun.
Curtea admite cererea apărătorului ales al revizuientei și se procedează la efectuarea apelului și în cauzele aflate ordinea 20 și respectiv 21 de pe lista de ședință. Urmează a se pune concluzii pentru toate aceste trei dosare, și se va consemna distinct pentru fiecare în parte, concluzii pentru ordinea 18, pentru ordinea 20 și pentru ordinea 21. Este interpelat apărătorul contestatoarei dacă mai are de depus acte la dosar.
Av. pentru revizuienta, având cuvântul, consideră că este necesară revizuirea hotărârii date în dosarul lui; acesta este condamnat pentru faptul că ar fi făcut o lucrare ce s-a introdus în Cartea Funciară și nu ar fi trebuit. Cu îngăduința domnului doctor, care are un dosar asemănător, vrea să depună la dosarul cauzei niște cărți de carte funciară, deci carte funciară mult mai completă și mai bună decât această carte care este din 2007, în care este o înregistrare a anului 1933 de cumpărare a unui imobil. Ulterior, statul de intabulează în anul 1950, o rupere de fond de proprietate, moștenitorii lui sunt repuși înapoi pe cartea funciară.
Curtea pune în vedere apărătorului ales că actele pe care le depune la dosar vor fi avute în vedere.
Av. pentru revizuienta precizează că depune aceste acte la cauza penală de față, respectiv dosarul penal nr-, aflat pe ordinea 20 pe lista de ședință, recursul la revizuire. Arată că mențiunile pe care atunci le-a făcut erau corecte.
Sunt interpelate părțile dacă mai au de formulat cereri prealabile.
Apărătorul revizuientei arată că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor aflate la ordinea 20 și 21 pe lista de ședință, și în contestația la executare aflată la ordinea 18, apărătorul ales al lui dorește să pună concluzii pentru toate trei dosarele, urmând să se consemneze separat pentru fiecare, și să se pronunțe câte o hotărâre distinctă.
Av. pentru revizuienta, având cuvântul, arată că în momentul în care necesitatea a făcut ca Dreptul R să fie strâns în mai multe lucrări, unul dintre cei desemnați a face această mare operă, definea și devenea unul din primii criminologi din lume și dădea o primă definiție a criminalității albe, în fața căreia ne aflăm acum. că încalcă legea acela care face ce îi spune legea să nu facă, și eludează legea acela care, respectând prevederile ei, ocolește înțelesurile acesteia. Aceasta este criminalitatea albă, persoane foarte serioase, respectabile, care au o anumită poziție, și care săvârșesc o criminalitate bazată pe lege, este aceea care, dacă ne luăm după acel imn care spune "pe legea cu lege încălcăm". Noi ne aflăm în fața unei astfel de infracțiuni, o infracțiune inteligentă, poate mai greu de depistat, dar nu aceasta era soluția pe care trebuia să o dea Parchetul.
Face această afirmație pentru că la un moment dat apare o anumită situație. Un act al unei autorități de stat nu poate fi depunctat decât de o instanță de contencios administrativ, care, dacă va considera că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel, va anula respectivul act. Excepția o face acel act al autorității de stat, care este hotărârea judecătorească. Nu o putem lua să o ducem la instanța de contencios, pentru aceasta este nevoie de retractarea pe calea revizuirii.
La un moment dat, se adresează Curții de Apel în două rânduri și cere să fie revizuite dosarele și dosarele. De la acel moment, respectând Codul d e procedură, Curtea de APEL IAȘI putea foarte bine să spună că dacă nu a participat la judecata acestor dosare, nu are dreptul să depună cerere de revizuire și astfel, toată acțiunea s-ar fi stins. Însă, se îmbrățișează cea de a doua teză, cum că este vorba de necesitatea revizuirii acestor hotărâri, prin situațiile de fapt reprezentate de.
Prin urmare, singurul care ar fi putut și era abilitat să o facă, era Parchetul, care trebuia să reexamineze aceste situații de fapt, să vadă dacă se impune sau nu revizuirea acestor hotărâri, pentru că aceasta era pronunțarea Curții de APEL IAȘI, ce putea ea, singură, să decidă în baza Codului d e Procedură. Neparticiparea procesuală automat face inadmisibilă respectiva cerere.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași ia această cerere și "face ce nu a făcut Curtea de APEL IAȘI, o corectează" și spune că dacă nu a participat la acel proces, cererea e inadmisibilă, soluție ce a fost admisă și în continuare pe fond și de către Tribunalul Iași.
Acesta este motivul principal pentru care s-au declarat aceste recursuri. Recursurile nu pot fi respinse din acest punct de vedere, pentru că nu ar motiva trimiterea primă pe care a făcut-o Curtea de APEL IAȘI și nu ar justifica nici toate cheltuielile de timp, și chiar materiale, care s-au făcut în purtarea acestor procese.
Se ajunge la motivul principal de ce este o criminalitate albă, de ce este nevoie de aceste hotărâri judecătorești, ele trebuiau să complinească o listă, lista unui act de proprietate asupra unui teren pe care s-au construit în mod ilegal niște construcții, aparținând persoanelor respectiv, și, persoane care s-au pretins a fi vătămate de către emitentul unui certificat de moștenitor. Ori, luând pe rând, titlul de proprietate a fost anulat la un moment dat, motivat de faptul că expertul Primăriei I, -, nu ar fi trecut niște construcții care trebuiau să se găsească în plan, construcții care nu existau la data la care - întocmește acel referat. Mai mult, trebuie să se aibă în vedere că în urma referatului întocmit de -, măsurătoarea cadastrală pe care nu ea era obligată să o facă, ci un inginer de specialitate, cuprinde aceste construcții, prim urmare, indiferent dacă referatul cuprindea sau nu toate aceste acte, construcțiile sunt prinse planul prin care s-a dat și s-a atribuit pentru moștenitorii reprezentanți de către.
Problema principală, însă, în cazul acestei condamnări, pentru că "trebuie să ne legăm puțin de latura penală". Condamnarea se dă pentru un abuz în serviciu în baza unui articol care ar fi fost încălcat și prin care s-ar fi fraudat drepturile prevăzute - art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991, care spune că nu se pot retroceda terenuri pe care sunt investiții, investițiile fiind însă investiții ale statului. Persoanele particulare, sigur că pot investi la un moment dat, dar nu este investiția prevăzută de lege. Articolul 36 alin. 5 fost abrogat ulterior prin legea 18 modificată în 1997, prin introducerea art. III, care spune că, dacă după depunerea cererii (și terenul era liber la momentul depunerii cererii) apar petiții, aspectul acesta va fi reglementat conform regulilor accesiunii imobiliare, art. III din legea 18 republicată din 1997.
Deci, practic, este abrogat indirect alineatul 5 al art. 36, iar apoi, prin Legea 1/2001 acest articol dispare complet. Prin urmare, aceste construcții edificate după momentul 1990-1999, în mod automat este reglementat pe baza accesiunii imobiliare; proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul a tot ceea ce este înfipt în acel teren.
Atunci, se întreabă cum a putut fi condamnată - pe un articol care era abrogat și unde era vătămarea, de vreme ce însuși referatul nu avusese nicio importanță pentru cadastrală în baza căreia se emisese titlul. Cu atât mai mult, cu cât - era obligată doar a face niște puncte în care se vor fixa aparatele de măsurat, în așa fel încât toate colțurile acestei proprietăți să fie strânse într-un plan unic și nimic mai mult; nu urma să măsoare cu teodonitul și nici nu se știe dacă a fost verificat dacă ea știa cum se folosește un teodonit și cum se fac calculele cu el.
Nu e la fel de lăsat deoparte următorul aspect. În toată această decizie părțile vătămate nu drepturile moștenitoare ale lui, nu se pune problema că aceasta cere un teren care nu ar fi fost al autorului său, ci i se spune de către toată lumea "avem construcții pe terenul ei.".Nu se această calitate. Parchetul susține, însă, că aceste construcții sunt legale.
Un alt aspect se referă la faptul că în baza Legii 50/1991 a construcțiilor, s-au dat niște autorizații de construcție care erau legale, fără să se uite că, deși există o procedură de plângere prealabilă, Inspectoratul de Stat pentru construcții, sesizând Parchetul în cazul unor încălcări de lege, că autorizația de construcție este valabilă pentru un singur an; deci din 1994 până în 1995 pentru o construcție care este edificată ulterior.
Rămâne, însă, legătura dosarului cu dosarul. În acest dosar se spune că nu ar fi trecut un imobil la momentul anul 2001 - pentru că vorbim de cel de al doilea imobil, pentru care a fost condamnată - deci este condamnată pentru două imobile - și mai apoi avem, dintr-un dosar în care e condamnată și, că de fapt, că aceste construcții s-au realizat în 2001-2002.
Atunci, la 10.06.1999, când a fost întocmit referatul de măsurători, - ce construcții ar fi trebuit să vadă. Nu se ignoră, și este preluat de părțile adverse în susținerile lor, că are acte de proprietate asupra acestui teren și s-a ajuns până într-acolo încât, în momentul în care a preluat acest dosar în calitate de apărător, la sfârșitul anului 2007, căutat pe pagina de Internet a Primăriei I și apărea str. -, care acum nu mai apare, s-a șters denumirea străzii.
În condamnarea dată lui - se și spune de către, e dat și în decizie acest aspect, "da, eram pe strada -, dar nu am mai urcat pe str. -".
Ulterior, în dosarul lui, dar și în toate celelalte dosare, care, probabil depășesc numărul de 20, purtate între și și, se existența acestei străzi, a -. Aici e adevărata motivare pentru care trebuie să se impună aceste revizuiri.
Nu trebuie ignorat că Legea 18/1991, o lege atât de proastă, are și o prevedere de geniu, dată de un jurist foarte bun, care spune că "moștenitorii care nu acceptă moștenirea în termenul respectiv motivat de faptul că patrimoniul nu era în circuitul civil, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii", ceea ce înseamnă că prin acceptarea unei moșteniri se intră automat sub un beneficiu de lege. este moștenitor rezervatar și sezinar. Posesia ei asupra acestui teren este dată de lege. Nu se poate încălca legea decât de către executiv, care o abrogă sau nu. Dar, în acest moment, legea este una, potrivită căreia, este sezinară, deci are o posesie de drept, care este un beneficiu legal acordat de către lege.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași nu ține cont de acest aspect și are mari îndoieli asupra corectitudinii deciziei Parchetului. Parchetul este format din oameni tineri, veniți mai recent în magistratură, posibil din promoția 2005 - 2006, unde regăsim un nume ce apare și ca avocat sau ca reprezentant legal în toate aceste dosare, numele unui judecător de la udecătoria Vaslui, sens în care se întreabă dacă există "o identitate atât de diabolică" de nume: numele paginii ". Și are mari îndoieli că aceaste hotărâri reprezintă dreptul.
, arată că pe această latură, hotărârea cu hotărârea -, relevă o situație diferită de fapt. Nu existau construcții la -, pentru care este condamnată. Mai mult, articolul de lege în baza căruia s-ar fi produs fraudarea și vătămarea părților, 36 alin. 5, era abrogat cu ani de zile înainte să se producă rechizitoriul ce a trimis în judecată pe -. Și, în acest caz, se menține această condamnare numai pentru că este necesară părților vătămate, însă, trebuie să se analizeze dacă acel articol era într-adevăr abrogat, caz în care nu mai există fapta penală pentru care a fost condamnată.
Nu poate fi uitat, și când s-a prezentat pentru prima dată în acest proces a arătat că este o cerere de necesitate a revizuirii, nu o cerere de revizuire în sine. Apărătorul lui - s-a opus acestei cereri, însă, "ori ești apărător și vii în interesul clientului tău, ori ești acuzatul, și atunci pledoaria se va face doar strict asupra condamnării clientului pe care îl ai".
A depus la dosar acele extrase de carte funciară și se vede că în ele coexistă doi proprietari: proprietarii din moștenire - aceia care prin Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia au obținut rectificare de carte funciară la nivelul anului 1933 - și niște proprietari - care vin în urma emiterii raportului de proprietate din anul 1974 și care au cumpărat pe Legea 47/1973. Niciunul dintre ei, însă, nu poate intercepta mai mult decât ceea ce este înscris în cartea funciară. Cine va decide cine va exercita posesia de fapt asupra acestui spațiu este instanța civilă, conform Legii 7, care spune că rectificarea de carte funciară opozabilitatea față de terți se va opune terților care au pretenții asemănătoare, și se va lua ca ultimă înregistrare aceea dată de instanța civilă, pentru că se menționează în hotărâre, definitivă și irevocabilă.
Prim urmare, nu putea decât să intabuleze în baza actelor de proprietate pe care le prezenta și nimic mai mult. Ceea ce era pe teren urma regulile accesiunii imobiliare. Deci, pentru a se recunoște înscrierea pe cartea funciară a lui, construcțiile aflate pe acel teren, urma o acțiune în accesiune imobiliară - legea 18 republicată, art. III -, și o acțiune de rectificare a cărții funciare în urma admiterii cererii de accesiune imobiliară, de recunoaștere a accesiunii imobiliare.
În aceste condiții se întreabă cum poate fi "lovit atât de cumplit acest om", pentru că nu numai că i se dă o condamnare, ci i se ridică dreptul de practică. Este vorba că acest om. Prin această condamnare și-a pierdut dreptul de a-și profesa meseria. În baza unui lucru foarte ciudat; se recunoaște în aceeași hotărâre că el este persoană fizică autorizată, ca și avocatul, iar actul său este luat ca fiind un act oficial, când există atâtea poziții cu privire la actul oficial, în sensul că un astfel de act este doar cel prevăzut de Codul penal, acele tipizate ale statului folosite clar în anumite situații, la care se mai asimilează bilete de transport, de călătorie. Deci, cele care vin de imprimerie specială.
El nu este un funcționar în interes public, nu este cazul Curții Constituționale, ce a soluționat acest aspect în cazul notarului public sau al executorului judecătoresc. Notarul primește ca activitate liberă Codul Civil, executorul Codul d e procedură civilă, aceasta sunt de interes public.
Un expert topo este de utilitate publică, el are interesul unui grup, cel care vrea să își măsoare o proprietate și o înscrie în carte funciară? Nu se poate confunda utilitatea publică cu interesul public. Sunt și lucrări pe acest aspect, însă, din nou, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași ignoră și nu vrea să stabilească din acest punct de vedere.
Ca avocat, el însuși este persoană fizică autorizată, ca titular al unui cabinet individual. Ar însemna ca el să fie acuzat de fals la fiecare poziție scrisă pe care o depune la dosar, deși, un atribut al avocatului, ce îl desparte de procuror, este acela că avocatul nu este obligat, în interesul clientului lui, să respecte litera legii, ci și spiritul legii. Ca avocat, ia dintr-un articol de lege ce e mai bun pentru client și încearcă să lupte pe această poziție, iar ce nu îi convine, încearcă să înlăture, să dea deoparte. Însă, o face în interesul clientului și aceasta nu înseamnă că a făcut un fals intelectual în momentul în care interpretează legea în spiritul ei. Aici este marea nedreptate care i se face lui, cu efectul pe parte civilă, blocarea cărții funciare a lui.
În privința contestației la titlu, s-a dat anul trecut un recurs în interesul legii, important pentru considerentele sale, nu pentru dispozitiv. Deci, se consideră că ar fi un anumit motiv de recurs, care e stecaz de casare, în cazul în care soluționarea laturii civile din cadrul procesului penal nu a respectat legea civilă și că e motiv de casare și se casează hotărârea penală, chiar dacă partea penală este bine rezolvată. Ori, în soluționarea laturii civile, în procesul lui -, desființarea unui titlu de proprietate, participarea procesuală a lui era obligatorie, existau motive de casare în baza art. 47 Cod procedură civilă.
Un al doilea aspect se referă la faptul că acțiunea civilă este guvernată de interes, și în funcție de această excepție a interesului și a motivării sale, anularea se putea produce, dar nu pe un întreg, pentru că interesul manifestat de părțile pretins vătămate era de 1250. ceea ce nu putea să conducă decât, în cazul care s-ar fi stabilit că au dreptate, la o nulitate absolută parțială a titlului de proprietate, mai precis asupra suprafeței de 1250 mp. dar nu asupra acelei suprafețe de 15.000 mp.
Aceasta este contestația la titlu pe care o face, cu apărări de fond, că aceasta este particularitatea contestației la titlu. Ea este terțul vătămat prin punerea în executare și automat trebuie să își facă apărările de fond pe care ar fi trebuit să și le facă la momentul la care s-a judecat acest aspect, al anulării sau nu a titlului respectiv.
Deci, se pune problema luând elementele din hotărârile de condamnare a lui - și, care au condus către anularea titlului, fără hotărâre definitivă și irevocabilă, ci este o hotărâre definitivă dată de instanța penală, este legală. Dacă, "condamnată pentru că nu a văzut două imobile pe care nu avea cum să le vadă decât dacă ar fi avut un dar al văzutului în viitor, și în acest caz nu ar fi lucrat la Primăria, ci ar fi trăit privind în viitor vitrinele unor loterii unde sunt puse niște rezultate de trageri de peste ani", ar fi fost mult mai firesc. Deci, contestație la acest caz, și e condamnată pentru ele, plus în baza unui articol care este abrogat cu mult înainte de punerea sa sub acuzare. Și susține că este necesar ca această hotărâre să fie revizuită și adresează respectoasa rugăminte de a fi admis recursul, și, urmând principiul unei instanțe de casase, să i se dispună "dacă nu șie", Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, ceea ce trebuie să facă și nu a făcut sau refuză să facă din motive care pur și simplu scapă.
peste un alt motiv de recurs pe care îl invocă și arată că sunt trei decizii date de domnul judecător, inclusiv decizia de condamnare pentru uz de fals la, și care are - în respectul art. 41 privitor la dreptul de proprietate - un considerent care rămâne "memorabil": "nu are relevanță dreptul de proprietate al inculpatei și nici relevanță faptul că aceste construcții ale părților pretins vătămate sunt cele ilegal edificate". Se întreabă dacă este chiar așa, pentru că se înțelege că dreptul de proprietate nu are nicio relevanță, ceea ce ar însemna că este posibil ca o persoană să vină și să își facă o casă de vacanță în mijlocul sălii de ședință. Nu poate fi irelevant că te duci pe proprietatea altuia, că o încalci, că tulburi o posesie, că ceva ilegal.
Acestea sunt motivele pentru care se solicită revizuirea acestor hotărâri. Ele vin, practic, și în sprijinul celor condamnați. S-a condamnat -, dar a fost condamnată degeaba. Susținerile pe care le-a făcut prima dată erau adevărate, probabil că, sfătuită de apărător, care nu a studiat bine cauza, a început la un moment dat să cedeze, în virtutea faptului să încerce măcar, dacă tot nu poate scăpa, să obțină o pedeapsă mai ușoară.
În cazul lui, situația e și mai grea, pentru că acestui om i s-a ridicat dreptul la profesie. "Nu ne putem joc de un om doar pentru că aceste părți au construit ilegal pe acele terenuri." De altfel, a depus la dosar un raport de expertiză. s-a dus ulterior, după desființarea titlului, la udecătoria Iași, care i-a reconfirmat calitatea de moștenitor și care a ignorat partea aceasta din decizie și a dispus Primăriei I să refacă titlurile. În recurs, instanța a casat această decizie și a reținut cauza spre rejudecare pentru că a administrat două expertize prin care să se constate dacă construcția de pe terenul lui îndeplinește cerințele de a fi construit înainte de 1990 și dacă sunt autorizate legal. Raportul de expertiză pe care l-a înaintat Curții prezintă toate aceste aspecte. Respectivul amplasament încadrat în cartea funciară de părțile pretins vătămate din dosarul de atunci, este dat prin dol. Expertul se exprimă în limbajul juridic al instanței civile. Mai precis, acele case care ar fi trebuit să fie stradela Cărămidari sunt în strada - și ei s-au folosit în permanență de niște acte false, inclusiv actele prin care acest drept a fost intabulat în cartea funciară. Deci, actele false există, actele false sunt confirmate de hotărâri definitive date mai ales pe latură penală pe această perioadă, și se spune că penalul înfrânge civilul. Problema este că l-a înfrânt de tot, dar, din păcate, se află doar legea civilă, nu pretențiile pe care le-ar fi avut pe această latură.
În motivarea contestației la titlu adresează rugămintea de a fi admisă în sensul în care, chiar dacă se menține decizia dată de anulare a titlului, această anulare să respecte prevederea civilă și să fie făcută în interesul pe care l-au dovedit părțile vătămate. Deci, cel mult o nulitate absolută parțială a acestui titlu, pe o suprafață de minim 1250 mp. dintr-o singură zonă, nu pe toate cele 3 parcele ale acestui titlu, care nu erau și nu vătămează cu nimic.
Asupra revizuirii, arată că actele pe care le-a depus din cartea funciară, dovedesc foarte clar, și este și acel recurs în interesul legii, decizia 21/2005 care arată că Legea 7, Legea 115/1938 nu creează o --- declarativă a unui drept de proprietate, decât opozabilitate, și legea indică mai departe, în cazul în care apar mai multe înregistrări, deci pe același imobil, pot fi 4,5, fiecare pe actele pe care se consideră proprietar, cartea funciară este obligată să le primească. Mai mult, nici nu au calitate procesuală, în cazul în care părțile vor să se judece intre ele pentru rectificare, ca să rămână una singură, deci nu e vătămare nici pe acest aspect. Sunt niște hotărâri prin care niște oameni sunt condamnați doar pentru că părțile vătămate vor să-și creeze un drept de proprietate dovedit de hotărâri judecătorești, pentru că altele nu au. Pe aceste motive solicită a fi admisă contestația la executare.
În recurs, solicită admiterea recursului, să se țină cont și de această situație destul de ciudată și de stranie, nerespectarea, din punct de vedere procedural a participării lui, duce în această situație, la o vătămare. Ea este vătămată de niște hotărâri penale, dar nu are calitatea procesuală de a cere revizuirea lor.
Pe de altă parte, atunci, cererea lui, de vreme ce a fost trimisă de Curtea de APEL IAȘI la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, înseamnă că prezintă niște elemente care, dacă se vor confirma, revizuirea se va impune. Și în această situație se ridică întrebarea ce este de făcut, pentru să seamănă mai mult cu o plângere penală într-o astfel de situație și ea nu s-ar fi aflat în situația în care să atace la fond o revizuire, apel într-o cerere de revizuire, sau recurs într-o cerere de revizuire, și niște plângeri împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale. Este o situație creată artificial, în afara legii, de părțile vătămate, o situație care trebuie examinată atât în cazul cât și în cazul -, pentru că acești oameni trebuie să fie scoși de sub condamnările pe care le-au primit pe degeaba. Urmează ca mai departe, pe latură civilă - articolul III - să se vadă ce e cu aceste construcții și ce va hotărâi instanța civilă, dacă sunt construite de un constructor de bună sau de rea credință. Este un aspect ce privește latura civilă, iar în privința titlului de proprietate, dacă el era și nu a fost atacat în dosarul lui -, el nu trebuie anulat, pentru că, practic, aduce atingere dreptului recunoscut lui în motivele de moștenire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cât și soluțiile date de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași sunt soluții de substanță, în care au fost analizate în ansamblu actele existente, și sunt legale și temeinice. Solicită respingerea recursurilor și a contestației la executare.
, având ultimul cuvânt, arată că dorește să se țină cont de faptul că din anul 2001 început primul proces civil. Nu este om rău, dar din 2001 fost chinuită, au fost ținute procesele pe loc, apoi s-a venit cu hotărâri penale., pe rolul Tribunalului Iași este recursul. Are mari necazuri, zeci de procese, toți o atacă și i-au ocupat terenul, a fost dată în judecată, a obligat-o să dea lipsa de folosință.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 627/4 martie 2008 hotărât următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 403 Cod procedură penală respinge cererea de revizuire a sentinței penale 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 163/1.03.2005 a Curții de APEL IAȘI, formulată de revizuenta (fostă ), fiica lui și -, născută la 14.07.1942 în I, CNP -, domiciliată în B, sect. 6,-, -,. 1, etaj 6,. 28.
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 proc.Pen. obligă pe revizuenta să achite statului 20 lei cheltuieli judiciare."
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea din data de 31.08.2007 înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL IAȘI, revizuenta, a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 163/01.03.2005 pronunțată în dosarul nr. 455/2005 al Curții de APEL IAȘI, prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că după pronunțarea hotărârii de condamnare s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 lit. a) și b) Cod procedură penală, în sensul că familiile și au ocupat în mod abuziv o suprafață de 1689. așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul civil nr. 19347/2006 al Tribunalului Iași.
De asemenea, revizuenta a mai arătat că a nu a fost citată în calitate de parte în proces, încălcându-i-se astfel, dreptul la apărare, inclusiv dreptul de a propune și de a administra proba cu înscrisuri, cu expertiză topografică; instanța a desființat un înscris ce nu aparținea inculpatului; instanța nu a apreciat, în mod corect probele administrate; nu au fost respectate dispozițiile Legii 7/1996 și nici hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin încheierea din 13.11.2007 a Curții de APEL IAȘI, în baza dispozițiilor art. 393 și art. 399 din Codul d e procedură penală cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Dosarul nr- al Curții de APEL IAȘIa fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași sub nr. 4787/III/6/2007 din data de 29.01.2008.
În conformitate cu art. 399 Cod procedură penală, în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași. Prin concluziile formulate, parchetul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuenta împotriva sentinței penale nr. 2012/27.04.2004 pronunțată în dosarul nr. 17314/2003 al Judecătoriei Iași.
În urma verificărilor efectuate, parchetul a arătat că în cauză s-a constatat că prin sentința penală nr. 2012/27.04.2004, pronunțată în dosarul nr. 17314/2003 al Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 1019/28.10.2004 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 pen.
În ceea ce privește revizuirea deciziei penale nr. 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI, parchetul a precizat că o cerere de revizuire nu poate fi îndreptată împotriva unei decizii a unei instanțe de recurs, cererea de revizuire considerându-se făcută împotriva sentinței instanței de fond, cea care a soluționat cauza în primă instanță. Ca urmare, parchetul arată că cererea de revizuire formulată de numita împotriva sentinței penale nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de revizuentă nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
În urma cercetărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în temeiul art. 399 alin. 1 din Codul d e procedură penală, s-au înaintat Judecătoriei Iași cererea de revizuire și actele efectuate, fiind înregistrate pe rolul acestei instanței sub nr- din data de 12.02.2008.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr. 17314/2003 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași, a cărei revizuire se solicită.
Analizând cererea de revizuire, sub aspectul principiu, conform art. 403 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2012/27.04.2004 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 17314/2003 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289. pen. și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291. pen. de asemenea, în baza art. 348. proc. pen. instanța a dispus desființarea integrală a memoriului tehnic cu denumirea "Plan Amplasament și delimitare a bunului imobil nr. 70/2001 necesar obținerii numărului cadastral provizoriu în vederea înscrierii în Cartea Funciară a imobilului aparținând d-nei. ".
Instanța de judecată a reținut că inculpatul, în calitate de persoană fizică autorizată de OJCGC al jud. I, a întocmit la data de 09.07.2001 un memoriu tehnic pentru înscrierea unei suprafețe de teren (parcela AG - 1201) în Registrul de carte funciară pentru beneficiarul, fără a menționa în documentație respectivă existența unei construcții pe o porțiune din terenul respectiv, construcție ce aparținea familiei. S-a constatat că parcela AG - 1201 figura atât în actele de proprietate ale familiei, cât și în titlul de proprietate nr. -/29.09.2000 a numitei, dar că pe respectiva parcelă familia construiseră o casă pe suprafața de 116.48. în baza autorizației de construcție nr. 389/19,03.1994 a Primăriei Mun.
Sentința pronunțată de Judecătoria Iașia fost apelată de către inculpatul și părțile vătămate și, Tribunalul Iași admițând apelurile și desființând, în parte, sentința penală atacată.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și părțile vătămate și, considerând că hotărârea este nelegală, netemeinică și contrară legii. Prin decizia penală nr. 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI pronunțată în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul petenților împotriva deciziei penale nr. 1019/28.10.2004.
Prin cererea din data de 31.08.2007 revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Cererea de revizuire formulată de către revizuenta împotriva deciziei penale este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și 394 Cod procedură penală, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța examinează dacă cererea este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente în acest sens, conform art. 403 Cod procedură penală.
S-a constatat de către instanța de fond că numita nu are calitatea prevăzută de lege pentru a exercita calea de atac a revizuirii cu privire la sentința penală nr. 2012/27.04.2004, având în vedere că aceasta nu a fost parte în proces, nefigurând printre persoanele prevăzute de art. 396. proc. pen.
S-a dispus obligarea revizuentei la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
În termenul prev. de art. 363.proc. pen. hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către revizuenta,care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale pentru următoarele considerente:
- s-a făcut o gravă eroare judiciară prin faptul că s-a dispus prin hotărârea a cărei revizuire se cere desființare unei cărți funciare care redă un teren, în parte, vândut unui cumpărător de bună credință;
- este adevărat că nu a fost parte în proces, dar procurorul trebuia din oficiu să inițieze procedura revizuirii în favoarea inculpatului, drept pentru care se impune trimiterea cauzei la parchet în acest sens.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 302/27 iunie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta și obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii, Tribunalul a reținut următoarele;
Conform art. 396 alin. 1 Cod procedură penală pot cere revizuirea: oricare parte în proces, în limitele calității sale procesuale, soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia, precum și procurorul din oficiu poate să inițieze procedura revizuirii.
Cum, numita nu a fost parte în proces, și nici nu are calitatea de soț sau de rudă apropiată a condamnatului, în mod legal prima instanță a constatat că este inadmisibilă în principiu cererea acesteia de revizuire a sent. pen. nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 1019/28.10.2004 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 163 din 01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Referitor la refuzul parchetului de a iniția procedura revizuirii, tribunalul constată că legiuitorul, nu a instituit în cadrul procedurii revizuirii, precum și la soluțiile ce se pot da cu ocazia analizării acestei căi extraordinare de atac, vreo posibilitate de a cenzura decizia parchetului sub acest aspect și de a dispune obligarea acestuia la inițierea acestei proceduri, drept pentru care tribunalul nu va analiza aceste concluzii ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în cadrul procesual de față.
În consecință,constatând că aspectele invocate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b Cod proc. pen.
Hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate, în termen legal, de revizuenta.
Prin motivele scrise recurenta a susținut următoarele:
S-a adresat instituțiilor abilitate cu o cerere privind necesitatea revizuirii unei condamnări penale, în special a dispozițiilor date în latura civilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual de către inculpatul expert topo care a efectuat la cererea numitei o lucrare de specialitate asupra unui amplasament imobiliar din municipiul
Prin hotărârea pronunțată i s-a îngrădit posibilitatea folosirii căii extraordinare de atac cu motivația greșită a neparticipării sale procesuale.
Revizuenta nu și- putut apăra interesele în fața instanței întrucât procurorul prin actul de trimitere în judecată nu i-a atribuit calitatea ce o avea de parte vătămată.
În soluționarea acțiunii civile se impunea și citarea titularului actului desființat, respectiv a revizuentei, astfel că-și putea motiva interesul promovării cererii de revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea reține că recursul de față este nefondat.
Prin hotărârea penală supusă revizuirii (sentința penală nr. 2012/27 aprilie 2004) inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 teza I Cod penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a desființat integral memoriul tehnic cu denumirea "Plan Amplasament și delimitare a bunului imobil nr. 70/2001 necesar obținerii numărului cadastral provizoriu în vederea înscrierii în cartea funciară a imobilului aparținând doamnei aflat în 3 trei exemplare originale la filele 8 - 20 din dosarul nr. 10430/2001 al Judecătoriei Iași - Biroul de carte funciară.
În raport de faptele deduse judecății privindu-l pe inculpatul instanțele de fond, apel și recurs nu au stabilit că revizuenta ar avea calitatea procesuală de parte vătămată.
În mod corect s-a reținut de către instanțele investite cu cererea de revizuire că nu a avut calitatea de parte în judecata de bază.
Sediul materiei îl constituie dispozițiile art. 396 din Codul d e procedură penală care prevede în trei alineate distincte care sunt persoanele și organele care au rol în declanșarea procedurii.
În alineatul 1 se precizează persoanele care "pot cere" revizuirea, în alineatul 2 se lasă procurorului facultatea ca din oficiu "să inițieze" procedura revizuirii, iar în alineatul 3 se impune organelor de conducere la care se referă art. 145 din Codul penal, care au cunoștință despre vreun temei de revizuire, obligația "să sesizeze" pe procuror.
Potrivit alin. 1 lit. "a" a art. 396 Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale.
Revizuenta nu avut niciuna din calitățile procesuale prevăzute de art. 23 și 24 din Codul d e procedură penală.
Prin urmare, instanțele au hotărât în raport de normele procesual - penale că cererea este inadmisibilă în principiu, situație în care recursul de față este nefondat și va fi respins conform dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuenta, împotriva deciziei penale nr. 302 din 27.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.02.2009
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
