Falsul privind identitatea (art. 293 cod penal). Decizia 1717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2456/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1717R
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog- - -
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 143A/16.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de libertate, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.193/13.11.2009 atașată la fila 14/dosar, intimatul-parte responsabilă civilmente, pentru intimata-parte vătămată a răspuns avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.138/17.11.2009 atașată la fila 15/dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că a declarat recurs în termen legal împotriva deciziei penale nr. 143A/16.10.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr- sub aspectul nelegalității soluției pronunțate cu privire la infracțiunea de amenințare pentru următoarele considerente: Atât la instanța de fond cât și în fața instanței de apel a invocat încălcarea dispozițiilor art. 3, 5/1, 66 alin.2 și 197 Cod procedură penală, însă instanța de apel s-a mărginit în motivarea deciziei penale la reluarea situației de fapt reținută de către instanța de fond și la respingerea motivelor de apel invocate de către inculpat fără să facă vreo referire cu privire la încălcarea acestor dispoziții.
Apărarea susține că, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel a solicitat, pentru că existau probe în defavoarea inculpatului, să îi fie respectat acestuia dreptul prevăzut de art. 66 al 2 Cod procedură penală în sensul că era de esența aflării adevărului să se depună la dosarul cauzei cartela de pe care se susține că s-a trimis acel mesaj cu conținutul respectiv și să se verifice dacă acea cartelă exista, cui aparținea și să indice numărul de pe care se susține că a fost trimis acest mesaj existent la data de 30.08.2006.
Însă, nu există nici motivare pertinentă cu privire la această cerere. A cerut instanței de fond, în ceea ce privea ridicarea cartelei pentru că se știa că se afla la numitul, a solicitat și la instanța de apel să se dispună efectuarea unei expertize de specialitate, a formulat obiectivele expertize, însă instanța de apel a considerat-o inutilă.
Este adevărat că prin trecerea timpului răspunderea penală în ceea ce îl privește pe recurent s-a prescris, însă chiar și în situația în care se dispune încetarea procesului penal, constatându-se prescrisă răspunderea penală, vinovăția planează asupra inculpatului și nu este deloc confortabil să poarte răspunderea morală și pecuniară pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-
Solicită a se avea în vedere că atât sentința penală cât și decizia penală au ca fundament în reținerea vinovăției inculpatului depozițiile a doi martori și anume și, aceștia dând declarații în faza de urmărire, după care le-au schimbat în fața instanței de judecată, pentru ca în momentul în care a început cercetarea penală pe numele acestora într-un dosarul nr. 1657/P/2008 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, aceștia venind în fața instanței, dar nu din proprie inițiativă, ci la cererea reprezentantului parchetului, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 27 noiembrie 2008 și să retracteze din nou aceste declarații.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 Cod penal, solicită să se constate că la urmărirea penală se află declarațiile date de către inculpat și un proces-verbal prin care acesta a fost sancționat pentru o contravenție prev. de art. 3 din Legea nr. 61/1990 întrucât și-a declinat identitatea falsă lucrătorilor de la jandarmerie, pentru că nu dorea ca părinții săi să afle că se afla pe stradă la acea oră.
Solicită în temeiul art. 385/9 alin.1 pct. 10 Cod procedură penală și art. 385/9 alin.1 și 2 pct. 17 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra probele cu expertiza cartelei.
Apărătorul părții civile, având cuvântul, precizează că va pune concluzii doar cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 Cod penal întrucât s-a constituit parte civilă în cauză, apreciind că motivul invocat de către apărătorul recurentului -inculpat, respectiv dispozițiile art. 385/9 alin.1 pct. 10 Cod procedură penală nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
În atare situație, întrucât din susținerile apărătorului părții adverse nu se constată că ar exista un alt motiv de casare prevăzut de art. 385/9 Cod procedură penală, apreciază recursul ca neîntemeiat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, precizează că pe art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală recursul este neîntemeiat în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, întrucât există procesul-verbal de la IPJ care atestă că mesajul respectiv se afla pe telefon.
De asemenea, în faza de cercetare judecătorească au fost administrate probe, având declarațiile de martori, declarațiile părților vătămate de unde s-a dedus unde se afla cartele în acel moment și cine putea să trimită mesajul de pe acel telefon.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal - pct. 17 și 18 invocat, apreciază că a fost dovedită vinovăția inculpatului și chiar dacă a mai fost sancționat contravențional printr-un proces-verbal cu privire la declararea de identități false în fața unui organ de poliție, să se aibă în vedere că acest proces-verbal nu are autoritate de lucru judecat în fața unei instanțe penale.
Ca atare, solicită respingerea recursului și sub acest aspect ca nefondat.
Intimatul-parte responsabilă civilmente, având cuvântul, consideră că vinovăția inculpatului a fost stabilită doar pe declarațiile celor doi martori, care și-au schimbat declarațiile, iar în fața instanței, la momentul la care au fost întrebați de către președintele de complet dacă își dau seama în ce situație l-au pus pe inculpat, au arătat că știu și le pare rău.
În atare situație, solicită admiterea recursului, raliindu-se concluziilor puse de către apărătorul ales al inculpatului.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii de amenințare și solicită să se administreze orice probă în dovedirea nevinovăției.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, precizează că nu a avut intenția de a înșela organele de poliție ci voia să nu afle părinții că se afla pe stradă la acea oră.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.85/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr- în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod proc. penală cu aplic. art.122 alin.1 lit.e, art.124 și art.129 Cod penal a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de amenințare (art.193 Cod penal) la plângerea prealabilă a părții vătămate -prin reprezentanți și.
În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.109, art.74 lit.c-art.76 lit.e teza 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 700 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.631Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii.
În baza art.346 alin.1 Cod proc. penală, art.998 și art.1000 alin.2 cod civil a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 4.500 lei despăgubiri civile către partea vătămată, reprezentând daune morale.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești emis la data de 18 aprilie 2008 în dosar nr.1630/P/2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de amenințare (art.193 alin.1 Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal) la plângerea prealabilă a părții vătămate -prin reprezentanți și și a infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 30 august 2006 inculpatul a amenințat partea vătămată cu acte de violență printr-un mesaj SMS trimis pe telefonul mobil iar în noaptea de 15/16 decembrie 2007, pentru a se sustrage unor eventuale sancțiuni, s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare jandarmii care l-au legitimat și care verificau proveniența unor bunuri ce fuseseră sustrase de alte persoane.
Situația de fapt prezentată prin rechizitoriu a fost constatată în urma administrării următoarelor mijloace de probă: înscrisuri (plângere parte vătămată, procese verbale privind verificarea telefonului și cartelei, proces verbal de depistare, fotocopii acte cercetare dosare penale nr.1038/P/2006 și nr.1999/P/2007, referat de evaluare minor), fotografii, declarații martori, declarații învinuit.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată și partea responsabilă civilmente, s-au depus înscrisuri, au fost ascultați martorii,.
La data de 1 septembrie 2006 fost înregistrată la Poliția municipiului F sub nr.- plângerea prealabilă formulată de numiții și în calitate de reprezentanți ai minorei împotriva autorului infracțiunii de amenințare, constând în aceea că la data de 30 august 2006 orele 22,44 fiica lor a primit de pe telefonul mobil cu nr. 0728.46.21.64. mesajul "Când o să te prind pe stradă, o să îți rup nenorocit-o".
Coroborând ansamblul probator administrat s-a reținut că în seara zilei de 30 august 2006 inculpatul, însoțit de două persoane tinere rămase neidentificate (declarație martor - fila 97) s-a întâlnit pe strada C din localitatea F cu martorii, coleg de liceu și, coechipier în echipa locală de fotbal, cu care a purtat un dialog.
La un moment dat l-a rugat pe martorul să-i împrumute telefonul mobil pentru a trimite un mesaj. La urmărirea penală (fila 35 ) martorul a relatat că a primit cadou la începutul lunii august 2006 de la o rudă "un telefon marca Nokia 8310 cu carcasă din plastic de culoare gri" și o cartelă reîncărcabilă având nr. 0728.46.21.64..
La reaudiere în fața instanței de judecată, retractând prima declarație și menținându-le pe cele date în faza urmăririi penale, martorul a precizat că în seara respectivă a înmânat telefonul inculpatului " care a trimis un mesaj ", fără a cunoaște conținutul și destinatarul. "Mi-a restituit telefonul ștergând înainte de aceasta mesajul", a mai relatat martorul.
La rândul său, martorul a afirmat la reaudiere în sensul menținerii declarațiilor date la organele de poliție, confirmând întâlnirea cu inculpatul care "l-a întrebat pe numitul dacă are credit pe telefon, pentru că vrea să dea un mesaj."
A fost supus examinării telefonul modelul Motorola cu cartela aferentă corespunzătoare numărului de abonat 0726.21.84.65 aparținând părții vătămate încheindu-se procesul verbal din 15 august 2007 (fila 47 ) Specialistul Serviciului Comunicații și Informatică din cadrul I confirmă existența mesajului la poziția 2 opțiunea "" din meniul telefonului cu conținutul sus-amintit, printat și atașat procesului verbal.
În luna ianuarie 2007 fost identificat posesorul cartelei telefonice cu numărul - în persoana martorului. La audieri martorul a confirmat cumpărarea cartelei de la ulterior incidentului ("prin octombrie sau decembrie 2006"),situație confirmată și prin declarațiile numitului dată la urmărirea penală la data de 26 iulie 2007 (fila 45 - ".În prezent în acest telefon se află o cartelă telefonică cu nr.- pe care a adus-o nepotul meu în urmă cu circa 6 luni."
Partea vătămată a prezentat împrejurările în care a avut loc recepționarea mesajului arătând că în aceeași zi se afla pe rolul instanței "un proces cu inculpatul pentru o faptă de viol". De menționat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești din 13 iulie 2006 din dosar nr.1038/P/2006 s-a confirmat propunerea organelor de poliție judiciară de neîncepere a urmăririi penale față de pentru infracțiunea de viol la plângerea formulată de petenta, prin reprezentant. A mai precizat că nu-i cunoaște pe martorii și, iar când a primit mesajul a "perceput că acesta venea de la inculpat deoarece numai cu el aveam conflicte".
Inculpatul nu a recunoscut trimiterea mesajului arătând că nu-i cunoaște pe ori, aspecte ce vin în contradicție evidentă cu declarațiile acestor martori. A relatat că în acea perioadă (august 2006) se afla în relații conflictuale cu partea vătămată întrucât "familia acesteia m-a acuzat de viol." însă "Ulterior s-a dovedit că acuzația a fost nefondată".
Din materialul probator administrat s-a putut reține cu certitudine că inculpatul este persoana care a tastat și expediat telefonic mesajul amenințător către partea vătămată.
În realizarea elementului material al infracțiunii acțiunea de amenințare trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții care, în cauză, se regăsesc în complexul faptă-destinatar-amplitudinea amenințării.
În această ordine acțiunea poate să privească săvârșirea unei infracțiuni de violență ("îți rup . "), să fie îndreptată împotriva persoanei amenințate și în mod necesar trebuie să fie de natură să alarmeze. În acest ultim context s-a avut în vedere starea psihică a victimei (la data de 6 iunie 2006 medicul specialist recomanda părții vătămate "tratament anxiolitic și psihoeducație" (fila 68 ), vârsta acesteia, împrejurările actului (starea conflictuală dintre familii ai căror membrii minori sunt implicați într-un proces penal)
În concluzie fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există, a fost comisă de acesta și constituie infracțiune.
Totuși, potrivit art.121 Cod penal prescripția înlătură răspunderea penală.
Coroborând dispozițiile art.122 alin.1 lit.e, art.124 și art.129 Cod penal, constatând că fapta pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului este comisă la data de 30 august 2006, s-a reținut că termenul prescripției speciale de 2 ani și 3 luni s-a împlinit la data de 30 noiembrie 2008.
Pentru considerentele amintite, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de amenințare, în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod proc. penală cu aplic. art.122 alin.1 lit.e, art.124 și art.129 Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Examinând condițiile acțiunii civile delictuale instanța a constatat că sunt întrunite cerințele recunoscute de practică și doctrină pentru admisibilitate: fapta (existența ei este dovedită din ansamblul probator la care s-a făcut referire), prejudiciu, vinovăție (simpla culpă ar fi îndeajuns pentru atragerea răspunderii civile) și raport de cauzalitate. Se apreciază că obligarea inculpatului la plata în solidar cu părțile responsabile civilmente și a sumei de 4.500 lei este în măsura să compenseze suferințele morale cauzate victimei.
Prin urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.346 alin.1 Cod proc. penală, art.998 și art.1000 alin.2 Cod civil și a fost obligat inculpatul și părțile responsabile civilmente la plata sumei de 4.500 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune morale.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a lui și pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
S-a reținut că în noaptea de 15/16 decembrie 2007 inculpatul s-a întâlnit în oraș cu numiții și hotărând să participe la discoteca organizată în localitatea, jud. După miezul nopții s-au întors în localitatea de domiciliu și, pe când se deplasau pe strada -, au fost opriți de o patrulă a jandarmeriei care a solicitat însoțitorilor inculpatului date referitoare la proveniența bunurilor aflate asupra lor. De precizat că și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești nr.1999/P/2007 (filele 79-81). În acest context inculpatul și-a declinat o identitate falsă, declarând că se numește, cu data nașterii și adresa domiciliului fictive, date inserate de jandarmi în procesul verbal de depistare (fila 81 ). Declarațiile numiților și, înscrisul amintit susțin situația de fapt prezentată prin actul de inculpare.
Inculpatul a recunoscut fapta motivând comiterea ei pe considerentul că prietenii nu puteau justifica deținerea bunurilor și întârziase acasă.
Elementul material al infracțiunii de fals privind identitatea în prima modalitatea normativă îl constituie prezentarea sub o identitate falsă față de un organ al statului competent să soluționeze o problemă în care identitatea persoanei trebuie avută în vedere. Sub aspect subiectiv interesează pentru existența infracțiunii îndeplinirea condițiilor privind inducerea în eroare a organelor în fața cărora s-a prezentat falsa identitate și producerea de consecințe juridice. De vreme ce în urma declinării unei identități false jandarmii au încheiat un proces verbal (act autentic cu consecințe juridice) în care se inserează datele nereale prezentate de inculpat se constată că și sub aspectul laturii subiective infracțiunea subsiztă. Doctrina în materie menționează că existența infracțiunii nu este subordonată realizării efective a celor două scopuri. Organele jandarmeriei procedau la efectuarea unor acte preliminare în vederea stabilirii existenței/inexistenței unor indicii care să ducă la concluzia că s-au comis fapte antisociale, iar punctul de plecare îl constituia legitimarea persoanelor care, oprite la o oră târzie, transportau anumite bunuri.
Motivația inculpatului în sensul că s-a pierdut față de "bâlbâielile" prietenilor chestionați cu privire la proveniența bunurilor și că întârziase acasă nu a eliminat și nici nu a justificat comiterea faptei avându-se în vedere la individualizarea pedepsei.
Fapta inculpatului care în noaptea de 15/16 decembrie 2007, pentru a se sustrage unor eventuale sancțiuni, s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare jandarmii care l-au legitimat și care verificau proveniența unor bunuri constituie infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea sancțiunilor instanța a ținut seama de dispozițiile prev. de art.100 Cod penal și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
S-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, vârsta acestuia, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, condițiile în care a trăit, factorii ce influențează pozitiv comportamentul făptuitorului și perspectivele de reintegrare în societate ce rezultă din referatul de evaluare (filele 126-127 ).
S-a ținut seama că până la soluționarea acțiunii penale inculpatul a devenit major, atitudinea inculpatului după comiterea faptei (recunoaștere, cu justificările prezentate anterior), faptul că există perspective îmbucurătoare în ce privește reconsiderarea poziției față de valorile sociale apărate de legea penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, arătând că nu este autorul infracțiunii de amenințare a părții vătămate întrucât nu el a trimis mesajul amenințător astfel că solicită achitarea pentru această infracțiune.
Cât privește infracțiunea de fals privind identitatea a arătat că nu poate fi condamnat întrucât faptei îi lipsește intenția,că a declarat o identitate falsă întrucât era o oră înaintată iar părinții nu-1 lăsau la acea oră pe stradă.
De asemenea, a solicitat achitarea și pentru această infracțiune și respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată.
Tribunalul, verificând sentința apelată, pe baza lucrărilor și materialul din dosarul cauzei, potrivit art.378 cod procedură penală, având în vedere și motivele de apel formulate, s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat, fiind respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor ce constituie infracțiune de amenințare și fals privind identitatea, nici pe parcursul urmăririi penale nici la instanța de fond.
Audiat în apel, potrivit art. 378 alin.1cod procedură penală, inculpatul a avut aceeași atitudine de negare a comiterii faptelor.
Tribunalul a reținut însă ca și judecătoria din probele administrate, că inculpatul este persoana care a tastat și expediat telefonic mesajul amenințător către partea vătămată.
A rezultat din declarațiile martorilor și, declarații care se coroborează cu susținerile părții vătămate că inculpatul a trimis acel mesaj de pe telefonul martorului căruia i-a solicitat telefonul să expedieze mesajul amenințător " când o să te prind pe stradă o să îți rup ciuful nenorocito".
După ce a expediat mesajul inculpatul a restituit aparatul martorului, ștergând înainte de aceasta mesajul.
A rezultat că acțiunea de amenințare a fost comisă de către inculpat împotriva părții vătămate acțiunea fiind de natură să o alarmeze.
În aceste condiții inculpatul nu poate fi achitat așa cum pretinde, chiar
dacă nu a recunoscut comiterea faptei.
Cum fapta a fost comisă la data de 30.08.2006, judecătoria a reținut în mod corect că termenul de prescripție specială prev. de art.122 alin.l lit.e,art.l24 și art. 129 cod penal, s-a împlinit la 30.11.2008 astfel că a dispus încetarea procesului penal.
Cât privește cealaltă infracțiune, de asemenea inculpatul este vinovat întrucât la data de 15/16.12.2007, fiind legitimat de o patrulă a jandarmeriei pe timp de noapte și-a declarat o identitate falsă, acesta se afla împreună cu și.
După miezul nopții cei doi aveau asupra lor bunuri sustrase astfel că au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt.
Fiind legitimat inculpatul a declarat că se numește cu data nașterii și a domiciliului fictive.
În acest caz inculpatul a recunoscut că și-a declarat o identitate falsă, arătând că prietenii lui nu puteau justifica deținerea bunurilor și că întârziase acasă.
Audiat însă în fața tribunalului a menționat că i-a fost teamă de părinți că întârziase acasă.
Fapta inculpatului constituie infracțiune de fals privind identitatea așa cum corect a reținut judecătoria întrucât motivul declarării identității false este acela că, au dorit să inducă în eroare jandarmi care verificau proveniența bunurilor celor doi prieteni, bunuri care s-au dovedit ulterior ca fiind sustrase.
A rezultat că, hotărârea judecătoriei este legală și temeinică iar pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 cod penal a fost corect individualizată inculpatul beneficiind de circumstanțe atenuante având în vedere și starea de minoritate în care a comis fapta.
Cât privește acțiunea civilă s-a reținut de către tribunal că obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 4.500 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale, reprezintă o justă și echitabilă reparație pe măsură să compenseze suferințele morale cauzate victimei.
Având în vedere cele ce preced tribunalul în temeiul art.379 pct.l lit. b cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.85/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Potrivit art. 192 alin.2 cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.143/A/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în temeiul art. 379 pct.l lit.b cod procedură penala, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.85 din 13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a motiva recursul în termenul prev. de art.38510din Codul d e procedură penală.
Cu prilejul dezbaterilor din recurs, apărătorul ales al inculpatului a invocat incidența cazului de casare prev. de art.3859pct.10 din Codul d e procedură penală susținând că a solicitat să se depună la dosarul cauzei cartela de pe care se susține că s-a trimis acel mesaj și să se verifice dacă acea cartelă există, cui aparținea și să se indice numărul de pe care a fost trimis acest mesaj existent la data de 30.08.2006, cererea fiindu-i respinsă fără motivare pertinentă.
De asemenea, a invocat cazul de casare prev. de art.3859pct.17 din Codul d e procedură penală, arătând că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 din Codul penal în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind vinovăția.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate de inculpat și de cazurile de casare invocate, dar și din oficiu conform art.3859alin.3 din același cod, Curtea, constată următoarele constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art.3859pct.10 din Codul d procedură penală, hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului
În cauză, examinând critica recurentului referitoare la greșita respingere a cererii inculpatului de a fi analizată cartela, Curtea constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 din Codul d e procedură penală, întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o ca neîntemeiată cu motivarea că nu este utilă.
Cum dispozițiile art. 3859pct. 10 din Codul d e procedură penală sancționează nepronunțarea asupra cererii, acest caz de casare nu este incident în cauză.
Cea de-a doua critică a inculpatului nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art.3859pct.17 din Codul d e procedură penală întrucât ceea ce se invocă este greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art.293 din Codul penal și nu încadrarea juridică a faptei.
Or, inculpatul a susținut că instanțele de fond și apel au ignorat materialul probator administrat în cauză, pronunțând în mod greșit soluția de condamnare.
Aceste critici formulate de către inculpat nu pot fi cenzurate nici prin prisma cazului de casare prev. de art.3859pct.18 din Codul d procedură penală.
Potrivit art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Examinarea existenței cazului de casare menționat, se circumscrie exclusiv verificării modului în care probele administrate în cauză se reflectă în soluția adoptată.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs nu judecă din nou cauza, astfel cum procedează instanța de apel, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în hotărârea pronunțată, și dacă există concordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Pentru a fi incident cazul de casare invocat, Curtea ar trebui să constate existența unei erori grave de fapt, materializată în pronunțarea unei soluții de achitare sau condamnare a inculpatului care să fie în contradicție cu situația de fapt reținută și cu conținutul real al probelor administrate.
Așadar, examinând cauza în limitele menționate, Curtea constată că nu există nici o contradicție între cele reținute prin hotărârea de condamnare a inculpatului și probele administrate, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate fiind rezultatul aprecierii probelor de către instanța de apel, fără vreo denaturare a acestora.
Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de fond, interpretând coroborat materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inițiale de recunoaștere ale inculpatului și ale martorilor și și procesul verbal de depistare, a concluzionat, contrar susținerilor ulterioare ale inculpatului, că acesta a comis cu vinovăție infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art.293 din Codul penal.
Astfel, s-a reținut că în noaptea de 15/16 decembrie 2007 inculpatul s-a întâlnit în oraș cu numiții și hotărând să participe la discoteca organizată în localitatea, jud. După miezul nopții s-au întors în localitatea de domiciliu și, pe când se deplasau pe strada -, au fost opriți de o patrulă a jandarmeriei care a solicitat însoțitorilor inculpatului date referitoare la proveniența bunurilor aflate asupra lor. De precizat că și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești nr.1999/P/2007 (filele 79-81). În acest context inculpatul și-a declinat o identitate falsă, declarând că se numește, cu data nașterii și adresa domiciliului fictive, date inserate de jandarmi în procesul verbal de depistare (fila 81 ). Inculpatul a recunoscut fapta motivând comiterea ei pe considerentul că prietenii nu puteau justifica deținerea bunurilor și întârziase acasă.
Totodată, instanța de fond a apreciat că motivația inculpatului în sensul că s-a pierdut față de "bâlbâielile" prietenilor chestionați cu privire la proveniența bunurilor și că întârziase acasă, nu a eliminat și nici nu a justificat comiterea faptei.
Ca atare, situația de fapt reținută de către instanța de fond este rezultatul analizării și aprecierii coroborate a întregului material probator administrat.
Instanța de apel reexaminând cauza a constatat că judecătoria a reținut o situație de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele administrate iar sub aspectul vinovăției inculpatului, a apreciat că nu se poate reține lipsa vinovăției acestuia în comiterea faptei.
Ceea ce se solicită de către inculpat este, de fapt, o reapreciere a probelor, respectiv să se constate că probele administrate sunt în contradicție cu soluția instanței de fond.
Cu privire la susținerile inculpatului, în sensul că a fost sancționat contravențional pentru declararea falsă a identității și prin urmare nu mai putea fi condamnat pentru aceeași faptă, Curtea constată că nu operează principiul "non bis in idem" semnificând " nu de două ori în aceeași cauză", întrucât inculpatul nu a fost judecat de două ori pentru aceeași faptă. Totodată, fapta de a se prezenta sub o identitate falsă, constituie infracțiune și nu contravenție.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constată că recursul formulat de inculpat este neîntemeiat urmând a fi respins.
În baza art. 192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă recurentul inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.143/A/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița și a sentinței penale nr.85 din 13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Obligă recurentul inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.SC-27.11.2009/Dact.EA-08.12.2009/2ex
-Jud.;
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
