Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1695/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1148/
Ședința publică de la 31 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Camelia Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Petre
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.586/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.404A/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/14.07.2009, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.586/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.404A/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că recursul inculpatului vizează redozarea pedepsei pe care acesta o apreciază ca fiind prea mare, în raport de infracțiunea comisă.
Solicită se aplica inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de legea penală și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.
Concluzionând solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor și pe fond a se redoza pedeapsa aplicată inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că nu se impune re individualizarea pedepsei în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptei și de împrejurarea că a fost comisă în stare de recidivă post condamnatorie.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că pedeapsa este prea mare și precizează că nu este el autorul faptei.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 586 din 23. 02. 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-, în baza art. 208 al.1 p - 209 lit. e, g, i cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.a a Cod Penal condamnat inculpatul, in prezent deținut in Penitenciarul Jilava, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în stare de recidivă poscondamnatorie.
În temeiul art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin 1272/01.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 B și a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsă de 5 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 a Cod Penal interzis pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art.350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului în vederea executării pedepsei.
În temeiul art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa durata reținerii a arestului preventiv de la 24.10.2008 la zi.
Conform art.14 p Cod Penal rap. la art.346 a C.P.P. luat act că partea vătămată domiciliat in B-, 49,. 3,. 1.35 sector 4 nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 al.1 p Cod Penal a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care 100 lei RON onorariu parțial acordat apărătorului din oficiu vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Sector 4 din data de 12.12.2008 în dosarul de urmărire nr. 9065/P/2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infr. prev. de art. 208 al.1 p - 209 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.a.
Cod PenalPrin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 13/14.09.2007 inculpatul a sustras roțile din partea din față a autoturismului marca cu nr. de înmatriculare B-24- parcat în spatele blocului 49 din-, sector 4, aparținând părții vătămate.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese verbale de constatare la fața locului, declarații de martori, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și declarații învinuit.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul fiind atașată și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta inculpatului, a fost corect reținută prin rechizitoriu, în sensul că, inculpatul, a demontat și sustras cele două roți, stânga și dreapta față ale autoturismului părții vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a coroborat plângerea și declarațiile părții vătămate cu procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat a doua zi, 14.09.2007, cu raportul de expertiză tehnică dactiloscopică efectuat în cauză, dar și parțial cu declarațiile inculpatului.
Astfel, deși inculpatul a negat săvârșirea faptei, el nu poate oferi explicații credibile asupra existenței amprentelor de la partea tenară a mâinilor sale pe aripile stânga și dreapta față ale autoturismului în cauză. Inculpatul a încercat, prin declarația dată în fața instanței să justifice existența acestor amprente la fața locului prin aceea că a lucrat la o vulcanizare unde partea vătămată a schimbat roțile autoturismului, sau că s-a sprijinit de acesta accidental, în zonă locuind sora sa.
În ceea ce privește afirmația că ar fi posibil ca inculpatul să se fi sprijinit accidental de autoturism, este cu totul exclus față de modalitatea de creare a amprentelor lăsate pe autoturism. Acestea au fost descoperite pe ambele aripi, stânga și dreapta față și presupun ținerea aripii deasupra roții cu partea interioară a palmelor de la ambele mâini (o mână pe partea, alta pe partea dreaptă). Raportul de expertiză tehnică dactiloscopică demonstrează astfel că inculpatul a lăsat acele amprente la autoturism în momentul când lucra la demontarea roților.
Această demontare nu se poate explica decât în contextul sustragerii roților conform plângerii efectuate de partea vătămată situația fiind constatată a doua zi inclusiv de organele de poliție care au prelevat urme la fața locului și au realizat fotografii judiciare, sau în contextul schimbării roților la o vulcanizare așa cum prezintă o altă ipoteză inculpatul.
A doua teză mai sus menționată a fost și ea exclusă. Astfel din declarațiile părții vătămate date în 14.09.2007, 08.10.2008 și 24.10.2008 consemnate la dosarul de urmărire penală rezultă că aceasta a schimbat pneurile în decursul a 9 ani doar de 2 ori, ultima oară în iulie 2007, la o vulcanizare din Târgul, autoturismul fiind spălat și parcurgând cu el 600 de km (fiind plecat cu el în concediu) până în momentul sustragerii roților.
Inculpatul a declarat că a lucrat la o vulcanizare în Târgul doar în fața instanței, după ce a putut studia materialul de urmărire penală, neexistând vreo altă probă în acest sens. Chiar dacă s-ar accepta că partea vătămată nu-și aduce aminte cu exactitate momentul în care a schimbat cauciucurile (în declarația din 08.10.2008 arată că le schimbase cu 2 zile înainte de sustragere, iar pe 24.10.2008 dă mai multe detalii arătând că se întâmpla în iulie) totuși a afirmat cu claritate că nu a fost niciodată la o vulcanizare din Calea, singura la care există probe că inculpatul ar fi lucrat până în 2004 când ar fi fost dat afară, fiind neserios.
Afirmația pe care o face inculpatul prin apărător la termenul din 16.03.2009 cu ocazia dezbaterilor pe fond cum că martorul audiat în faza de urmărire ar mai avea un punct de lucru (vulcanizare) în Târgul, dar pentru care nu are autorizație și că inculpatul lucra fără carte de muncă la acesta, nu ar recunoaște această situație de fapt în fața instanței, sunt speculații. Acestea, de altfel, sunt făcute doar după administrarea probatoriului în cauză, când s-a luat la cunoștință de acesta și se încearcă construirea unei ipoteze cât mai credibile pentru a justifica existența amprentelor papilare ale inculpatului la locul faptei.
În faza de urmărire inculpatul nu și-a explicat deloc (conform primei declarații olografe) prezența amprentelor sale pe autoturism, pentru ca apoi să adauge că a lucrat la o vulcanizare în zona la și că în zonă stătea sora sa (declarații din 24.10.2008).
Urmare a acestor explicații furnizate de inculpat, organele de anchetă au procedat la o audiere mai amănunțită a părții vătămate, care a arătat că nu a fost niciodată la vreo vulcanizare din zona și a precizat că a fost în luna iulie la cea din Târgul. Audiat în aceeași dată a adus precizările arătate anterior cum că inculpatul a lucrat la el până în anul 2004.
De asemenea în momentul formulării propunerii de arestare preventivă (25.10.2008) inculpatul a declarat în fața judecătorului că nu-și mai amintește dacă a săvârșit fapta pentru că era sub influența băuturilor alcoolice (deci nu exclude săvârșirea sa astfel cum face constant în celelalte declarații). Aceste declarații divergente, coroborate cu rezultatele testului poligraf, care deși nu are o valoare absolută, putând da greș în unele situații, oferă indicii utile în cauză, demonstrează intenția inculpatului de induce în eroare organele de anchetă și instanța cu privire la vinovăția sa, încercând să scape de răspundere.
Fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție constituie infr. prev. de art. 208 al.1 p - 209 lit.e,g, Fapta Cod Penal a fost săvârșită într-un loc public, autoturismul fiind parcat în spatele unui bloc de locuințe, în timpul nopții și prin efracție, depunând eforturi însemnate pentru demontarea roților (depășirea unui obstacol în vederea sustragerii bunurilor).
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.Cod Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă, periculoasă de acțiune, inculpatul asumându-și riscul de a fi surprins în momentul demontării roților de pe autoturism, de antecedentele penale ale inculpatului acestuia comițând infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte să se fi împlinit executarea restului de 205 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin 1272/01.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 De asemenea instanța a ținut cont și de atitudinea inculpatului care nu recunoaște săvârșirea faptei și încearcă să scape de răspundere penală.
Față de aceste aspecte instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare, considerând că nu se impune un cuantum mai mare al pedepsei față de valoarea bunurilor sustrase (2 roți ale unui autoturism marca apreciate de partea vătămată a valora 600 de lei) dar și că se impune încarcerarea sa față de starea de recidivă și atitudinea inculpatului.
În temeiul art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin 1272/01.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 B și a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsă de 205 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Instanța a interzis inculpatului pe durata prevăzută de art. 71 din Codul penal drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, constatând că nu este necesară interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza I și c-e, față de faptul că inculpatul nu se află în situațiile menționate de aceste prevederi legale, neocupând nici o funcție al cărei exercițiu să fie necesar să-i fie restrâns pe durata executării pedepsei, și nefiind incidentă vreo cauză care să-l facă nedemn de exercitarea drepturilor părintești sau de a fi tutore sau curator și apreciind că poate să-și exercite dreptul de a alege, văzând și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab contra României, precum și Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
În temeiul art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa durata reținerii a arestului preventiv de la 24.10.2008 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului potrivit art.350 în C.P.P. vederea asigurării executării pedepsei.
În temeiul art.346 al.1 instanța C.P.P. a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea atâta vreme cât partea vătămată și-a recuperat prejudiciul de la asigurătorul CASCO și acesta are deschisă acțiune în regres față de inculpat nu se justifică confiscarea vreunei sume de bani de la inculpat obținută ca urmare a infracțiunii, nefiind, de altfel dovedit ce beneficiu a dobândit inculpatul de pe urma sustragerii celor 2 roți, în condițiile în care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul fără a indica motivele.
În ședință publică, inculpatul a solicitat achitarea sa temeiul art. 10 lit. a Cpp și în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 404/A din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cpp a admis apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 586 din 23. 02. 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-.
A desființat în parte sentința penală nr. 586 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B la data de 23.03.2009 și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptei din cea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, g, i Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp în cea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, g Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, g Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp a condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. art. 383 alin. 11rap. la art. 350 alin. 1 Cpp a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. art. 383 alin. 2 Cpp rap. la art. 88 alin. 1 Cp a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 24.10.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelant și de dispozițiile art. 371 Cpp, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate de apelant.
Instanța de fond a concluzionat în mod corect că din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarația acestuia a fost în mod corect înlăturată de judecătorul de fond întrucât nu se corobora cu împrejurările de fapt ce rezultau din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Inculpatul nu a fost în măsură să ofere o explicație verosimilă de natură a înlătura probele care demonstrau vinovăția sa, în special cu privire la existența amprentelor sale palmare prelevate de pe aripile mașinii. Cele două variante invocate de inculpat -s-ar fi sprijinit de mașină, respectiv a lucrat la un service auto și în exercitarea acestei profesii putea avea contact cu autoturismul părții vătămate - au fost în mod corespunzător înlăturate ca urmare a aspectelor ce rezultau din declarația părții vătămate și a martorului.
În raport de toate probele administrate, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de existență ale infracțiunii de furt și că nu se impune achitarea inculpatului.
Tribunalul a apreciat că demontarea roților autoturismului nu se încadrează în circumstanța agravantă prev. de art. 209 lit. i Cp în condițiile în care mecanismul prin care acestea sunt prinse de fuzetă sau de trompa punții din spate asigura buna funcționare a autoturismului, nefiind vorba de un dispozitiv care să aibă menirea de a împiedica pătrunderea într-un anumit loc sau de un dispozitiv de închidere.
În raport de aceste considerente, s-a impus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din cea prev. de art. 208-art. 209 lit. e, g, i Cp în cea prev. de art. 208-art. 209 lit. e, g Cp și condamnarea inculpatului în temeiul acestui text legal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (și nu de complicitate la furt calificat, cum, probabil dintr-o eroare materială, a fost reținut în hotărârea primei instanțe).
Tribunalul a apreciat că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă, periculoasă de acțiune, inculpatul asumându-și riscul de a fi surprins în momentul demontării roților de pe autoturism, de antecedentele penale ale inculpatului acestuia comițând infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte să se fi împlinit executarea restului de 205 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin 1272/01.04.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 B, dovedind că nu a meritat beneficiul liberării condiționate și că scopul preventiv și educativ al pedepsei anterioare nu a fost atins, inculpatul menținând o atitudine profund negativă, de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală și prin declarațiile date în fața instanțelor de judecată dovedind că nu conștientizează gravitatea faptei, încercând să se sustragă de la răspunderea penală, că nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare fiind corespunzătoare circumstanțelor reale de săvârșire a faptei și personale ale inculpatului.
Tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie pe perioada executării pedepsei. Potrivit art. 71 alin. 2 Cp, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Astfel, pedeapsa accesorie ar fi trebuit aplicată de la data rămânerii definitive a hotărârii, eroare pe care instanța de apel nu o poate îndrepta întrucât ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inc. criticându-le ca fiind netemeinice motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de infracțiunea comisă și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.
examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivul de recurs invocat, analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 2 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel că pedeapsa aplicată este atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei așa cum acesta este circumscris în art. 52 Cod penal.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat și de persoana acestuia, recidivist se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate care a fost orientată spre minimul special.
Astfel fiind se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat, considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
În baza art. 38517Cod procedură penală se va deduce prevenția de la 24.10.2008, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 586/23.03.2009 a Judecătoriei Sector 4 B și a deciziei penale nr. 404/A din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pe care-l obligă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei, onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Deduce prevenția de la 24.10.2008 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-5.08.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Camelia Grigorescu, Petre
