Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1168
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Claudia
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea procesului penal având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.244 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu -, lipsă fiind intimatele părți civile și AF.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat oficiu - pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, reducerea pedepsei în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal și împrejurarea că prejudiciul modic produs prin săvârșirea infracțiunii a fost recuperat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât pedeapsa a fost corect individualizată, în raport de dispozițiile legale.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt este de acord cu concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Prin sentința penală nr.104 din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în baza art.208 al.1 -209 al.1 lit.g, i Cod penal, cu aplic art.37 lit.a și b Cod penal si art. 74 lit c Cod penal, rap la art. 76 lit c Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 21.10.1975 CNP -, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s- dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestării de la 02.04.2009 la zi.
În baza art.350 al.1 p Cod Penal, s- menținut măsura arestării inculpatului.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulata de partea civilă AF, urmând să oblige inculpatul către acesta la 1600 lei, reprezentând suma de bani sustrasa.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligând inculpatul către aceasta la 110 lei reprezentând c/v telefonului mobil sustras.
In baza art. 191 alin.1 a C.P.P. obligat inculpatul la 720 lei cheltuieli către stat din care 600 lei,onorariu avocat din oficiu în cursul urmăririi penale și în cursul judecații.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că la data de 28.04.2009 pe rolul Judecătoriei Bailesti a fost înregistrat sub nr- Rechizitoriul nr. 473/P/2009 din data de 27.04.2009 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bailesti a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inc. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 - art. 209 alin. 1 lit. g, i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a,b
Cod PenalIn fapt, s-a reținut ca în noaptea de 01/02.04.2009, inculpatul, deplasându-se pe raza comuna, jud. a oprit la magazinul alimentar AF si, cu ajutorul unui levier a forțat sistemul de închidere, pătrunzând in interior.
Din incinta acestui magazin, se arata in rechizitoriu, inculpatul sustras mai multe bunuri alimentare, obiecte de îmbrăcăminte, băuturi alcoolice, o geaca, un telefon mobil împreuna cu acumulatorul aferent, acesta din urma aparținând parții civile, fiind vânzătoare la magazinul respectiv precum si suma de 1600 lei.
Organele de urmărire penala au arătat ca faptele reținute in cuprinsul actului de sesizare a instanței se probează cu următoarele mijloace de proba: procesele-verbale de constatare încheiate de către organele de politie, declarațiile parților vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico - științific.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt, că în noaptea de 01/02.04.2009, inculpatul s-a deplasat cu o căruța din com. jud. D, in localitatea, din același județ.
Ajungând pe raza acestei din urma localități, inculpatul a sustras mai multe bunuri alimentare, obiecte de îmbrăcăminte, băuturi alcoolice, o geaca, un telefon mobil împreuna cu acumulatorul aferent, acesta din urma aparținând parții civile, fiind vânzătoare la magazinul respectiv precum si suma de 1600 lei.
Cu bunurile astfel sustrase, inculpatul le-a transportat la căruța, după care s-a îndreptat către localitatea. Ajungând pe raza comunei, jud. D, a fost surprins de către organele de politie, moment in care inculpatul a abandonat atât căruța cat si parțial bunurile sustrase.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probatoriului administrat in cauza in cursul urmăririi penale si in timpul cercetării judecătorești, astfel, fiind audiat atât in cursul urmăririi penale cat si in fata instanței de judecata, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauza, declarațiile parților vătămate dar si cu raportul de constatare tehnico-stiintifica.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, precum si faptul ca inculpatul are antecedente penale, fiind in stare de recidiva post condamnatorie si post executorie. atitudinea sincera a acestuia, dar si gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, astfel ca, in baza art.208 al.1 -209 al.1 lit g, i cu aplic art-37 lit a,b si Cod Penal art. 74 lit cpr ap la art. 76 lit c Cod Penal, a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul,invocând că pedeapsa aplicată este prea aspră, iar instanța de fond nu a ținut seama în operațiunea de individualizare de atitudinea sinceră acestuia care a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de cercetare penală, de cuantumul prejudiciului care a fost recuperat în proporție de 50%astfel încât se puteau reține în favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până aproape de minimul general.
Prin decizia penală nr.244 din 2 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de inculpat ca nefondat, cu menținerea stării de arest, deducerea arestării preventive de la 2 aprilie 2009, la zi și obligarea inculpatului la 320 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a constatat că pedeapsa a fost just individualizată, în raport de criteriile prev de art.72 Cod penal și de împrejurarea că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev de art 74 lit c Cod penal, coborând pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Avându-se în vedere că inculpatul a săvârșit fapta atât în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și postexecutorie, în antecedentă acesta suferind numeroase condamnări pentru infracțiuni de aceeași natură, manifestând deci perseverență infracțională, s-a apreciat că o reducere mai substanțială a pedepsei nu ar fi oportună, avându-se în vedere și prevederile art.52 Cod penal, privind scopul social al pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, reducerea pedepsei către minimul general prevăzut de lege, în raport de circumstanțele personale, respectiv atitudinea sinceră și faptul că prejudiciul modic a fost recuperat integral.
Recursul inculpatului este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3856Cod pr.penală, se constată că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, prev.de art.37 lit.a și b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 1/2 aprilie 2009, acesta a sustras din magazinul aparținând AF, mai multe bunuri în valoare de circa 1.600 lei.
Motivul de recurs invocat de inculpat referitor la cuantumul pedepsei aplicate este nefondat, întrucât instanțele au avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de 2 ani închisoare, în totalitate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire (inculpatul profitând de întuneric a forțat sistemul de închidere al magazinului și din interior a sustras o serie de bunuri pe care le-a transportat cu căruța în localitatea de domiciliu, fiind însă surprins de organul de poliție), cât și la circumstanțele personale ale inculpatului care deși a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se putea face abstracție în procesul de individualizare al pedepsei aplicate.
Numai sinceritatea inculpatului în raport de toate criteriile menționate mai sus, nu poate constitui, așa cum s-a solicitat, un motiv suficient pentru coborârea pedepsei la un minim exagerat pentru fapta reținută în sarcina sa.
Și aceasta întrucât, așa cum am arătat mai sus, la individualizarea pedepsei, instanța are în vedere un ansamblu de criterii și nu unul singur, prin prisma acestora putând diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni.
A proceda în sensul reducerii pedepsei de 2 ani aplicată în cauză de față, așa cum s-a solicitat, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal, cu atât mai mult cu cât numai în raport de împrejurările invocate de recurentul inculpat în susținerea motivului de recurs, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Instanța de recurs examinând însă cauza în limitele prev.de art.3856Cod pr.penală, constată incidența cazului de casare prev.de art.3859alin.171Cod pr.penală, întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului și celelalte acte existente la dosar rezultă că acesta a fost liberat condiționat prin nr.1313 din 8 septembrie 2008 Judecătoriei Drobeta Turnu S, la data de 9 septembrie 2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 215 zile închisoare.
Întrucât recurentul inculpat a săvârșit infracțiunea din cauza de față în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, în mod corect s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, dar în mod nelegal, instanțele nu au procedat la aplicarea dispozițiilor imperative referitoare la efectele liberării condiționate prev.de art.61 Cod penal, care obligă fie la menținerea liberării condiționate într-un astfel de caz, fie la revocarea acesteia.
Deși instanța de apel a constatat incidența dispozițiilor legale menționate mai sus, în mod nelegal, a apreciat că prin aplicarea acestora s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța de recurs apreciind că menținerea beneficiului liberării condiționate este în favoarea recurentului inculpat.
În raport de aceste considerente, se apreciază că recursul inculpatului este fondat, astfel încât în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite, se vor casa hotărârile recurate în parte în ceea ce privește latura penală, iar în baza art.61 Cod penal, se va menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 215 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală de contopire nr.223 din 29 ianuarie 2008 Judecătoriei Craiova, definitivă la 18 februarie 2008.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
În baza art.38516alin.2 Cod pr.penală, rap.la art.381 Cod pr.penală, se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu recurs, respectiv de la 2 octombrie 2009, la zi și se va menține starea de arest.
Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 lei vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.244 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința penală nr.104 din 15 iunie 2009, Judecătoriei Băilești, în parte pe latura penală.
În baza art.61 Cod penal.
Menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 215 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală de contopire 223/29.01.2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă la 18.02.2008.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 02.10.2009 la zi și menține starea de arest.
Cheltuielile judiciare din recurs în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu vor fi virate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 noiembrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/10.12.2009
25 noiembrie 2009
- Emis extras penal.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Claudia
